ICCJ. Decizia nr. 1749/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1749/2013

Dosar nr. 2024/85/2010

Şedinţa publică din 23 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 128/ A din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi părţile civile T.I. şi T.M. împotriva sentinţei penale nr. 188 din 24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2024/85/2010 şi în consecinţă:

A desfiinţat în tot sentinţa penală atacată şi procedând la o nouă judecată în fond a cauzei:

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.O., domiciliat în Arad, jud. Arad, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul R.O. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.O., iar în baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 şi până la data de 30 octombrie 2012.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F., domiciliat în Arad, jud. Arad, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului M.F. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului M.F.

exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul M.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului M.F. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 şi până la data de 24 octombrie 2011.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii R.O. şi M.F., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că părţile vătămate T.I. şi T.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul V.F. a unei crose de golf ridicată ca şi corp delict de la martor conform procesului verbal aflat la filele 110-112 vol. II dosar urmărire penală.

A obligat pe inculpaţii R.O. şi M.F. la plata în solidar a cheltuielilor efectuate de martori la fond, după cum urmează: S.R.M. la 300 lei (fila 6775); B.R. la suma de 197,5 (fila 888); F.I. la suma de 200 lei (fila 529); D.A. la suma de 199,99 ( fila 539), L.I. şi L.S. la câte 77,40 lei (filele 688, 690 şi 689,691) şi T.V. la suma de 445,30 ( fila 696).

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii R.O. şi M.F. să plătească fiecare statului suma de câte 36.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală, de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.O. împotriva aceleiaşi hotărâri penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.O. să plătească statului suma de 1.375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.F. în cuantum de 75 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 188 din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Sibiu, Secţia penală

Prin sentinţa penală nr. 188/24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii R.O. şi M.F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ori infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.F., domiciliat în Arad, jud. Arad, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost revocată măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul M.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 22 septembrie 2009, emis de către Tribunalul Arad în Dosar nr. 4919/108/2009, şi în temeiul art. 350 C. proc. pen. si s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză, comunicând despre această măsură, administraţiei locului de detenţie a acestuia, Penitenciarul Aiud.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul

- R.O., domiciliat în Arad, jud. Arad, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav

- la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.O.,

- la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul R.O. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 15 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului R.O., iar în baza art. 88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R.O. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că părţile vătămate T.I. şi T.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul R.O. la plata cheltuielilor efectuate de martori cu prezentul proces după cum urmează: S.R.M. la 300 lei (fila 6.775); B.R. la suma de 197,5 lei (fila 888); F.I. la suma de 200 lei (fila 529); D.A. la suma de 199,99 ( fila 539), L.I. şi L.S. la câte 77,40 lei ( filele 688, 690 şi 689, 691) şi T.V. la suma de 445,30 lei (fila 696).

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.O. să plătească statului suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În considerentele acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emis sub Dosar nr. 698/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor în stare de arest a inculpaţilor:

1. R.O., domiciliat în Arad, jud. Arad, şi

2. M.F., domiciliat în Arad, jud. Arad, ambii pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată, următoarea stare de fapt :

În dimineaţa zilei de 22 mai 2004, în jurul orelor 02.40, inculpaţii R.O. şi M.F., au urmărit-o pe victima T.T.A., de 20 de ani, care se afla la vol.anul autoturismului, au imobilizat-o în zona cartierului M., lângă magazinul B., din Arad (aplicând o lovitură de crosă de golf în partea stângă faţă a parbrizului autoturismului victimei), au scos-o cu forţa din autoturism şi au introdus-o în autoturismul aparţinând inculpatului R.O. şi i-au aplicat în mod repetat multiple lovituri cu diverse corpuri dure în zone vitale ale organismului, după care au abandonat-o, agonizând, într-o zonă pustie pe malul stâng al Mureşului, în apropierea ştrandului N. din Arad, victima decedând la scurt timp.

Din concluziile raportului de nouă expertiză legală nr. A5/6749/2005 al I.N.M.L. „Profila Dr. M.M.”, vol. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T.T.A. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic, consecinţa unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscenţă de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscenţă sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral”.

În raportul medico-legal s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur ( contondent) şi prin sumarea efectelor acestora au raport direct de cauzalitate în tanatogeneză”.

În drept, procurorul a calificat infracţiunea comisă de către inculpaţii R.O. şi M.F. în omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., faptă ce constă în aceea că,împreună, în noaptea de 22/23 mai 2004, în loc public şi continuând pe câmp, i-au aplicat victimei T.T., în public, în mod repetat, multiple lovituri cu corpuri dure producând leziuni ce i-au cauzat chinuri prelungite (fractură de mandibulă, fractură de omoplat drept, fracturi costale, fractura bazinului, rupturi renale şi contuzii pulmonare), în urma cărora victima a agonizat timp de mai multe ore şi a decedat în ziua următoare.

Alături de infracţiunea de omor prin cruzime, a fost reţinută ca fiind comisă în concurs cu aceasta şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prin răpire, de două sau mai multe persoane, în varianta agravantei prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. Astfel, inculpaţii R.O. şi M.F., utilizând forţa au scos victima din autoturismul acesteia şi au introdus-o împotriva voinţei sale în autoturismul lor, după care au exercitat asupra acesteia agresiunile descrise mai sus.

Procurorul şi-a întemeiat actul de trimitere în judecată pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a sesizării numitului H.G., fila 35, vol. 1; proces-verbal de cercetare la faţa locului, filele 36-37vol. 1; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, filele 38-42, vol. 1; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, filele 43-60, vol. 1; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, filele 61-98 vol. 1; proces-verbal de cercetare la faţa locului din 26 noiembrie 2004, filele115-116,vol. 1, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, filele 122-140, vol. 1, declaraţiile părţilor vătămate T.I., T.M., filele 1-7, vol. 1, raport de autopsie nr. 207/B/1 din 23 mai 2004 la S.M.L. Arad, filele 9 - 11 vol. 1, completare raport autopsie medico-legală SML Arad, filele 16-17, vol. 1, răspuns S.M.L. Arad la obiecţiunile formulate de partea vătămată T.I., filele 18-19, vol. 1, buletine de analiză toxicologică întocmită de S.M.L. Arad, filele 20-22, vol. 1, planşă foto întocmită cu ocazia autopsiei şi a examinării macroscopice la faţa locului, filele 23-50, vol.. 1, raport de expertiză medico-legală nr. 1632 din 30 august 2004 al O.M.L. Timişoara, fila 53, vol.. 1, aviz I.N.M.L. M.M. nr. E1/843/2005 din 10 februarie 2005 prin care s-a recomandat efectuarea unei exhumări, fila 54, vol. 1, proces-verbal de exhumare însoţit de planşa foto, filele 60-78, vol. 1, raport de nouă expertiză medico-legală exhumare nr. A5/6749/2005 din 12 august 2005 al I.N.M.L. M.M., filele 79-94, vol. 1, avizele cu nr. E1/6749/2005 ale comisiei S.M.L. din 01 septembrie 2005, respectiv 13 octombrie 2005 prin care s-a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală, filele 95-99, vol. 1, raport de constatare medico-legală nr. 300/A/3 din 24 mai 2004, fila 101, vol. 1, raport de nouă expertiză medico-legală - completare al I.N.M.L. M.M. cu nr. A5/6749/2005 din 25 noiembrie 2009 şi avizul C.S.M.L. nr. E1/6749/2005 (nr. 843/2005) din 28 ianuarie 2010, filele 104-109 vol. 1, proces-verbal de ridicare a unei crose de golf însoţit de planşa foto cu ocazia ridicării crosei de golf, filele 110-112, vol. 1, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333560 din 09 noiembrie 2009 al I.G.P.R. Institutul de Criminalistică, filele 113-133, vol. 1, raport de expertiză medico-legală - examen A.D.N. cu nr. A15/10742 din 05 octombrie 2005 al I.N.M.L. M.M., filele 136-138, vol. 1, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 107967 din 30 iunie 2004 al I.G.P.R. Institutul de Criminalistică însoţit de fotografii judiciare, filele142-163, vol. 1, raport de expertiză criminalistică nr. 11 din 25 ianuarie 2005 al M.J.- I.N.E.C. întocmit pe suport de hârtie şi pe suport optic, filele 167-187, vol. 1, raport de expertiză tehnico-auto al B.L.E.C.T. - Arad din 16 iunie 2004, filele 190-197, vol. 1, raport suplimentar de expertiză tehnico-auto al B.L.E.C.T. - Arad din28 octombrie 2009, filele 199-202, vol. 1, proces-verbal de cercetare a autoturismului însoţit de planşă foto, filele 203-213, vol. 1, adresă către SC A.Ţ.A. SA - Sucursala Arad şi răspunsul acesteia, filele 214-284, vol. 1, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 342956 din 18 august 2009 al. I.G.P.R. Institutul de Criminalistică, filele 291-295, vol.. 1.; declaraţiile martorilor: H.G., A.V., B.E.O., V.F., P.C.O., P.M.S., A.S., R.F.M., C.D., M.Ş., T.I., B.N.G., P.I., K.L.C., L.P.A., M.W.M., P.F.I., P.F.P., S.R.M., C.M.A., M.D., C.F., P.R.I., P.A., C.F.I., F.P., T.M., P.A., S.A., C.C.A., B.C.R., O.V.E., B.A., T.A., G.F.., R.C.A., B.R.E., A.A., V.A.A., C.R.S., G.M.R., Ş.S., B.F.O., P.Ş.C., S.M., M.N.L., M.C.D., L.S.L., L.I., M.T., D.A., O.A.F., M.I., G.T., F.I., T.V., Z.M.; martori cu identitate atribuită P.N., P.M., D.L., G.P., C.E., I.M., C.M.; declaraţiile inculpaţilor R.O. şi M.F., raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/12327/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. privind pe inculpatul R.O., filele 5-7, vol. IV, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/12326/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. privind pe inculpatul M.F., filele 8-10, vol. 1, foaia de observaţie clinică generală nr. 7622 privind pe inculpatul R.O., filele 22-29, vol. 1, proces-verbal de consemnare a refuzului inculpatului R.O., privind testarea pentru a se stabili detectarea comportamentului, fila 31, vol. 1, proces-verbal de consemnare a refuzului inculpatului M.F., privind testarea pentru a se stabili detectarea comportamentului, fila 32, vol. 1V.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest, începând cu data de 22 septembrie 2010, măsură menţinută conform art. 160 C. proc. pen.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la administrarea probatoriului testimonial propus prin rechizitoriu, au fost încuviinţaţi şi audiaţi martori propuşi de către inculpaţi în apărare, au fost depuse cazierele inculpaţilor, hotărâri judecătoreşti, soluţii ale procurorilor lor cu privire la inculpaţi, victimă ori martori în dosar, a fost efectuată la cererea inculpaţilor expertiză criminalistică a fotografiilor efectuate asupra leziunilor existente pe corpul victimei şi posibilitatea creării acestora cu o crosă de golf asemănătoare celei existente la dosarul cauzei, au fost depuse articole din ziarele locale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr 868/108/2010, a fost strămutată la Tribunalul Sibiu şi s-a format Dosarul nr. 2024/85/2010, iar urmare unei cereri de abţinere formulate de titularul cauzei şi admisă, dosarul a fost redistribuit aleatoriu acestui complet, la data de 21 mai 2010.

Prin probele testimoniale administrate (propuse prin rechizitoriu, admise la cererea inculpaţilor şi dispuse din oficiu) au fost relevate de martorii audiaţi în dosar următoarele împrejurări legate de decesul victimei T.T.:

Martora B.E. (audiată la Tribunalul Arad, anterior strămutării cauzei, declaraţie aflată la fila 126 Dosar nr. 868/108/2010) a relatat, cu mai puţine amănunte decât a făcut la urmărirea penală, că a observat autoturismul în acea noapte, în zona M., de la fereastra locuinţei sale; a auzit vocile mai multor persoane - bărbaţi discutând pe un ton ridicat; a văzut două sau trei siluete de bărbaţi, în mişcare, în apropierea portierei din faţă ca şi cum vroiau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism; această situaţie a durat aproximativ 10-15 minute.

Martora Ş.S., fila 410 dosar - a arătat că menţine declaraţia de la urmărire penală aflată în vol..ul 3 fila 190-192 dosar întrucât a spus adevărul. A precizat că locuieşte în blocul în apropierea căruia a fost găsită abandonată maşina victimei T.T.; a observat maşina care era parcată lângă tomberonul de gunoi, care avea farurile stinse; nu mai reţine dacă după circa 30 minute ar fi observat că avea farurile aprinse, aşa cum a declarat la urmărire penală.

Martorul M.C.D. (fila 526 dosar) şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală (vol. 3 filele 207-208 dosar) a relatat că fiind locatar al blocului din cartierul M., a observat un autoturism în jurul orelor 24 şi 2, în noaptea de 21/22 mai 2004 şi i-a lăsat impresia că este o persoană în el care a aprins poziţiile din spate; a privit doar un minut pe geam şi nu este sigur dacă s-au aprins sau nu poziţiile maşinii; a discutat a doua zi cu poliţia şi a relatat aceleaşi împrejurări;

Martorul C.R.S. (fila 415 dosar) a declarat că-şi menţine declaraţia de la urmărire penală aflată în vol. 3 fila 176-180 dosar; în noaptea de 21/22 mai 2004, fiind împreună cu prietenul său G.M. în cartierul M., a văzut în jurul orelor 3 noaptea un autoturism alb abandonat lângă tomberoanele de gunoi, care avea farurile aprinse, parbrizul spart, cheile în contact şi geamul de la şofer coborât. S-au întâlnit cu P.C. care le-a spus să sune la Poliţie şi le-a indicat şi numărul de telefon. Martorul a rămas până a venit poliţia la faţa locului. Nu era nimeni lângă maşină;

Martorul G.M.R. (fila 538 şi vol. 3 filele 181-183 dosar urmărire penală) a găsit împreună cu C.R. autoturismul abandonat cu poziţiile aprinse, geamul şoferului deschis şi cheile în contact, parbrizul fisurat; au anunţat poliţia pentru că au căutat în jur şi nu au găsit şoferul despre care credeau că este rănit; au plecat la sosirea poliţiei; P.C. a ajuns la maşină la circa 15 minute după ei şi nu-şi aminteşte dacă acesta a venit cu taxiul;

Matorul B.F.O. fila 406 dosar (care a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală aflată în vol. 3 filele 190-192 dosar) - taximetristul care în noaptea decesului a condus pe martorul P.C. de la barul din ştrand, la prietena acestuia care locuia în cartierul M.; a arătat că a discutat cu P.C. despre autoturismul aflat pe drumul lor găsit abandonat şi avariat despre care, clientul său a precizat că ştie cine este proprietarul autoturismului; după ce l-a lăsat pe P.C. în faţa blocului prietenei lui, s-a întors şi a observat că autoturismul avea poziţiile şi stopurile din spate aprinse, era avariat şi în maşină nu era şoferul acesteia.

Martorul P.Ş.C. (fila 408 dosar) este cel despre care martori în dosar au susţinut că a fost suspectat de această crimă (împreună cu fratele inculpatului R.M.), şi că fiind fiu de poliţist, cu ajutorul tatălui său acesta nu ar fi fost urmărit penal. Martorul a declarat că-şi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală de la filele 196-199 vol.3 dosar. A arătat că în seara respectivă nu a fost împreună cu fratele lui R.O., R.M.; că nu inculpatul R.O. l-a dus în ştrand; a menţionat că a fost suspectat împreună cu fiul unui alt poliţist, B.F. pentru acest omor, lucru deranjant şi care l-a urmărit mult timp, pentru nişte articole din ziar care au apărut şi în care se afirma că tatăl său i-ar fi favorizat pe autorii omorului, necercetându-i pentru această faptă; a făcut demersuri şi a aflat că nu familia T. a făcut afirmaţiile respective, ci ziaristul care a scris articolele, din proprie iniţiativă; a relatat că în seara de 21/22 mai 2004 a fost la bar pe Ştrandul N. şi a fost condus acasă în cartierul M. de taximetristul B.F.; când a ajuns în faţa blocului prietenei lui, s-a întâlnit cu doi băieţi, martorii C.R. şi G.M. cărora le-a indicat să sune la poliţie şi să anunţe că au găsit autoturismul aparţinând victimei, abandonat şi cu farurile aprinse; a urcat la prietena sa pe care a sunat-o pentru a-i deschide uşa de acces în bloc, apoi a văzut că a sosit echipajul de poliţie care a verificat autoturismul găsit abandonat; a doua zi a povestit tatălui său, P.C., lucrător în funcţie de execuţie la biroul judiciar al I.P.J. Arad, despre împrejurările pe care le cunoştea, iar acesta l-a informat şi l-a dus la procurorul M. despre ceea ce fiul său cunoştea, însă acesta nu a considerat necesar a-l audia atunci ca martor; urmare acestor articole din ziar, tatăl său a fost înlocuit şi nu a mai lucrat în dosar, imediat după acest moment; în noaptea respectivă s-a apropiat la circa 10 metri de autoturismul victimei şi ceea ce i-a rămas în minte a fost parbrizul fisurat; la fel ca şi F.B. în prezent lucrează ca poliţist, la Poliţia Arad.

În faza de urmărire penală a fost audiată prietena acestuia, martora S.M.M. care a confirmat în totalitate susţinerile lui P.C. (vol. 3 filele 200-201 dosar urmărire penală). Şi martora T.N.L.F., colega de apartament a acesteia, a precizat şi confirmat susţinerile celor doi (vol. 3 fila 204-206 dosar urmărire penală).

Analizând declaraţiile celor cinci martori: B.F.O., T.N.L., S.M.L., G.M.R., C.R., declaraţii care s-au coroborat cu declaraţia martorului P.C.Ş., şi având în vedere şi soluţia de netrimitere în judecată a poliţistului P.D. (vol. 5 fila 1245) instanţa a reţinut că în mod corect suspiciunile apărute în ziarele locale referitoare la participarea lui P.C.Ş., nu au condus la trimiterea în judecată a acestuia, participarea sa la această faptă nefiind susţinută de nicio probă în dosar.

Martorul Z.M. (fila 532 şi vol. 3 filele 233-234 dosar urmărire penală) poliţist în cadrul biroului investigaţii criminale, a relatat că, în dimineaţa de 23 mai 2004 împreună cu colegul său O.C., fiind de serviciu, au fost anunţaţi despre faptul că pe malul Mureşului a fost găsită o persoană decedată; a descris ceea ce este consemnat şi în procesul verbal de la faţa locului şi a făcut precizarea că nu era călcată iarba în jurul cadavrului; a auzit că s-au formulat diferite ipoteze despre mecanismul de producere şi survenirea decesului de către cei care au sosit în orele următoare în acel loc; a arătat că oficialii, curioşii, prietenii victimei, au fost ţinuţi la o distanţă de circa 100 metri de cadavru şi exista un cordon ce nu permitea apropierea acestora;

Martorul O.C. (filele 534-537) - poliţist care împreună cu martorul Z. şi cu echipa operativă, s-au deplasat la faţa locului în dimineaţa de 23 mai 2004, atunci când au fost anunţaţi telefonic că a fost găsită o persoană decedată, înecată pe malul Mureşului a relatat că iarba în jurul victimei nu era bătută şi nu existau urme de răfuială sau răvăşire; nu au observat urme de violenţă pe abdomenul victimei, existând posibilitatea ca urmele să apară la 5-6 ore, ceea ce medicii legişti probabil au stabilit; inadvertenţele din procesele verbale încheiate cu privire la gazon se datorează faptului că nu au fost întocmite procesele verbale la primul moment în care ei s-au deplasat, iar ulterior iarba a fost călcată, şi aşa s-a consemnat eronat; piciorul victimei era, după părerea sa, relativ mai întins decât a fost fotografiat. Nu are nici o suspiciune legat de faptul că cineva, să fi modificat cu intenţie, locul faptei; a reţinut că bateria telefonului era întoarsă, astfel că nici cei de la S.R.I., dacă ar fi vrut, să nu poată localiza postul telefonic. În noaptea precedentă a fost o ploaie torenţială iar atunci când au sosit, ploua mocăneşte, astfel că nu poate aprecia dacă urmele ar fi putut fi şterse sau nu de ploaia ce a căzut abundent.

Martorul a mai arătat că a răspuns o perioadă îndelungată de jocul alba-neagra în Arad şi dacă ar fi avut date în anul 2004 despre vinovăţia inculpaţilor cu certitudine nu i-au fi iertat, aşa cum a rezultat din amenzile pe care le-a aplicat acestora. Împreună cu inculpaţii M.F. şi R.O. practicau acest joc şi V.F., L.G., C.D., Ş.A.; în anul 2004, R., F. nu se ocupau de alba-neagra, şi ştie că în anul 2009 au apărut probleme de natură penală între aceştia; poliţiştii şi martorul şi-au pus întrebări legate de faptul că în 2004 şi până în luna mai 2005, F. şi inculpaţii M.F. şi R.O. s-au afişat împreună; ulterior au dezlegat această enigmă, atunci când s-a constatat că aceştia au comis infracţiuni economice împreună în acea perioadă, în municipiul Arad. Legat de F. şi inculpatul M.F. cunoaşte că sunt veri şi este real că între R. şi M. a apărut un conflict în acea perioadă.

Hotărârile judecătoreşti ataşate dosarului de la fila 1282 la 1305, confirmă această susţinere. În acest dosar care nu este judecat definitiv, inculpaţii R.O. şi M.F. au fost condamnaţi la câte 9 ani închisoare, pentru infracţiuni deosebit de grave de şantaj, lipsire de libertate, fapte comise din decembrie 2005 până în iunie 2006, constituindu-se în grup organizat împreună cu F.I., Ş.A., M.I., S.I. ş.a şi au devalizat mai multe firme deposedând de imobile şi bunuri mobile părţi vătămate, persoane fizice sau juridice.

Martorul M.Ş. (fila 126 vol. 1 dosar) ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Arad, este cel care a făcut primele cercetări la faţa locului şi a constatat că bateria telefonului victimei era poziţionată astfel încât să-l facă inutilizabil; nu a observat urme de târâre a victimei; a participat de asemenea şi la cercetarea autoturismului lui T.T. şi a reţinut că parbrizul în dreptul şoferului era fisurat, la 20 cm de stâlpul din stânga al maşinii şi la circa 30 cm. faţă de bord; a apreciat că fisura provine din exteriorul autoturismului; cercetările fiind în fază incipientă, nu au exclus iniţial niciuna din variantele decesului, inclusiv înecul acestuia.

Martorul G.T. (fila 530 dosar şi vol. 3 filele 227-228 dosar urmărire penală) a fost poliţistul care împreună cu colegul său M., s-a deplasat la faţa locului în noaptea de 21/22 mai 2004 la automobilul găsit abandonat în cartierul M.; acesta avea poziţiile aprinse, cheile în contact, uşa descuiată, geamul de la şofer coborât; au închis geamul, au luat cheile pe care le-au predat ofiţerului de serviciu; la faţa locului era un tânăr de 19 ani care a anunţat despre autoturismul găsit abandonat; în toată cariera sa nu a mai întâlnit un autoturism abandonat în această manieră cu farurile aprinse, cheile în contact, geamul deschis şi uşa descuiată; maşina era parcată lângă bordură.

Martorul F.I. (fila 528 şi vol. 3 filele 229-230 dosar urmărire penală) este cel care a participat la cercetarea la faţa locului a accidentului rutier comis de victima T.I. la ieşirea de pe ştrand; a auzit prin staţie când colegul său G.T. a comunicat că a găsit autoturismul abandonat, cu uşa la şofer deschisă şi cheile în contact.

Martorul T.V. (fila 693 şi vol.3 fila 232 dosar urmărire penală) - poliţist care a participat împreună cu colegii săi G. şi T. la cercetarea la faţa locului unde a fost găsit autoturismul avariat, cu geamul deschis şi fără şofer. Au chemat ofiţerul criminalist şi au încuiat maşina pe care au găsit-o cu cheile în contact, şi cu uşa şi geamul deschise; a aflat că victima a fost găsită a doua sau a treia zi pe malul opus al Mureşului.

Martorul M.I. (fila 697 şi vol. 3, filele 225-226 dosar urmărire penală) poliţist care în noaptea de 21/22 aprilie 2004 împreună cu alţi ofiţeri s-au aflat în jurul orelor 3,30 - 4.00 la magazinul B. din cartierul M. unde au găsit autoturismul abandonat,cu geamul la şofer coborât, cheile în contact şi partea din dreapta avariată; nu a observat fisura parbrizului şi nu a văzut nimic suspect.

Martorul M.W.M. (fila 315 dosar )este jandarmul care a fost de serviciu în noaptea de 22/23 mai 2004, a văzut trei persoane care se aflau pe o alee, doi bărbaţi şi o femeie cu care victima a discutat înainte de a pleca cu maşina de pe ştrand în jurul orelor 2 noaptea; între anii 1999-2001 a fost coleg şi prieten cu inculpatul M.F. pe care nu l-a văzut în seara respectivă la bar; la fel nu l-a recunoscut nici pe inculpatul R., dar nu exclude posibilitatea ca aceştia să se afle în zona ştrandului, fără ca el, din postul lui să-i poată vedea intrând sau ieşind; în locul în care a fost găsită a doua zi victima, era un drum de acces cu maşina; a menţinut declaraţia de la urmărire penală aflată la fila 92-94 vol..3 urm. pen.;

Martorul P.I. - fila 129 dosar, expert tehnic auto, care a menţinut declaraţia în faza de urmărire penală şi în plus a relatat că lovitura în parbriz nu putea proveni de la capul victimei atunci când a acroşat autoturismele parcate la plecarea de pe ştrand, şi nici de la o lovitură cu piatra; în opinia sa aceasta fisură a parbrizului a fost creată din exteriorul autoturismului şi nu din interior;

Martorul L.S. (filele 692 şi vol. 3 filele 209-212 dosar urmărire penală) este fiul proprietarului autoturismului pe care victima T.T. a accidentat-o în noaptea de 21/22 mai 2004; a ajuns la ştrand în jurul orelor 1,30-1,45, iar în jurul orelor 4,30 a aflat că maşina sa a fost avariată de un autoturism; a auzit discuţiile poliţiştilor prin staţie.

Martorul D,A, (fila 539 şi vol. 3 filele 220-222 dosar urmărire penală) este proprietarul autoturismului de culoare roşie pe care victima T.T. l-a avariat în noaptea respectivă; în timp ce scria declaraţia la poliţie, a auzit prin staţie că autoturismul a fost găsit abandonat în cartierul M.;

Martorul P.C.O. (filele 224-227 - a declarat că menţine declaraţiile aflate în dosarul de urmărire penală, în vol. 3 filele 41-52); a dat declaraţii în 23 şi 24 mai, şi 6 iulie 2004. şi a fost testat cu poligraful fiind bănuit că nu este sincer, lucru neconfirmat ; au fost toţi prietenii pe ştrand şi la căsuţele închiriate: a plecat împreună cu T. în jurul orelor două noaptea, amândoi fiind în stare avansată de ebrietate; victima aflată la vol.anul autoturismului tatălui său a accidentat două maşini la ieşirea de pe ştrand, dar nu a oprit pană acasă la martor, când, la despărţire l-a rugat să le transmită a lor lui, că îi iubeşte; l-a sunat imediat, dar nu a mai răspuns; a doua zi sora sa a găsit maşina abandonată la Billa şi i-a anunţat pe prieteni, părinţi; martorul a precizat că nu crede ca fisura din parbriz să fi fost până a fost el în maşină, pentru că nu a observat-o, crede că s-a produs după ce victima l-a lăsat pe el acasă; îl descrie pe T.T. ca fiind un prieten de nădejde, care nu era deloc fricos, iar dacă era atacat riposta întrucât practica sportul, făcea lupte, full contact, la sala polivalentă din Arad, iar dacă era băut era recalcitrant; nu era un tip fricos, dimpotrivă era foarte curajos; după ce i-a spus să le transmită acel mesaj părinţilor, a închis uşa şi a plecat în trombă cu roţile fluierând; mult timp a crezut că s-a sinucis, iar când procurorul i-a spus că a fost lovit şi s-a ridica, lovit din nou şi s-a ridicat şi tot aşa, martorul chiar a crezut că la temperamentul victimei, acesta ar fi continuat lupta până nu ar mai fi putut şi că exact aşa s-ar fi putut întâmpla lucrurile, cum i s-au descris;

Martora P.R.I.a (fila 223 dosar şi-a menţinut declaraţia de la fila 104-105, vol.. 3 dosar urmărire penală), este sora martorului P.C., cel care l-a văzut pe T.T. ultimul în seara de 22 mai 2004; a doua zi dimineaţa, în jurul orelor 10-10,30, în apropierea magazinului B., a fost cea care împreună cu mama şi bunica sa au găsit maşina victimei abandonată în preajma blocului lor şi l-a anunţat pe fratele şi prietenul său că maşina e avariată şi abandonată în acel loc;

Martorul P.A. (fila 698 dosar şi vol. 3 fila 106 Dosar urmărire penală) este tatăl lui P.C., fiind despărţi de mama acestuia; l-a sunat de ziua lui în 23 mai 2004 şi l-a însoţit duminica la locul în care a fost găsit cadavrul; i-a spus cu o zi înainte când a vorbit cu el la telefon, că nu-l găseşte pe prietenul lui, T.T.

Martora C.C.A. (fila 699 şi vol.3 filele 145-151) prietena victimei T.T. cu care acesta nu se afişa; l-a sunat în noaptea de 21 mai 2004 începând cu ora 2 până la ora 4, dar acesta nu i-a răspuns; în 16 mai 2004 s-au certat şi nu au mai vorbit până în 21 mai 2001 când a aflat că merge cu prietenii lui la un chef; a fost în acea seară împreună cu fratele ei pe ştrand într-un alt bar, dar nu s-a întâlnit cu T.T. Inculpatul R.O. este vecinul ei şi nu ştie să fi avut ceva de împărţit cu acesta;

Martora S.A. ( fila 222) a fost în grupul de prieteni ai victimei în seara incidentului; a fost cea care a introdus sticla de whisky în discoteca „S.G.”, la rugămintea victimei; după ce sticla s-a golit l-a însoţit la toaletă pentru a o lăsa acolo; şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, aflată în vol. 3 filele140-144;

Martorul B.C.R. ( fila 542 şi-a menţinut declaraţia de la filele 152-155 vol. 3 dosar urmărire penală) a fost prieten cu victima şi participant la petrecerea din noaptea respectivă; nu cunoaşte motivul pentru care, venind de la toaletă acesta s-a manifestat violent şi ştie că T. era mai violent atunci când consuma alcool; în noaptea respectivă a consumat o băutură care conţine Tequila şi a văzut când a terminat sticla de whisky pe care a lăsat-o apoi la toaleta barului „S.G.”;

Martorul A.A.V. filele 543 şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală aflată în vol.. 3 filele 173-174; era prieten cu victima şi ştie că a băut o băutură energizantă, dar era coerent; P.C. era într-o stare mai avansată de ebrietate; l-a condus în parcare la plecare, iar T. ambala motorul maşinii, aşa cum făcea şi în faţa blocului în care a locuit, pentru ca acesta să fie încălzit; nu s-ar fi sinucis nici dacă ar fi accidentat 20 de maşini, după cum îl cunoaşte martorul pe T.T.;

Martorul T.A. (fila 416 dosar) şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală (vol..3 filele 162-164); a fost în grupul de prieteni ai victimei la „S.G.” şi a observat când aceasta a ieşit din bar, a rămas o perioadă afară, iar atunci când s-a întors, era nervos, recalcitrant şi a spart toate paharele de pe masă; nu ştie motivul. Victima a plecat cu P.C., iar martorul a rămas până la 5 dimineaţa în bar. Pe inculpaţi nu i-a văzut în noaptea aceea în bar;

Martorul T.M.C. ( fila 317 dosar şi care şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală aflată în vol..3 filele 123-129 dosar); a declarat că s-a aflat în grupul de prieteni ai victimei care au petrecut la bar în noaptea respectivă; nu i-a văzut pe inculpaţi în bar, nu a văzut ca victima să aibă vreun conflict cu altcineva; a declarat că atunci când consuma alcool, T.T. era mai violent; era sportiv şi mergea regulat la sală.

Martora R.C.A. (fila 309 dosar instanţă a declarat că-şi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală aflată în vol. 3 filele 164-169); face parte din grupul de prieteni ai victimei care a petrecut la „S.G.” în noaptea de 22/23 mai 2004; nu a sesizat scandal, a plecat acasă cu altcineva, deşi victima se oferise iniţial să o conducă; a aflat a doua zi de decesul acestuia.

Martorul G.F. (fila 310 îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, vol. 3 fila 165 dosar) face parte din prietenii victimei cu care acesta a petrecut în ultima seară nu are cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat ulterior;

Martorul O.R.E. (fila 311 dosar care îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală vol.. 3 filele 156-158) a descris cum a fost la petrecere, nu are cunoştinţă despre omor; atunci când consuma alcool în cantităţi mai mari, victima era impulsiv; în luna ianuarie, de ziua lui, pentru că nu a venit suficient de repede chelnăriţa, a spart toate paharele de pe masă; la fel a spart paharele şi în seara aceea; a plecat în jurul orelor 2 noaptea, şi ea a aflat duminica despre decesul lui T.T.;

Martorul P.A. (fila 313 dosar, prieten al victimei; menţine declaraţia de la urmărire penală vol. 3 filele 130-140 dosar) ştie despre faptul că victima a plecat la toaleta din barul „S.G.” împreună cu prietena sa A.; îşi serba ziua de nume; nu ştie ca T. să fi avut relaţii intime cu L.P. şi nici nu-i cunoaşte pe inculpaţi, pe care nu i-a văzut pe ştrand în seara respectivă şi nici nu crede să fie implicaţi în decesul prietenului său; era prieten foarte bun acesta, practica sporturi extreme, lupte libere; ştie că odată a bătut 10 persoane, şi dacă ar fi fost atacat, de obicei riposta şi ştia să se apere; când era beat, avea chef de scandal, şi ştie că a mai condus beat.

Martorul O.A. (fila 527 dosar) a declarat la fel ca şi la urmărire penală ( vol. 3 filele 223-224) că a participat împreună cu victima la aniversarea din noaptea de 21/22 mai 2004 la barul „S.G.”, dar nu are cunoştinţă despre faptul că victima a spart paharele de pe masă şi nici alte incidente.

Martorii R.F. (fila 320), A.S. (fila 321) şi P.M.S. (fila 322) angajaţi ca ospătari (primii doi) şi patron al barului „S.G.” în Arad, au relatat împrejurări legate de faptul că victima T.T. s-a îmbătat, a spart paharele aflate pe masă în bar, iar apoi scandalul provocat de acesta a fost aplanat; martora A.S. a declarat că în acea perioadă a decesului victimei T.T., L.P. lucra la barul M. pe care îl frecventa şi unde martora lucra ca şi ospătar; a declarat că în seara respectivă, nu a văzut-o în barul „S.G.”

Martorul V.G. (fila 1117 dosar) administratorului service-ul în care a fost reparată maşina familiei T. după accident şi avea fisură în parbriz provenită din exterior nu din interiorul autoturismului; lucrează de 30 de ani în domeniu şi poate să depună actele cu lucrările efectuate la autoturism; parbrizul nu mai există în materialitatea lui pentru că nu s-a gândit nimeni să îl păstreze în vreun scop; schimbătorul de viteze nu putea provoca decesul victimei urmare impactului cu autoturismele avariate pe ştrand; parbrizul nu se putea sparge cu un pahar de plastic găsit în autoturism; a verificat tactil acest parbriz pe interior şi exterior şi fasciculele, solzişorii proveneau din exterior; parbrizul fiind unul duplex nu se putea sparge nici ca urmare a loviturii cu capul de către victimă; expertizele confirmă susţinerile sale şi crede că parbrizul dacă s-ar fi spart ca urmare a accidentului rutier, fie s-ar fi spart tot, fie ar fi zburat de la loc.

Martorul T.I. (fila 231 vol. 1 dosar) este medicul care l-a operat pe inculpatul R.; acesta a infirmat susţinerile acestuia referitoare la împrejurarea că în perioada decesului victimei, nu avea posibilitatea de a conduce vreun vehicul sau a lovi pe cineva, întrucât purta orteză; dimpotrivă, martorul a relatat că inculpatul R. a plecat din spital pe picioarele lui, acesta fiind spitalizat în perioada 13-14 aprilie 2004; nu a fost imobilizat în gips, nu i-a fost aplicată faşă gipsată sau orteză, acesta putând relua mersul normal în câteva zile de la intervenţia chirurgicală. După o lună şi 6 zile de la operaţie, inculpatul putea depune efort. Faţă de conţinutul acestei declaraţii, instanţa a înlăturat apărarea pe care inculpatul şi-a formulat-o în cauză privitor la acest aspect, precum şi depoziţiile martorilor care, contrar celor reieşite din foaia de observaţie au susţinut nesincer că inculpatul a avut piciorul în gips şi nu se putea deplasa, depune efort sau să conducă maşina.

Martora L.P. (fila 220 dosar instanţă) este fosta soţie a inculpatului R.O. (2006-2008) şi cea despre care rechizitoriul a precizat că este femeia pentru care s-a iscat incidentul ce s-a finalizat cu decesul lui T.T.; aceasta a arătat că era prietena inculpatului R.O. în anul 2004; este şi în prezent cercetată în dosarul penal disjuns din acesta, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru complicitate la infracţiunea de omor comisă de inculpaţi, asupra victimei T.; a relatat instanţei că în perioada 16 martie - 11 iunie 2004 a locuit în Italia, iar pe inculpatul R.O. l-a cunoscut ulterior zilei sale de naştere. A fost testată cu poligraful, iar la întrebările legate de decesul victimei şi împrejurări legate de acest eveniment a dat răspunsuri nesincere, având un comportament simulat la întrebările nr. 4, 7 şi 9 din chestionarul aflat în vol..3 fila 86 dosar urmărire penală; după 2 ani de la decesul victimei s-a căsătorit cu inculpatul R.O. pentru că era însărcinată, sarcină pe care a pierdut-o până la cununia lor, iar în 2008 au divorţat; din anul 2009 i s-a deschis dosar penal pentru complicitate la crimă, dosar în care a dat 6-7 declaraţii până în prezent, care i-a afectat sănătatea şi memoria. În declaraţia de la urmărire penală aflată la fila 80-82 bis din vol. 3, aceasta a precizat că fiind dansatoare profesionistă, pe R.O. l-a cunoscut cu ceva timp înainte de ziua ei de naştere, care este în iunie, declaraţie în deplină contradicţie faţă de cea dată în faţa instanţei în care a relatat că pe inculpat l-a cunoscut ulterior zilei sale de naştere.; în anul 2004 a lucrat la barul P., şi după ce l-a cunoscut a mai lucrat ceva timp în acest bar unde avea programul ca animatoare, între orele 23-24 sau între orele 24 şi 01; R.O. o aştepta uneori la terminarea programului şi mergeau la barurile din ştrand (barul S.N.), şi mai des în localuri din Timişoara; în acelaşi timp cu ea, R.O. era prieten cu o femeie - B.N.; a recunoscut după planşele foto pe mai mulţi bărbaţi din anturajul inculpatului, dintre care şi pe martori audiaţi sub acoperire, aşa cum instanţa a putut constata; pe T.T. nu reţine dacă l-a văzut sau nu, a fost prietenă atât cu P.C. cât şi cu D.T., fiul viceprimarului; nu este adevărat că ar fi fost de faţă când a fost bătută victima, nu ştie de ce M.O. a susţinut astfel; ştie că înainte de divorţ R. avea 3 crose de golf în portbagaj; a fost şi a dansat la barul M., dar nu ştie sigur dacă şi la „S.G.”; a fost despărţită de R. cca una sau 2 săptămâni, atunci când a aflat că mai are o prietenă.

Instanţa a constatat că la data de 26 noiembrie 2009 ( fila 9 vol. 1 dosar urmărire penală) procurorul a dispus disjungerea cauzei cu privire la L.P., cercetată sub aspectul săvârşirii complicităţii la omorul comis asupra lui T.T., soluţia nefiind pronunţată în dosar la finalizarea cercetării judecătoreşti.

Instanţa a reţinut aşadar că nici cu privire la această martoră şi nici cu privire la o altă persoană, care ar fi participat în acest dosar, alături de cei doi inculpaţi R. şi M., nu s-au finalizat cercetările, cercetările continuând faţa de o altă persoană (a se vedea fila 1255 verso din rezoluţia din 11 octombrie 2010 emisă sub Dosar nr. 219/P/2010 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie).

S-a făcut următoarea remarcă privitor la martora L.P.: instanţa a reţinut că aceasta a acordat inculpatului R.O., şi cu un alt prilej un alibi solid, susţinând că în data de 18 aprilie 2005, ar fi fost împreună cu acesta şi cu alţi cunoscuţi în afara Aradului, dată când partea civilă D.F. a fost victima unei agresiuni urmare căreia a suferit leziuni vindecabile în 65 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce a condus la neurmărirea penală a inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. - fila 455 dosar ; pe de o parte, acest fapt atestă prietenia martorei cu inculpatul în anul respectiv, pe de altă parte, instanţa a mai reţinut şi un aspect relevant şi anume, poziţia procesuală a victimei infracţiunii, care după depunerea plângerii penale, în mod „inexplicabil” a revenit asupra acuzaţiilor aduse, fapt adesea întâlnit în actele depuse la Parchetul Arad şi în hotărârile judecătoreşti ataşate la dosar (1429-1484 dosar), constituindu-se într-o adevărată practică în clanurile mafiote din Arad. Lecturând motivarea instanţei s-a remarcat multitudinea de procese care au încetat ca urmare a retragerii plângerilor penale de către victimele ameninţate de către inculpaţii din acel dosar, precum şi împrejurarea că instanţa de control reţinând această violenţă psihică nu i-a acordat eficienţă, deşi exista o retragere a plângerii penale.

O altă remarcă ce s-a făcut este că, acelaşi tertip al retragerii plângerii penale formulate de către partea vătămată apare şi ceea ce-l priveşte pe coinculpatul M.F. (şi care se regăseşte la fila 457 dosar) în soluţia de încetare a urmăririi penale faţă de acesta, într-un dosar în care a fost cercetat pentru că l-a lovit cu două săbii, pe partea vătămată K.A., producându-i leziuni de 55 de zile de îngrijiri medicale.

În acelaşi context, instanţa a observat că în Dosarul nr. 1345/P/2008, (fila 460 dosar) faţă de inculpatul R.O., Parchetul Arad a dispus neînceperea urmăririi penale pentru tâlhărie (s-a reclamat furtul a 15.000 euro), port de armă (a tras cu pistolul cu gaze), incidente reclamate că au avut loc la jocul de „alba - neagra” din Gara Arad, prezenţi fiind acolo şi alţi cinci agresori din grupul inculpatului; starea de fapt descrisă în rezoluţia procurorului, a îndreptăţit instanţa a sesiza temperamentul coleric şi intempestiv a inculpatului R.O., temperament ce denotă o periculozitate sporită a acestuia prin aceea că, în altercaţia cu P.A. (ghidul autocarului în care se afla cel care a reclamat furtul banilor şi care i-a cerut inculpatului să nu practice acest joc în apropierea maşinii) a scos pistolul şi a tras asupra lui, rănindu-l. Surprinzător, procurorul a considerat că inculpatul a fost în legitimă apărare şi a fost scos de sub urmărire penală.

Motivaţia pentru care instanţa, din oficiu, a solicitat hotărâri şi soluţii pronunţate în cauzele de mai sus a fost că, a rezultat din dezbateri necesitatea verificării unor susţineri reieşite din declaraţiile martorilor sub acoperire, cei care au susţinut că se tem de inculpaţi, pentru că aceştia pot face ce vor în Arad şi obţin soluţii de netrimitere în judecată, cu concursul unor poliţişti influenţi aflaţi la conducere, care i-ar sprijini şi susţine, deşi comit infracţiuni grave aşa cum este şi cazul acestui dosar. În apărare, s-au solicitat aceleaşi comunicări ale parchetelor din Arad şi în ceea ce o priveşte pe victimă, soluţii aflate la dosar.

Martorul V.F. - fila 247 dosar: a declarat că-şi menţine declaraţia din faza de urmărire penală, cea de la fila 23 şi următ.vol.3 dosar urmărire penală; a declarat că a lucrat ca „ trăgător” al inculpatului M.F. la jocul de „ alba -neagra”; imediat după ce victima a fost găsită, la o zi sau două, cei doi inculpaţi erau agitaţi şi au povestit la restaurantul „G.”, acolo unde serveau masa cei din echipa lor, că T.T. a dispărut, iar în noaptea aceea, acesta a băut cu M.R. şi D.P.; cu acel prilej, inculpatul R.O. a povestit, că fiul poliţistului P.D., martorul P.C. şi fratele său, R.M., ar fi suspectaţi de decesul victimei, însă acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, R.O. i-a dus şi i-a adus cu maşina de pe ştrand în noaptea aceea, astfel că nu pot fi ei autorii omorului; martorul a afirmat că se ştie că de la inculpatul R.O. au fost ridicate de poliţie nişte crose şi ştie că acesta deţinea un set de 3-4 crose într-un sac de piele în portbagajul maşinii sale în perioada decesului victimei; afirmativ, din actele comunicate de parchet instanţei, comunicare aflată la dosar, a rezultat această afirmaţie a martorului privitor la confiscarea crosei; a mai relatat că în anul 2007, a primit un telefon de la inculpatul M. şi s-a întâlnit cu un alt coleg al lor, M. şi cu inculpatul R.O.; M. a primit o crosă, ca cele văzute de martor la R.O. în portbagajul maşinii acestuia, cu care M. şi martorul urma să-l bată pe un individ; bătaia nu a mai avut loc, iar la întoarcere, M. ar fi vrut să-i restituie inculpatului R. crosa primită, dar acesta a spus să o ia „B.” (porecla martorului V.) şi să aibă grijă de ea. Acesta a dus-o în cămara apartamentului mamei sale, iar apoi a predat-o poliţiei ; aşa cum se vede în planşele foto de la dosarul de urmărire penală; cele relatate au reieşit mai ales din declaraţiile martorului de la urmărire penală - fila 24, vol..3, şi la instanţă.

Martorul M.D. (fila 411 dosar) a arătat că nu cunoaşte nimic despre decesul victimei T. şi nici inculpaţii nu i-ar fi povestit că ar fi fost implicaţi în vreun fel; nu cunoaşte relaţiile dintre inculpatul R.F. şi R.; în anul 2007 atunci când era arestat împreună cu C.FILA în aceeaşi celulă, avocatul lor, I.M. l-a întrebat pe C.F. dacă ştie ceva despre cazul T., această împrejurare fiind confirmată în dosar (rezultă şi din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu ale martorului C.F.).

Martorul C.F. (fila 413 dosar)a precizat că menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală de la filele 102-103 vol. 3 dosar urmărire penală. Este vărul inculpatului M.F., cu care este în relaţii bune. A confirmat faptul că în anul 2007, avocatul său, Ioniţă Marius, l-a întrebat dacă poate să declare ceva despre implicarea inculpatului R.O., în decesul victimei T.T. Probabil că avocatul său ştia ceva despre implicarea inculpatului R. în deces şi pentru acest motiv l-a întrebat la rândul lui, tocmai pentru că bănuia despre implicarea inculpatului R.; acelaşi avocat reprezenta alţi inculpaţi în alte dosare, şi în acest context a formulat această întrebare; a arătat că inculpatul M. i-a spus când erau arestaţi că el stă în penitenciar şi este nevinovat, motivul fiind acela pentru că nu şi-a retras plângerea penală împotriva agresorilor săi implicaţi în tentativa de omor comisă asupra sa.

Cu privire la această declaraţie, instanţa a reţinut două aspecte relevante în dosar, pentru soluţia pronunţată: pe de o parte faptul că, privitor la inculpatul R.O., implicarea sa în cazul T. a apărut în 2007 cu mult timp înainte ca acesta să fie ameninţat în penitenciar (în vara lui 2009 ), ceea ce face ca apărarea sa (cum că dosarul acesta, este în fapt o răzbunare pentru că nu a reuşit să îl determine pe M.F. să–şi retragă plângerea împotriva agresorilor) să fie ilogică, nerealistă şi fără suport probator şi lipsită de sens; a doua, este aceea că nu s-a discutat nimic până în ianuarie 2009 legat de participarea, ori implicarea inculpatului M.F. în acest caz. Coincidenţă sau nu, parte din acuzaţiile aduse de unii martorii sub acoperire au fost ulterioare acestui moment, iar ameninţări la adresa acestuia s-au proferat numai după acest moment, fapt ce a fost de natură a crea un prim dubiu instanţei cu privire la acest aspect.

Cu privire la persoana martorilor C. şi M. şi a ceea ce îi caracterizează ca fiind persoane deosebit de violente şi având un grad de pericol social sporit, instanţa a reţinut ca fiind elocvente împrejurările rezultate din considerentele sentinţei penale nr. 271/2008 a Tribunalului Arad, precum şi din cele ale instanţei de control judiciar, Decizia penală nr. 92/A/2009 a Curţii de Apel Timişoara, ataşate la cererea instanţei, la dosarul cauzei (fila 506, cazierul martorilor şi filele 632- 666 dosar). Astfel, M.D. şi C.F., sunt cei despre care martorii sub acoperire au arătat că au fost prezenţi la discuţii şi ar cunoaşte împrejurări esenţiale ale dosarului şi vinovăţiei inculpaţilor R. ori M., dar este real că aceştia au negat că ar ştii ceva în dosar, şi au refuzat orice colaborare cu instanţa, cu toate că din atitudinea lor pe parcursul declaraţiei date, comunicau nonverbal, cu totul altceva. Din hotărârea amintită, a rezultat că ambii martori, M.D. şi C.F., au fost condamnaţi definitiv pentru fapte deosebit de grave (au legat de mâini şi de picioare persoanele şantajate, le-au lipsit de libertate ore în şir, au introdus persoane mascate care au încercat diverse perversiuni, agresorii fiind îmbrăcaţi în salopete negre, le-au introdus pistolul în gură victimelor, seringi în lobul urechilor, etc.) fapte care spun foarte multe despre ei şi comportamentul lor. În aceste condiţii, instanţa a luat sub beneficiu de inventar, faptul că, ambii martori au răspuns negativ la întrebările instanţei referitoare la împrejurările relatate de martorii sub acoperire, împrejurări despre care aceştia ar fi avut cunoştinţă ori informaţii şi nu le-a dat eficienţa dorită de ei, înlăturându-le ca fiind nesincere.

Martorul P.F. (fila 233 dosar) a menţinut declaraţiile de la urmărire penală (fila 96 vol. 3), a susţinut că poliţistul C. i-a spus că inculpatul M. a declarat că inculpatul R. l-a omorât pe T., încercând să-l determine să spună acelaşi lucru. Ca o remarcă a instanţei este aceea că, acest martor apare ca făcând parte dintre apropiaţii inculpatului R., fiind trimis în judecată şi condamnat alături de acesta pentru fapte de violenţă comise cu bâte de base-ball (sentinţa penală nr. 656 din 1 aprilie 2003 a Judecătoriei Arad, fila 570 - 582 dosar, definitivă prin Decizia penală nr. 406/2003 a Curţii de apel Timişoara, fila 624-667 dosar ), fapt ce a determinat instanţa a lua sub beneficiu de inventar declaraţia acestuia, sinceritatea sa fiind îndoielnică, iar dorinţa de a-l sprijini pe R.O., evidentă. Şi despre acest martor, poreclit „ N.” s-a spus de către martorii cu identitate protejată că a auzit cele relatate de inculpatul R., privind implicarea sa în omor.

Martorul C.M., fila 1196: tehnician auto care a reparat în urmă cu 5 ani ( cu 2-3 ani de la incident) un autoturism aparţinând inculpatului R.O. care a fost implicat într-un accident frontal, maşina avea asigurare casco, iar poliţia nu a fost la faţa locului. În opinia instanţei, declaraţia acestuia priveşte o altă reparaţie a aceluiaşi autoturism.

Martora B.N.G. (fila 318 dosar) este dansatoare şi a fost prietena inculpatului R.O. din 1997 în 2005; în seara de Constantin şi Elena din anul 2004 a fost împreună cu inculpatul R.O. la ziua fratelui la care a ajuns în jurul orelor 19-20 şi au rămas până în jurul orelor 21, după care s-au dus acasă în cartierul M. Privitor la întrebarea instanţei referitoare la versiunea diferită prezentată anterior în dosar, din care a reieşit că iniţial a declarat că nu ştie ce a făcut inculpatul R. şi nici ea în noaptea de Sfinţii Constantin şi Elena în anul 2004, a susţinut că procurorul ar fi consemnat altceva decât a declarat ea; în iunie 2004 a plecat cu inculpatul R.O. în Italia împreună cu alţi prieteni şi că inculpatul R.O. nu putea merge, având piciorul în gips; a declarat că nu ştie ca inculpatul să fi avut relaţii cu alte femei în anul 2004; a declarat că menţine declaraţia de la urmărire penală, vol.. 3 filele 72-73 dosar, declaraţie în care a susţinut că nu ştie ce a făcut de Sfântul Constantin şi Elena din anul 2004, ceea ce instanţa a apreciat ca fiind o declaraţie veridică, fiind mai aproape de evenimente; revenirea sa la declaraţiile anterioare apare ca neplauzibilă, la fel că şi susţinerea că ar fi spus acelaşi lucru procurorului, însă acesta a consemnat altceva. Mai mult, în declaraţia de la instanţă, martora nu a relatat nimic despre prezenţa inculpatul M.F. şi K.L., în acea seară, astfel că declaraţiile sale nu s-au coroborat nici cu cele ale celor doi inculpaţi, nici cu ale lui L.G., ori K.L., nici chiar cu cele date de ea în acelaşi dosar, situaţie în care instanţa a înlăturat ca fiind nesinceră şi făcută pro cauza, declaraţia sa privind alibiul oferit inculpatului R. pentru noaptea de 21/22 mai 2004.

Martora C.D. (fila 236 dosar) este sora lui B.N.G., care a dat declaraţie în faza de urmărire penală (vol. 3 fila 65-68), însă acolo nu a dat niciun amănunt legat de data de 21/22 mai 2004, pentru ca apoi, la instanţă să dea relaţii despre ce anume a făcut R.O. de această sărbătoare; aceasta nu a spus că sora sa, B.N., l-ar fi însoţit pe inculpat la mama sa, şi nici la G.L., astfel că nici această susţinere nu a putut fi interpretată că ar confirma cele susţinute de R.O.;

Martora B.M. ( fila 892) este concubina actuală a inculpatului M.F.; în 22 septembrie 2009 a fost împreună cu inculpatul la sediul Parchetului Tribunalului Arad. Atunci poliţistul C. i-a solicitat acesteia să-l sfătuiască pe prietenul ei să declare împotriva coinculpatului R.O., spunându-i că deţine probe împotriva acestuia. Ambii inculpaţi erau arestaţi, iar despre M.F. poliţistul C. nu i-a spus că ar avea probe care să-l inculpe. M.F. a fost prezentat judecătorului şi arestat împreună cu R., şi atunci a sunat-o şi i-a reproşat că l-a sfătuit greşit ; martora a spus că M. a fost distrus pentru că a minţit în privinţa lui R. A comunicat avocatului A. că urma ca inculpatul M.F. să declare despre omorul comis de R.O., dar cum acesta era angajat pentru o altă cauză de ultraj aflată în apel la Curtea de Apel Timişoara şi nu ştia de dosarul T., pentru care făcuse de câteva ore angajamentul, l-a sfătuit să facă cum consideră el şi cum cunoaşte că s-au petrecut faptele.

Privitor la acest aspect, instanţa a reţinut într-o încheiere şi susţinerea a avocatului, pe acest aspect şi acesta a confirmat că angajamentul l-a făcut cu puţin timp înainte. Avocatul A. l-a asistat pe inculpatul M.F. când s-a luat faţă de acesta măsura arestării preventive, a fost prezent la audierea incriminatoare, dar a precizat că inculpatul sau martora, nu i-au spus despre discuţia pe care a avut-o cu C..

Martora K.L.C. (fila 237) a fost prietena inculpatului M.F. din acea perioadă; a menţinut declaraţia dată la urmărire penală (vol. 3 fila 78-79).

A susţinut că a fost la G.L. în data de 21 mai 2004 pe timpul zilei, ceea ce nu s-a coroborat cu susţinerile inculpaţilor, după cum nu a confirmat nici prezenţa lui B.N. la această vizită; instanţa a reţinut existenţa contradicţiilor între declaraţiile celor cinci: cei doi inculpaţii, ale prietenelor lor şi a lui G.L., astfel le-a apreciat ca fiind făcute pro cauza şi le-a înlăturat ca fiind nesincere, întrucât amănuntele oferite de fiecare dintre aceştia converg acestei idei; nici motivările lor privind inadvertenţele strecurate nu aufost privite ca fiind plauzibile.

Martorul P.E. (fila 1197) prieten cu inculpaţii de când erau copii, în 2007 l-a însoţit pe R.O. şi T.S. în Ungaria, la Budapesta la un prieten pe nume D. unde au şi fost cazaţi; inculpatul R.O. şi-a cumpărat de acolo un set de 17-18 bucăţi de crose de golf asemănătoare cu cele fotografiate la fila 120 dosar urmărire penală. Inculpatul le-a cumpărat cu 200 euro şi dorea să le vândă ca să facă un ban. Au fost cazaţi în casă de vacanţă din lemn, cu parter şi mansardă şi cu siguranţă aceasta nu avea două etaje.

Martorul L.I.G. (fila 1199 dosar) a fost şoferul inculpatului M.F. din 2001 în 2008 când acesta a obţinut permisul de conducere. Ambii inculpaţi au fost în vizită la el de Sfinţii Constantin şi Elena şi au fost însoţiţi şi de L.K. şi B.N.; o cunoaşte pe L.P., dar atunci R. nu a fost cu aceasta la el acasă. În anul 2006 s-a căsătorit cu L.P. A văzut în 2004 gipsul la piciorul inculpatului R.O. Instanţa a constatat că declaraţia acestuia nu s-a coroborat cu declaraţia lui B.N. care nu a confirmat că ar fi fost la el acasă împreună cu R.O. şi nici cu cea a lui K.L.( fila 318 dosar); inculpaţii la rândul lor (fila 1374-1377), au susţinut că au fost la acesta în 22 mai 2004 şi nu în 21 mai 2004, aşa cum au susţinut chiar ei iniţial şi după cum a declarat şi martora K.L., la urmărire penală şi instanţă; pentru motivele arătate deja, instanţa a înlăturat declaraţia acestuia, întrucât nu a reflectat adevărul.

Martora E.A. (fila 1237 dosar) medic legist la I.M.L. Timişoara, care alături de alţi medici legişti au încheiat raportul de expertiză nr. 1632 din 30 august 2004; martora a descris ceea ce a consemnat în scris şi a explicat motivele pentru care a fost dificil a formula concluzii în baza actelor medicale şi nu a corpului victimei, care era deja înhumat. Nu au exclus căderea de la înălţime, dar nu era specifică pentru leziunile descrise în actele avute în discuţie; au afirmat în raport că este posibilă atât lovirea cât şi izbirea de corpuri dure; erau mai multe ipoteze de lucru privind cauzele decesului, dar nu erau clare, acestea fiind mai bine interpretabile după exhumare; diastaza simfizei a fost constatată şi la autopsie şi la exhumare, la fel şi leziunile externe; este posibil să fie fracturată mandibula şi să nu existe semn extern, iar legistul să-l constate la autopsie; lipsa dinţilor se poate să fi fost omisă din raport, întrucât nu s-a considerat important, iar la exhumare acest lucru s-a observat (absenţa dinţilor 4.6), cum cel mai posibil s-a întâmplat. Consideră că punctul 3 din expertiza efectuată la exhumare, conform căruia „leziunile traumatice care au condus la moartea victimei s-au putut produce fie prin lovire cu corp dur (contondent) şi prin sumarea acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză” au perfectă acoperire ştiinţifică. Este posibil ca leziune produsă deasupra coastei iliace să fie produsă cu o crosă de baseball.

Martorul C.S. - medic legist la S.M.L. Arad - fila 1240 dosar a fost cel care a întocmit primul raport de autopsie a victimei la 23 mai 2004. Atunci a menţionat toate mecanismele posibile de producere ale leziunilor constatate; pentru că a plouat torenţial, inclusiv victima era udă de la ploaie, nu au exclus nici ipoteza ca aceasta să fi fost în râul Mureş, dar nu existau argumente care să susţină această ipoteză; nu a fost exclusă nici varianta lovire cu/sau de corpuri dure, comprimare şi precipitare, inclusiv asocieri, urmând ca urmărirea penală să aducă şi alte probe; de la bun început a exclus posibilitatea ca decesul să fi survenit ca urmare a accidentului rutier; la autopsie a fost respectată demnitatea cadavrului, dar la exhumare au fost găsite leziuni noi, nedescrise; este posibil să fie produse urmare unei „patologii de capac” cum o numeşte personal şi are în vedere leziuni produse cu prilejul îmbrăcării şi înmormântării victimei, când tone de pământ cad peste sicriu; fractura de bazin este cea mai gravă şi cea care a condus la decesul victimei; ea nu se producea dacă victima ar fi sărit de pe pod (de la circa 30 m) decât dacă adâncimea râului era de 30-50 cm, însă această ipoteză trebuie abandonată întrucât bolovanii existenţi nu erau acoperiţi de apă; din locul în care a fost găsită maşina, la locul în care a fost găsită victima, aceasta nu putea face deplasarea, cu leziunile constatate personal la autopsie.

Acuzele directe aduse celor doi inculpaţi în dosar au fost susţinute de martorii sub acoperire:

Martorul „P.N.”(fila 362-365; acesta a declarat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală aflată în vol.. 3 filele 9-15). A relatat că îi cunoaşte pe ambii inculpaţi, care la scurt timp după ce l-au bătut pe T.T., s-au dus într-un bar în Arad unde se aflau mai mulţi cunoscuţi, printre care şi M.D. şi C.F.; inculpaţii R.O. şi M.F. au povestit despre corecţia ce au aplicat-o acestuia, cu câteva ore înainte de sosirea lor în bar; au spus că l-au urmărit, au văzut accidentul, au mers după el până în spatele blocului, i-au blocat cu maşina, l-au luat în maşina lor cu intenţia să-l ducă înapoi în ştrand, pentru a-şi cere iertare prietenei lui R., pe care ar fi jignit-o; T. a reuşit să sară din maşină, a fost acroşat de R.O., care era la vol.an, apoi l-au lovit cu pumnii şi picioarele; nu aveau cunoştinţă despre faptul că victima avea să moară, de aceea au povestit cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat; apoi din bar, au plecat cu maşinile spre un alt local să mănânce toţi cei din grupul lor, aşa cum le era obiceiul, martorul fiind în maşina inculpaţilor, iar M.D. şi C.F., în maşina din spatele lor; pe drum, ambii inculpaţi i-au arătat traseul urmat de ei în noaptea de 21/22 mai 2004; ulterior audierii lui la parchet, i-a condus în teren pe anchetatori şi a semnat procesul verbal ataşat la dosar; martorul a mai spus că inculpaţii neştiind ce o să se întâmple cu T.T., au relatat că erau nemulţumiţi de cât de obraznic era fiul judecătorului; după ce fapta lor a fost descoperită, ambii inculpaţi au încercat şi au avansat ipoteze şi piste false, nemairecunoscând că ei l-au bătut în acea noapte. Martorul a relatat că inculpatul R. a comis nenumărate infracţiuni pentru care nu este pedepsit, deoarece are relaţii în poliţie, ceea ce se poate verifica prin soluţiile de netrimitere a lui în judecată.

Astfel, martorul cunoaşte din spusele inculpatului că: a împuşcat o persoană în faţa gării, a bătut o bandă rivală N., a rupt mâna unui tânăr care şi-a retras plângerea, a bătut cu bâta de baseball, la comandă o altă persoană, a bătut soţia unui poliţist, etc. (fila 365 dosar). Acesta este motivul pentru care nu doreşte deconspirarea lui; a declarat că în 22 mai 2004, fiind aproape tot timpul în compania inculpatului, a putut consta că acesta putea să meargă.

Faţă de aceste susţineri, instanţa a solicitat copie după soluţiile din dosarele penale instrumentate de parchetele de pe lângă Judecătoria şi Tribunalul Arad, în care au fost implicaţi inculpaţii, şi acestea au fost ataşate la dosar, parte din aceste fapte existând în materialitatea lor aşa cum au fost menţionate. Instanţa a făcut aceste menţiuni considerate a fi necesare privitor la împrejurarea pentru care, declaraţiile celor doi martori: M.D. şi C.F., le-a înlăturat ca nesincere.

Martorul P.M. (fila 356 dosar instanţă, declaraţie prin a menţinut pe cea din cursul urmăririi penale, aflată la filele 25-27, vol. 3; cu prilejul audierii a depus biletul de la fila 361 în posesia căruia, a declarat că a intrat din greşeală); martorul a relatat că în iulie 2004 au venit la el Ş., C., R., M. şi Perijoc ca să le acorde protecţie, fiind în relaţii tensionate cu M.D., cu care se aflau în conflict pentru supremaţia în Arad a jocului „ alba-neagra” ; martorul nu a spus că de fapt şi el făcea parte la rândul lui, dintr-o grupare, pe care instanţa a apreciat-o a fi mafiotă, în contextul probelor de la dosar; pentru că avea nevoie de sprijinul acestuia i s-a lăudat că are relaţii sus puse în poliţie şi orice ar face, vor reuşi să scape; în acest context i-a povestit martorului cu lux de amănunte cum anume a reuşit şi a scăpat de pedeapsa pentru fapta comisă asupra copilului judecătorului întrucât se cercetează fapta pe piste greşite, deliberat; martorul a apreciat că R., atunci când i s-a destăinuit, i-a spus-o ca pe o laudă şi ca să-l determine să îi acorde protecţia solicitată, asigurându-l că nu vor păţi nimic; apoi i-a povestit cu lux de amănunte, cum anume, trei persoane (el, M. şi Ş.) l-au imobilizat pe T. şi l-au oborât din maşină, apoi l-au urcat şi dus cu maşina lor, spre ştrand să-şi ceară scuze prietenei lui R.; a povestit că victima a reuşit să sară din maşină, dar R. l-a acroşat cu aripa maşinii lui; T. s-a ridicat, Ş. şi M. l-au urcat din nou în maşină (Ş. îi făcea priză pe gât, iar victima avea picioarele atârnate din maşina lor) însă la sensul giratoriu când maşina a încetinit, T. a reuşit să scape, iar ei au plecat, şi numai ştiu ce s-a întâmplat; martorul P., l-a sfătuit să scape de maşină, pentru că avea portiera îndoită de la impactul cu corpul victimei, iar când s-a întâlnit în Italia cu Ş., au discutat dacă R. şi-a înstrăinat maşina.

La instanţă s-au întâmplat două lucruri care au atras atenţia în mod deosebit şi a determinat-o să verifice anume împrejurări reieşite din declaraţia acestui martor acoperit. Astfel, prima inadvertenţă a fost cea privitoare la numele celui de al treilea participant, martorul P.M. revenind asupra identităţii acestuia şi relatând că acesta nu ar fi Ş. aşa cum a spus la urmărirea penală, ci un anume „A.” sau „A.”. Cerându-i-se explicaţii cu privire la această inadvertenţă, martorul a explicat-o în felul următor: atunci când stăteau toţi la masă în local şi R. povestea despre această faptă, a spus „Alin” ăsta, sau „A.” ăsta şi cum a arătat către Ş. care stătea alături de R., martorul a crezut că este vorba despre acesta. Tot atunci ar fi povestit R. că a participat la această faptă şi „F.”, care nu era prezent şi el la masă, atunci când R. a relatat agresiunea comisă.

Instanţa a reţinut şi un alt aspect, anume acela că, martorii cu identitate atribuită, întâmplător sau nu, relatează că R. a povestit despre acest omor, dar M. nu a fost prezent niciodată la aceste discuţii.

Alt element important în dosar şi care a fost apreciat ca fiind cu semnificaţie, l-a reprezentat biletul aflat la fila 361 dosar, despre care martorul P. a susţinut că a intrat în posesia lui din greşeală şi că acesta are legătura cu procesul. În acest context, instanţa l-a xeroxat şi a făcut demersuri pentru a stabili veridicitatea celor consemnate în acest bilet.

Din acest bilet a reieşit că ambii inculpaţi M.F. şi R.O., în perioada când au fost încarceraţi la Penitenciarul Arad, cel mai probabil în primăvara lui 2010, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, să influenţeze ancheta penală în dosare în care ei şi alte clanuri din Arad şi Oradea erau implicaţi, în scopul discreditării martorilor acoperiţi din acest dosar şi despre a căror identitate au susţinut că o bănuiesc sau o cunosc, încă de la început.

Este posibil să planeze o oarecare bănuială asupra identităţii reale a unora din cele 46 părţi implicate şi citate în Dosarul nr. 6991/108/2010 al Tribunalului Arad (fila 1429 dosar instanţă), câtă vreme, inevitabil, în calitate de parte vătămată la tentativa de omor, inculpatul M.F., a fost transferat din Penitenciarul Aiud în Penitenciarul Arad, şi a fost prezent în mod obligatoriu la fiecare termen de judecată, alături cei care l-au agresat, printre care şi martorul căruia îi era adresat biletul - B.A. din Oradea.

Din cuprinsul biletului, care era adresat lui „A.”, „T.”şi „K.”(toţi trei inculpaţi în Dosarul nr. 6991/108/2011(10850/2010 al Tribunalului Arad pentru infracţiunea de tentativă de omor în care victimă este inculpatul M.F.), li se cerea să meargă la procurorul Ilarie să declare şi să-i denunţe pe martorii acoperiţi din acest dosar, cum că ar fi declarat neadevărat în dosarul de faţă, inculpându-i pe cei doi (R.O. şi M.F.); tot din bilet rezulta că cei trei inculpaţi, ar trebui să-i spună procurorului cum martorii cu identitate atribuită din acest dosar şi-au făcut „ 16” - le pe seama lor.

Acest „16” în argoul penitenciarelor, se referă la articolele 16 sau 19 din Legile speciale (art. 19 din Legea nr. 682/2002, sau art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt articole de lege care permit reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul în care sunt denunţate infracţiuni grave, despre care au cunoştinţă, înainte de a fi descoperite ori începută urmărirea penală în dosar; printre aceste infracţiuni, desigur figurează şi infracţiunea de omor.

Tot din bilet rezulta că, dacă vor face astfel, şi-i vor denunţa la procuror pe aceştia (despre care adresanţii şi expeditorul biletului, probabil ştiau cine sunt) în contraprestaţie, se vor alege cu pedepse la jumătate, pentru tentativa de omor comisă asupra lui M.O., pentru că se vor prezenta la recursul lor, şi vor spune că autorii tentativei de omor asupra lui M.F. sunt „ arădenii”, nu „orădenii”.

Instanţa a stabilit pe baza sentinţei ataşate la dosar (aflate în vol. 4 fila 961, sau în vol. 6 fila 1429 şi fila 1477 dosar instanţă), a declaraţiilor martorilor P. şi B., că cei trei cărora le era adresat acest bilet, apelaţi drept „A., T. şi K.” sunt cei trei inculpaţi: K.I.A., B.A. şi L.L. (T.), aşa cum rezultă din copiile acestor hotărâri.

A fost audiat martorul B.A. (fila 1342), care a confirmat că a primit biletul prin intermediul martorului P.C. în penitenciarul Arad, că a fost condamnat iniţial la 12 ani, apoi în rejudecare la fond a primit o pedeapsă de 10 ani, şi în apel 6 ani; biletul l-a primit după ce a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani. Fapta lor a fost aceea că, la comanda lui U.R. împreună cu K. şi L., toţi din Oradea, ajutaţi de alţi inculpaţi din Arad, l-au înjunghiat în ianuarie 2009 pe M.F., infracţiunea lor fiind încadrată în tentativă de omor. A relatat împrejurări, pentru care instanţa a dispus şedinţă secretă, fără ca inculpaţii să fie prezenţi la momentul audierii lor, şi care declaraţie este păstrată în dosar, alături de declaraţiile martorilor cu identitate protejată. De la 12 ani, pedeapsa acestora este de 6 ani, aşa cum biletul stabilea (a beneficiat şi martorul de un „16” denunţând o tâlhărie).

Martorul a relatat că U.R. i-a solicitat să declare că are cunoştinţă despre omorul comis asupra lui T.T., lucru cu care nu a fost de acord, întrucât nu ştia nimic legat de această cauză. Cu inculpatul R. nu a vorbit niciodată. Cei din clanul „Împăratu” din Arad, din care face parte acest Rohoznean, sunt supăraţi şi în duşmănie cu el, pentru că numai el a recunoscut fapta comisă faţă de inculpatul M.F., conform art. 320¹ C. pen. La rândul lui, martorul Bundea face parte din clanul „Maurii” din Oradea, şi a susţinut că inculpatul M. nu şi-ar fi schimbat la recurs declaraţia şi să declare că „arădenii „, nu „orădenii” l-au tăiat, acesta susţinând că nu a ştiut cine l-a înjunghiat.

Martorul P.C. (fila 1292-1293) a fost şi el audiat şi a confirmat spusele martorului P.M., în sensul că el a primit biletul în penitenciar de la o persoană care i-a solicitat să-l transcrie şi să îl trimită lui B.A. pe „caleaşcă”( un sistem de comunicare uzitat des în penitenciare, prin care se transmit cu ajutorul unei sfori, între celule, din aproape în aproape, pe geam, pe exteriorul clădirii diferite obiecte: bilete, ţigări, ciocolată, etc ). L-a transcris şi trimis mai departe lui B.A., cel căruia îi era adresat biletul şi care era în celula alăturată lui. A susţinut iniţial că nu-i cunoaşte pe cei doi inculpaţi, M. şi R., că nu ei sunt autorii biletului şi că nu a înţeles de ce trebuie să îl transcrie înainte de a-l trimite lui Bundea, pentru ca apoi să revină, şi să arate că a vorbit cu ambii inculpaţi de când sunt încarceraţi la Aiud, fapt pe care instanţa l-a apreciat şi interpretează în consecinţă. Martorul a declarat că a auzit ca cineva i-a propus lui Bundea să declare că i-ar fi povestit cineva că a stat la masă cu cei doi inculpaţi M. şi R. şi aceştia i-ar fi povestit că l-au omorât pe T. Mai ştie că martorul B. nu a fost de acord cu acest lucru şi atunci i s-a propus acelaşi lucru lui D.D.

Instanţa a reţinut din cele două declaraţii de mai sus, pe de o parte faptul că, B.A., a beneficiat de prevederile art. 19 din legea specială ( 6, în argou - acesta ar fi denunţat o tâlhărie), fapt ce s-a reflectat în pedeapsa aplicată acestuia la tentativa de omor comisă asupra lui M.F., precum şi împrejurarea că martorul P.C. execută şi este condamnat la o pedeapsă de 30 de ani închisoare, un eventual sperjur neavând prea mare eficienţă juridică.

Martorul „D.L.”(filele 366-368 a menţinut declaraţia de la urmărirea penală, cea aflată în vol. 3 filele 28-30 dosar); martorul a relatat că în anul 2007 a participat împreună cu inculpatul R. la o petrecere; după ce martorul i-a povestit o întâmplare din viaţa lui, inculpatul a afirmat că şi el a avut un incident neplăcut, o greşeală necontrolată; că a avut ghinion şi lucrurile nu au ieşit aşa cum a avut el; cum martorul ştia la ce se referă, a fost curios şi l-a îndemnat să-i povestească cum s-au întâmplat lucrurile; inculpatul i-a relatat cum victima s-a luat de femeia lui sau a unuia din cei trei care l-au bătut, cea de a doua persoană fiind M., iar pe a treia nu a nominalizat-o; au mers după el, i-au blocat maşina în cartierul M., l-au luat în maşina lor, ca să îl ducă pe ştrand să îşi ceară iertare, însă la sensul giratoriu a reuşit să scape, însă l-au prins, l-au bătut, R. fiind la vol.an l-a acroşat cu maşina, l-au urcat din nou în maşina lor cu intenţia de a-l duce la maşina lui, dar la podul peste M., a scăpat din nou, sărind din maşină; apoi au oprit maşina şi l-au prins şi bătut din nou; nu au dorit să-l omoare, doar să-i aplice o corecţie. R. se lăuda că mortul este îngropat şi nu se va mai şti nicicând despre aceasta. Nu a spus cine este cea de a treia persoană, doar că are mare influenţă în Poliţie şi poate să muşamalizeze această faptă. Nu poate să spună că este prieten cu unul sau cu celălalt inculpat, ei fiind nedespărţiţi.

Ca o remarcă, instanţa a reţinut că şi de acea data, la relatarea făcută, de inculpatul R.O. martorului, inculpatul M. nu era prezent.

Martorul C.E. (fila 369 a menţinut declaraţia, însă a făcut unele precizări faţă de declaraţia din faza de urmărire penală, aflată în vol..ul 3 la filele 33-34 dosar). A relatat că în primăvara anului 2004, fără a reţine exact data, dar apropiată de decesul victimei, într-o noapte se plimba cu soţia lui pe ştrand şi în dreptul discotecii V.M. şi N. s-a intersectat cu un grup de bărbaţi, printre care se afla R.O., C.F., şi crede că era şi M.F. (pentru că acolo unde era C.F. era şi M.). Cum grupul era mai numeros şi în faţă lui erau R. şi C., a precizat că nu este sigur că era şi M.F.; la instanţă a fost şi mai categoric şi a arătat că despre M.F. doar a presupus că a fost cu ei, dar nu îşi aminteşte să îl fi văzut în seara aceea. A mai nuanţat în declaraţia de la cercetarea judecătorească şi a spus că nu ştie exact cu câte zile înainte de a se auzi de decesul victimei a văzut acest grup, poate fi aşa cum a arătat la urmărire, cu câteva zile, dar nu ştie precis, poate şi cu 3-4 zile înainte. A mai spus că în seara respectivă nu s-a mai plimbat şi a plecat spre casă, deoarece atunci când apărea aşa un grup de tineri tunşi scurt, nervoşi, cu atitudine hotărâtă, urma să se întâmple imediat un scandal.

Instanţa a remarcat faptul că, despre inculpatul M.F., martorul s-a îndoit că l-ar fi văzut, mai repede crede că a dedus că era şi el în grupul mare de bărbaţi cu care s-a intersectat, pentru că îl remarcase pe C.F.

Martorul G.P. (filele 935 a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală aflată la fila 31-32 vol. 3). În anul 2007 a fost într-un local în care era şi R. însoţit de mai multe persoane, fără ca martorul să-l nominalizeze şi pe inculpatul M. printre aceştia. Atunci când au ieşit în curte, la toaletă, inculpatul R. i-ar fi povestit că el l-a bătut pe T., dar nu a ieşit aşa cum ar fi vrut să iasă; că a fost pentru o fată şi că i-a dat cu „ alea din maşină”; tot el i-a spus că a participat şi „F.”, referindu-se la M.F. Inculpatul R. i s-a adresat „ fratelo, nu se dă nimeni la femeile noastre”; martorul a văzut crose de golf în portbagajul maşinii inculpatului; aşa s-a lăudat inculpatul, dar martorul a arătat că nu ştie dacă a făcut această faptă.

La fel este cert că şi de această dată, martorul a afirmat că inculpatul a recunoscut că el l-a bătut, dar nici de această dată nu era prezent inculpatul M. la această relatare a lui R.

Martorul C.D. (filele 349-351 dosar instanţă ) alias „C.M.” a solicitat deconspirarea sa, întrucât declaraţia de la urmărire penală (vol.. 3 filele 37-387 dosar urmărire penală) pe care a dat-o, nu înţelege să o mai menţină.

În faza de urmărire penală a declarat că a fost în urmă cu trei ani ( 2006 - s.n.) împreună cu alţi 3 prieteni la barul R. din Timişoara, unde pe un colţar era inculpatul R. cu încă cel puţin patru prieteni din Arad, iar U.R. le povestea nişte întâmplări din viaţa sa; la un moment dat R. a relatat cum l-a bătut pe fiul judecătorului T., împreună cu „ F.” - referindu-se la inculpatul M. Acesta nu a fost menţionat a fi fost prezent la această petrecere. A spus R. că M. i-a aplicat nişte „ palete” sau „capace „ victime, dar ar fi afirmat R., că nu l-au bătut prea rău, şi că de fapt voiau să-l ducă pe T. la prietena lui Răchita ca să îşi ceară iertare. Ştie că s-a vorbit în Arad că P.C. ar fi autorul faptei.

La termenul din data de 8 octombrie 2010 s-a prezentat din proprie iniţiativă şi a susţinut că doreşte să declare sub numele real; instanţa, a luat concluziile procurorului, părţilor şi ale martorului, precum şi motivaţia acestuia că nu se mai simte ameninţat în vreun fel de către inculpaţi şi că doreşte să declare sub propria identitate, astfel că s-a procedat la deconspirarea lui. A relatat că a dat declaraţia în dosarul de urmărire penală, urmare presiunii create de oamenii lui F. care îi solicitau să facă astfel de acuzaţii, pe care nu le mai menţine. Privitor la cei care l-au ameninţat a dat explicaţii neplauzibile, cum că au fost la el acasă 3 persoane, care nu erau din Arad, pe care nu le cunoaşte, ceea ce pare nereal în opinia instanţei, câtă vreme declaraţia a dat-o în perioada în care era încarcerat; a susţinut că era în relaţii de duşmănie cu F., ceea ce pare îndoielnic, dacă se lecturează participaţia infracţională a acestuia alături de grupul inculpaţilor în actele antisociale pentru care a fost condamnat.

La fel i-ar fi spus şi martorul Ş.A. că a dat o declaraţie când era arestat la I.P.J. Arad, dar acesta nu i-a spus motivul pentru care a declarat neadevăruri atunci când a fost audiat sub identitate protejată.

Pentru declaraţiile date dată în faţa instanţei, s-a întocmit dosar penal de mărturie mincinoasă şi a fost condamnat la 1 an cu executare, prin sentinţa penală nr .547/2011 a Judecătoriei Sibiu (fila 1485 dosar).

Martorul Ş.A. (fila 353 dosar instanţă) a fost audiat în dosarul de urmărire cu identitate atribuită, sub numele de „I.M. „(vol. 3 filele 35-36); a solicitat instanţei deconspirarea sa, la acelaşi termen la care s-a prezentat necitat, împreună cu C.D. Dând cuvântul părţilor, martorului Ş.A. care a motivat că starea de pericol a încetat şi că nu se mai simte ameninţat, instanţa i-a admis cererea şi l-a audiat cu identitatea sa reală.

În faza de urmărire penală, martorul a declarat că la sfârşitul anului 2004, după liberarea din penitenciar împreună cu: R., C., P., şi alţi prieteni s-au deplasat la Timişoara cu mai multe autoturisme, la restaurantul R., fiind prezent şi inculpatul R.O.; în acea seară, inculpatul M.F. nu era prezent. R. a relatat că T.T. s-a luat la harţă cu L.P., şi cei doi inculpaţi l-au urmărit la plecarea de pe ştrand, iar la magazinul „B.” i-au blocat maşina, l-au scos din autoturism, l-au bătut, cu intenţia de a-l duce la ştrand, la prietena inculpatului R., ca să îşi ceară scuze. La intrarea în ştrand, T. a sărit din maşină, apoi s-au luat după el, iar R. l-a lovit cu maşina; înainte de a urca pe pod, victima a sărit din maşină şi a dispărut; R. a spus că T. a fost găsit mort după un timp; a auzit când U.R. l-a sfătuit pe inculpatul R., după ce acesta a afirmat că şi-a reparat maşina lovită, să scape de ea.

La instanţa martorul a declarat că retractează acuzele aduse inculpaţilor, întrucât declaraţiile le-a dat sub presiunea lui F., care l-a ameninţat să declare neadevăruri. I-a spus că a avut noroc că era arestat la moartea lui T., pentru că altfel şi el ar fi fost cercetat în acest dosar. La Bucureşti a fost audiat împreună cu C.D., sub identitate protejată şi împreună au hotărât să dea curs cererii lui F. şi să declare împotriva inculpaţilor. Au fost de mai multe ori audiaţi, ultima dată făcând declaraţiile în dosar după ce au fost puşi în libertate, iar altădată, când ambii martori au fost în stare de arest.

C.D. i-a spus că a fost ameninţat de cinci bărbaţi, care nu erau din Arad ( contrar celor spuse de martorul C. şi care a precizat instanţei că aceştia erau în număr de trei). Martorul a spus că inculpaţii nu fac parte dintr-un clan întrucât nu sunt decât ei doi şi încă câţiva prieteni, afirmaţie pe care instanţa a apreciat-a a fi neadevărată dacă se au în vedere hotărârile judecătoreşti şi rechizitoriile în care cei doi martori C. şi Ş., apar alături de inculpatul R., şi de alte persoane, parte dintre aceştia fiind martori propuşi de inculpaţii M. şi R. în apărarea lor - şi toţi au fost angrenaţi în comiterea de infracţiuni deosebit de grave.

La filele 441 şi următoarele este ataşat rechizitoriul prin care au fost trimişi în judecată C.D., R.O., R.M., V.D., P.FILA, Ş.A., S.I., L.G., pentru fapte de violenţă excesivă şi ultraj la bunele moravuri, fapte comise de către aceştia înarmaţi cu bâte tip base-ball, iar pentru faptele de mai sus, toţi au şi fost condamnaţi definitiv. A se vedea în acest sens, sentinţa penală 656/1 aprilie 2003 a Judecătoriei Arad, fila 570 - 582 dosar, definitivă prin Decizia penală nr. 406/2003 a Curţii de Apel Timişoara la fila 624 dosar, precum şi rechizitoriul de la fila 979 şi următoarele dosar.

Afirmaţia martorilor privind starea de temere şi ameninţare a fost pusă de instanţă sub semnul întrebării, câtă vreme cei doi martori, Ş. şi C. au a fost cercetaţi împreună cu F.I. şi cei doi inculpaţi M. şi R. în dosarul fraudelor economice.

Din lecturarea hotărârilor judecătoreşti de condamnare, aceşti martori apar ca fiind prieteni foarte apropiaţi ai inculpatului R.O., participând activ şi efectiv alături de acesta la fapte de violenţă, atacând cu bâte de base-ball pe rivalii lor din gruparea adversă, apoi faţă de împrejurările reieşite din motivarea celorlalte hotărâri de condamnare aflate la dosar, din care rezultă că aceştia, alături de inculpaţii M. şi R., au săvârşit şi alte infracţiuni de o violenţă şi periculozitate socială greu de imaginat, instanţa a reţinut ca fiind pe deplin dovedite relaţiile existente între martori şi inculpaţi, legături puternice de apropiere, de clan, care îi animă în a face declaraţii ce le-ar putea fi favorabile inculpaţilor în proces; faţă de toate acestea, instanţa le-a înlăturat declaraţiile de la stabilirea stării de fapt, întrucât sinceritatea acestora pare a fi mai mult decât îndoielnică.

Şi martorul Ş.A., alături de C.D., a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă, pentru declaraţia dată în faţa acestei instanţe, prin aceeaşi sentinţă penală, la aceeaşi pedeapsă.

Instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt reieşită din probaţiunea administrată:

La data de 21 mai 2004, într-o zi de vineri, T.T.A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naştere a doi dintre ei, P.A. şi P.C., petrecere care a debutat la căsuţele de vacanţă din apropierea Ştrandului N., apoi în discoteca „S.G.” din incinta acestui ştrand, unde alături de acest local, aşa cum se poate observa şi în planşele foto de la dosar, sunt mai multe restaurante şi terase ( a se vedea fotografiile de la file 86-92 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform spuselor patronului acestei discoteci, martorul P.M.S., pe seară se pot aduna mai mult de 200 de persoane, localul fiind mereu aglomerat la sfârşit de săptămână. Tot atunci se sărbătoreau Sfinţii Constantin şi Elena.

Împreună cu victima au fost prezenţi în bar începând cu ora 23, martorii: P.C., P.A., O.A., H.B.R., A.A., B.C.R., T.A., G.F., R.C.A., T.M., C.F., ş.a.

La această petrecere, mai mulţi din anturajul lui T.T. au consumat alcool în cantităţi importante, astfel că şi T.T. şi martorul P.C. erau în jurul orelor două, în stare avansată de ebrietate. Victima a consumat nu doar băuturi energizante, dar şi aproape o sticlă de whisky adusă cadou sărbătoriţilor (din buletinul de analiză toxicologică al S.M.L. Arad rezultă că victima T.T. avea în momentul decesului o alcoolemie de 0.30 g/1000 ml - vol. 2 fila 20 dosar urmărire penală).

De mai multe ori, T.T. a părăsit discoteca neînsoţit (a se vedea declaraţiile martorelor R.C., S.A.), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos şi recalcitrant şi a aruncat de pe masă pe jos toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenţia ospătarilor, audiaţi în calitate de martori R.F.M., A.S., precum şi a patronului localului, P.M.

Incidentul a fost aplanat şi în jurul orelor două noaptea, când martorul P.C. a ieşit afară din bar, cu intenţia de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T.T. lângă barul „C.” şi s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul M.

Se pare că atunci când era afară din bar, înainte de a pleca, victima a vorbit cu doi bărbaţi şi o femeie cu care nu s-a certat, dar bărbaţii, nu erau cei doi inculpaţi, aşa cum a afirmat martorul M.W.

T.T. avea la plecarea din ştrand, un pahar cu alcool în mână.

Deşi era marcat de băutură, T.T. s-a urcat la vol.anul autoturismului, aparţinând tatălui său şi după ce a ambalat şi turat motorul, a plecat în trombă, pierzând controlul vol.anului şi acroşând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieşirea din ştrand: o maşină aparţinând lui L.I. şi o maşină roşie al martorului D.A.

Acest eveniment rutier a fost observat atât de jandarmul aflat în post, martorul M.W.M. şi care se găsea la cca 1,5 km de locul impactului, precum şi de taximetrişti aflaţi în staţia din ştrand, printre care şi martorul B.F. Fără a se opri, T.T., a încetinit apoi şi-a continuat drumul spre locuinţa martorului P.C. Urmare impactului, toate cele trei maşini au suferit avarii: Maşina, pe partea sa stângă, iar celelalte două autoturisme, avarii conform celor descrise în actele de constate ale poliţiei ( a se vedea procesele verbale întocmite ).

Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 - 2,30 şi se ştie acest lucru, deoarece fost anunţată imediat Poliţia, iar autoturismul a fost dat în consemn spre a fi depistat şi oprit în trafic.

Victima şi-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră şi cu casetofonul dat la maxim, până în faţa blocului în care locuieşte martorul P.C., bloc situat în cartierul M., zona 300.

La coborâre, T.T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinţilor mei că îi iubesc”, după care a plecat. Această afirmaţie nefericită, coroborată cu accidentul rutier pe care l-a produs, a apreciat instanţa că a avut importanţă şi a contribuit în mod nefast pentru ancheta care s-a derulat şi care a urmat iniţial piste greşite.

Cum martorul P.C. ştia că victima locuia relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut şi de mesajul pe care T.T. l-a lăsat spre a-l transmite părinţilor lui.

La scurt timp, după despărţirea de martorul P.C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi şi pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un bloc situat în spatele magazinului „Billa” au văzut maşina victimei parcată lângă bordură.

Mai mult decât atât, la un an de la incident, a fost identificată şi audiată martora B.E.O., care a auzit la acea oră din noapte, voci de bărbaţi tineri certându-se şi care a văzut două sau trei siluete de bărbaţi care erau în dreptul şoferului, în mişcare, ca şi cum doreau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism. Episodul a durat 10-15 minute, interval de timp în care martora a mers în bucătărie şi a mâncat, iar când a revenit în sufragerie, înainte de culcare şi s-a uitat pe geam a observat că autoturismul era poziţionat în acelaşi loc.

Ceilalţi doi locatari, martorii Ş.S. şi M.C.D., nu au furnizat relaţii referitoare la făptuitori, ei privind pe geam mai târziu,când maşina era deja abandonată, iar T.T. dispărut, de aceea şi relatările lor nu au adus prea multă lumină în cauză decât, sub aspectul poziţionării maşinii.

La scurt timp, au sosit martorii G.M.R. şi C.R., care au trecut prin zonă şi au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât, parbrizul din faţă din dreptul conducătorul auto fisurat, şi maşina avariată pe partea dreaptă şi cum şi-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe şofer şi l-au căutat împrejurul maşinii. Martorii C.R. şi G.M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P.C. care a coborât din taxiul condus de martorul B.F.O., şi care le-a indicat nr. 953 pe care să apeleze poliţia. După ce l-a lăsat pe P.C. la blocul prietenei lui, taximetristul s-a reîntors la autoturismul realizând că este cel despre care cunoştea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două maşini în staţia de taxiuri din ştrand, de unde l-a şi luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P.C. şi l-a adus în cartierul M.

Martora S.M., prietena lui P.C. şi colega ei de cameră, T.L., confirmă afirmaţiile martorului privind ora la care a ajuns acasă.

La faţa locului s-au deplasat poliţiştii audiaţi în calitate de martori şi au stabilit avariile maşinilor implicate în accidentul de pe ştrand cât şi starea în care au găsit maşina victimei T.T.: cu parbrizul în dreptul şoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu uşa deschisă sau descuiată, aşa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate şi cum reiese şi din declaraţiile martorilor : G.T., F.I., T.V., M.I.

A fost apreciată a fi elocventă în opinia instanţei remarca unuia dintre poliţişti, martorul G.T. sosit la faţa locului şi care a afirmat că în toată cariera lui, nu s-a întâlnit cu cazuri de autoturisme abandonate astfel, cu cheile în contact, cu farurile aprinse, uşile deschise, geamul coborât, ceea ce a justificat în opinia instanţei plecarea intempestivă şi părăsirea forţată a maşinii de către victimă.

Din acest moment, nu s-a mai ştiut nimic despre T.T., decât a treia zi duminica dimineaţa, când corpul său a fost găsit la o distanţă considerabilă de locul în care a fost abandonat autoturismul şi mai important, pe malul celălalt al Mureşului, într-un poligon al armatei, departe de orice aşezare ori locuinţă, pe un câmp, în apropierea albiei râului. Acest fapt, concluziile expertizei medico legale ( în special cele de la pct 6, 7 - fila 94 vol. 2 dosar urmărire penală, precum şi relatările reieşite din declaraţiile martorilor sub acoperire, au îndreptăţit instanţa în a stabili că transportarea victimei pe celălalt mal al râului s-a realizat cu o altă maşină, până în apropierea sau chiar în poligonul militar unde a fost găsit cadavrul.

Timp de două zile, de sâmbăta dimineaţa şi până duminica la prânz, familia şi prietenii victimei (P.C., C.F., iubita acestuia - C.A., părţile vătămate - T.I. şi M.) au încercat zadarnic să îl caute la cunoscuţi, l-au sunat la telefon, toate demersurile făcute rămânând fără succes.

La data de 23 mai 2005, duminica, în jurul orelor 11, martorul H.G., văcar, în timp ce mâna vitele, a observat la o distanţă de cca 30 de m de malul stâng al râului Mureş, într-o zonă virană, în iarbă, la aproximativ 1.000 de m în amonte de ştrandul N., în spatele unităţii militare din Cetate din judeţul Arad, cadavrul unui bărbat. (a se vedea declaraţia martorului în vol. 3 fila 5 dosar urmărire penală, declaraţie citită de către instanţă, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.).

Au fost anunţate organele de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului ( a se vedea declaraţiile martorilor O.C., M.Ş., Z.M. şi actele încheiate cu acest prilej în dosar).

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului a reieşit cu exactitate locul şi poziţia în care a fost găsit corpul victimei T.T.A. în vârstă de 20 de ani, îmbrăcămintea ce o purta, bunurile găsite asupra lui. Printre acestea a fost găsit telefonul mobil care era stins şi care avea acumulatorul întors, ceea ce ar fi împiedicat şi o eventuală localizare a acestuia prin G.P.S., aşa cum s-a precizat în dosar de către unul din martori, O.C.

În portmoneul său au fost găsite actele de identitate şi carnetul de student, care au condus la identificarea acestuia, fiind apoi anunţată şi familia T.

S-au efectuat fotografii judiciare, au fost întocmite acte medico-legale preliminarii de către medicul legist (martorul C.S.) iar la autopsie, s-a stabilit că victima prezenta disjuncţie de bazin, ruptură de rinichi drept, hematom renal stâng, ruptură de plămân drept, ruptură coastă 8 şi 9 dreapta.

Ulterior au fost întocmite şi alte acte medicale, urmare exhumării dispuse de către instituţiile medico-legale şi au fost efectuate expertize medico legale, până la cel mai înalt nivel şi for abilitat.

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico legală cu nr. A5/6749/2005, efectuată de I.N.M.L. „Profila Dr. M.M.”, vol.. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T.T.A. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic, consecinţa unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscenţă de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscenţă sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral.

În acest ultim raportul medico-legal efectuat s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur (contondent) şi prin sumarea efectelor acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Disjuncţia de simfiză pubiană cu smulgere de ligament s-a putut produce indirect prin suprasolicitarea simfizei pubiene prin mecanism de forfecare forţată a membrelor inferioare. Moartea nu s-a instalat instantaneu şi victima a putut supravieţui o perioadă de timp în care se putea deplasa cu dificultate pe o anumită distanţă. Leziunile grave ale aparatului locomotor îl puneau în imposibilitatea traversării râului Mureş în varianta înotului activ sau pasiv tip plută. Raportat la aspectul morfologic al leziunilor traumatice, acestea au caracter nespecific producerii unui accident rutier, cu posibilitatea ca victima să fi ocupat locul conducătorului auto. Nu se poate exclude cu certitudine ca mecanism în tanatogeneză, expunerea victimei la temperatură scăzută şi umiditate”.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că în ultimele două zile înainte de fi găsită victima în Arad a plouat torenţial, astfel că urme traseologice de târâre, de încălţăminte, de roţi, etc. nu au mai putut fi obiectiv prelevate.

Probele administrate, expertizele efectuate, au stabilit din punct de vedere ştiinţific, iar martorii audiaţi (medici legişti, experţi tehnici), au confirmat şi explicat de ce anume decesul lui T.T. nu a survenit ca urmare a faptului că: victima s-ar fi lovit la impactul rutier de pe ştrand cu capul de parbriz, ori de schimbătorul de viteză în zona abdominală, ori s-ar fi înecat în albia râului şi nici nu s-a sinucis, sărind de pe pod. Medicul legist C.S., în depoziţia sa, a precizat că impactul corpului, printr-o astfel de săritură de pe pod, cu apa sub nivelul de acoperire al bolovanilor din râu, nu putea produce leziunile constatate la autopsie, şi personal a înlăturat o astfel de susţinere nerealistă. S-au cercetat în dosar astfel de variante, având în vedere ultimele cuvinte transmise părinţilor prin martorul P.C., accidentul rutier produs pe ştrand, hainele şi obiectele personale ude parţial ale victimei.

Chiar dacă au fost vehiculate la începutul anchetei diferite ipoteze şi verificate mai multe variante în care ar fi putut surveni decesul lui T.T., instanţa a reţinut ca fiind stabilit cu certitudine la acest moment, prin probele administrate în dosar că decesul acestuia s-a datorată lovirii repetate cu pumnii, picioarele şi cu o crosă de golf în zona abdominală, prin forfecarea picioarelor, aşa cum au atestat probele ştiinţifice şi testimoniale menţionate.

Toate celelalte ipotezele avansate în dosar (înec, sinucidere, cădere, etc.) nu au susţinere probatorie, iar după ce au fost temeinic verificate şi cercetate, în mod just şi pe rând au fost înlăturate, urmare probelor subsecvente aduse în completarea primelor cercetări, astfel că, în opinia instanţei, orice altă variantă în afara aceleia de omor, este nereală, nesusţinută şi contrazisă de probele ştiinţifice şi testimoniale administrate şi pe cale de consecinţă au fost înlăturate.

Urmare acestor ezitări şi piste false urmate de anchetatori, dublate de durerea incomensurabilă provocată de decesul fiului său, T.I. a procedat la formularea de sesizări, recuzări, plângeri penale formulate împotriva celor ce s-au ocupat de dosar: medici, poliţişti, ori procurori.

Referindu-se la modul în care s-a desfăşurat ancheta în dosar, pistele urmate de anchetatori, actele medicale emise de medicii legişti, afirmaţiile făcute de şeful poliţiei Arad în presă referitoare la lipsa suspiciunilor unui omor în dosar, având în vedere motivele şi argumentele aduse de procurorul care i-a anchetat pe cei de mai sus, precum şi expozitivul soluţiei de netrimitere în judecată a celor 11 persoane implicate în primele cercetări din acest dosar, instanţa pe de o parte şi le-a însuşit şi a apreciat la rândul ei, veridicitatea afirmaţiei exprimate în concluzia finală a rezoluţiei emise în Dosarul nr. 219/P/2010, aceea a lipsei intenţiei de a denatura sau canaliza greşit ancheta (fila 1245 vol. 5 dosar instanţă), putându-se reţine eventual, şi un neprofesionalism concertat al acestora.

Instanţa a găsit explicaţia şi justificarea acestor demersuri făcute de partea vătămată, având în vedere termenul îndelungat de soluţionare a dosarului şi faţă de ceea ce personal a sesizat din dosar, faptul că au fost ratate momente importante în anchetă, ce au condus la tergiversarea soluţionării lui.

Astfel, din rapoartele întocmite şi declaraţiile date de poliţiştii K.Z. şi C.M. (fila 334-335 vol. 3 dosar urmărire penală) a rezultat că acestora li s-a solicitat în ziua descoperirii cadavrului să cerceteze malul râului Mureş şi să identifice potenţiali martori oculari, solicitare prin care au şi fost identificaţi şi conduşi la sediu, un număr de cinci pescari şi un cetăţean care lucra grădina în zona aceea, persoane care nu rezultă că au fost audiate. Depoziţiile acestora, este posibil să fi avut sau nu valoare probantă în dosar, ori chiar dacă au fost ascultate de poliţişti, nu au fost consemnate în scris; astfel că lista cu numele lor a fost ulterior solicitată celor doi martori, refăcută de aceştia şi predată unui poliţist (T.), iar după alte şase luni, tot acesta a solicitat-o din nou, însă aceasta nu a mai putut fi reconstituită, întrucât agenda în care erau consemnate numele lor, a fost distrusă în timp, odată cu transferarea celor doi poliţişti de la poliţia Arad, la postul de poliţie Pâncota.

Data raportului celor doi agenţi este la cca doi ani de la faptă, ceea ce denotă o tergiversare şi ratare a primelor acte de cercetare în dosar, care posibil să fi condus la depistarea autorilor mai apropiată de momentul săvârşirii ei.

Este indubitabil că descoperirea în anul 2009 a unor martori sub identitate protejată care să declare fapte comise în perioada 2004-2006, inclusiv cauza T., s-a datorat celor trei momente importante, reţinute ca atare şi cu putere de lucru judecat în hotărârile de condamnare ataşate la dosar, pronunţate în cauze cu sau fără legătura cu aceasta.

Astfel, s-a reţinut că în perioada amintită, pe teritoriul municipiului Arad au acţionat în mod coordonat mai multe grupări infracţionale specializate în comiterea de fapte antisociale ( şantaje, lipsiri de libertate, violări de domiciliu, agresiuni între bande rivale, tâlhării, operaţiuni de cămătărie), pentru a obţine beneficii materiale şi financiare.

Un prim grup infracţional organizat era format din M.D., C.F., F.V., B.I. (Dosar nr. 51/P/2006), dosar în care au apărut indicii referitoare la al doilea grup infracţional organizat, grup condus de F.I. (Dosar nr. 114/P/2006) privind devalizări de firme, apoi şi în alte dosare penale judecate prin disjungeri din acestea, în care au apărut indicii şi au fost descoperite fapte în care urmărirea penală era începută „in rem”.

Probaţiunea, în toate aceste cauze a fost dificil de administrat, în contextul în care martorii care cunoşteau împrejurări esenţiale refuzau să depună mărturie, fie datorită sentimentului de teamă şi insecuritate pentru ei şi familiile lor, fie datorită spiritului de clan şi prietenie care îi anima la un moment dat. Nu este mai puţin adevărat nici faptul că între aceste clanuri au alternat perioadele de maximă apropiere şi cooperare în cazul infracţiunilor comise împreună, cu perioadele de acalmie şi cu cele în care aveau interese (economice, ori afaceri penale) contrarii. În acest sens a se vedea şi declaraţia martorului O.C.

Pe această linie de gândire, instanţa a reţinut ca fiind dovedită apropierea dintre cei doi inculpaţi pe de o parte şi între aceştia şi o parte a martorilor cu identitate protejată din dosar, pe de altă parte, astfel că, în mod cert, martorii audiaţi şi reţinuţi că spun adevărul de către instanţă, aveau cunoştinţă despre faptele pe care inculpaţii le-au comis şi despre care au susţinut că aceştia, deşi le-au săvârşit, nu au răspuns penal.

Că este aşa se poate trage concluzia şi din împrejurarea necunoscută instanţei şi probată prin cererea de administrare de probe încuviinţată prin care, pentru nişte fapte despre care aceşti martori au relatat instanţei că ar fi fost săvârşite de către cei doi inculpaţi M. şi R. şi care au fost soluţionate cu netrimiterea lor în judecată, împrejurare care a fost ulterior confirmată, prin actele înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoria şi Tribunalul Arad, despre care s-a făcut vorbire deja.( vol.. 2 filele 455-466 dosar).

Aşa cum s-a reţinut şi în hotărârile judecătoreşti depuse la dosar şi în rechizitoriul emis la 21 martie 2011 (aflat la fila 979 dosar) prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii M., R., F., Ş. ş.a. pentru infracţiuni şi fraude economice ( şi pentru care inculpaţii din dosar au şi fost condamnaţi la pedepse de câte 9 ani închisoare cu executare - sentinţă nedefinitivă ), trei au fost momentele reprezentative care au condus la finalizarea unor anchetelor în dosare ajunse pe rolul instanţelor: condamnarea lui M.D., C.. la pedepse cu închisoarea, arestarea preventivă a lui F. (Dosar nr. 29/P/2008- clanul Î.) şi arestarea lui M. şi R. în Dosarul nr. 5120/55/2009 al Judecătoriei Arad, pentru ultraj la bunele moravuri şi violenţă.

Aceste evenimente au facilitat documentarea activităţilor infracţionale comise pe raza judeţului Arad în perioada anilor 2003-2007 şi tragerea la răspunderea penală a făptuitorilor, arestarea capilor lumii interlope, fiind de natură a conferi încredere părţilor vătămate în actul de justiţie, în anchetatori, şi nu lipsită de interes a fost probabil şi oportunitatea pentru unii dintre membrii cercetaţi în dosare penale de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în cazul denunţării autorilor unor infracţiuni despre care aveau ei cunoştinţă dar figurau cu autori nedescoperiţi de către organele de anchetă. (acel „16” din biletul ataşat la fila 361 dosar).

Un element ilustrativ din această perspectivă, a fost declaraţia martorului B.A. (fila1343 dosar) a cărui depoziţie a transferat o altă lumină asupra cauzei deduse judecăţii.

Acesta a fost cel care a fost chemat telefonic de la Oradea la Arad şi împreună cu ceilalţi doi orădeni, K. şi L. (cei cărora le era adresat biletul de la fila 361 dosar depus de martorul sub acoperire „P.M.") şi împreună cu alte persoane din Arad, au săvârşit tentativa de omor asupra inculpatului M.F. Martorul a denunţat pe parcursul procesului derulat în paralel cu acesta, pe autorul unei tâlhării urmată de decesul victimei, iar pedeapsa acestuia a fost redusă pentru fapta comisă asupra inculpatului M.F. (conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu aplicarea art. 321¹ C. proc. pen ) de la 12 ani, la 6 ani închisoare (fila 1471-1472 dosar).

Această împrejurare apărută la 28 septembrie 2011 ( fila 1342) şi relevată de martor, legată de modul în care au fost descoperiţi autorii unor fapte rămase timp de mai mulţi ani în atenţia anchetatorilor cu autori necunoscuţi (cum a fost şi tâlhăria descoperită mai sus) a ridicat instanţei suspiciuni referitor la interesul şi realitatea ameninţărilor proferate la adresa inculpatului M.F., faţă de care niciodată nu a apărut vreun zvon legat de persoana sa şi decesul victimei T.T., anterior lunii ianuarie 2009, data în care a fost înjunghiat de martor.

Instanţa a reţinut şi observat numărul neobişnuit de mare, atipic pentru actul de justiţie în general, al părţilor vătămate şi al martorilor care şi-au păstrat anonimatul de frica inculpaţilor judecaţi şi care s-a stabilit că fac parte din clanurile mafiote din Arad, Oradea, sau Timişoara, constatare realizată în baza hotărârilor judecătoreşti definitive ataşate din dosarele penale instrumentate de Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timişoara şi rămase definitive la Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, dosare cu impact şi relevanţă şi în această cauză.

Totodată, instanţa a reţinut atenţia asupra credibilităţii a parte din martorii cu identitate protejată propuşi de către acuzare şi martori propuşi de către apărare în acest dosar, iar aceste tipuri şi caractere umane şi elemente apărute în dosar, au ridicat instanţei serioase probleme în analiza şi decelarea stării de fapt conturate ca fiind certă şi probată şi care poate fi reţinută, în afara oricărui dubiu.

Nu trebuie pierdută din vedere nici poziţia procesuală a celor doi inculpaţi care susţin că sunt nevinovaţi.

Inculpatul R.O. a negat fapta şi a susţinut constant şi contradictoriu de la prima, la ultima declaraţie, alibiuri neconfirmate şi contrazise atât de el pe parcursul celor cinci declaraţii date în dosar, cât şi de martorii B.N.,C.D., T.I., K.L., V.F., A.S., declaraţii care se contrazic şi cu cele ale inculpatului M.F.. Astfel R.O. a susţinut fie că a fost plecat din ţară, fie că avea piciorul în ghips, că a fost în 21.05 2004 la L.G., apoi că a fost însoţit de concubina sa la un cumnat şi la un prieten în Crăiman şi în cele din urmă a ajuns şi la Lehman, apoi a menţionat că a fost a doua zi, în 22 mai 2004 la acelaşi L.G. cu sau fără concubina sa B.N., martoră care nu-i confirma susţinerea, la fel ca şi sora acesteia C.D.; a susţinut că a fost şi M.F. cu concubina sa timp de cca 10-15 minute la Lehman, contrar celor afirmate de M.F., care a spus că au stat împreuna cca două ore la acesta, etc.

Referitor la alibiul propus de inculpaţi a fi luat în considerare de către instanţă, acela de a fi fost împreună la L.G. de Sfântul Constantin şi Elena, împreuna cu cele două prietene ale lor, martorele B.N. şi K.L., instanţa l-a înlăturat ca fiind total nesincer şi nedovedit, întrucât alăturând declaraţiile succesive ale inculpaţilor pe acest aspect şi ale martorilor L.G., B.N., K.L., C.D. la urmărire penală şi la instanţă, s-a constatat că există contradicţii majore, atât cu privire la dată (unii spun de data 21 mai 2004, alţii de 22 mai 2004), cu privire la ore, la timp petrecut împreună, la persoane prezente, etc. contradicţii existente şi între declaraţiile aceluiaşi martor luate succesiv, astfel că revenirile la declaraţiile anterioare şi motivaţiile aduse sunt neverosimile şi nemotivate credibil.

Nu este sinceră şi adevărată nici susţinerea referitoare la faptul că inculpatul R.O. nu era prieten cu L.P. la momentul decesului victimei, pe de o parte că, la primele declaraţii aceasta a susţinut că era cu inculpatul cu ceva timp înainte de ziua ei ( pentru ca apoi să susţină, ca şi inculpaţii, că s-au cunoscut după ziua ei de naştere), apoi pentru faptul că actele depuse de martoră nu dovedesc decât data plecării în Italia (fila 1417 dosar) nu şi perioada rămasă acolo ori întoarcerea, iar în al treilea rând, pentru că alţi doi martori audiaţi în dosar, au plasat prietenia acestora existentă la data decesului lui T.T. (V.F., fila 24 verso vol. 3 urmărire penală şi A.S., vol. 3 fila 61 dos. urmărire penală).

Nu este lipsită de relevanţă şi are importanţă şi cererea scrisă de probaţiune în apărare (aflată la fila 827 dosar) formulată de apărătorul ales al coinculpatului M.F., d-l A.A. (cel care l-a asistat pe inculpat la momentul luării măsurii preventive şi când M.F. a relatat cu amănunte participarea inculpatului R. la acest omor), prin care precizează textual că, „L.P., dacă nu era învinuită şi ea, era în măsură să ofere date relevante pentru episodul în care a fost jignită de către victima T.T.”, afirmaţie căreia instanţa i-a acordat încărcătura specifică probităţii profesionale a celui ce o susţine.

Aşa fiind, instanţa a apreciat ca fiind dovedită prietenia celor doi la data decesului victimei, precum şi mobilul faptei de omor, iar afirmaţiile martorei L.P. de a nega orice implicare în acest caz, o interpretează instanţa ca fiind a unei persoane direct interesate, deoarece şi în prezent este cercetată, alături de o terţă persoană pentru complicitate la acest omor, aşa cum reiese din adresa Parchetului Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie. Apărarea inculpatului R.O. că nu o cunoştea pe L.P. la data omorului a fost aşadar înlăturată ca nesinceră.

Instanţa nu a primit nici apărarea referitoare la împrejurarea că inculpatul nu putea merge sau că avea piciorul în ghips la data decesului victimei, declaraţia martorului T.I., medicul care l-a operat pe inculpatul R. la picior, infirmând spusele inculpatului şi ale asistentului medical, martorul arătând că de la data operaţiei ( 13-14 aprilie 2004 ), plecând pe picioarele lui de la spital, la o luna şi şase zile (21 mai 2004) inculpatul cu certitudine putea merge. Se înţelege aşadar, că acesta putea şi conduce autoturismul, astfel că declaraţia medicului curant, care s-a coroborat cu cele consemnate în foaia de observaţie, în fişa medicală, în biletul de ieşire din spital, a fost privită ca reflectând adevărul, iar instanţa a reţinut ca dovedită această împrejurare şi a înlăturat ca nesincere depoziţiile martorilor care au afirmat contrariul.

A fost înlăturată de asemenea ca neadevărată şi susţinerea inculpatului R.O. în sensul că, acesta nu avea crosele de golf în anul 2004, doar din anul 2007, atunci când le-a cumpărat din Ungaria, împreună cu T. şi P.E. A fost înlăturată această apărare a inculpatului din mai multe motive. Pe de o parte, această teză este infirmată de una din primele sale declaraţii (fila 108 verso Dosar nr. 868/108/2009 al Tribunalului Arad), în care a susţinut că ţinea crosele în portbagajul maşinii pentru că voia să le vândă (se înţelege că în anul 2004). Pe de altă parte, se are în vedere că în soluţiile de netrimitere în judecată, anterior faptei din 2004 acesta folosea astfel de crose de golf, care i-au şi fost confiscate de poliţie; din declaraţia martorului V.F. s-a reţinut că acesta avea astfel de crose în portbagaj, referindu-se la anul 2004 precum şi în anul 2007, an în care M. a primit de la inculpatul R. o crosă de golf cu care trebuia să agreseze o persoană, crosă pe care martorul a ascuns-o şi apoi a predat-o la poliţie şi care se află la dosarul cauzei. Şi L.P. în prima declaraţie a confirmat că inculpatul avea crose de golf în anul 2004 în portbagajul maşinii. Afirmaţiile martorului P.E. cum că inculpatul a cumpărat 17-18 crose din Ungaria ca să le vândă în Arad, câtă vreme nu există niciun teren de golf în zona aceea, apare ca puerilă şi făcută pro cauza ( fără a mai avea în vedere şi contradicţiile dintre declaraţiile acestuia şi ale martorului T., pe diferite aspecte legate de locaţia unde au locuit în Ungaria).

Aşa fiind, instanţa a reţinut ca dovedit faptul că inculpatul R.O. în mod continuu, din 2002 în 2007 a deţinut şi a folosit crose de golf, cumpărate în scopul utilizării alături de bâte de baseball şi alte obiecte contondente la agresiuni, obiecte care, aşa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul le-a folosit în luptele de stradă în care a fost implicat.

S-a reţinut şi legătura existentă, pe de o parte între acest obiect vulnerant şi fisura din parbrizul maşinii victimei, precum şi posibilitatea şi probabilitatea stabilită de expertiza efectuată, ca leziunea produsă lui T.T. în zona abdominală, să fie produsă cu un obiect asemănător crosei de golf prezentată ca şi mijloc de probă.

Acreditarea ideii că cei din clanul „Î.” s-ar răzbuna pe el prin acest dosar, pentru faptul că nu ar fi reuşit să-l determine pe M.F. să îşi retragă plângerea pentru tentativă de omor, nu a fost primită, cu următoarea motivaţie: primele acuzaţii la adresa sa au apărut cu mult înainte de tentativa de omor comisă asupra lui M.F., astfel că instanţa nu a acceptat ca veridică această susţinere şi conexiune deoarece, pe lângă faptul că este greu credibilă şi lipsită de logică, şi pentru faptul că martorii M.D., C.F., precum şi ambii inculpaţi au susţinut, fără a contesta că, încă din 2007, apărătorul inculpaţilor M. şi C., avocatul I.M., a aflat de la alţi inculpaţi pe care îi apăra de vehicularea numelui inculpatului R.O. Nici unul din toţi cei patru, nici cei doi martori şi nici cei doi inculpaţi, nu au spus ca avocatul Ioniţă Marius să fi pomenit sau să susţină în anul 2007 ceva şi despre participarea inculpatului M.FILA, aspect important în opinia instanţei şi care a cântărit la luarea deciziei, ori dacă cei doi erau nedespărţiţi, era probabil ca ambii să fie incriminaţi, încă de atunci.

A cântărit mult, în evaluarea tuturor probelor aduse în acuzarea celor doi inculpaţi R.O. şi M.F. faptul că nu se poate face abstracţie de o împrejurare ce a făcut, în opinia instanţei ca situaţia lor să fie diferită.

Această diferenţă o constituie împrejurarea că voit sau nu, cel mai probabil că da, inculpatul M.F. şi-a structurat apărarea şi s-a prevalat abil, făcând conexiuni între infracţiunea de omor comisă asupra lui T.T. şi infracţiunea de tentativă de omor comisă asupra sa, conexiune care nu poate fi deloc neglijată câtă vreme s-a dovedit că în penitenciar i s-a solicitat de către mai multe persoane acuzate de infracţiunea comisă asupra să îşi retragă plângerea penală împotriva tuturor participanţilor.

O parte dintre cei care au fost audiaţi pot fi dintre aceste persoane, după cum alte persoane cu identitate protejată, nu fac nicicum parte dintre aceştia şi nici nu au tangenţă cu lume interlopă.

Aşa fiind, în vreme ce niciunul din martorii cu identitate protejată, nici cei aparţinând lumii interlope, nici ceilalţi, cei care sunt neutri, nu sunt şi nici nu s-a dovedit că ar avea vreun temei sau motiv a fi în duşmănie cu inculpatul R.O., instanţa a reţinut, alături de prima declaraţie a coinculpatului M.F., că toţi aceştia au spus adevărul atunci când au arătat despre relatările inculpatului R.O. prin care le-a mărturisit despre omorul lui T.T.(s-a arătat motivele pentru care au fost înlăturaţi de la stabilirea stării de fapt, martorii C.D. şi Ş.A.).

În opinia instanţei, declaraţiile martorilor P.N., P.M., C.E., G.P., D.L. s-au coroborat şi cu primele declaraţiile ale inculpatului M.., şi cu celelalte probe ştiinţifice, probe scrise şi probe testimoniale menţionate în dosar şi converg ideii vinovăţiei inculpatului R.O. pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Referitor la aceste prime declaraţii ale coinculpatului M.F. prin care acesta a arătat relativ detaliat şi credibil modul în care a fost contactat la telefon inculpatul în dimineaţa următoare de către inculpatul R., discuţiile purtate cu acesta, descrierea faptei cu amănuntele menţionate şi faţă de toate aceste declaraţii făcute de inculpatul M., instanţa a avansat următorul raţionament: este de neconceput, de neacceptat şi de necrezut ca inculpatul M.F., prietenul cel mai bun şi nedespărţit al acestuia, ruda sa (naş), cel cu care şi-a petrecut ultimii 10 ani, fost jandarm care nu are cum să nu înţeleagă repercusiunile unei astfel de declaraţii, să-l incrimineze neadevărat pe cel cu care, la momentul acestor declaraţii împărţeau de mai mult timp aceeaşi celulă şi să îl acuze pe nedrept; acest lucru ar fi însă justificat şi credibil, câtă vreme, aşa cum el însuşi a arătat că a gândit „ dacă a făcut-o şi au probe, atunci să îşi ispăşească pedeapsa”;

Nu este de asemenea credibil ca B.M., concubina lui şi prietenă cu R. să-l sfătuiască sa declare astfel, dacă desigur şi aceasta la rândul ei nu ar fi cunoscut adevărul. În opinia instanţei, dacă nu ar fi cunoscut la rândul lui împrejurarea că acesta este autorul omorului comis asupra lui T., M.F. nu ar fi putut nici chiar cu preţul libertăţii lui să susţină un astfel de neadevăr. Este de neconceput şi de neacceptat pentru instanţă, că orice promisiune a unui poliţist ar putea să te determine să declari împotriva celui mai apropiat prieten, dacă nu ai ştii că cele afirmate sunt adevărate.

Cu privire la participaţia inculpatului M.F. la acest omor, instanţa a avut următorul raţionament: dintre martorii acoperiţi, unii s-ar putea să fie interesaţi, apărarea inculpatului să apară credibilă instanţei, dacă are în vedere interceptarea unei convorbiri telefonice a inculpatului cu o persoană, convorbire inserată în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti ataşate;

Câtă vreme nu a fost săvârşită infracţiunea gravă de tentativă de omor îndreptată împotriva lui, parte din martorii sub acoperire nu au declarat nimic concludent despre participaţia acestuia, în vreme ce despre R.O. şi fratele său, aceste acuzaţii au existat.

S-a ridicat întrebarea legitimă, care este motivul pentru care, „P.M.”martor sub acoperire, revine asupra participaţiei lui Ş.A., iniţial de o manieră convingătoare, însă la momentul ataşării unor hotărâri judecătoreşti în care acesta şi-a retras plângerea penală într-un dosar, revenirea a părut explicabilă pentru instanţă dar, a ridicat un semn de întrebare. La fel, dacă se are în vedere, că în acelaşi dosar altă parte vătămată (a grupării inculpatului M.F.), şoferul acestuia, G.L. şi-a retras şi el plângerea penală formulată. Acest demers prin care toate plângerile penale au fost retrase de părţile vătămate împotriva tuturor autorilor violenţelor exercitate asupra lor, de cei din gruparea adversă, mai puţin de către inculpatul M.F., poate primi cel puţin două interpretări care pot fi diametral opuse: fie inculpatul nu şi-a retras plângerea penală pentru a-i profita şi a discredita unul (ii) din martorii sub acoperire, ceea ce instanţa nu exclude, dar nici nu poate înlătura, că acest demers al martorilor sub acoperire, poate fi o înscenare, în ceea ce îl priveşte pe M.F., pentru că nu şi-a retras plângerea pentru tentativa de omor, situaţie în care eroarea judiciară ar fi greu de imaginat.

Un argument pentru care s-ar putea susţine şi această a doua teză şi ar face ca apărarea inculpatului M. să pară credibilă, îl reprezintă ameninţările proferate cu denunţul unor fapte, despre care instanţa nu înţelege dacă sunt sau nu reale, şi care rezultă, fără putere de tăgadă din transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpat şi unul din agresorii săi, convorbire purtată în data de 9 ianuarie 2009 orele 23, şi apărută în hotărârea ataşată la fila 1477 dosar, prin care acesta i se adresează astfel: „ Deci, eu vreau să-ţi zic să-ţi fie bine, deci se ajunge ori la pârnaie, şi ori la tăieturi şi la mama dracu. Deci sunt făcute planuri, mă înţelegi, şi ăăăă împotrivă. Tribunalul Arad că te doare capul. M-ai înţeles tu? Şi bine nu iasă, crede-mă ce-ţi spun eu. Deci, îi pornită o grămadă de lume, mă înţelegi, împotriva ta, de te ferească Dumnezeu”. Nu este mai puţin adevărat că această convorbire era anterioară tentativei de omor, dar ameninţările cu tăieturile, tribunalul şi lumea pornită împotriva inculpatului, instanţa le-a avut în vedere, chiar dacă nu se poate stabili cu precizie la ce anume din toate, s-a referit interlocutorul inculpatului M.

Analizând câţi din cei cinci martori sub acoperire pot susţine acuzele în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, dacă s-ar înlătura cei care, teoretic ar putea fi în vreun fel interesaţi şi procedând la înlăturarea depoziţiilor acestora în ce îl priveşte pe M.F. pentru acest motiv, instanţa a constatat, că martorii sub acoperire (neutri) rămaşi în discuţie, nu au oferit date suficiente, concludente şi argumente pentru care să se poată aprecia că prezumţia de nevinovăţie ar fi fost răsturnată. Cum cu privire la unii martori sub acoperire există acest interes şi această circumspecţie a instanţei în a le acorda credit în susţinerilor lor, cum depoziţiile celorlalţi martori sub acoperire nu pot şi nu ar fi suficiente pentru a înlătura dubiul ce îi profită acestuia, şi care să permită instanţei fără putinţă de tăgadă să constate că declaraţiile acestora reflectă adevărul în cauză, cum şi dintre aceştia, un altul a revenit parţial şi a susţinut că nu a fost şi nici nu este sigur că l-a văzut şi pe M. împreună cu R. în seara în care se plimba pe ştrand cu soţia sa, instanţa a constatat insuficienţa probelor de acuzare şi a pronunţat achitarea acestuia se sub acuza săvârşirii ambelor infracţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit c) C. proc. pen.

Cu toate acestea, instanţa nu a exclus posibilitatea ca şi inculpatul M.F. să fi fost alături de coinculpatul R.O. şi cel/cei faţă de care parchetul mai face cercetări şi care au fost împreună, în seara în care victima a fost omorâtă.

Cum inculpatul R.O., avea mobilul crimei, temperamentul necesar comiteri acesteia fapte, aşa cum reiese din expertiza psihiatrică efectuată şi din declaraţiile martorilor în dosar, cum acesta a deţinut obiectul vulnerant, cum afirmaţiile că el (singur sau împreună cu alte persoane, chiar şi fratele său) este autor al acestei infracţiuni, afirmaţii care au fost de la început dar şi cu mult înainte de ianuarie 2009, cum martorii cu identitate protejată au susţinut cele relatate mai sus, cum dintre aceştia martori nici unul nu se află în relaţii de duşmănie sau procese cu inculpatul, cum şi coinculpatul M. l-a indicat ca fiind unul dintre autori, şi cum toate alibiurile lui au fost înlăturate ca nedovedite şi nesincere, în contextul în care toate acestea s-au coroborat şi cu toate celelalte probe administrate şi arătate în cuprinsul expozitivului, instanţa a reţinut că:

În noaptea de 21/22 mai 2004, inculpatul R.O. a urmărit victima împreună cu alte două sau trei persoane, i-au blocat autoturismul lui T.T. în dreptul magazinului B. din Arad, au lovit, pentru a intimida, parbrizul maşinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă de golf, au scos-o cu forţa din autoturism, cu intenţia de a o duce la prietena unuia dintre ei, cel mai probabil L.P. pentru a-şi cere iertate că a jignit-o, apoi când victima a reuşit să scape din maşină a acroşat-o cu maşina, şi împreună cu cei rămaşi încă neidentificaţi au lovit-o cu pumnii şi picioarele, au urcat-o din nou în maşină şi apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ştrandului, iar după ce victima a scăpat din nou din maşină în apropierea locului în care a fost găsită, şi după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele şi cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor şi prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi au abandonat-o, victima agonizând şi decedând în ziua următoare.

Instanţa a pornit în deliberare, de la cercetare şi analiza probelor şi s-a mărginit, conform prevederilor imperative ale art. 317 C. proc. pen la fapta şi persoanele arătate în actul de sesizare.

Privitor la încadrarea juridică a faptei comise în 21/22 mai 2004 asupra victimei T.T., instanţa a calificat-o în:

- infracţiunea de omor deosebit de grav, comisă în loc public şi prin cruzimi, infracţiune prev. de art. 174- 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind săvârşită în mai multe reprize, de către două sau trei persoane împreună, în Arad (pe stradă, în cartierul M., în apropierea ştrandului, apoi pe câmp, în poligonul de la unitatea militară L.C.) prin lovirea repetată cu crosa în zona abdominală, răsucirea picioarelor şi prin lovituri multiple aplicate cu pumnul şi picioarele, care au cauzat victimei leziunile descrise în actele medicale ataşate la dosar, care au produs suferinţe deosebite, prelungite, urmate de abandonarea victimei pe câmp, lovituri ce au fost aplicate cu ferocitate,timp îndelungat

- şi în concurs cu aceasta, în infracţiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., faptă constând în blocarea autoturismului, spargerea parbrizului cu o crosă de golf sau alt corp contondent aflat asupra agresorilor, scoaterea intempestivă a victimei din autoturismul rămas în spatele magazinului B., cu cheile în contact, poziţiile aprinse, cu portiera şi geamul deschis şi introducerea victimei forţată în maşina lui R., împotriva voinţei acesteia.

Pentru considerentele de mai sus instanţa a respins conform art. 334 C.pen cererile de schimbare a calificării faptelor deduse judecăţii, din infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174- 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ori infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., întrucât din probele analizate orice aceste infracţiuni nu pot fi calificate astfel ţ, modul de operare demonstrând vinovăţia acestuia sub aspectul intenţiei de a ucide, ceea ce exclude comiterea infracţiunii preterintenţionate, calificare nu se impune faţă de probele de la dosar.

Instanţa a considerat că infracţiunea de omor şi lipsire de libertate comisă asupra victimei a rezultat fără dubiu în ce-l priveşte pe inculpatul R.O., respectiv: actele medico-legale efectuate de organele de specialitate, pe scară ierarhică până la Institutul de medicină legală M.M. Bucureşti, procesele verbale încheiate de poliţie, planşele fotografice, proces verbal de ridicare a crosei de golf, expertizele auto, celelalte expertize ştiinţifice şi rapoarte de constatare, confirmate de expertiza criminalistică a fotografiilor efectuată de Laboratorul Interjudeţean Cluj fila 1269 dosar, toate probele ştiinţifice coroborându-se şi cu declaraţiile martorilor: B.E., Ş.S., M.C., C.R.,G.M., Z.M., O.C., M.S., G.T., P.I., P.C., P.R., V.F., T.I., E.A., C.S., precum şi cu declaraţiile parţiale, în ceea ce priveşte participaţia sa ale celor patru martori sub acoperire P.N., P.M, D.L., G.P., C.E., precum şi cu declaraţiile martorilor prieteni ai victimei şi poliţişti care au cunoştinţă despre împrejurări importante în dosar, aşa cum s-a arătat deja.

Faţă de cele mai sus, în temeiul art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere criteriile generale prev. de art. 52 şi 72 C. pen, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul şi mijloacele comiterii faptei, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, i-a aplicat inculpatului R.O., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav, o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Î n baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită la 15 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului R.O., iar în baza art. 88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul R.O. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanţa l-a achitat pe inculpatul M.F.,pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost revocată măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul M.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 22 septembrie 2009, emis de către Tribunalul Arad în Dosar nr. 4919/108/2009, şi în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză, comunicând despre această măsură, administraţiei locului de detenţie a acestuia, Penitenciarul Aiud.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că părţile vătămate T.I. şi T.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Instanţa l-a obligat pe inculpatul R.O. la plata cheltuielilor efectuate de martori cu prezentul proces după cum urmează: S.R.M. la 300 lei (fila 6775); B.R. la suma de 197,5 (fila 888); F.I. la suma de 200 lei (fila 529); D.A. la suma de 199,99 (fila 539), L.I. şi L.S. la câte 77,40 lei (filele 688, 690 şi 689,691) şi T.V. la suma de 445,30 (fila 696).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părţile vătămate T.I. şi T.M. şi inculpatul R.O.

Prin apelul declarat Parchetul a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului M.F. pentru faptele de care a fost acuzat şi trimis în judecată; majorarea pedepsei aplicate inculpatului R.O.; aplicarea inculpatului R.O. şi a interzicerii dreptului civil de a alege ca pedeapsă accesorie; pronunţarea asupra restituirii către persoana de la care a fost ridicată a crosei de golf şi obligarea inculpatului R.O. la cheltuieli judiciare mai mari în favoarea statului.

1. În motivarea apelului a susţinut, în ceea ce priveşte solicitarea de condamnare a inculpatului M., că instanţa de fond a apreciat greşit nevinovăţia acestuia deoarece aceloraşi probe li se atribuie valori diferite, în funcţie de persoana fiecăruia dintre inculpaţi.

Astfel, instanţa a reţinut ca dovedită starea de fapt expusă în rechizitoriu, atât în ce priveşte mobilul crimei, cât şi modul concret de desfăşurare a activităţii infracţionale, inclusiv că la comiterea omorului au participat mai multe persoane.

Deşi inculpaţii şi-au întemeiat apărarea pe aceeaşi susţinere - că acuzele aduse ar fi susţinute exclusiv de către martorii audiaţi sub identitate protejată şi că acestea sunt nereale, martorii respectivi urmărind să se răzbune pentru acuzarea lor într-o altă cauză penală în care inculpatul M. a avut calitatea de parte vătămată şi martorii au urmărit doar să beneficieze de o reducere de pedeapsă în propria lor cauză, instanţa de fond a apreciat nejustificat că această apărare este nereală doar în ce-l priveşte pe inculpatul R.O.

Mai mult, pentru noaptea în care a avut loc omorul ambii inculpaţi au invocat acelaşi alibi, respectiv că au fost împreună la G.L. însoţiţi de martorele B.N. şi K.L., alibi care a fost înlăturat de instanţă ca fiind total nesincer şi nedovedit.

Instanţa a mai înlăturat motivat şi susţinerile ambilor inculpaţi că inculpatul R. nu ar fi fost prieten la momentul decesului victimei cu L.P.; că inculpatul R. ar fi avut crosele de golf doar din anul 2007 şi că inculpatul R. ar fi avut un picior imobilizat şi nu ar fi putut merge sau conduce un autoturism.

Nu lipsit de importanţă este şi faptul că instanţa de fond a apreciat a fi dovedită prietenia celor doi inculpaţi la data decesului victimei, precum şi apropierea acestora cu o parte dintre martorii cu identitate protejată şi a concluzionat că în mod cert aceşti martori aveau cunoştinţă despre faptele pe care inculpaţii le-au comis şi despre care au susţinut că nu au răspuns penal.

La fel, este importantă concluzia instanţei în sensul că în declaraţiile date de către martorii cu identitate protejată aceştia spun adevărul atunci când au arătat despre relatările inculpatului R. prin care le-a mărturisit despre omorul asupra lui T.T., deoarece aceste declaraţii se coroborează cu toate celelalte probe administrate, inclusiv cu prima declaraţie a inculpatului M.

Greşit este apreciat a fi raţionamentul instanţei de fond referitor la primele declaraţii date de către inculpatul M.F., declaraţii în care acesta a relatat detaliat şi credibil discuţiile telefonice cu inculpatul R. în dimineaţa următoare omorului şi descrierea faptei cu amănunte. Nu se justifică logica raţionamentului instanţei - dată fiind relaţia de prietenie apropiată dintre cei doi inculpaţi, de a aprecia că numai inculpatul M. şi-ar fi putut da seama de repercusiunile declaraţiilor sale asupra inculpatului R. şi nu şi acesta din urmă când s-a referit că şi inculpatul M. ar fi participat la săvârşirea omorului.

Se critică raţionamentul instanţei cu referire la concluziile acesteia că afirmaţiile martorilor cu identitate protejată sunt credibile numai în ce-l priveşte pe inculpatul R., nu şi pentru inculpatul M., deşi, chiar dacă acesta din urmă şi-ar fi retras plângerea penală pentru tentativă de omor, această retragere nu ar fi avut vreun efect juridic.

S-a apreciat a fi greşit şi raţionamentul instanţei referitor la faptul că până în ianuarie 2009 nu s-ar fi discutat nimic despre implicarea inculpatului M. în săvârşirea omorului, la dosarul cauzei aflându-se declaraţia martorului O.C. care a precizat că încă din 2004 ambii inculpaţi au fost suspectaţi.

În concluzie, s-a apreciat că atâta timp cât probele administrate au fost considerate suficiente pentru a pronunţa o soluţie de condamnare pentru inculpatul R., aceleaşi probe nu pot primi decât aceeaşi valoare şi în ce-l priveşte pe inculpatul M. şi ar fi trebuit să conducă la condamnarea acestuia.

2. Cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R. se arată că raportat la împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, scopul şi mijloacele prin care s-a săvârşit fapta, circumstanţele personale ale inculpatului şi limitele de pedeapsă precum şi gravitatea acesteia şi rezultatul produs, instanţa de fond a aplicat inculpatului R. o pedeapsă mult prea mică, pedeapsă ce se impune a fi majorată.

3. În ce priveşte greşita individualizare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului R. se apreciază că raportat la faptele pentru care a fost condamnat şi gravitatea acestora se impunea ca inculpatului să-i fie interzis dreptul de a alege şi pe durata executării pedepsei, atâta timp cât acest drept i-a fost interzis ca pedeapsă complementară.

4. Referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra restituirii către persoana de la care a fost ridicată a crosei corp delict se susţine că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 129 din 25 august 2011 emis de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj în care se arată că nu s-a putut stabili cu certitudine că acea crosă a fost cea efectiv folosită de inculpaţi la săvârşirea infracţiunii, instanţa era obligată să se pronunţe cu privire la acest corp delict şi să dispună restituirea acesteia.

5. În mod greşit instanţa de fond l-a obligat pe inculpatul R. doar la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în condiţiile în care doar cheltuielile de la urmărirea penală au fost estimate la suma de 70.000 lei, la care trebuie adăugate şi cheltuielile de la fond, astfel că aceste cheltuieli trebuie majorate.

Prin apelul declarat părţile civile T.I. şi T.M. au solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului M.F. pentru faptele săvârşite, majorarea pedepsei aplicate inculpatului R.O., interzicerea şi a dreptului de a alege inculpatului R., ca pedeapsă accesorie, confiscarea crosei folosită la săvârşirea fapte şi majorarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul R.O.

În motivarea apelului se arată că deşi instanţa de fond a reţinut că starea de fapt din rechizitoriu a fost confirmată de cercetarea judecătorească cu privire la modul de desfăşurare a faptelor, mobilul agresiunii şi participarea mai multor persoane la săvârşirea faptei, a concluzionat nejustificat că declaraţiile martorilor audiaţi sub identitate protejată sunt verosimile doar în ce-l privesc pe inculpatul R. nu şi în cazul inculpatului M., acordându-se nelegal o valoare probatorie diferită acestor declaraţii, în funcţie de persoana inculpaţilor.

Mai mult, nu s-a luat în considerare situaţia martorilor C.D., alias „ C.M.” şi Ş.A., alias „I.M.”, care s-au deconspirat singuri şi care şi-au schimbat declaraţiile date în faza de urmărire penală în sensul că la instanţă au declarat că li s-a sugerat să-l acuze pe inculpatul M., retractând declaraţiile date în faza de urmărire penală. Aceşti martori au fost condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, astfel că nu trebuia să se ţină seama de declaraţiile date în faţa instanţei de fond.

Între ceea ce susţine inculpatul M. şi martorii audiaţi există o neconcordanţă şi se solicită a se avea în vedere oscilaţiile în declaraţii ale inculpatului M.D. şi că toate probele administrate coroborate între ele duc la vinovăţia inculpatului M.

În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R. se apreciază că pedepsele aplicate acestuia sunt mult prea mici şi se impun a fi majorate. La fel, atâta timp cât inculpatului i-a fost interzis dreptul de a alege ca pedeapsă complementară, instanţa de fond trebuia să interzică exercitarea acestui drept şi ca pedeapsă accesorie.

În cauză se impune şi confiscarea crosei care a fost utilizată la săvârşirea infracţiunii, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. De asemenea, raportat la cheltuielile judiciare efectuate de stat la urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, se impune majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul R., cel puţin la jumătate din cele efectuate.

Prin apărătorul ales inculpatul apelant R.O. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, achitarea sa cu privire la toate acuzaţiile ce i se aduc deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptelor.

În motivarea apelului se critică netemeinicia şi nelegalitatea condamnării inculpatului R.O. Se arată că nu s-a coroborat materialul probator iar concluzia instanţei de fond este fundamental greşită, ea neîntemeindu-se pe probe ci doar pe speculaţii izvorâte din trunchierea selectivă a declaraţiilor persoanelor audiate şi propriile speculaţii ale instanţei, nesusţinute de materialul probator.

Codul de procedură penală precizează că declaraţiile luate martorilor sub acoperire pot fi luate în considerare de către instanţă în măsura în care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Se arată că primul martor B.E. care a observat un incident de la apartamentul său şi a văzut două maşini care se urmăreau, trebuia eliminat. Martorul Z.M. a precizat că a ajuns la faţa locului pe un teren virgin şi nu erau urme pe acel loc, aspecte confirmate şi de martorul O.C., care a mai arătat şi că dacă victima nu ar fi fost fiul judecătorului T., ar fi soluţionat dosarul cu neînceperea urmăririi penale deoarece nu au fost observate semne de violenţă externă.

Un alt martor M. a arătat că nu era nici inculpatul M. nici inculpatul R. cu T. în acea noapte la ieşirea din ştrand, iar martorul P.C.O. a confirmat că mortul nu a fost urmărit şi autoturismul victimei a fost găsită în aceeaşi poziţie în care a fost lăsată când l-a părăsit pe T. Nici unul din prietenii de la Ştrand nu a spus că l-au văzut pe R. sau pe M. în zona Ştrandului.

În ceea ce priveşte martorul T.I., arată că aceasta nu îşi aminteşte de R.O.. Se spune că inculpatul R. şchiopăta şi nu putea lovi un om. Solicită înlăturarea declaraţiilor martorului T.I. Martorul P.F. nu a fost sincer. Arată că acesta a relatat despre încercarea poliţistului C. de a-l coopta în rândul martorilor sub acoperire şi a fost nevoie de intervenţia martorului Paşca Mihai.

Martora L.P., a fost plecată din ţară în Italia şi s-a întors în luna iunie şi judecătorul fondului a considerat-o nesinceră. Arată că, L.P. a fost acuzată de complicitate. Martora B.M., concubina de la acea vreme a inculpatului M.D. a fost prezentă în proximitatea lui M. şi C. şi ştie când a vorbit poliţistul cu inculpatul. Martorii P. şi C.S. sunt cei care se referă la crosa de golf care este la dosarul cauzei. Se reţine în raportul de expertiză că victima a fost lovită cu crosa şi nu s-au constat leziuni de autoapărare. Leziunea simfizei pubiene nu se putea produce prin forfecarea manuală. Sentinţa instanţei de fond arată că victima a fost trasă de picioare, ceea ce era imposibil. Martorii C.U. şi Ş. au declarat că ei nu pot participa la condamnarea pe nedrept. Din declaraţiile martorilor P. şi B.A. care au relatat modul în care au fost căutaţi martorii în P.N.T. Ofiţerul de poliţie P.D. a precizat în ce fel s-a încercat inculparea lui P. fiul.

În concluzie, se arată că din probele administrate nu s-a dovedit vinovăţia inculpatului R.O. şi în consecinţă acesta se impune a fi achitat conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi respingerea apelurilor declarate de Parchet şi de părţile vătămate.

Curtea de Apel examinând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, a constatat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi părţile vătămate T.I. şi T.M. sunt fondate, iar apelul declarat de inculpatul R.O. este nefondat, din următoarele considerente:

Prealabil analizării criticilor aduse sentinţei atacate Curtea a precizat că din raţiuni de utilitate practică, rezultate din multitudinea motivelor de apel invocate de către părţi, sentinţa a fost desfiinţată în totalitate urmând a se face o reanalizare a probelor administrate în faza de urmărire penală şi a celor administrate în faza cercetării judecătoreşti, fiind avute în vedere şi probele administrate în faza judecării apelului.

În speţă, atât în faza de urmărire penală cât şi la fond au fost administrate mai multe categorii de probe: acte întocmite cu ocazia cercetărilor la faţa locului unde a fost găsită victima şi a locului unde a fost găsit autoturismul acesteia, probe ştiinţifice constând în acte medico-legale preliminarii întocmite de către medicul legist, cu completările ulterioare, buletine de analiză toxicologică, rapoarte de expertiză medico-legală, inclusiv de exhumare, un nou raport de expertiză medico-legală - avizate de comisia superioară şi examen A.D.N., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, expertize criminalistice, expertize tehnice auto; probe testimoniale constând în declaraţii ale părţilor vătămate, declaraţiile martorilor care au avut cunoştinţă de diferite împrejurări în legătură cu cauza, declaraţii ale unor martori audiaţi sub identitate protejată, declaraţii ale unor martori audiaţi pentru confirmarea sau infirmarea alibiurilor invocate de inculpaţi, precum şi declaraţiile inculpaţilor formulate pe parcursul desfăşurării procesului penal.

La dosar au fost depuse cazierele inculpaţilor, hotărâri judecătoreşti, soluţii ale procurorilor cu privire la inculpaţi, victimă ori martori din dosar.

Pe baza analizării tuturor acestor probe Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 21 mai 2004, într-o zi de vineri, T.T.A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naştere a doi dintre ei, P.A. şi P.C., petrecere care a debutat la căsuţele de vacanţă din apropierea Ştrandului N., apoi în discoteca „S.G.” din incinta acestui ştrand, unde alături de acest local, aşa cum se poate observa şi în planşele foto de la dosarul de urmărire penală sunt mai multe restaurante şi terase. De menţionat că în acea zi se sărbătorea religios Sfinţii Constantin şi Elena.

Împreună cu victima au fost prezenţi în bar începând cu ora 23, martorii: P.C., P.A., O.A., H.B.R., A.A., B.C.R., T.A., G.F., R.C.A., T.M., C.F., ş.a.

La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice, victima T.T. consumând pe lângă băuturi alcoolice şi băuturi energizante B52 ( din buletinul de analiză toxicologică al S.M.L. Arad rezultând că victima T.T. avea în momentul decesului o alcoolemie de 0.30 g/1000 ml - vol.. 2 fila 20 dosar urmărire penală).

De mai multe ori, T.T. a părăsit discoteca neînsoţit (a se vedea declaraţiile martorelor R.C., S.A.), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos şi recalcitrant şi a aruncat de pe masă toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenţia ospătarilor, audiaţi în calitate de martori R.F.M., A.S., precum şi a patronului localului, P.M.

Incidentul a fost aplanat şi în jurul orelor două noaptea, când martorul P.C. a ieşit afară din bar, cu intenţia de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T.T. lângă barul „C.” şi s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul M.

Din declaraţia martorului M.W. a rezultat că atunci când era afară din bar, înainte de a pleca, victima a vorbit cu doi bărbaţi şi o femeie cu care nu s-a certat, dar bărbaţii nu erau cei doi inculpaţi, iar la plecarea din ştrand T.T. avea un pahar cu alcool în mână.

Deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice victima T.T. s-a urcat la vol.anul autoturismului, aparţinând tatălui său şi a plecat în trombă, pierzând controlul vol.anului şi acroşând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieşirea din ştrand: o maşină aparţinând lui L.I. şi o maşin roşie al martorului D.A.

Acest eveniment rutier a fost observat atât de jandarmul aflat în post, martorul M.W.M. şi care se găsea la circa 1,5 km de locul impactului, precum şi de taximetrişti aflaţi în staţia din ştrand, printre care şi martorul B.FO.

Fără a se opri, T.T., a încetinit apoi şi-a continuat drumul spre locuinţa martorului P.C. Urmare impactului, toate cele trei maşini au suferit avarii: Maşina, pe partea sa stângă, iar celelalte două autoturisme, avarii conform celor descrise în actele de constate ale poliţiei.

Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 – 2,30, acest fapt fiind cunoscut deoarece fost anunţată imediat Poliţia, iar autoturismul a fost dat în consemn spre a fi depistat şi oprit în trafic.

Victima şi-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră şi cu casetofonul dat la maxim, până în faţa blocului în care locuieşte martorul P.C., bloc situat în cartierul M., zona 300.

La coborâre, T.T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinţilor mei că îi iubesc”, după care a plecat.

Cum martorul P.C. ştia că victima locuieşte relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut şi de mesajul pe care T.T. l-a lăsat spre a-l transmite părinţilor lui.

La scurt timp, după despărţirea de martorul P.C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi şi pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un bloc situat în spatele magazinului „B.” au văzut maşina victimei parcată lângă bordură.

Inculpaţii R.O. şi M.F. au urmărit victima (posibil însoţiţi de încă o persoană) iar aproximativ în jurul orelor 2.40 din dimineaţa zilei de 22 mai 2004, i-au blocat autoturismul lui T.T. în dreptul magazinului B. din Arad, au lovit, pentru a intimida, parbrizul maşinii victimei cu un corp vulnerant, posibil crosă de golf, au scos-o cu forţa din autoturism, cu intenţia de a o duce la prietena inculpatului R. - martora L.P., pentru a-şi cere iertate că a jignit-o, apoi când victima a reuşit să scape din maşină a acroşat-o cu maşina, şi împreună cu inculpatul M. au lovit-o cu pumnii şi picioarele, au urcat-o din nou în maşină şi apoi au transportat-o înspre poligonul aflat în spatele ştrandului.

Victima a scăpat din nou din maşină în apropierea locului în care a fost găsită, şi după ce i-au aplicat multiple lovituri în zone vitale, cu pumnii, picioarele şi cu o crosă la nivelul abdomenului, au părăsit-o pe câmp, astfel că aceasta a agonizat urmare gravelor şi prelungitelor agresiuni exercitate asupra sa, apoi a decedat în ziua următoare.

La un an de la incident, s-a reuşit identificarea şi audierea martorei B.E.O., care a auzit la acea oră din noapte, voci de bărbaţi tineri certându-se şi care a văzut două sau trei siluete de bărbaţi care erau în dreptul şoferului, în mişcare, ca şi cum doreau să scoată ceva sau pe cineva din autoturism. După spusele martorei episodul a durat 10-15 minute, ultima oară martora observând că autoturismul era poziţionat în acelaşi loc.

Ceilalţi doi locatari, martorii Ş.S. şi M.C.D., nu au furnizat relaţii referitoare la făptuitori, ei privind pe geam mai târziu,când maşina era deja abandonată, iar T.T. dispărut.

La scurt timp, au sosit martorii G.M.R. şi C.R., care au trecut prin zonă şi au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât, parbrizul din faţă din dreptul conducătorul auto fisurat, şi maşina avariată pe partea dreaptă şi cum şi-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe şofer şi l-au căutat împrejurul maşinii.

Martorii C.R. şi G.M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P.C. care a coborât din taxiul condus de martorul B.F.O., şi care le-a indicat nr. 953 pe care să apeleze poliţia. După ce l-a lăsat pe P.C. la blocul prietenei lui, taximetristul s-a reîntors la autoturismul realizând că acesta este cel despre care cunoştea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două maşini în staţia de taxiuri din ştrand, de unde l-a şi luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P.C. şi l-a adus în cartierul M..

La faţa locului s-au deplasat poliţiştii audiaţi în calitate de martori şi au stabilit avariile maşinilor implicate în accidentul de pe ştrand cât şi starea în care au găsit maşina victimei T.T.: cu parbrizul în dreptul şoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu uşa deschisă sau descuiată, aşa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate şi cum reiese şi din declaraţiile martorilor : G.T., F.I., T.V., M.I.

Din acel moment, nu s-a mai ştiut nimic despre victima T.T., decât în a treia zi, duminica dimineaţa, când corpul său a fost găsit la o distanţă considerabilă de locul în care a fost abandonat autoturismul şi mai important, pe malul celălalt al Mureşului, într-un poligon al armatei, departe de orice aşezare ori locuinţă, pe un câmp, în apropierea albiei râului.

Timp de două zile, de sâmbăta dimineaţa şi până duminica la prânz, familia şi prietenii victimei (P.C., C.F., prietena acestuia - C.A., părţile vătămate - T.I. şi M.) nu au reuşit să-l găsească pe T.T., cu toate demersurile făcute.

La data de 23 mai 2005, duminica, în jurul orelor 11, martorul H.G., văcar, în timp ce mâna vitele, a observat la o distanţă de cca. 30 de m de malul stâng al râului Mureş, într-o zonă virană, în iarbă, la aproximativ 1.000 de m în amonte de ştrandul N., în spatele unităţii militare din Cetate din judeţul Arad, cadavrul unui bărbat.

Au fost anunţate organele de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului a reieşit cu exactitate locul şi poziţia în care a fost găsit corpul victimei T.T.A. în vârstă de 20 de ani, îmbrăcămintea ce o purta, bunurile găsite asupra lui. Printre acestea a fost găsit telefonul mobil care era stins şi care avea acumulatorul întors, ceea ce ar fi împiedicat şi o eventuală localizare a acestuia prin G.P.S., aşa cum s-a precizat în dosar de către unul din martori, O.C.

În portmoneul său au fost găsite actele de identitate şi carnetul de student, care au condus la identificarea acestuia, fiind apoi anunţată şi familia T.

S-au efectuat fotografii judiciare, au fost întocmite acte medico-legale preliminarii de către medicul legist.

Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 207/B/1 din 23 mai 2004 al S.M.L. (filele 9-10 d.u.p.) a rezultat că moartea numitului T.T.A. a fost violentă; ea s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu componenţă: toracică (cu leziuni pulmonare şi costale), abdominală-retroperitoneală (cu leziuni renale) şi locomotorie (cu disjuncţie pubiană şi hematom de acompaniament; leziunile traumatice descrise recunosc ca şi mecanisme de producere posibile: lovirea cu sau de corpuri dure, comprimarea, precipitarea, inclusiv asocieri; victima avea grupa sanguină A II, cu rezultat negativ la analiza toxicologică a drogurilor şi având o alcoolemie în momentul decesului de 0,30 g 0/00; raportat la momentul examinării la faţa locului moartea poate data de 24-36 ore.

Ulterior au fost întocmite şi alte acte medicale urmare exhumării dispuse, de către instituţiile medico-legale şi au fost efectuate expertize medico legale, ale căror concluzii au fost avizate.

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico legală cu nr. A5/6749/2005, efectuată de I.N.M.L. „Profila Dr. M.M.”, vol.. II, filele 79-94, a rezultat că „moartea numitului T.T.A. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic, consecinţa unui politraumatism, soldat cu fractură de mandibulă paramedian drept cu avulsia traumatică a dintelui 46, fractură cominutivă de omoplat drept, fracturi costale hemitorace drept, dehiscenţă de simfiză pubiană cu smulgere de ligament suprasimfizar pe partea stângă, dehiscenţă sacro-iliacă bilaterală, hemoragie meningee, contuzie pulmonară dreaptă, ruptură renală dreaptă, infiltrat sanguin perirenal bilateral.

În acest ultim raportul medico-legal efectuat s-a stabilit că: „leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur (contondent) şi prin sumarea efectelor acestora în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Disjuncţia de simfiză pubiană cu smulgere de ligament s-a putut produce indirect prin suprasolicitarea simfizei pubiene prin mecanism de forfecare forţată a membrelor inferioare. Moartea nu s-a instalat instantaneu şi victima a putut supravieţui o perioadă de timp în care se putea deplasa cu dificultate pe o anumită distanţă. Leziunile grave ale aparatului locomotor îl puneau în imposibilitatea traversării râului Mureş în varianta înotului activ sau pasiv tip plută. Raportat la aspectul morfologic al leziunilor traumatice, acestea au caracter nespecific producerii unui accident rutier, cu posibilitatea ca victima să fi ocupat locul conducătorului auto. Nu se poate exclude cu certitudine ca mecanism în tanatogeneză, expunerea victimei la temperatură scăzută şi umiditate”.

Analiza probelor:

Curtea a analizat probele administrate în cauză având în vedere şi criticile aduse de către apelanţi sentinţei atacate, argumentând soluţia de condamnare a inculpaţilor, soluţie rezultată din coroborarea probatoriului administrat.

Astfel, din declaraţiile martorilor P.C. (filele 39-52 vol. III u.p. şi fila 224-227 vol. I d. fond ), P.A. (filele 130-139 vol. III u.p. şi fila 313 vol. II d.fond), O.A. (filele 223-224 vol. III u.p. şi fila 527 vol. III dos. fond ), A.A. (filele 173-174 vol. III u.p. şi fila 543 vol. III d. fond ), B.C.R. (filele 152-153 vol.. 1I u.p. şi f . 542 vol. III d. fond), T.A. (filele 162-164 vol. III u.p. şi fila 416 vol. II d. fond ), (filele 165 vol. III u.p. şi fila 416 vol. II d. fond), R.C.A. (filele 166-169 vol. III u.p. şi fila 309 vol. II d. fond ), T.M., ş.a. s-a probat cu certitudine că în seara zilei de 21 mai 2004, într-o zi de vineri, victima T.T.A., împreună cu grupul său de aproximativ 10 prieteni, au sărbătorit ziua de naştere a doi dintre ei, şi P.C., petrecere care a debutat la căsuţele de vacanţă din apropierea Ştrandului N., apoi în discoteca „S.G.” din incinta acestui ştrand.

La această petrecere s-au consumat băuturi alcoolice, victima T.T. consumând pe lângă băuturi alcoolice şi băuturi energizante B52

De mai multe ori, T.T. a părăsit discoteca neînsoţit ( a se vedea declaraţiile martorei, S.A. fila 140-144 vol. III d.u.p. şi fila 222 vol. I dos. fond), dar ultima dată a revenit în local agitat, nervos şi recalcitrant şi a aruncat de pe masă toate paharele, spărgându-le. Acest fapt a făcut necesară intervenţia ospătarilor, audiaţi în calitate de martori R.F.., A.S., precum şi a patronului localului, P.M.

Incidentul a fost aplanat şi în jurul orelor două noaptea, când martorul P.C. a ieşit afară din bar, cu intenţia de a pleca acasă, s-a întâlnit cu T.T. lângă barul „C.” şi s-au hotărât să plece acasă, având drumul comun, spre cartierul M.

Iniţial cei doi s-au înţeles să meargă acasă cu taxi dat fiind consumul de alcool, dar victima T. s-a răzgândit când a ajuns în parcare şi i-a spus martorului P. că vor merge cu maşina tatălui său pe care o va conduce.

Din declaraţia martorului M.W.M. (filele 315-316 vol. II dos. fond) - jandarm care a avut postul la 30 m de barurile din ştrand, a rezultat cu certitudine că atunci când victima se pregătea să plece împreună cu martorul . cu maşina a vorbit cu doi bărbaţi şi o femeie aflaţi după un gard de o alee. Martorul nu şi-a dat seama dacă victima s-a certat cu aceste persoane deoarece motorul maşinii era ambalat şi la fel nu şi-a dat seama dacă bărbaţii respectivi erau cei doi inculpaţi, pe care dealtfel îi cunoştea.

Conform depoziţiilor martorilor P. şi M. victima T.T. s-a urcat la vol.anul autoturismului, aparţinând tatălui său şi a plecat în trombă, pierzând controlul vol.anului şi acroşând două autoturisme parcate regulamentar lângă trotuarul din partea dreaptă a carosabilului, după ieşirea din ştrand: o maşină aparţinând lui Lu.I. şi o maşină roşie al martorului D.A.

Fără a se opri, T.T., a încetinit apoi şi-a continuat drumul spre locuinţa martorului P.C. Urmare impactului, martorul Palcu a suferit o contuzie la mână. Tot martorul a afirmat că nu a sesizat ca victima să se fi lovit în vreun fel în urma accidentului şi nici nu s-a plâns în acest sens, singurul efect din interiorul autoturismului fiind vărsarea conţinutului unui recipient cu băutură sau energizant, care se afla pe bordul autoturismului.

Acest accident rutier a avut loc în jurul orelor 2,20 - 2,30, acest fapt fiind cunoscut deoarece fost anunţată imediat Poliţia, iar autoturismul a fost dat în consemn spre a fi depistat şi oprit în trafic.

Victima şi-a continuat drumul cu viteză de 80-90 km la oră şi cu casetofonul dat la maxim, până în faţa blocului în care locuieşte martorul P.C., bloc situat în cartierul M., zona 300.

La coborâre, T.T., i-a cerut prietenului său, textual „spune-le părinţilor mei că îi iubesc”, după care a plecat.

Cum martorul P.C. ştia că victima locuieşte relativ aproape, la scurt timp a început să-l sune la telefon să vadă dacă a ajuns acasă cu bine, fiind îngrijorat de faptul că victima conducea băut şi de mesajul pe care T.T. l-a lăsat spre a-l transmite părinţilor lui.

Din toate aceste declaraţii a rezultat cu certitudine că victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, că a ieşit în repetate rânduri din discotecă, ultima oară întorcându-se nervos, că înainte de apleca din ştrand a avut o discuţie cu doi bărbaţi şi o femeie, că a provocat un accident rutier minor în urma căruia nu a suferit leziuni şi autoturismul a suferit avarii minore şi că victima, în jurul orelor 2.30-2.40, s-a aflat cu autoturismul în zona magazinului „B.”

La scurt timp, după despărţirea de martorul P.C., după orele 2,30 noaptea, în imediata apropiere a blocului, lângă o ghenă de gunoi şi pe o stradă cu sens unic s-a auzit gălăgie, iar trei locatari dintr-un bloc situat în spatele magazinului „B.” au văzut maşina victimei parcată lângă bordură.

Martora B.E.O. (filele 8 vol. III d.u.p. ) a afirmat că a văzut un autoturism în acea zonă, în jurul orelor 2.30. Autoturismul avea farurile aprinse, muzica era la un nivel ridicat iar lângă maşină se aflau două sau trei siluete de bărbaţi care vorbeau cu tonul ridicat şi care păreau a încerca să scoată ceva sau pe cineva din maşină, aflându-se lângă portiera din faţă. Acest episod a durat, după aprecierea martorei aproximativ 10-15 minute.

Autoturismul a fost observat şi de către martorii Ş.S. (filele 190-192 vol. III d.u.p., fila 410 vol. II dos. fond) şi M.C.D. (filele 207-208 vol. III d.u.p. şi fila 526 vol. III dos. fond ), martori care au observat că autoturismul avea poziţiile aprinse şi că lângă el se afla un bărbat.

La scurt timp prin zonă au trecut martorii G.M.R. (filele 181-183 vol. III d.u.p. şi fila 538 vol. III dos. fond ) şi C.R.S. (176-180 vol. III d.u.p. şi fila 415 vol. II dos. fond ) într-un taxi. Martorii au observat autoturismul cu farurile aprinse, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât, parbrizul din faţă din dreptul conducătorul auto fisurat, şi maşina avariată pe partea dreaptă şi cum şi-au imaginat că a avut loc un accident l-au strigat pe şofer şi l-au căutat împrejurul maşinii.

Martorii C.R. şi G.M. s-au întâlnit în jurul orelor 3-3,30 cu P.C. (filele 196 -199 vol. III d.u.p. şi fila 408 vol. II d. fond ) care a coborât din taxiul condus de martorul B.F. (filele193-195 vol. III d.u.p. şi fila 406 vol. II d. fond ), şi care le-a indicat celor doi numărul de telefon pe care să apeleze poliţia. După ce l-a lăsat pe P.C. la blocul prietenei lui, martorul B.F. s-a reîntors la autoturism realizând că acesta este cel despre care cunoştea că a fost implicat în accident, fiind la momentul impactului cu cele două maşini în staţia de taxiuri din ştrand, de unde l-a şi luat în jurul orelor 3- 3,10 pe martorul P.C. şi l-a adus în cartierul M.

La faţa locului s-au deplasat poliţiştii audiaţi în calitate de martori şi au stabilit avariile maşinilor implicate în accidentul de pe ştrand cât şi starea în care au găsit maşina victimei T.T.: cu parbrizul în dreptul şoferului fisurat din exterior, cu cheile în contact, cu geamul şoferului coborât de jumătate, cu farurile aprinse, cu uşa descuiată, aşa cum rezultă din procesele verbale de la dosar, expertizele auto efectuate şi cum reiese şi din declaraţiile martorilor : G.T. (filele 227-228 vol. III d.u.p. şi fila 530 vol. III dos. fond ), F.I. (filele 229-231 vol. III d.u.p. şi fila 528 vol. III dos. fond), T.V. (filele 232 vol. III d.u.p. şi fila 693 vol. III dos. fond ), M.I. (filele 225-228 vol. III d.u.p. şi fila 697 vol. III dos. fond).

Din toate aceste declaraţii, procese verbale şi expertize auto efectuate a rezultat cu certitudine că victima a fost oprită în zona în care a fost găsit autoturismul, a avut o altercaţie cu două sau trei persoane care l-au scos din maşină iar apoi autoturismul a rămas abandonat cu farurile aprinse, portiera deschisă, cheile în contact şi geamul din partea şoferului coborât.

Relevant pentru faptul că victima a fost luată cu forţa din autoturism este faptul că parbrizul maşinii a fost găsit fisurat în dreptul şoferului. În legătură cu această fisură apărarea a speculat că s-ar fi putut produce în urma accidentului minor avut de victimă la plecarea din ştrand. Din declaraţiile martorului P.C. a rezultat însă că în afară de mici avarii exterioare autoturismul nu a prezentat alte semne, cu certitudine martorul - aflându-se în maşină în acel moment, putând constata că parbrizul s-a fisurat.

Depoziţiile martorului sunt susţinute de declaraţia martorului P.I. - fila 129 vol. I dos. fond - expert tehnic auto, care a menţinut declaraţia în faza de urmărire penală şi în plus a relatat că lovitura în parbriz nu putea proveni de la capul victimei atunci când a acroşat autoturismele parcate la plecarea de pe ştrand, şi nici de la o lovitură cu piatra; în opinia sa aceasta fisură a parbrizului a fost creată din exteriorul autoturismului şi nu din interior.

La fel, martorul V.G. (fila 1117 dosar fond) - administratorului service-ul în care a fost reparată maşina familiei T. după accident, a arătat că fisură din parbriz provenea din exterior nu din interiorul autoturismului; a mai afirmat că schimbătorul de viteze nu putea provoca decesul victimei urmare impactului cu autoturismele avariate pe ştrand; parbrizul nu se putea sparge cu un pahar de plastic găsit în autoturism; a verificat tactil acest parbriz pe interior şi exterior şi fasciculele, solzişorii proveneau din exterior; parbrizul fiind unul duplex nu se putea sparge nici ca urmare a loviturii cu capul de către victimă.

Aceste probe sunt importante şi din perspectiva faptului că după găsirea cadavrului victimei s-au făcut mai multe supoziţii despre cauza morţii acesteia, o variantă a apărării inculpaţilor vizând faptul că exista posibilitatea ca victima să nu fi fost ucisă.

Iniţial, după găsirea cadavrului s-a speculat asupra faptului că moartea victimei s-a putut datora accidentului în care a fost implicat, victima s-ar fi putut sinucide, ar fi căzut sau aruncat de pe pod în apa Mureşului.

Aceste ipoteze au şi condus iniţial la verificarea altor piste în lămurirea decesului victimei, verificări care, coroborate cu evidentul neprofesionalism al efectuării cercetării la faţa locului unde a fost găsită victima şi suspiciuni legate de faptul că în decesul victimei ar fi fost implicaţi şi poliţişti, au dus la întârzierea găsirii adevăraţilor autori.

La dosarul cauzei se află depuse procesele verbale de cercetare la faţa locului şi mai multe rapoarte de expertiză medico-legală, expertize în urma cărora s-a stabilit cu certitudine că victima a fost ucisă.

Au fost avute în vedere actele depuse în dosarul de urmărire penală: procesul verbal de consemnare a sesizării martorului H.G., fila 35, vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului, filele 36-37 vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, filele 38-42, vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, filele 43-60, vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, filele 61-98 vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului din 26 noiembrie 2004, filele115-116,vol. 1; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, filele 122-140, vol. 1; raportul de autopsie nr. 207/B/1 din 23 mai 2004 la S.M.L. Arad, filele 9-11 vol. 1; completarea la raportul de autopsie medico-legală S.M.L. Arad, filele 16-17, vol. 1; răspunsul S.M.L. Arad la obiecţiunile formulate de partea vătămată T.I., filele 18-19, vol. 1, buletinele de analiză toxicologică întocmită de S.M.L. Arad, filele 20-22, vol. 1; planşa foto întocmită cu ocazia autopsiei şi a examinării macroscopice la faţa locului filele 23-50, vol. 1; raportul de expertiză medico-legală 1632/30 august 2004 al O.M.L. Timişoara, fila 53, vol. 1; avizul I.N.M.L. M.M. nr. E1/843/2005 din 10 februarie 2005 prin care s-a recomandat efectuarea unei exhumări, fila 54, vol. 1; procesul verbal de exhumare însoţit de planşa foto, filele 60-78, vol. 1; raportul de nouă expertiză medico-legală exhumare nr. A5/6749/2005 din 12 august 2005 al I.N.M.L. M.M., filele 79-94, vol. 1; avizele cu nr. E1/6749/2005 ale comisiei S.M.L. din 01 septembrie 2005, respectiv 13 octombrie 2005 prin care s-a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală, filele 95-99, vol. 1; raportul de constatare medico-legală nr. 300/A/3 din 24 mai 2004, fila 101, vol. 1; raport de nouă expertiză medico-legală - completare al I.N.M.L. M.M. cu nr. A5/6749/2005/ din 25 noiembrie 2009 şi avizul C.S.M.L. nr. E1/6749/2005 (nr. 843/2005) din 28 ianuarie 2010, filele 104-109 vol. 1.

Din coroborarea tuturor acestor documente medicale s-a concluzionat clar că victima a decedat fiind ucisă, neputând exista o altă cauză a morţii.

Actele medicale sunt confirmate şi de declaraţiile medicilor legişti C.S.I. de la S.M.L. Arad (fila 1240 d. fond - reaudiat în apel şi de medicul legist E.A. fila 1237 fond).

După preluarea anchetei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauză s-au efectuat ample investigaţii în urma cărora s-a stabilit un cerc de suspecţi, principalii fiind inculpaţii R.O. şi M.F.

În cauză au fost identificate persoane care ştiau despre autorii crimei şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită. Aceste persoane au solicitat audierea lor sub identitate protejată afirmând că din cauza reputaţiei şi faptelor în care sunt implicaţi inculpaţii, se tem să declare sub identitatea lor reală.

În cauză au fost audiaţi martorii cu identitate protejată „P.N.” ( filele 9-11 vol. 1 d.u.p. şi fila 362 vol. II. dos. fond ), „P.M.” (filele 25-27 vol. I d.u.p. şi fila356 vol.. II dos. fond ), „I.M.” (filele 35-36 vol. I d.u.p. şi fila 353 vol. II dos. fond) - ulterior deconspirat şi făcând declaraţii sub identitatea lui reală de Ş.A.; „G.P.” (filele31-32 vol. I d.u.p. şi fila 935 vol. IV dos. fond ), „D.L.” (filele 28-30 vol. I d.u.p. şi fila 366 vol. II dos. fond ), „C.M.” (filele 37-38 vol. I d.u.p. şi fila 349 vol. II dos. fond) - ulterioe deconspirat şi declarând sub identitatea lui reală de C.D. şi „ C.E.” (fila 33-34 vol. I d.u.p. şi fila 369 vol. II dos. fond).

Martorul „P.N.” a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală că îi cunoaşte pe ambii inculpaţi, care la scurt timp după ce l-au bătut pe T.T., s-au dus într-un bar în Arad unde se aflau mai mulţi cunoscuţi, printre care şi M.D. şi C.F.; ambii inculpaţi, atât R.O. cât şi M.F. au povestit despre corecţia ce au aplicat-o victimei T.T. cu câteva ore înainte de sosirea lor în bar; au spus că l-au urmărit, au văzut accidentul, au mers după el până în spatele blocului, i-au blocat cu maşina, l-au luat în maşina lor cu intenţia să-l ducă înapoi în ştrand, pentru a-şi cere iertare prietenei lui R., pe care ar fi jignit-o; T. a reuşit să sară din maşină, a fost acroşat de R.O., care era la vol.an, apoi l-au lovit cu pumnii şi picioarele.

Martorul a relatat că inculpaţii nu aveau cunoştinţă despre faptul că victima avea să moară, de aceea au povestit cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat; apoi din bar, au plecat cu maşinile spre un alt local să mănânce toţi cei din grupul lor, aşa cum le era obiceiul, martorul fiind în maşina inculpaţilor, iar M.D. şi C.F., în maşina din spatele lor. Pe drum, ambii inculpaţi i-au arătat traseul urmat de ei în noaptea de 21/22 mai 2004.

După audierea lui martorul „P.N.” i-a condus în teren pe anchetatori arătând traseul pe care l-au urmat inculpaţii şi victima, aspecte consemnate în procesul verbal întocmit cu această ocazie, proces verbal însoţit de planşe foto (fila 12-22 vol. I d.u.p.).

Martorul a mai declarat că inculpaţii neştiind ce o să se întâmple cu T.T., au relatat că erau nemulţumiţi de cât de obraznic era fiul judecătorului. După ce s-a aflat de decesul victimei ambii inculpaţi au încercat să facă uitate relatărilor lor şi au avansat ipoteze şi piste false, nemairecunoscând că ei l-au bătut în acea noapte. Martorul a relatat că inculpatul R. a comis nenumărate infracţiuni pentru care nu este pedepsit, deoarece are relaţii în poliţie, ceea ce se poate verifica prin soluţiile de netrimitere a lui în judecată.

Această declaraţie a fost confirmată de martor şi în faţa instanţei de judecată când a mai relatat şi faptul că inculpatul R. ar împuşcat o persoană în faţa gării, a bătut o bandă rivală N., a rupt mâna unui tânăr care şi-a retras plângerea, a bătut cu bâta de baseball, la comandă o altă persoană, a bătut soţia unui poliţist, etc. (fila 365 dosar) şi că acestea sunt motivele pentru care nu doreşte deconspirarea lui.

Martorul a mai declarat că în 22 mai 2004, fiind aproape tot timpul în compania inculpatului, a putut consta că acesta putea să meargă.

Instanţa de fond a verificat susţinerile martorului referitoare la faptele penale în care a mai fost implicat inculpatul R., iar acestea s-au verificat.

Mai mult, martorul a fost capabil să arate organelor de anchetă traseul pe care l-au urmat victima şi inculpaţii, aşa cum i-a fost spus de către inculpaţi, acesta neputând cunoaşte acest traseu decât dacă inculpaţii nu i l-ar fi arătat, astfel că declaraţia lui este credibilă şi a fost luată în considerare de către instanţa de apel.

Instanţa de apel a apreciat mărturiile acestui martor ca fiind reale şi confirmă vinovăţia ambilor inculpaţi, inclusiv în ce-l priveşte pe inculpatul M., martorul afirmând că ambii inculpaţi i-au relatat cele petrecute şi împreună au refăcut traseul urmat în noaptea în care a fost ucisă victima. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei mărturii decât în ce-l priveşte pe inculpatul R. şi neluând-o în considerare şi în ce-l priveşte pe inculpatul M.

Martorul „P.M.” a relatat că în iulie 2004 au venit la el Ş., C., R., M. şi P. ca să le acorde protecţie, fiind în relaţii tensionate cu M.D., cu care se aflau în conflict pentru supremaţia în Arad a jocului „ alba-neagra”; pentru că avea nevoie de sprijinul acestuia i s-au lăudat că are relaţii sus puse în poliţie şi orice ar face, vor reuşi să scape; în acest context i-a povestit martorului cu lux de amănunte cum anume a reuşit şi a scăpat de pedeapsa pentru fapta comisă asupra copilului judecătorului întrucât se cercetează fapta pe piste greşite, deliberat; martorul a apreciat că R., atunci când i s-a destăinuit, i-a spus-o ca pe o laudă şi ca să-l determine să îi acorde protecţia solicitată, asigurându-l că nu vor păţi nimic.

Martorul a relatat că inculpatul R., în prezenţa inculpatului M. şi a altor persoane, a povestit cu lux de amănunte, cum anume, trei persoane (el, M. şi Ş.) l-au imobilizat pe T. şi l-au coborât din maşină, apoi l-au urcat şi dus cu maşina lor, spre ştrand să-şi ceară scuze prietenei lui R.; a povestit că victima a reuşit să sară din maşină, dar R. l-a acroşat cu aripa maşinii lui; T. s-a ridicat, Ş. şi M. l-au urcat din nou în maşină (Ş. îi făcea priză pe gât, iar victima avea picioarele atârnate din maşina lor) însă la sensul giratoriu când maşina a încetinit, T. a reuşit să scape, iar ei au plecat, şi numai ştiu ce s-a întâmplat; martorul P., l-a sfătuit să scape de maşină, pentru că avea portiera îndoită de la impactul cu corpul victimei, iar când s-a întâlnit în Italia cu Ş., au discutat dacă R. şi-a înstrăinat maşina.

În faţa instanţei martorul şi-a susţinut declaraţia şi a explicat şi motivul pentru care a rămas cu impresia că şi martorul Ş.A. ar fi fost implicat în săvârşirea faptei, acela fiind că din gestica inculpatului R. a înţeles că şi Ş.A. a participat la săvârşirea faptei.

La instanţa de fond, cu ocazia audierii martorul a depus un bilet aflat la fila 361 vol. 1 fond, despre care martorul „P.” a susţinut că a intrat în posesia lui din greşeală şi că acesta are legătura cu procesul.

Din acest bilet a reieşit că ambii inculpaţi, atât M.F. cât şi R.O., în perioada când au fost încarceraţi la Penitenciarul Arad, cel mai probabil în primăvara lui 2010, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în dosar, în sensul că încercau să discrediteze martorii audiaţi sub identitate protejată în dosar. Inculpaţii R. şi M. i-au cerut unui anume B.A. - încarcerat şi el, prin intermediul lui P.C., ca împreună cu „T.”şi „K.” să meargă la procuror şi să afirme că „şi-au făcut ceilalţi 16-le pe M. şi R.” şi că dacă fac acest lucru şi ei, la rândul lor, vor afirma că destinatarii biletului nu sunt autorii unei tentative de omor asupra inculpatului M.

Instanţa de fond a verificat cele relatate de martor şi a stabilit că persoanele despre care se face referire în bilet sunt K.I.A., B.A. şi L.L. (T.), persoane implicate într-o faptă de tentativă la omor asupra inculpatului M. şi că „16-le” se referă la reducerea pedepsei.

Instanţa de fond a procedat la audierea persoanelor indicate în bilet - B.A. (fila 1342) şi P.C. (fila 1292-1293), martorii confirmând cele relatate de către martorul „P.M.”. Martorii au afirmat şi alte aspecte din care ar fi rezultat că inculpaţii ar fi victimele unui anume R. cu care ar fi fost în conflict.

Din toate aceste declaraţii instanţa de apel a reţinut doar faptul că inculpaţii R. şi M. au încercat să scape de consecinţele faptelor sale printr-o înţelegere cu persoane care erau implicate într-o faptă comisă asupra inculpatului M., confirmând încă odată că aceasta era modalitatea în care inculpaţii au reuşit în mai multe rânduri să evite răspundere penală pentru faptele săvârşite, încercând ca în acelaşi mod să procedeze şi în speţa de faţă.

Martorul „D.L.”(filele 366-368 a menţinut declaraţia de la urmărirea penală, cea aflată în vol. III filele 28-30 dosar); martorul a relatat că în iarna anului 2007 a participat împreună cu inculpatul R. la o petrecere; după ce martorul i-a povestit o întâmplare din viaţa lui, inculpatul a afirmat că şi el a avut un incident neplăcut, o greşeală necontrolată; că a avut ghinion şi lucrurile nu au ieşit aşa cum a avut el; cum martorul ştia la ce se referă, a fost curios şi l-a îndemnat să-i povestească cum s-au întâmplat lucrurile; inculpatul i-a relatat cum victima s-a luat de femeia lui sau a unuia din cei trei care l-au bătut, cea de a doua persoană fiind M., iar pe a treia nu a nominalizat-o; au mers după el, i-au blocat maşina în cartierul M., l-au luat în maşina lor, ca să îl ducă pe ştrand să îşi ceară iertare, însă la sensul giratoriu a reuşit să scape, însă l-au prins, l-au bătut, R. fiind la vol.an l-a acroşat cu maşina, l-au urcat din nou în maşina lor cu intenţia de a-l duce la maşina lui, dar la podul peste M., a scăpat din nou, sărind din maşină; apoi au oprit maşina şi l-au prins şi bătut din nou; nu au dorit să-l omoare, doar să-i aplice o corecţie. R. se lăuda că mortul este îngropat şi nu se va mai şti nicicând despre aceasta. Nu a spus cine este cea de a treia persoană, doar că are mare influenţă în Poliţie şi poate să muşamalizeze această faptă. Nu poate să spună că este prieten cu unul sau cu celălalt inculpat, ei fiind nedespărţiţi.

Martorul a mai afirmat că inculpatul M. nu era prezent la chef şi că încă înainte de acest chef din 2007 toată lumea din Arad cunoştea că cei doi inculpaţi sunt autorii omorului şi de aceea a fost curios să afle mai multe chiar de la inculpatul R.

Martorul „C.E.” (fila 369) a menţinut declaraţia dată la urmărire penală dar nu a declarat împrejurări care să fie relevante în cauză. Singurul aspect se referea la faptul dacă l-ar fi văzut şi pe inculpatul M. pe ştrand cu inculpatul R. în primăvara anului 2004, fără a reţine exact data, dar apropiată de decesul victimei, într-o noapte când se plimba cu soţia lui.

Martorul nu a putut să confirme sau să infirme prezenţa inculpatului M. dar nici data exactă când s-a întâmplat acest fapt.

Martorul „G.P.” (filele 935 ) a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală aflată la fila 31-32 vol. III. Martorul a relatat că în anul 2007 a fost într-un local în care era şi R. însoţit de mai multe persoane, fără ca martorul să-l nominalizeze şi pe inculpatul M. printre aceştia. Atunci când au ieşit în curte, la toaletă, inculpatul R. i-ar fi povestit că el l-a bătut pe T., dar nu a ieşit aşa cum ar fi vrut să iasă; că a fost pentru o fată şi că i-a dat cu „ alea din maşină”; tot el i-a spus că a participat şi „F.”, referindu-se la M.F. Inculpatul R. i s-a adresat „ fratelo, nu se dă nimeni la femeile noastre”; martorul a văzut crose de golf în portbagajul maşinii inculpatului; aşa s-a lăudat inculpatul, dar martorul a arătat că nu ştie dacă a făcut această faptă.

Martorul C.D. (filele 349-351 dosar instanţă) alias „C.M.” a solicitat deconspirarea sa şi nu a mai menţinut declaraţia de la urmărire penală (vol. III filele 37-38 dosar urmărire penală).

În faza de urmărire penală martorul a declarat că a fost în anul 2006 împreună cu alţi 3 prieteni la barul Ramses din Timişoara, unde pe un colţar era inculpatul R. cu încă cel puţin patru prieteni din Arad, iar U.R. le povestea nişte întâmplări din viaţa sa; la un moment dat R. a relatat cum l-a bătut pe fiul judecătorului T., împreună cu „F.” - referindu-se la inculpatul M. Acesta nu a fost menţionat a fi fost prezent la această petrecere. A spus R. că M. i-a aplicat nişte „ palete” sau „capace „ victimei, dar ar fi afirmat R., că nu l-au bătut prea rău, şi că de fapt voiau să-l ducă pe T. la prietena lui R. ca să îşi ceară iertare. Ştie că s-a vorbit în Arad că P.C. ar fi autorul faptei.

La termenul din data de 8 octombrie 2010, la instanţa de fond, s-a prezentat din proprie iniţiativă în faţa instanţei motivând că nu se mai simte ameninţat în vreun fel de către inculpaţi şi că doreşte să declare sub propria identitate, astfel că s-a procedat la deconspirarea lui.

Martorul şi-a schimbat declaraţia afirmând că a dat declaraţia în dosarul de urmărire penală, urmare presiunii create de oamenii lui F. care i-au solicitat să facă astfel de acuzaţii, dar a dat explicaţii neverosimile cu privire la schimbarea sa de atitudine.

Martorul Ş.A. (fila 353 dosar instanţă) a fost audiat în dosarul de urmărire cu identitate atribuită, sub numele de „I.M.„ (vol. 1 filele 35-36); a solicitat instanţei deconspirarea sa, la acelaşi termen la care s-a prezentat necitat şi C.D.

În faza de urmărire penală, martorul a declarat că la sfârşitul anului 2004, după liberarea din penitenciar împreună cu: R., C., P., şi alţi prieteni s-au deplasat la Timişoara cu mai multe autoturisme, la restaurantul Rodica, fiind prezent şi inculpatul R.O.; în acea seară, inculpatul M.F. nu era prezent. R. a relatat că T.T. s-a luat la harţă cu L.P., şi cei doi inculpaţi l-au urmărit la plecarea de pe ştrand, iar la magazinul „B.” i-au blocat maşina, l-au scos din autoturism, l-au bătut, cu intenţia de a-l duce la ştrand, la prietena inculpatului R., ca să îşi ceară scuze. La intrarea în ştrand, T. a sărit din maşină, apoi s-au luat după el, iar R. l-a lovit cu maşina; înainte de a urca pe pod, victima a sărit din maşină şi a dispărut; R. a spus că T. a fost găsit mort după un timp; a auzit când U.R. l-a sfătuit pe inculpatul R., după ce acesta a afirmat că şi-a reparat maşina lovită, să scape de ea.

La instanţa de fond martorul a declarat că retractează acuzele aduse inculpaţilor, întrucât declaraţiile le-a dat sub presiunea lui F., care l-a ameninţat să declare neadevăruri.

La fel ca şi C.D., Ş.A. a dat explicaţii neverosimile cu privire la revenirea asupra declaraţiilor date, declaraţii care nu se coroborează nici măcar cu afirmaţiile lui C.D. cu privire la ameninţările exercitate asupra lor pentru a declara neadevăruri la în faza de urmărire penală.

Celor doi li s-a întocmit dosar penal de mărturie mincinoasă, ambii fiind condamnaţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni la câte 1 an de închisoare prin sentinţa penală nr. 547/2011 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 5702/306/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1452 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia.

De menţionat că prin hotărârea definitivă menţionată s-a stabilit că ambii martori au făcut afirmaţii mincinoase în faţa instanţei de fond care a judecat prezentul dosar, astfel că declaraţiile acestora de la instanţa de fond urmează a fi înlăturate.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei, în apărare invocând diverse alibiuri prin care să dovedească netemeinicia acuzaţiilor şi imposibilitatea ca ei să fi săvârşit fapta.

În prima sa declaraţie olografă (filele 337 vol. III d.u.p.) inculpatul R. a afirmat că în perioada anului 2004 pe când trăia în concubinaj cu B.N. ieşea şi cu L.P. Ulterior a mai declarat că în perioada când s-au petrecut faptele ar fi fost plecat din ţară şi apoi a afirmat că tot în acea perioadă ar fi avut piciorul în ghips.

În declaraţiile ulterioare inculpatul R. a susţinut în continuare nevinovăţia invocând în apărarea sa, la urmărire penală, la judecarea fondului şi în apel mai multe probe care odată administrate ar releva nevinovăţia sa şi ar răsturna probele acuzării.

Inculpatul M., în primele declaraţii olografe, a declarat că nu ştie nimic despre omor dar ulterior, în declaraţia dată la procuror în data de 22 septembrie 2009 - asistat de avocat, a relatat că autor al faptei este inculpatul R.. Motivul ar fi fost prietenia victimei cu L.P. şi a relatat exact cum s-au petrecut faptele.

Declaraţia a fost menţinută de către inculpatul M. şi în faţa instanţei care a luat măsura arestării preventive, ocazie cu care inculpatul a relatat că personal nu se face vinovat de săvârşirea faptei.

Ulterior, la data de 23 octombrie 2009, cu ocazia altei audieri în faţa instanţei inculpatul M. a revenit asupra declaraţiilor făcute arătând că nici el şi nici inculpatul R. nu s-ar face vinovaţi de săvârşirea faptelor.

În toate declaraţiile date de către inculpaţi după această dată ambii au negat săvârşirea faptelor şi au invocat în apărarea lor diverse alibiuri.

Instanţa de fond a analizat pe larg probele administrate atât la urmărire penală cât şi în faţa instanţei, probe propuse de către inculpaţi pentru a combate acuzaţiile aduse.

În ce-l priveşte pe inculpatul R.O., în mod corect în urma analizării probatoriului, instanţa de fond a concluzionat că probele administrate nu au reuşit să combată probele acuzării în ce-l priveşte şi a dispus condamnarea acestuia.

În apel inculpatul a reluat susţinerile din faţa instanţei de fond, dând valoare declaraţiilor martorilor care îi susţin alibiurile şi interpretând în favoarea sa probele ştiinţifice administrate.

Dacă iniţial inculpatul R. a afirmat că nici nu se afla în ţară la data săvârşirii faptelor, ulterior când i s-a adus la cunoştinţă că din verificările făcute la punctele de frontieră a rezultat că figura ca ieşit din ţară, nu a mai insistat pe această apărare ci a afirmat că în urma unei operaţii la genunchi - făcută într-o perioadă apropiată omorului, ar fi avut piciorul în ghips şi nu ar fi putut merge, cu atât mai puţi să conducă o maşină.

S-au administrat mai multe probe pentru a verifica susţinerile inculpatului R. şi s-au depus şi acte medicale în acest sens.

A fost audiat martorul T.I. (fila 70-71 vol. III u.p. şi 231-232 vol. I fond) este medicul care l-a operat pe inculpatul R.. Martorul a infirmat susţinerile acestuia referitoare la împrejurarea că în perioada decesului victimei, nu avea posibilitatea de a conduce vreun vehicul sau a lovi pe cineva, întrucât purta orteză; dimpotrivă, martorul a relatat că inculpatul R. a plecat din spital pe picioarele lui, acesta fiind spitalizat în perioada 13-14 aprilie 2004. Inculpatul nu a fost imobilizat în gips, nu i-a fost aplicată faşă gipsată sau orteză, acesta putând relua mersul normal în câteva zile de la intervenţia chirurgicală. După o lună şi 6 zile de la operaţie, inculpatul putea depune efort. Faţă de conţinutul acestei declaraţii, instanţa de fond în mod corect a înlăturat apărarea pe care inculpatul şi-a formulat-o în cauză privitor la acest aspect, precum şi depoziţiile martorilor care, contrar celor reieşite din foaia de observaţie au susţinut nesincer că inculpatul a avut piciorul în gips şi nu se putea deplasa, depune efort sau să conducă maşina.

Instanţa de apel nu a considerat veridică apărarea inculpatului R. referitoare la faptul că medicul care l-a operat nu ar fi ştiut că ar fi avut piciorul imobilizat şi că în declaraţia sa s-ar fi condus doar după actele medicale şi nu după realitate. Este necredibil faptul că un medic să nu fi cunoscut tratamentul pe care l-ar fi aplicat unui pacient şi necesitatea ca acesta să poarte sau nu ghips sau orteză după o operaţie de tipul celei efectuate de inculpatul R..

Pentru a înlătura mobilul omorului inculpatul R. a susţinut constant că martora L.P. nu era prietena lui la data de 21 mai 2004 şi astfel nu ar fi avut motive să agreseze şi să omoare victima din cauza acesteia.

A fost audiată martora L.P. (filele 80-82 bis vol. III d.u.p. şi 220 vol. I dos. fond ) care în perioada 2006-2008 a fost şi soţia inculpatului R.O.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală martora a relatat că era prietena inculpatului R.O. în anul 2004; că fiind dansatoare profesionistă, pe R.O. l-a cunoscut cu ceva timp înainte de ziua ei de naştere, care este în iunie.

În faţa instanţei de fond martora nu a mai menţinut declaraţia dată şi a arătat că pe inculpatul R. l-a cunoscut ulterior zilei sale de naştere (20 iunie 1984).

A mai arătat că în anul 2004 a fost plecată în Italia în perioada 16 martie şi a revenit aproximativ în 11 iunie când a lucrat la barul P., şi după ce l-a cunoscut a mai lucrat ceva timp în acest bar unde avea programul ca animatoare, între orele 23-24 sau între orele 24 şi 01; R.O. o aştepta uneori la terminarea programului şi mergeau la barurile din ştrand (barul S., N.), şi mai des în localuri din Timişoara.

Nici martora şi nici apărarea nu a reuşit să dovedească aceste afirmaţii, dimpotrivă, din declaraţia martorului V.F.S. afirmând în declaraţia dată la urmărire penală (filele 23-24 vol. III) că ştie sigur că în perioada crimei inculpatul R. era împreună cu L.P. şi ştie acest fapt deoarece inculpatul era mândru de ea şi de relaţiile ei anterioare.

Ulterior în declaraţia dată în faţa instanţei de fond martorul V. (fila 217-219 vol. I dos. fond) a dat explicaţii neclare cu privire la acest aspect, în sensul că deşi inculpatul R. o avea prietenă pe B.N., totuşi ar fi avut un conflict - posibil cu victima, din cauza martorei L.

Şi în apel, fără a putea dovedi în vreun fel, inculpatul R. a susţinut această variantă a lipsei mobilului, Curtea împărtăşind opinia instanţei de fond că declaraţia martorei trebuie înlăturată, nefiind susţinută de alte probe. În plus s-a mai constatat că martora L. a acordat inculpatului R.O., şi cu un alt prilej un alibi solid, susţinând că în data de 18 aprilie 2005, ar fi fost împreună cu acesta şi cu alţi cunoscuţi în afara Aradului, dată când numita D.F. a fost victima unei agresiuni urmare căreia a suferit leziuni vindecabile în 65 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce a condus la neurmărirea penală a inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. - fila 455 dos. fond;

În prezent martora este cercetată în dosarul penal disjuns din acesta, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru complicitate la infracţiunea de omor comisă de inculpaţi, asupra victimei T.

Martora a fost şi testată cu poligraful, iar la întrebările legate de decesul victimei şi împrejurări legate de acest eveniment a dat răspunsuri nesincere, având un comportament simulat la întrebările nr. 4, 7 şi 9 din chestionarul aflat în vol. III fila 86 dosar urmărire penală.

Tot martorul V.F.S. a declarat că-şi menţine declaraţia din faza de urmărire penală, că a lucrat ca „trăgător” al inculpatului M.F. la jocul de „alba - neagra”; imediat după ce victima a fost găsită, la o zi sau două, cei doi inculpaţi erau agitaţi şi au povestit la restaurantul „G.”, acolo unde serveau masa cei din echipa lor, că T.T. a dispărut, iar în noaptea aceea, acesta a băut cu M.R. şi D.P.; cu acel prilej, inculpatul R.O. a povestit, că fiul poliţistului P.D., martorul P.C. şi fratele său, R.M., ar fi suspectaţi de decesul victimei, însă acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, R.O. i-a dus şi i-a adus cu maşina de pe ştrand în noaptea aceea, astfel că nu pot fi ei autorii omorului.

Martorul a mai afirmat că se ştie că de la inculpatul R.O. au fost ridicate de poliţie nişte crose şi ştie că acesta deţinea un set de 3-4 crose într-un sac de piele în portbagajul maşinii sale în perioada decesului victimei; afirmativ, din actele comunicate de parchet instanţei, comunicare aflată la dosar, a rezultat această afirmaţie a martorului privitor la confiscarea crosei.

A mai relatat că în anul 2007, a primit un telefon de la inculpatul M. şi s-a întâlnit cu un alt coleg al lor, M. şi cu inculpatul R.O.; M. a primit o crosă, ca cele văzute de martor la R.O. în portbagajul maşinii acestuia, cu care M. şi martorul urma să-l bată pe un individ; bătaia nu a mai avut loc, iar la întoarcere, M. ar fi vrut să-i restituie inculpatului R. crosa primită, dar acesta a spus să o ia „B.” (porecla martorului V.) şi să aibă grijă de ea. Acesta a dus-o în cămara apartamentului mamei sale, iar apoi a predat-o poliţiei; aşa cum se vede în planşele foto de la dosarul de urmărire penală.

Întrucât s-a bănuit că loviturile de pe corpul victimei ar fi putut fi produse cu o crosă în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare asupra crosei de golf ridicate de la martorul V.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333560 din 9 noiembrie 2009 a rezultat că leziunile de pe corpul victimei ar fi putut fi produse de crosa examinată, dar nu s-a putut stabili dacă respectiva crosă a produs leziunile.

Raportul de expertiză criminalistică nr. 129 din 25 august 2011 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj a stabilit că este probabil ca urma din fotografiile făcute corpului victimei să fie creată de un obiect de genul celui prezentat spre examinare - crosă de golf (fila 1271 vol. V fond).

Inculpatul R. a contestat că ar fi deţinut acea crosă afirmând că a avut alte crose cumpărate din Ungaria. A fost audiat martorul P.E. (fila 1197 fond) prieten cu inculpaţii de când erau copii, care a relatat că în 2007 l-a însoţit pe R.O. şi T.S. în Ungaria, la Budapesta la un prieten pe nume D. unde au şi fost cazaţi; inculpatul R.O. şi-a cumpărat de acolo un set de 17-18 bucăţi de crose de golf asemănătoare cu cele fotografiate la fila 120 dosar urmărire penală. Inculpatul le-a cumpărat cu 200 euro şi dorea să le vândă ca să facă un ban.

Atât inculpatul R. cât şi inculpatul M. au afirmat că în noaptea crimei s-ar fi aflat în altă parte astfel că a fost audiat martorul L.I.G. (fila 1199 dosar fond) care a fost şoferul inculpatului M.F. din 2001 în 2008 când acesta a obţinut permisul de conducere.

Acesta a afirmat că ambii inculpaţi au fost în vizită la el de Sfinţii Constantin şi Elena şi au fost însoţiţi şi de L.K. şi B.N.; o cunoaşte pe L.P., dar atunci R. nu a fost cu aceasta la el acasă. În anul 2006 inculpatul R. s-a căsătorit cu L.P.

Martora B.N.G. (fila 318 vol. II fond) este dansatoare şi a fost prietena inculpatului R.O. din 1997 în 2005; aceasta a declarat că în seara de Constantin şi Elena din anul 2004 a fost împreună cu inculpatul R.O. la ziua fratelui la care a ajuns în jurul orelor 19-20 şi au rămas până în jurul orelor 21, după care s-au dus acasă în cartierul M.

Întrucât iniţial martora a declarat la urmărire penală (fila 72 vol. III d.u.p.) că nu ştie ce a făcut inculpatul R. şi nici ea în noaptea de Sfinţii Constantin şi Elena în anul 2004, în faţa instanţei de fond a declarat că procurorul ar fi consemnat altceva decât a declarat ea; în iunie 2004 a plecat cu inculpatul R.O. în Italia împreună cu alţi prieteni şi că inculpatul R.O. nu putea merge, având piciorul în gips; a declarat că nu ştie ca inculpatul să fi avut relaţii cu alte femei în anul 2004.

Cu toate acestea, martora a declarat că menţine declaraţia de la urmărire penală, vol..3 filele 72-73 dosar, declaraţie în care a susţinut că nu ştie ce a făcut de Sfântul Constantin şi Elena din anul 2004.

Mai mult, în declaraţia de la instanţă, martora nu a relatat nimic despre prezenţa inculpatului M.F. şi a martorei K.L., în acea seară, astfel că declaraţiile sale nu s-au coroborat nici cu cele ale celor doi inculpaţi, nici cu ale lui L.G., ori K.L., nici chiar cu cele date de ea în acelaşi dosar.

Martora K.L.C. ( fila 237 vol. I dos. fond ) a fost prietena inculpatului M.F. din acea perioadă; a menţinut declaraţia dată la urmărire penală (vol. III fila 78-79).

A susţinut că a fost la G.L. în data de 21 mai 2004 pe timpul zilei, ceea ce nu s-a coroborat cu susţinerile inculpaţilor, după cum nu a confirmat nici prezenţa lui B.N. la această vizită.

Martora C.D. (fila 236 dos. fond ) este sora lui B.N.G., care a dat declaraţie în faza de urmărire penală ( vol. III fila 65-68), însă acolo nu a dat niciun amănunt legat de data de 21/22 mai 2004, pentru ca apoi, la instanţă să dea relaţii despre ce anume a făcut R.O. de această sărbătoare; aceasta nu a spus că sora sa, B.N., l-ar fi însoţit pe inculpat la mama sa, şi nici la G.L., astfel că nici această susţinere nu a putut fi interpretată că ar confirma cele susţinute de R.O.;

Toate aceste declaraţii, atât ale martorilor menţionaţi cât şi ale inculpaţilor nu s-au coroborat între ele, fiind corect înlăturate de către instanţa de fond. Inculpaţii nu au putut dovedi că în noaptea în care sunt acuzaţi că ar fi săvârşit omorul s-ar fi aflat în altă parte.

Susţinerile apărării din apel că instanţele trebuie să dea valoare acestor declaraţii nu sunt fondate. Nu pot fi apreciate a fi reale declaraţiile unor martori care spun că au cunoştinţă despre aceleaşi împrejurări dar care fiecare relatează în alt fel, susţinerile lor necoroborându-se nici între ele şi nici cu cele ale inculpaţilor.

A mai fost audiată martora B.M. (fila 892 dos. fond ) - concubina actuală a inculpatului M.F.. Aceasta a declarat că în 22 septembrie 2009 a fost împreună cu inculpatul la sediul Parchetului Tribunalului Arad. Atunci poliţistul C. i-a solicitat acesteia să-l sfătuiască pe prietenul ei să declare împotriva coinculpatului R.O., spunându-i că deţine probe împotriva acestuia. Ambii inculpaţi erau arestaţi, iar despre M.F. poliţistul C. nu i-a spus că ar avea probe care să-l inculpe. M.F. a fost prezentat judecătorului şi arestat împreună cu R., şi atunci a sunat-o şi i-a reproşat că l-a sfătuit greşit ; martora a spus că M. a fost distrus pentru că a minţit în privinţa lui R.

Afirmaţiile martorei nu sunt credibile, inculpatul M. fiind asistat de apărător ales cu ocazia declaraţiilor date la procuror şi la instanţă, apărător care putea interveni dacă asupra inculpatului s-ar fi făcut presiuni de orice fel pentru a declara în vreun sens sau altul.

Au fost audiaţi la cererea inculpaţilor martorii M.D. (fila 411 dos. fond), C.F. (fila 413 dos. fond ) şi P.F. (fila 233 dos. fond), martori propuşi pentru a demonstra că inculpaţii nu ar fi povestit nimănui nimic referitor la implicarea lor în omor, pentru a combate mărturiile persoanelor audiate cu identitate protejată.

Martorul M.D. a arătat că nu cunoaşte nimic despre decesul victimei T. şi nici inculpaţii nu i-ar fi povestit că ar fi fost implicaţi în vreun fel; nu cunoaşte relaţiile dintre inculpatul R., F. şi R.; în anul 2007 atunci când era arestat împreună cu C.F. în aceeaşi celulă, avocatul lor, I.M. l-a întrebat pe C.F. dacă ştie ceva despre cazul T., această împrejurare fiind confirmată în dosar (rezultă şi din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu ale martorului C.F.).

Martorul C.F. (fila 413 dosar) a precizat că menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală de la filele 102-103 vol. III dosar urmărire penală. Este vărul inculpatului M.F., cu care este în relaţii bune. A confirmat faptul că în anul 2007, avocatul său, I.M., l-a întrebat dacă poate să declare ceva despre implicarea inculpatului R.O., în decesul victimei T.T. A apreciat că probabil că avocatul său ştia ceva despre implicarea inculpatului R. în deces şi pentru acest motiv l-a întrebat la rândul lui, tocmai pentru că bănuia despre implicarea inculpatului R.; acelaşi avocat reprezenta alţi inculpaţi în alte dosare, şi în acest context a formulat această întrebare; a arătat că inculpatul M. i-a spus când erau arestaţi că el stă în penitenciar şi este nevinovat, motivul fiind acela pentru că nu şi-a retras plângerea penală împotriva agresorilor săi implicaţi în tentativa de omor comisă asupra sa.

Martorul P.F. a menţinut declaraţiile de la urmărire penală (fila 96 vol. III) şi a susţinut că poliţistul C. i-a spus că inculpatul M. a declarat că inculpatul R. l-a omorât pe T., încercând să-l determine să spună acelaşi lucru.

Din verificările instanţei de fond a rezultat că acest martor apare ca făcând parte dintre apropiaţii inculpatului R., fiind trimis în judecată şi condamnat alături de acesta pentru fapte de violenţă comise cu bâte de base-ball (sentinţa penală nr. 656 din 1 aprilie 2003 a Judecătoriei Arad, fila 570 -582 dos. fond, definitivă prin Decizia penală nr. 406/2003 a Curţii de apel Timişoara, fila 624-667 dos. fond), fapt ce a determinat instanţa a lua sub beneficiu de inventar declaraţia acestuia sinceritatea sa fiind îndoielnică.

Curtea şi-a însuşit concluzia instanţei de fond că niciunul dintre aceşti martori nu sunt credibili, ei făcând parte din anturajul inculpaţilor şi prin mărturiile acestora inculpaţii urmărind să demonstreze că acele discuţii cu martorii sub identitate protejată nu ar fi avut loc, pentru că dacă acestea s-ar fi petrecut aceşti martori ar fi auzit la rândul lor discuţiile.

Este cert că inculpaţii au bănuieli asupra identităţii reale a martorilor protejaţi şi pe parcursul procesului au încercat în diverse variante să provoace deconspirarea acestora. Este logic că bănuind identitatea reală a martorilor implicit inculpaţii acceptă că discuţiile au avut loc iar ei cunosc unde anume şi cu cine au discutat, fapt ce convinge încă o dată instanţa că declaraţiile martorilor protejaţi corespund adevărului.

Toate aceste probe dovedesc vinovăţia inculpatului R. şi au convins instanţa de apel că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.F. instanţa de apel a apreciat ca fiind greşită soluţia pronunţată de către instanţa de fond referitoare la nevinovăţia sa, instanţa apreciind că în ce-l priveşte probele au fost neconvingătoare.

Dimpotrivă, analizând toate probele administrate instanţa de apel constată că probele aduse dovedesc şi vinovăţia inculpatului M.

În apărarea sa, inculpatul M. a invocat aceleaşi aspecte ca şi inculpatul R.: că moartea victimei nu s-a datorat unui omor şi că nu s-a dovedit că victima ar fi decedat ca urmare a unor leziuni produse prin agresiune, că nu ar fi avut nici un motiv să agreseze victima; că în mod artificial numele său a fost legat de moartea victimei şi că aceasta s-a întâmplat din 2009, când a fost victima unei tentative de omor iar proprii agresori au făcut referire la el ca fiind vinovat în speţa prezentă deoarece doreau ca el să-şi retragă plângerea pe care a formulat-o împotriva lor.

În consecinţă, martorii cu identitate protejată mint, având un interes în ce-l priveşte, şi anume de a-şi reduce pedeapsa, inculpatul M. invocând în sprijinul celor afirmate biletul din penitenciar depus la dosarul cauzei de către martorul V.

Curtea analizând probele administrate din perspectiva acestor apărări ale inculpatului M. a constatat că, aşa cum s-a arătat, s-a dovedit cu certitudine că decesul victimei s-a datorat agresiunii la care a fost supusă, moartea nedatorându-se unei sinucideri sau căderi accidentale.

Martorii audiaţi au declarat cu toţii relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi şi faptul că aceştia erau mereu împreună, aspect confirmat chiar de către inculpaţi.

Mai mult, din declaraţiile martorului O.C. (fila 534-537 vol. III dos. fond) rezultă că încă din anul 2004 inculpatul M. a fost suspectat de comiterea crimei împreună cu inculpatul R., astfel că afirmaţiile inculpatului M. că numele său a fost vehiculat de abia după ce a fost victima unei tentative de omor, nu se susţin.

Tot acest martor a relatat şi despre diversele legături dintre clanurile din Arad, din declaraţiile acestuia rezultând că martorii pe care inculpaţii i-au propus în apărarea susţinerilor lor sunt persoane cu care practicau „alba - neagra” şi făcând parte din acelaşi clan.

Mai mult, martorul a relatat că numitul F. - cel care i-ar fi determinat pe martorii C.D. şi Ş.A. să declare împotriva inculpaţilor R. şi M., a fost persoana cu care inculpaţii în perioada 2004-mai 2005 au săvârşit mai multe infracţiuni economice, fapte săvârşite împreună, astfel că această persoană nu ar fi avut de ce să-i determine pe martorii C. şi Ş. să facă declaraţiile de la urmărire penală împotriva inculpaţilor.

Inculpatul M. şi-a întemeiat în mare parte apărarea pe faptul că implicarea sa în prezentul dosar s-ar datora faptului că nu a vrut să-şi retragă plângerea penală formulată împotriva persoanelor dintr-un clan rival, el fiind victima unei tentative de omor. Nedorind să-şi retragă plângerea, cei care au vrut să-l omoare l-au implicat în dosarul omorului lui T.T. În dovedirea afirmaţiilor sale inculpatul M. a făcut referire la un anume bilet din penitenciar.

Examinând biletul depus la dosarul cauzei (fila 361 vol. II dos. fond) Curtea constată că, dimpotrivă, inculpaţii au fost aceia care au solicitat unor persoane încarcerate să meargă la procuror şi să declare că „ceilalţi” (clanul advers) încearcă să-i incrimineze pe nedrept. Ca răsplată pentru acest „serviciu” inculpaţii M. şi R. ar fi urmat să declare în sprijinul celor care le-ar fi făcut acest serviciu, aceştia urmând să beneficieze de reducerea de pedeapsă.

S-a dovedit astfel că implicarea inculpatului M. precum şi a inculpatului R. în speţa prezentă nu s-a datorat faptului că inculpatul M. nu a vrut să-şi retragă plângerea pentru tentativa la omor la care a fost victimă, iar inculpatul R. că nu l-a convins pe inculpatul M. să şi-o retragă, dimpotrivă inculpaţii au fost aceia care au încercat să determine alte persoane să-şi schimbe declaraţiile care-i incriminau, propunând ca răsplată schimbarea propriilor lor declaraţii de incriminare a persoanelor care le făceau acest serviciu.

De altfel, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei Curtea a constatat că aceasta era modalitatea prin care inculpaţii au evitat în mod repetat răspunderea penală în diversele fapte penale în care au fost implicaţi.

Şi inculpatul M. a afirmat că martorii audiaţi sub identitate protejată nu spun adevărul şi ar fi interesaţi să-i vadă condamnaţi.

Curtea, aşa cum a arătat când a analizat declaraţiile acestor martori, a constatat că în declaraţiile acestor martori în mod egal se face referire la participarea ambilor inculpaţi în săvârşirea faptelor. Tot analizând aceste declaraţii Curtea a constatat greşită concluzie a instanţei de fond referitoare că toate discuţiile referitoare la faptă au fost purtate de către inculpatul R. atunci când inculpatul M. nu era prezent.

Martorii cu identitate protejată au confirmat participarea inculpatului M. la aceste discuţii când s-au descris faptele de către inculpatul R.

Este evident că faptele petrecându-se la iniţiativa inculpatului R. acesta a fost mai activ în relatarea sa, dar inculpatul M., prezent fiind, nu a negat niciodată realitatea faptului că s-au petrecut şi că a fost şi el prezent. Mai mult, martorul „P.N.” a afirmat clar că ambii inculpaţi l-au condus pe traseul pe care l-au urmat cu victima.

Concluzionând, pe baza tuturor probelor administrate Curtea a constatat că vinovăţia inculpaţilor R.O. şi M.F. este dovedită, aceştia urmând a fi condamnaţi.

Chiar dacă în cauză nu a existat nici un martor care să asiste la săvârşirea faptelor, ansamblul probelor administrate dovedesc vinovăţia inculpaţilor, în acest sens pronunţându-se şi doctrina juridică (Drept Procesual penal - G.T., fila 304-305) atunci când se arată că dacă toate probele indirecte administrate converg în dovedirea unei anume stări de fapt, acestea trebuie apreciate ca fiind probe convingătoare în dovedirea unor fapte.

Aşa fiind, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul R.O. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.O. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului R.O. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul R.O. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond este prea mică având în vedere limitele de pedeapsă pentru faptele săvârşite, gravitatea acestora şi urmarea produsă precum şi circumstanţele personale ale inculpatului şi poziţia sa procesuală de nerecunoaştere a faptelor.

S-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată este în măsură să conducă mai eficient la reeducarea inculpatului şi asigură dublul scop al pedepsei, astfel cum este acesta stabilit prin disp. art. 52 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.O., faţă de împrejurarea că acesta este acuzat de săvârşirea unor fapte deosebit de grave, lăsarea sa în libertate prezintă un grad ridicat de pericol social, a fost condamnat la pedeapsa închisorii într-un cuantum ridicat, chiar dacă hotărârile nu sunt definitive.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului R. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 şi până la data de 30 octombrie 2012.

În baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul M.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului M.F. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului M.F. exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul M.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

La stabilirea cuantumului acestei pedepse Curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă pentru faptele săvârşite, gravitatea faptelor şi urmările produse, precum şi persoana inculpatului M. şi circumstanţele personale ale acestuia şi poziţia sa procesuală.

Dacă în ce priveşte fapta de lipsire de libertate comisă de inculpat pedeapsa reflectă aceeaşi gravitate ca şi aceea săvârşită de inculpatul R., în ce priveşte pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav Curtea a ţinut seama la aplicarea pedepsei de 18 ani închisoare de faptul că iniţiativa comiterii acesteia a aparţinut inculpatului R., astfel că se impune o diferenţiere a pedepselor.

Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M. de 18 ani închisoare este justificată de gravitatea faptelor săvârşite şi de urmarea produsă, fiind aptă să atingă dublul scop al pedepsei, atât cel coercitiv cât şi cel preventiv.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului M.F. durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 septembrie 2009 şi până la data de 24 octombrie 2011.

În ce priveşte pedepsele complementare aplicate inculpaţilor, Curtea a apreciat că faptele acestora îi fac nedemni ca după executarea pedepselor principale să-şi exercite dreptul legal de a fi aleşi într-o funcţie publică şi de a ocupa vreo funcţie publică.

În acord cu prevederile constituţionale şi cu practica C.E.D.O. instanţa de apel nu a considerat ca inculpaţilor să le fie interzis şi dreptul de a alege, apreciind prea drastică această limitare a drepturilor civile.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepselor.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii R.O. şi M.F., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că părţile vătămate T.I. şi T.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul V.F. a unei crose de golf ridicată ca şi corp delict de la martor conform procesului verbal aflat la filele 110-112 vol. II dosar urmărire penală.

Curtea a dispus restituirea acestui corp delict către martorul V.F. în considerarea faptului că expertizele efectuate în cauză nu au concluzionat că acea crosă ridicată de la martor este obiectul folosit la agresarea victimei, astfel se impune restituirea acesteia, conform dispoziţiilor legale menţionate.

Întrucât la judecarea în fond a cauzei martorii au dovedit cheltuielile făcute, au fost obligaţi inculpaţii R.O. şi M.F. la plata în solidar a cheltuielilor efectuate de martori la fond, după cum urmează: S.R.M. la 300 lei (fila 6775); B.R. la suma de 197,5 (fila 888); F. la suma de 200 lei (fila 529); D.A. la suma de 199,99 ( fila 539), L.I. şi L.S. la câte 77,40 lei (filele 688, 690 şi 689,691) şi T.V. la suma de 445,30 (fila 696).

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii R.O. şi M.F. să plătească fiecare statului suma de câte 36.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

Instanţa de fond în mod greşit nu a acordat totalitatea cheltuielilor solicitate de Ministerul Public în suma de 70.000 lei, la care ar fi trebuit adăugate şi cheltuielile de la fond, astfel că aceste cheltuieli au fost majorate.

Faţă de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi părţile civile T.I. şi T.M. iar în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.O. împotriva aceleiaşi hotărâri penale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii R.O. şi M.F. care au criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică.

Inculpatul R.O. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 18 şi 17² C. proc. pen., arătând că probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru stabilirea unei situaţii de fapt corecte şi au fost interpretate în mod superficial.

A solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea de noi probe sau achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

Inculpatul M.F. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen.

Acesta a arătat că se impune achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece probele administrate sunt contradictorii.

Inculpatul a arătat că încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi este greşită, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen.

Inculpatul a arătat că prin condamnarea sa pentru infracţiunea de omor şi lipsire de libertate s-a produs o eroare gravă de fapt, deoarece instanţa a reţinut o situaţie greşită de fapt, bazată pe declaraţiile unor martori ce au încercat să-i suprime viaţa.

Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate, ca şi a cazurilor de casare care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpatul M.F. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege - nu este incident în cauză deoarece hotărârea instanţei de apel este amplu motivată şi nu contrazice dispozitivul hotărârii.

Nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de cei doi inculpaţi -instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatul prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului- nu este incident în cauză.

Deşi inculpaţii invocă faptul că nu s-a stabilit dacă leziunea produsă cu crosa de golf a fost aptă să producă moartea victimei şi cum a fost posibil ca acesta să se deplaseze pe o distanţă atât de mare după ce a fost lovit, solicitând casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, Înalta Curte constată că o expertiză medico-legală nu poate lămuri problemele ridicate de inculpat.

În cauză a fost întocmită o expertiză medico-legală, iar medicul legist care a întocmit expertiza a fost audiat în faţa instanţei de apel (şedinţa publică din 11 septembrie 2012, fila 305, vol. 1 dosar apel), ca atare inculpaţii au avut posibilitatea să lămurească toate aceste aspecte.

În ceea ce priveşte martorii audiaţi, instanţa de apel a indicat declaraţiile ce au fost avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, precum şi motivele pentru care a înlăturat dispoziţiile unor martori.

Instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la toate probele administrate şi cu privire la cererile esenţiale pentru inculpaţi, de natură să garanteze drepturilor lor şi să influenţeze soluţia procesului, ca atare, este nefondată solicitarea privind aplicarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Inculpatul M.F. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav comis prin cruzimi în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Înalta Curte constată că victima a suferit numeroase leziuni (fractură de mandibulă, fractură de omoplat drept, fracturi costale, fractură de bazin, rupturi renale şi contuzii pulmonare) provocate de lovituri cu corpuri dure şi a agonizat timp de mai multe ore, până la deces.

Numărul loviturilor aplicate, intensitatea lor, au fost apte să conducă la moartea victimei, ca atare nu se poate susţine că aceasta a intervenit accidental, astfel încât să se poată reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, aşa cum a solicitat inculpatul.

În mod corect s-a reţinut infracţiunea de omor comis în public şi prin cruzimi, victima trecând prin suferinţe fizice intense, timp de mai multe ore, suferinţe ce le depăşesc pe cele inerente infracţiunii de omor.

Cei doi inculpaţi au mai invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Expresia „eroare gravă de fapt” desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.

Ca atare, eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Inculpaţii reproşează instanţei de apel că a interpretat greşit probele administrate, dar o asemenea critică nu poate conduce la casare, în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Şi dacă s-ar trece peste acest aspect procedural, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel corespunde probatoriului administrat în cauză, criticile formulate de inculpaţi fiind neîntemeiate.

De aceea, Înalta Curte constată că recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.O. şi M.F. împotriva Deciziei penale nr. 128/ A din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulie, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.O., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2009 la 23 mai 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 575 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1650/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1831/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: