ICCJ. Decizia nr. 1896/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1896/2013

Dosar nr. 4008/117/2012

Şedinţa publică din 4 iunie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 242 din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 4008/117/2012, a fost condamnat inculpatul: O.S.I., dom. în jud. Satu Mare.

În temeiul art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de ţigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi nefiind marcate conform legii române; în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real de fapte, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 1 an şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi 2 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., stabilit de instanţă la 4 ani.

Conform art. 86¹ alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. s-a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi în consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 51.755 RON despăgubiri civile reprezentând accize, taxe vamale şi TVA precum şi dobânzi şi penalităţi aferente acestei sume până la data plăţii efective.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emis sub numărul 884/P/2011 şi înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 2 aprilie 2012 sub număr unic de Dosar 4008/117/2012, a fost trimis în judecată inculpatul O.S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de ţigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi fără a fi marcate corespunzător legii române, prev. şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010 şi evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în principiu, în actul de sesizare a instanţei faptul că inculpatul, la data de 6 septembrie 2011, a deţinut în autovehiculul utilizat, respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de ţigarete peste limita legală, respectiv 100.000 ţigarete, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi fără a fi marcate corespunzător legii române. De asemenea se mai reţine că, la aceeaşi dată inculpatul a deţinut în autoturismul marca M., 100.000 ţigarete cu timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislaţia română, pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON şi TVA în sumă de 12.512 RON.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2012, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul O.S.I. a declarat că cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte şi solicită judecarea sa în baza lor, în procedura impusă de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând fapta şi vinovăţia.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe:

- proces-verbal de sesizare

- proces-verbal de constatare a infracţiunii şi planşă fotografică;

- proces-verbal de identificare;

- adresa nr. 16869/B.T.V./S.J. din 27 septembrie 2011, înaintată de ANAF - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj;

- declaraţiile martorului C.D.

- declaraţiile martorilor asistenţi M.I.F. şi V.N.

- declaraţiile inculpatului.

În baza acestor probe, cunoscute şi însuşite de către inculpat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reţinut prin rechizitoriu următoarea faptă, recunoscută de către inculpatul O.S.I.:

La data de 6 septembrie 2011 martorul C.D. a sesizat Poliţia mun. Dej cu privire la faptul că în aceeaşi zi a fost contactat de o persoană, care i-a oferit mai multe cartuşe cu ţigarete marca V., despre care bănuieşte că provin din contrabandă deoarece preţul e de doar 5,5 RON pachetul, adică sub cel de pe piaţă, convenind cu aceasta să se întâlnească, în jurul orei 18.00, la garajul pe care îl deţine str. F.

În baza celor sesizate, la ora comunicată, un echipaj format din lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor s-a prezentat la faţa locului, surprinzându-l pe inculpatul O.S.I. în timp ce descărca mai multe baxuri cu ţigarete, învelite în folie de plastic de culoare neagră.

Cu aceeaşi ocazie, în prezenta martorilor asistenţi M.I.F. şi V.N. s-a constatat că în autoturismul pe care îl conducea, marca M., inculpatul deţinea un număr de 500 cartuşe, respectiv 100.000 ţigarete marca V., având timbre fiscale de provenienţă ucraineană.

Întrebat fiind despre provenienţa ţigaretelor, acesta a declarat că le-a achiziţionat în cursul lunii august 2011 din piaţa auto din Satu Mare de la un bărbat necunoscut, care se recomandase sub numele de F.. Acesta recunoaşte că l-a contactat pe martor, oferindu-i spre cumpărare ţigaretele în cauză, întrucât îl ştia de mai multă vreme, deoarece au locuit în sate învecinate.

Din adresa nr. 16869/B.T.V./S.J. din 27 septembrie 2011, înaintată de A.N.A.F. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin faptele inculpatului O.S.I. este în valoare totală de 51.755 RON, reprezentând taxe vamale în sumă de 7.426 RON, accize - 31.818 RON şi TVA în sumă de 12.512 RON.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului O.S.I., care la data de 6 septembrie 2011 a deţinut în autovehiculul utilizat, respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de ţigarete peste limita legală, respectiv 100.000 ţigarete, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi fără a fi marcate corespunzător legii române, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010.

Fapta aceluiaşi inculpat O.S.I., care la data de 6 septembrie 2011, a deţinut în autoturismul marca M., 100.000 ţigarete cu timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislaţia română, pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON şi TVA în sumă de 12.512 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea ascunderii bunului impozabil, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

La dozarea şi cuantificarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanţa a luat în considerare limitele legale de pedeapsă prevăzute pentru cele două infracţiuni deduse judecăţii, limite reduse cu o treime, ca urmare a aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi anume închisoare de la 8 luni la 2 ani şi 8 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de ţigarete în afara antrepozitului fiscal, peste limita legală, şi respectiv închisoare de la 1 an şi 4 luni la 5 ani şi 4 luni, pentru infracţiunea de evaziune fiscală; gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul neelaborat în care inculpatul a înţeles să comită faptele, în împrejurările în care acestea s-au consumat, respectiv fiind cele clasice, pentru astfel de situaţie şi care nu dovedesc neapărat ingeniozitate şi dorinţă acerbă de a duce planul infracţional la bun sfârşit, dar şi în urmarea de pericol şi de rezultat, paguba resimţită de partea civilă fiind destul de însemnată, şi anume de peste 50.000 RON.

Instanţa a luat în considerare şi persoana inculpatului, care a recunoscut cu sinceritate comiterea faptelor, deşi altă apărare nici nu putea îmbrăţişa în condiţiile în care a fost surprins în flagrant, în timp ce încerca valorificare ţigaretelor deţinute în afara antrepozitului fiscal, şi care nu are antecedente penale, fiind împlinite termenele de încercare stabilite prin Sentinţele penale nr. 1276 din 16 august 2007 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 28 august 2007 şi 1471 din 17 septembrie 2007 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 2 octombrie 2007 (dosarul de urmărire penală), respectiv la datele de 15 decembrie 2009 şi respectiv 1 decembrie 2009.

Deşi apărarea a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului a fost deja valorificată prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., considerând că una şi aceeaşi circumstanţă nu poate fi valorificată de două ori.

Sintetizând argumentele de mai sus, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de ţigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi nefiind marcate conform legii române, prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, şi o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, reprezintă sancţiuni apte să realizeze reeducarea inculpatului şi să-i atragă acestuia atenţia asupra consecinţelor antisociale ale faptelor sale, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.

Deoarece cele două infracţiuni au fost comise de către inculpat înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna din ele, instanţa a constatat incidenţa prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare. Instanţa a aplicat acest spor, ţinând seama de gravitatea faptelor în ansamblu, inculpatul comiţând ambele fapte cu aceeaşi ocazie, şi subsumate aceluiaşi scop.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Având în vedere că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi că pedeapsa rezultantă aplicată este mai mică de 3 ani, este posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei şi a recunoscut fapta şi vinovăţia, solicitând să fie judecat pe baza probelor din faza de urmărire penală. Ori, din această atitudine se poate aprecia că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat, care va înţelege să nu mai comită infracţiuni şi că reeducarea lui este posibilă chiar fără executarea pedepsei.

Aşadar, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86 C. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86 C. pen., stabilit de instanţă la 4 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere menţionate în dispozitiv, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 359 C. proc. pen. rap. la art. 86⁴ C. pen. şi, respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.

Partea vătămată Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 51.755 RON, din care 7.425 RON reprezentând taxe vamale, 31.818 RON reprezentând accize şi 12.512 RON reprezentând TVA.

Ţinând seama de valoarea în vamă a ţigaretelor deţinute de inculpat în afara antrepozitului fiscal, care este de 12.891 RON, şi având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, instanţa a apreciat că acţiunea civilă a părţii civile este întemeiată şi întinderea prejudiciului este dovedită, şi având în vedere că în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi în consecinţă, a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 51.755 RON despăgubiri civile reprezentând accize, taxe vamale şi TVA precum şi dobânzi şi penalităţi aferente acestei sume până la data plăţii efective.

Prin Încheierea penală nr. 82/CC din 29 iunie 2012 pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus în baza art. 196 C. proc. pen. înlăturarea omisiunii vădite din Sentinţa penală nr. 242/2012 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 400 confiscarea specială de la inculpatul O.S.I. a celor 500 de cartuşe sau 100.000 ţigarete marca "V.", ridicate de la acesta la data de 6 septembrie 2011 de către Poliţia mun. Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la data de 6 septembrie 2011 şi aflat în dosarul de urmărire penală.

Împotriva hotărârii Tribunalului Cluj, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul O.S.I..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, în întregime, a Încheierii penale nr. 82/CC din 29 iunie 2012 şi, rejudecând cauza:

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului O.S.I., să se înlăture sporul aplicat pedepsei rezultante, respectiv să se schimbe modalitatea de executare a pedepsei, prin suspendarea condiţionată a acesteia, iar sub aspectul măsurii de siguranţă, să se dispună confiscarea specială conform art. 118 lit. f) C. pen. a ţigaretelor ridicate de la inculpat.

În motivarea apelului s-a arătat că, hotărârea şi încheierea atacate sunt nelegale întrucât, instanţa a omis a se pronunţa prin hotărâre asupra confiscării speciale, în virtutea dispoz. art. 118 lit. f) C. pen., iar această omisiune nu putea face obiectul unei înlăturări a omisiunii vădite, nefiind prevăzută printre cazurile, în care potrivit art. 196 C. proc. pen. se poate proceda în acest fel.

Pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea unui spor de 4 luni pedepsei rezultante stabilite inculpatului este nejustificată, cu atât mai mult, cu cât şi instanţa a motivat hotărârea doar din perspectiva dispoz. art. 33 lit. a) C. pen., în accepţiunea legii, aplicarea unui spor impunându-se doar dacă pedeapsa rezultantă, orientată de instanţă spre maximul special, nu este îndestulătoare.

Apoi, dat fiind ansamblul circumstanţelor de natură pozitivă ce-l caracterizează pe inculpat, precum şi natura faptelor comise, instituirea unei modalităţi de executare conform art. 86¹ C. pen. este excesivă, în cauză existând date că aplicarea modalităţii de executare prev. de art. 81 C. pen. ar fi suficientă pentru ca reabilitarea inculpatului să se realizeze din toate punctele de vedere.

Inculpatul O.S.I., prin apărător, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, corelativ, a se respinge acţiunea civilă formulată de organele fiscale, iar sub aspectul individualizării pedepsei, schimbarea modalităţii de executare, respectiv, suspendarea condiţionată.

În motivarea apelului s-a arătat că transportul de ţigări de contrabandă sau cu timbru ucrainean, cum este în speţă, găseşte o încadrare judiciară diferită de la instanţă la instanţă, în sensul că unele instanţe reţin contrabanda asimilată, respectiv fapta prev. de art. 270 alin. (3) C. vamal şi deţinerea în afara antrepozitului fiscal de ţigări, fără a reţine şi evaziunea fiscală, iar altele, reţin şi infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a apreciat că nu trebuie reţinută această infracţiune în sarcina inculpatului, întrucât ar fi absurd să se susţină că bunuri care provin din contrabandă, respectiv, dintr-o infracţiune, să fie impozabile. Aceste ţigarete, care fac obiectul material al infracţiunii de contrabandă asimilată, sub nici o formă nu pot fi declarate la finanţe sau prezentate organelor fiscale pentru impozitare. Ar fi un caz similar, ca atunci când se sustrage un autoturism, autorul furtului să se prezinte a doua zi la fisc, anunţând că a dobândit un autoturism prin sustragerea lui.

Infracţiunea de evaziune fiscală are în vedere alte fapte, respectiv activităţi licite, legale, care însă sunt ascunse organelor fiscale şi în această modalitate, se săvârşeşte infracţiunea de evaziune fiscală şi în nici un caz, un bun ilicit ajuns în posesia unei persoane nu poate fi impozitat, pentru că astfel s-ar legaliza provenienţa acestor bunuri.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că suspendarea condiţionată prev. de art. 81 C. pen. este o modalitate eficientă, în raport de infracţiunile comise şi persoana inculpatului.

Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, în virtutea dispoziţiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat fondate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

În cauză, judecata s-a desfăşurat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aşa fiind, s-a arătat că în mod corect instanţa a reţinut pe baza materialului de urmărire penală că la data de 6 septembrie 2011 inculpatul O.S.I. a deţinut în autovehiculul utilizat M., respectiv în afara antrepozitului fiscal, un număr de ţigarete peste limita legală, respectiv 100.000 ţigarete, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi fără a fi marcate corespunzător legii române şi că, de asemenea, nu a declarat aceste bunuri în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor în sumă de 31.818 RON, taxe vamale în sumă de 7.425 RON şi TVA în sumă de 12.512 RON.

Curtea a apreciat că instanţa de fond a realizat o încadrare juridică corespunzătoare a acestor fapte în infracţiunile de deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 ţigarete prev. şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi, respectiv, de evaziune fiscală în modalitatea ascunderii bunului impozabil, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

S-a arătat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că, deţinerea bunurilor de contrabandă ar fi o infracţiune asimilată celei de contrabandă, circumscrisă incriminării din art. 270 alin. (3) din C. vamal şi că, în astfel de situaţii, o parte a jurisprudenţei a statuat că se poate reţine doar contrabanda asimilată şi deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, nu şi evaziunea fiscală, fiind absurd a se cere deţinătorului ca, bunurile care fac obiectul material al infracţiunii de contrabandă asimilată, să fie declarate la finanţe sau prezentate organelor fiscale pentru impozitare, nu pot fi declarate spre impozitare bunuri deţinute ilegal.

Aceasta deoarece, pe de o parte, temeiul achitării invocat de inculpat, art. 10 lit. a) C. proc. pen., presupune inexistenţa faptei, situaţie incompatibilă cu recunoaşterea faptei, pe care o presupune judecarea în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., la care a apelat inculpatul în primă instanţă.

Pe de altă parte, s-a arătat că şi în ipoteza în care solicitarea ar fi calificată doar ca o chestiune de încadrare juridică a faptei, această critică nu este întemeiată.

S-a avut în vedere în acest sens că în cauză nu s-a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din C. vamal sub forma deţinerii de bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă şi că rezultă din probele dosarului că, a avut loc o ascundere a bunului impozabil, în sensul legii evaziunii fiscale.

S-a arătat în acest sens că împrejurarea că bunurile deţinute de inculpat,cele 100.000 ţigarete, erau bunuri impozabile, taxabile, rezultă din reglementările legale în materie.

Astfel, conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, acciza reprezintă un impozit ce se aplică numitor categorii de bunuri, iar potrivit art. 206¹⁵ alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) C. fisc., ţigaretele sunt produse accizabile şi, deci, impozabile.

Inculpatul, la rândul său, este una din persoanele plătitoare de accize, prevăzute de lege, art. 206⁹ alin. (1) lit. b) C. fisc., fiind deţinătoare de produse accizabile.

De asemenea, instanţa de apel a arătat că în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul nu deţinea ţigaretele pentru uz propriu, ci în scop de comercializare, în cantităţile pe care legea le califică ca având acest scop (art. 206⁴⁶ alin. (1) şi (3) C. fisc., art. 99 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din H.G. nr. 44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal), astfel că accizele au devenit exigibile în momentul eliberării produselor accizabile pentru consum, adică al ieşirii lor, chiar neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize (art. 206⁶ alin. (1), art. 206⁷ alin. (1) lit. a) şi b) C. fisc., art. 206³ pct. 11).

Inculpatul nu a depus declaraţia de accize în termenul prevăzut de lege, art. 206⁵² rap. la art. 206⁷ alin. (1) lit. b) C. fisc., ţigaretele fiind cumpărate în august 2011, iar inculpatul depistat de organele de poliţie în septembrie 2011, încercând să le comercializeze.

Aşa fiind, Curtea a concluzionat că inculpatul a deţinut produse accizabile, în afara regimului suspensiv de accize, în scop de comercializare, fără să depună declaraţia de accize, iar intenţia a fost clară, de a ascunde bunul impozabil, pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.

Pe cale de consecinţă, neprimindu-se solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală, s-a arătat că acesta nu va putea fi exonerat de plata despăgubirilor către partea civilă, pe care, întemeiat instanţa le-a apreciat justificate în cauză, în virtutea dispoz. art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., art. 1349 C. civ.

În privinţa individualizării pedepselor aplicate de instanţă pentru cele două infracţiuni, Curtea a constat că au fost valorificate eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., aplicându-se pedepse în limite legale, aproape de nivelul minimului special, redus, în virtutea dispoz. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care sunt apte a asigura realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

S-a apreciat însă că instanţa de fond în mod nejustificat a aplicat un spor de 4 luni la pedeapsa rezultantă în urma operaţiunii de contopire, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, precum şi atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpatului.

Apoi, modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere, a fost considerată prea severă, în condiţiile concrete ale speţei şi, mai ales, în raport de persoana inculpatului, la prima confruntare cu legea penală, recunoscând şi regretând faptele, ceea ce denotă, în opinia Curţii de apel, faptul că simpla pronunţare a unei condamnări cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, este suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei, fără a se impune o monitorizare şi supraveghere mai atentă a inculpatului pe o perioadă mai îndelungată.

Totodată, s-a constatat că prin hotărâre instanţa a omis a se pronunţa asupra confiscării bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunilor deduse judecăţii, omisiune pe care, nelegal, a remediat-o printr-o procedură neaplicabilă în cauză, cea prev. de art. 196 C. proc. pen., o astfel de dispoziţie nefiind printre cele expres şi limitativ prevăzute de textul legal invocat.

Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 197/A/2012 din data de 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul O.S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 242 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Cluj şi, în consecinţă, a desfiinţat în întregime Încheierea penală nr. 82/CC din 29 iunie 2012 şi, respectiv, în parte, Sentinţa penală nr. 242 din 21 iunie 2012, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi modalităţii de executare, respectiv, omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra măsurii de siguranţă a confiscării.

Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare, aplicat pedepsei celei mai grele la care a fost condamnat inculpatul O.S.I., pedeapsa finală de executat fiind de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

- săvârşirea de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul O.S.I. a celor 500 de cartuşe, sau 100.000 ţigarete marca "V.", ridicate de la acesta la data de 6 septembrie 2011 de către Poliţia mun. Dej - Biroul de Investigare a Fraudelor, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la data de 6 septembrie 2011 şi aflat în dosarul de urmărire penală.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Prin aceeaşi decizie Curtea de apel s-a pronunţat şi asupra cererii de scutire sau reducere a amenzii, şi constatând că apărătorul inculpatului, avoc. G.I.P., a justificat de ce nu s-a putut prezenta în instanţă la termenul din 29 octombrie 2012, respectiv, că a avut de susţinut cauze la alte instanţe, cu sediul în alte localităţi, dar nu a dovedit şi imposibilitatea asigurării substituirii, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus reducerea amenzii aplicate acestuia prin încheierea din 29 octombrie 2012, de la 1.000 RON la suma de 100 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.S., singura critică formulată prin intermediul apărătorului din oficiu, acesta nefiind prezent în faţa instanţei, fiind încadrată în cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea pedepsei.

Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul încadrării faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal, aspect ce a constituit şi motiv de critică a hotărârii primei instanţe formulată în apel formulat de către inculpat.

Analizând decizia recurată din perspectiva celor două cazuri de casare invocate, Înalta Curte reţine constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Ca situaţie de fapt, în sarcina inculpatului O.S. s-a reţinut faptul că, la data de 6 septembrie 2011, a deţinut în autovehiculul utilizat, în afara antrepozitului fiscal, un număr de ţigarete peste limita legală, respectiv 100.000 ţigarete, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi fără a fi marcate corespunzător legii române, ţigări pe care acesta nu le-a declarat în termenul prevăzut de lege la autoritatea competentă, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor şi taxe vamale.

În drept ambele instanţe au apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modif. prin O.U.G. nr. 54/2010 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică, astfel cum aceasta a fost stabilită, nu este corectă, iar fapta de a deţine şi transporta bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cum sunt ţigările, cunoscând că acestea provin din contrabandă (împrejurarea necontestată de către inculpat, astfel cum rezultă din motivele de apel), în scopul comercializării fără achitarea taxelor vamale, a accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, sustrăgându-le de la plata obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive doar ale infracţiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aceasta absorbind în conţinutul său infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 incriminează evaziunea fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din C. fisc. constă în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete.

Art. 270 alin. (3) C. vam. asimilează infracţiunii de contrabandă colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Se constată că, în vederea combaterii evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, în alte legi speciale modalităţi concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.

Infracţiunea de evaziune fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei de stat.

Omisiunea de a supune bunurile la controlul vamal poate fi în sine o sustragere directă de la plata taxelor (taxe vamale, TVA, eventual accize), dar poate fi şi un act pregătitor (de exemplu, bunuri scutite prin natura lor sau prin destinaţie de la taxe vamale, accize sau TVA sunt introduse în ţară prin contrabandă, tocmai pentru a fi ulterior comercializate ilicit, cu sustragerea de la plata taxelor). Bunurile traficate prin contrabandă (ţigările) sunt admise la comerţul liber (licit), dar sunt obiect al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire (ce implică nu doar verificarea naturii şi cantităţii bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale, a accizelor şi a TVA, fără de care bunurile nu ar primi liber de vamă, nu ar primi dreptul de a fi puse în circulaţie pe piaţa internă).

Astfel, obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că, în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Obiectul juridic complex al infracţiunii de contrabandă apare ca evident din analiza prevederilor O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României. Astfel, art. 1 alin. (1) lit. l) din Ordonanţă stabileşte că prin infracţiune de frontieră se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri. Potrivit art. 8 alin. (4) din acelaşi act normativ trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal.

Ca atare, O.U.G. nr. 105/2001 stabileşte foarte clar că infracţiunea de contrabandă este o infracţiunea de frontieră, întrucât sancţionează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri

Motivul pentru care infracţiunea de contrabanda sau cea asimilată contrabandei nu este incriminată în O.U.G. nr. 105/2001, ci de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, rezidă în prevederile art. 8 alin. (4) şi în faptul că, pe lângă protejarea frontierei de stat, prin această incriminare legiuitorul a căutat să asigure şi colectarea taxelor şi impozitelor.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, în cazul infracţiunii de contrabandă acesta constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau a mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, sau în introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. În varianta asimilată din art. 270 alin. (3) C. vam., elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase controlului vamal.

Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile şi se realizează prin sustragerea bunurilor de la controlul vamal respectiv prin deţinerea acestora cunoscând că au fost sustrase de la controlul vamal.

Se observă că elementul material al evaziunii fiscale, ca şi scopul săvârşirii infracţiunii (sustragerea de la plata sumelor datorate ca obligaţii fiscale) sunt incluse în elementul material şi scopul infracţiunii de contrabandă, astfel că încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene conduce la reţinerea infracţiunii prev. de art. 270 C. vam., care absoarbe infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere a produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal prevăzută în art. 296¹ alin. (1) lit. l) din C. fisc., prin care este incriminată tot sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului (aceasta fiind tot o formă de evaziune fiscală), elementul material constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării.

În cazul infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) C. vam. elementul material al laturii obiective este mai extins faţă de cel al infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete.

Având în vedere şi obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă (prin care se protejează şi regimul frontierei de stat) dar şi modalitatea specifică de realizare a elementului material, varianta deţinerii fiind prevăzută de ambele infracţiuni, se constată că infracţiunea de contrabandă, atât în varianta tip, cât şi în cazul celei asimilate, reprezintă o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.

În aceste condiţii, fapta de a deţine ţigări cunoscând că acestea provin din contrabandă, conduce la reţinerea doar a infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) C. vam. care absoarbe în conţinutul său infracţiunea prev. de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În raport de toate considerentele anterioare, Înalta Curte, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în baza art. 385, pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va dispune admiterea recursului formulat de inculpat, casarea în parte a hotărârilor, şi, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Deşi şi-a încadrat criticile în cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia, fără să indice un caz de casare prin prisma căruia să se poată face o analiză a cererii sale sau măcar un temei de drept din cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În aceste condiţii, având în vedere şi împrejurarea că prezenta cauză a fost soluţionată în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei, instanţa de recurs constată că nu poate verifica hotărârea sun aspectul invocat. De altfel, pornind de la faptul că apărarea a reluat în prezenta cale de atac motivele de apel, în realitate criticile formulate în faţa instanţei de prim control judiciar au vizat încadrarea juridică dată faptei, asupra căreia Înalta Curte s-a pronunţat anterior.

Referitor la criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acestea vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă astfel cum au fost reduse urmare a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei rezultat şi din cantitatea ţigări deţinută, respectiv 100.000 ţigarete cu timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi care nu aveau aplicate timbrele prevăzute de legislaţia română, circumstanţele personale ale inculpatului, principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte îi va aplica acestuia o sancţiune orientată către minimul prevăzut de dispoziţiile legale, de 1 an şi 6 luni închisoare, apreciind că nu există circumstanţe de fapt sau de drept care să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante. împrejurările invocate de apărare, respectiv poziţia procesuală de recunoaştere a faptei nu mai poate fi avută în vedere în condiţiile în care aceasta a fost deja valorificată conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen. prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. se vor interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Se va dispune totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, împrejurarea că inculpatul este singurul care a recurat hotărârea nepermiţând o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Conform art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen., respectiv săvârşirea de noi infracţiuni sau neplata cu rea-credinţă a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei penale atacate, sub celelalte aspecte neputând fi reţinut vreun caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.

În raport de soluţia de admitere a recursului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 197/A/2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 242 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.S.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a unui număr de ţigarete peste limita legală, având aplicate timbre fiscale de provenienţă ucraineană şi nefiind marcate conform legii române prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă inculpatul O.S.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1966/2013. Penal. Infracţiuni privind legea...		ICCJ. Decizia nr. 1830/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: