ICCJ. Decizia nr. 1665/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1665 /20 14

Dosar nr. 1124/91/2013

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufeşti, judeţul Vrancea, la plata sumei de 20.281 RON, plus accesoriile aferente acestei sume calculate până la data achitării întregului prejudiciu, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - Bucureşti.

S-a menţinut măsura asiguratorie dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanţa nr. 1261/P/2012 din 5 august 2012.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să fie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, o copie de pe dispozitivul hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul pentru apărător din oficiu, în sumă de 200 RON (pentru avocat I.S.), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 1261/P/2012 din 08 februarie 2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.V. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că nu a evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în urma efectuării unei lucrări de prestări servicii în construcţii pentru persoana fizică C.V., din municipiul Adjud, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului.

Prin acelaşi act de sesizare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V. pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C.pen. cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa dovedirii folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menţinere în eroare, nu este prevăzută de legea penală.

Prin cerere, A.N.A.F. Bucureşti - prin Garda Financiară - Secţia Vrancea s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 20.281 RON, reprezentând TVA în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 673 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât şi impozit pe profit în sumă de 6.720 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.008 RON, accesoriile fiind calculate până la data sesizării instanţei. A solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC G.C. SRL Pufeşti, judeţul Vrancea, la plata sumei respective plus accesoriile aferente, calculate până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale, cu titlul de despăgubiri civile, şi menţinerea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului.

Inculpatul fiind audiat, nu a recunoscut comiterea faptelor de evaziune fiscală, susţinând că în realitate a fost păcălit de către numitul C.V., împrejurare în care a emis factura fiscală la cererea acestuia, însă nu a primit nici o sumă de bani, motiv pentru care nu i-a înmânat originalul facturii fiscale şi nici nu a făcut înregistrările corespunzătoare în evidenţa contabilă a societăţii pe care o administra.

Inculpatul a mai arătat că din valoarea chitanţei pe care a emis-o, 40.000 RON reprezenta un avans pentru un tractor ce urma să fie procurat pentru el de către C.V.

Inculpatul a recunoscut însă că nu a executat „în mod legal” lucrarea pentru C.V. deoarece acesta din urmă, neavând banii necesari pentru lucrare, nu a fost de acord, că nu a ţinut evidenţa contabilă, deşi cunoştea că are obligaţia să facă înregistrările facturilor în evidenţa contabilă a societăţii şi că persoanele care au lucrat împreună cu el la executarea lucrării, au fost plătiţi cu ziua de către beneficiarul lucrării, C.V.

La cererea inculpatului, instanţa a admis în apărare proba cu înscrisuri şi martori, urmând ca după audierea martorilor să se analizeze şi utilitatea unei expertize fiscale.

La termenul din 08 iulie 2013, inculpatul prin apărător a declarat că nu mai solicită administrarea altor probe.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 05 aprilie 2012, inculpatul G.V. a formulat o plângere penală împotriva numitului C.V., din municipiul Adjud, judeţul Vrancea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., constând în aceea că în perioada martie - decembrie 2011 a efectuat o reparaţie capitală la casa de locuit a lui C.V., că o parte din materialele necesare executării lucrării au fost cumpărate cu banii societăţii pe care o administra, respectiv SC G.C. SRL Pufeşti, judeţul Vrancea, şi că deşi a executat lucrarea, C.V. nu i-a achitatcostul materialelor şi al manoperei, prejudiciind în acest mod societatea, care a intrat în insolvenţă. Cauza a fost înregistrată sub nr. 299/P/2012 la Parchetul de pe Judecătoria Adjud.

Pentru a stabili valoarea prejudiciului cauzat societăţii administrate de inculpat, organele de cercetare au solicitat Gărzii Financiare - Secţia Vrancea să efectueze un control tematic, control ce s-a efectuat la data de 29 mai 2012.

Prin procesul verbal de control Garda Financiară - Secţia Vrancea a constatat că în perioada martie - decembrie 2011, societatea administrată de inculpat, SC G.C. SRL Pufeşti a desfăşurat activitate economică de prestări servicii în construcţii pentru persoana fizică C.V., că deşi a achiziţionat şi a folosit materiale de construcţii în valoare totală de 9.360,50 RON, din care 1.811,50 reprezintă TVA şi că s-a emis factura fiscală seria în valoare totală de 61.440 RON, din care TVA aferent este de 11.891,60 RON, toate aceste operaţiuni economice nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC G.C. SRL Pufeşti, iar veniturile obţinute nu au fost declarate organelor fiscale, fiind prejudiciat în acest mod bugetul de stat, cu 10.080 RON, reprezintă TVA şi cu 6.720 RON, reprezintă impozit pe profit.

În aceste condiţii, Garda Financiară - Secţia Vrancea a sesizat Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, în vederea efectuării unei inspecţii financiare la SC G.C. SRL Pufeşti, dar şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, sub aspectul săvârşirii de către inculpatul G.V., administratorul societăţii, a infracţiunii de evaziune fiscală, cauză ce a fost înregistrată sub nr. 976/P/2012.

În acelaşi timp, Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud şi-a declinat competenţa în Dosarul nr. 299/P/2012, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a reînregistrat cauza sub nr. 1261/P/2012, la 03 august 2012.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea din 28 august 2012, s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 976/P/2012, la dosarul penal nr. 1261/P/2012.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea a efectuat inspecţia fiscală la societatea administrată de inculpat în perioada 05-09 iulie 2012. Perioada supusă verificării fiscale a fost de la 01 ianuarie 2009 până la 31 martie 2012.

Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Vrancea prin raportul de inspecţie fiscală din 10 iulie 2012, confirmă constatările Gărzii Financiare - Secţia Vrancea şi reţine următoarele:

În perioada martie-decembrie 2011, SC G.C. SRL Pufeşti, administrată de către inculpat, s-a aprovizionat cu materiale de construcţii pe bază de facturi fiscale în vederea efectuării unor lucrări de reparaţii la locuinţa numitului C.V. din Adjud, judeţul Vrancea şi a unor lucrări de construcţie (foişor şi gard) la acelaşi imobil. Atât facturile de aprovizionare cu materiale de construcţii, cât şi factura privind contravaloarea serviciilor de reparaţii în construcţii menţionate în actul de control al Gărzii Financiare - Secţia Vrancea, nu au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii administrate de inculpat. Astfel, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, venituri în sumă totală de 49.548,40 RON şi cheltuielile aferente în sumă de 7.549 RON, precum şi TVA deductibil în sumă de 766,29 RON şi TVA colectată în sumă de 14.891,62 RON.

În acest mod, inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat constând în impozit pe venit în sumă de 6.720 RON şi TVA în sumă de 10.080 RON, la aceste sume adăugându-se accesoriile aferente acestor sume, respectiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, calculate, potrivit C. proc. fisc., până la data sesizării instanţei, în total 20.281 RON.

Întrucât inculpatul a contestat valoarea prejudiciului stabilit de către organele de control fiscal, în cauză s-a efectuat în timpul urmăririi penale şi o expertiză contabilă judiciară.

Din raportul de expertiză întocmit de către expert N.M. a rezultat că în timpul efectuării expertizei contabile, inculpatul nu a prezentat nici un registru contabil sau balanţă contabilă din care să reiasă operaţiunile economice desfăşurate de SC G.C. SRL Pufeşti, în anul 2011, situaţie ce a condus la concluzia că aceste documente nu au existat. Prin acelaşi raport s-au confirmat concluziile prezentate de către organele de control fiscal, şi s-a menţionat în mod clar că inculpatul şi-a încălcat atribuţiunile ce-i reveneau în calitate de administrator în ceea ce priveşte înregistrarea operaţiunile comerciale în evidenta contabilă a societăţii.

Atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul G.V. a susţinut că nu s-a făcut vinovat de săvârşirea faptelor ce i-au fost puse în sarcină întrucât:

- intenţiona să înregistreze operaţiunile comerciale în momentul în care numitul C.V. îi achita contravaloarea serviciilor prestate;

- numitul C.V. a încercat să-l păcălească cerându-i să emită factură fiscală, cu toate că nu primise banii de la acesta;

- din suma totală de 61.440 RON înscrisă în factura din 24 noiembrie 2011, suma de 40.000 RON reprezentau banii pe care i-ar fi dat numitului C.V. pentru a-i achiziţiona un tractor, 10.000 RON reprezentau valoarea materialelor de construcţie achiziţionate, 6.000 RON reprezenta manopera, iar diferenţa reprezenta în parte, contravaloarea porumbului pe care i l-a dat numitului C.V. în perioada 2010-2011;

- atât factura fiscală menţionată mai sus, cât şi chitanţa fiscală din 24 decembrie 2011, le-a anulat în data de 25 decembrie 2011, însă nu a înregistrat această operaţiune în evidenţa contabilă;

- nu avea o persoană care să-i ţină evidenţa contabilă.

S-a arătat că apărările inculpatului nu pot fi reţinute întrucât acestea sunt infirmate de probatoriul cauzei, respectiv: actele de control fiscal întocmite de către Garda Financiară - Secţia Vrancea şi Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Vrancea din care rezultă că inculpatul în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufeşti şi a încălcat atribuţiunile ce-i reveneau cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii, prev. de Legea nr. 82/1991, republicată, cât şi obligaţiile ce-i reveneau cu privire la evidenţierea tuturor operaţiunilor comerciale ori cele privind calcularea evidenţierea şi plata obligaţiunilor fiscale (impozit pe profit şi TVA), prevăzute de art. 13, 19, 34 din Legea nr. 541/2003, în ce priveşte impozitul pe profit ori cele prevăzute de art. 156, 157 şi 158 din aceeaşi lege, în ce priveşte TVA.

S-a menţionat că susţinerile inculpatului au fost infirmate şi de către numitul C.V., care arată că în baza unui acord verbal, inculpatul a executat diferite lucrări de reparaţii şi construcţii la locuinţa sa, că acesta nu l-a informat că are vreo societate comercială, ori că ar fi emis facturi fiscale şi chitanţe, că inculpatul a cumpărat o parte din materiale, dar cu banii săi şi că inculpatul a lucrat împreună cu alte persoane, toţi fiind plătiţi pentru fiecare zi de muncă.

S-a precizat că declaraţia martorului C.V. se coroborează cu declaraţiile martorilor O.C.S., O.I., T.D. şi C.I.

Concluziile raportului de expertiză au infirmat în totalitate susţinerile inculpatului, întrucât se reţine cu claritate că, inculpatul nu a organizat şi nu a condus evidenţa contabilă a societăţii în condiţiile prevăzute de lege, nu a prezentat nici un document de evidenţă contabilă şi nu a constatat nici o înregistrare pentru operaţiunile comerciale efectuate în perioada precizată, încălcându-şi obligaţiile fiscale.

Chiar inculpatul în declaraţiile date în faţa instanţei a recunoscut că prin executarea lucrării a încălcat legea; că ştia că trebuie să facă înregistrările în contabilitate şi că persoanele care au lucrat împreună cu el la numitul C. au fost plătiţi „cu ziua” de către acesta din urmă.

Susţinerile inculpatului în sensul că în factura fiscală în valoare totală de 61.440 RON ar fi fost incluse şi sume care reprezentau datorii personale ale numitului C.V. către inculpat, nu au fost reţinute, întrucât nu s-a dovedit cu certitudine nici în acest sens, iar sumele menţionate de către inculpat ca datorii ale numitului C.V., nu puteau fi incluse în documentele fiscale ale societăţii pe care o administra.

Având în vedere cele reţinute mai sus cât şi faptul că inculpatul nu a achitat vreo sumă, cu titlu de obligaţii fiscale pentru perioada menţionată, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat în modul arătat mai sus, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

S-a arătat că atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- plângerea formulată de inculpatul G.V. la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.;

- sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Vrancea şi procesul-verbal de control al acestuia din 29 mai 2012;

- copii de pe facturile fiscale în baza cărora s-au cumpărat materialele de construcţie, copie de pe factura fiscală din 24 decembrie 2011 şi de pe chitanţa din 24 decembrie 2011;

- deconturi de TVA, depuse de inculpat la organele fiscale, declaraţii privind impozitul pe profit şi declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

- raportul de inspecţie fiscală din 10 iulie 2012;

- proces-verbal de confruntare între inculpat şi martorul C.V.;

- declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi declaraţiile inculpatului.

S-a menţionat că cererea inculpatului de a fi achita, întrucât nu ar fi existat faptă ori nu ar fi acţionat cu vinovăţie, nu poate fi reţinută.

S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului G.V. care în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufeşti, în mod repetat dar în cadrul aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, nu a evidenţiat în actele contabile ale societăţii operaţiunile comerciale şi veniturile societăţii pentru perioada martie - decembrie 2011, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale cauzând în acest mod un prejudiciu în sumă de 20.281 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile legale în vigoare, gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, împrejurările în care acesta a săvârşit faptele, urmările produse, cât şi persoana inculpatului, care deşi are antecedente penale, acestea nu sunt de acelaşi fel şi a fost reabilitat. S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul este o persoană în vârstă de 56 ani, cu o slabă pregătire în administrarea unei societăţi comerciale, şi că acesta a avut o atitudine în general cooperantă în faţa organelor judiciare, recunoscând în parte faptele săvârşite.

În raport de aceste elemente de individualizare, instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate pe deplin în cauză aplicând inculpatului pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările în care inculpatul a săvârşit faptele, cât şi persoana acestuia, instanţa a apreciat că este necesar a se aplica inculpatului o pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C.pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea aceloraşi drepturi.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în această cauză, chiar şi fără executarea pedepsei în condiţiile privative de libertate, urmând a dispune, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepselor.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că sunt întrunite şi condiţiile răspunderii civile delictuale şi că acţiunea civilă a părţii civile A.N.A.F. - Bucureşti este întemeiată, urmând a fi admisă, aşa cum a fost formulată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 1354, 1381, 1382 C. civ., instanţa a dispus obligarea inculpatului G.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufeşti, la plata sumei de 20.281 RON, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, din care suma de 10.080 RON reprezentând TVA neachitat, suma de 6.720 RON, reprezintă impozit pe profit neachitat, iar diferenţa reprezintă accesorii (majorări şi penalităţi de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc. până la data sesizării instanţei).

Pentru recuperarea acestui prejudiciu cauzat părţii civile, instanţa a dispus menţinerea măsurii asigurătorii dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanţa nr. 1261/P din 05 august 2012, asupra bunurilor imobile ale inculpatului G.V.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 241/2005- republicată, instanţa a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să fie comunicată o copie Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.V. arătând că nu a avut parte de un proces echitabil, nefiind apărat corespunzător, că nu este vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, că nu a prejudiciat bugetul de stat întrucât nu a primit sumele datorate de la numitul C.V., fiind înşelat de acesta, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlăturarea obligaţiei de plată a despăgubirilor către partea civilă.

Apelul declarat de inculpatul G.V. a fost nefondat.

Prin decizia penală nr. 304/A din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea.

Onorariul apărătorului din oficiu (av. P.A.) în sumă de 200 RON a fost virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Susţinerea inculpatului cum că la prima instanţă nu a avut parte de un proces echitabil, întrucât la termenul la care au avut loc dezbaterile a fost asistat de un avocat din oficiu care nu cunoştea cauza şi care nu a putut să-i facă apărarea în mod corespunzător nu poate fi primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, la primul termen de judecată inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av. I.S. din cadrul Baroului Vrancea, care i-a asigurat asistenţa juridică şi pentru termenele ulterioare, inclusiv la termenul când au avut loc dezbaterile, cu excepţia termenelor din 18 martie 2013 şi 17 iunie 2013, când a fost substituită de un alt avocat, termene la care cauza s-a amânat. De asemenea, se constată că toate probele în cauză au fost administrate în prezenţa apărătorului I.S., aceasta susţinând apărarea inculpatului, la momentul dezbaterilor, arătând instanţei de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

Pe fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: raportul de inspecţie fiscală din 10 iulie 2012, procesul-verbal de control din 29 mai 2012 al Gărzii Financiare - Secţia Vrancea, raportul de expertiză contabilă, declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, copii de pe facturile fiscale, declaraţiile martorilor O.C.S., O.I., T.D., C.I. şi C.V., proces-verbal de confruntare între inculpat şi martorul C.V., plângerea formulată de inculpatul G.V. la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., parţial declaraţiile inculpatului, rezultă că în perioada martie - decembrie 2011, inculpatul G.V., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufeşti, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi cheltuieli de 9.360,50 RON şi nici venituri de 61.440 RON, fiind prejudiciat bugetul de stat cu 10.080 RON, reprezentând TVA, şi cu 6.720 RON, reprezentând impozit pe profit.

Faptele comise de inculpatul G.V. au constituit elementele constitutive ale infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta cunoscând că trebuie să înregistreze în contabilitate toate operaţiile comerciale pe care la desfăşura, aşa cum a rezultat şi din declaraţiile sale, însă a omis a face înregistrările respective pentru a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.

Susţinerile inculpatului cum că nu a primit sumele datorate de la numitul C.V., fiind înşelat de acesta, motiv pentru care nu a putut achita taxele către stat, nu au fost relevante în cauză, întrucât prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V. pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa dovedirii folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menţinere în eroare, nu este prevăzută de legea penală, fiind de natură civilă, iar plata obligaţiilor către stat nu este condiţionată de încasarea sumelor rezultate din operaţiile comerciale efectuate de inculpat.

În consecinţă, cererea inculpatului de achitare a fost nefondată.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii, egală cu minimul special, precum şi modalitatea de executare, cu suspendare condiţionată, au fost just individualizate faţă de faţă de împrejurările comiterii faptei, urmările produse şi persoana acestuia, care are antecedente penale, dar a fost reabilitat.

În mod corect prima instanţă nu a reţinut circumstanţe atenuante în privinţa inculpatului, având în vedere importanţa relaţiilor sociale lezate prin fapta comisă şi consecinţele acesteia, respectiv crearea unei pagube importante bugetului de stat, circumstanţele personale ale acestuia fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare.

În consecinţă, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, a fost aptă să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise, inculpatul a fost nedemn de a fi ales în autorităţile publice şi de a ocupa funcţii ce implica exerciţiul autorităţii de stat, precum şi de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de administrator), astfel că, în mod corect prima instanţă a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie.

A mai reţinut Curtea de Apel Galaţi că latura civilă a fost corect soluţionată prin obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 20.281 RON, reprezentând TVA în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 673 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât şi impozit pe profit în sumă de 6.720 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.008 RON, având în vedere actele de control fiscal şi raportul de expertiză întocmite în cauză, la care s-au adăugat accesoriile aferente acestei sume calculate până la data achitării întregului prejudiciu, conform art. 120 şi urm. C. proc. fisc., cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti.

Împotriva deciziei penale atacate a declarat recurs inculpatul G.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1124/91/2013.

Recurentul inculpat la data de 06 decembrie 2013 a depus la dosar un memoriu prin care a criticat hotărârea dată de instanţa de apel, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul că nu a beneficiat de un apărător ales. A mai arătat că s-au eludat probele propuse în apărare, iar fapta pentru care a fost condamnat în apel nu există. A mai solicitat judecarea cauzei conform noului C. pen. În cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitând achitarea, întrucât a lipsit intenţia.

Înalta Curte constată incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 285/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Înalta Curte constată că analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că deşi în recursul formulat de recurentul inculpat la data de 06 decembrie 2013 acesta nu a invocat nici un caz de casare, una din criticile invocate, respectiv că fapta nu există se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În cadrul dezbaterilor apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Celelalte critici invocate de recurentul inculpat în memoriul depus la data de 06 decembrie 2013 nu au fost susţinute de apărătorul său în cadrul dezbaterilor pe recurs la data de 15 mai 2014.

Prin criticile aduse de apărătorul inculpatului în cadrul dezbaterilor acesta a criticat hotărârea atacată din perspectiva probatoriului administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte acest cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., chiar dacă este în vigoare din perspectiva Legii nr. 2/2013 nu a fost invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ al respectivei legi.

Revenind la critica recurentului inculpat din memoriul depus la 16 decembrie 2013, din perspectiva Legii nr. 2/2013 se constată că nu mai este permisă reanalizarea probatoriului în calea de atac a recursului după o prealabilă analizare în fond şi în apel. Prin disp. Legii nr. 2/2013 s-a realizat o nouă etapă devolutivă a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, cum este cazul disp. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., altele au fost modificate restrângându-se controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca o a doua cale ordinară de atac, referitoare doar la chestiuni de drept sau de nelegalitate a hotărârii atacate.

Referitor la legea penală mai favorabilă, se constată că disp. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2005, nu au suferit modificări referitoare la regimul sancţionator, după modificările aduse după data de 1 februarie 2014, respectiv limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 2 la 8 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Prin analizarea celorlalte instituţii se constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate,se constată că ambele legi penale succesive reglementează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Vechiul C. pen. prevedea un spor de 5 ani comparativ cu cel de 3 ani (art. 36 din noul C. pen.), însă se constată că nu s-a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei în hotărârea de condamnare din apel.

Prin urmare, chiar dacă s-a modificat, la infracţiunea continuată, regula aplicării pedepsei în ceea ce priveşte sporul (de la 5 ani vechiul C. pen. la 3 ani din noul C. pen.) şi chiar dacă există unitate de subiect pasiv aşa cum prevede noul C. pen. la art. 35 alin. (1) (fiind vorba de activitatea infracţională desfăşurată de inculpat constând în aceea că nu a evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în urma efectuării unei lucrări de prestări servicii în construcţii pentru persoana fizică C.V., sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat), raportându-ne la împrejurarea că limitele pedepsei principale nu sunt modificate, nefiind afectat regimul sancţionator aplicat inculpatului nici din perspectiva reţinerii infracţiunii continuate, se constată că nu se impune o reconsiderare a aplicării pedepsei din perspectiva art. 5 noul C. pen.

Referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, se constată că în baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus în sarcina inculpatului suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Noul C. pen., pe de o parte, la art. 91 prevede condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi prevede că pedeapsa aplicată (pentru a beneficia de aceste dispoziţii) este închisoare de cel mult 3 ani. Pe de altă parte, noul C. pen. renunţă la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, unica formă de suspendare a executării pedepsei prevăzută de vechiul C. pen. şi păstrează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel încât vechiul C. pen. este favorabil inculpatului şi din această perspectivă.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, se constată că s-a reţinut interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, dispoziţii ce au corespondent în art. 66 lit. a), b) din noul C. pen. chiar dacă regimul sancţionator în noul C. pen. a fost redus între limitele de 1-5 ani faţă de 1-10 vechiul C. pen., se reţine că sancţiunea de aplicare a acestor pedepse pe o perioadă de 2 ani se încadrează în regimul sancţionator stabilit de noul C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.

Împotriva deciziei penale nr. 304/A din data de 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 304/A din data de 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1289/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 2119/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: