ICCJ. Decizia nr. 1966/2013. Penal. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1966/2013

Dosar nr. 912/57/2012

Şedinţa publică din 6 iunie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 130 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 320¹ C. proc. pen. au fost admise cererile formulate de inculpaţii O.T.P., F.A., M.T., H.C.I. şi B.C. de a fi judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen., privitor la aceşti inculpaţi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul O.T.P., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 3 iunie 2010, faţă de inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. penal a fost achitat inculpatul F.A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 3 iunie 2010, faţă de inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul M.T., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 3 iunie 2010, faţă de inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul H.C.I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 3 iunie 2010, faţă de inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitată inculpata B.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 3 iunie 2010, faţă de inculpată.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor telefoane mobile pe care a fost instalat programul informatic:

- telefon marca N., utilizat de martora O.M.A.,

- telefon marca N., utilizat de martora F.L.D.,

- telefon marca N., utilizat de martora A.O.C.,

- telefon marca X., utilizat de martorul B.A.T..

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, B.C., F.A., M.T., H.C.I. să plătească statului câte 2.200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul O.T.P. să plătească statului 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, incluzând onorariile apărătorilor din oficiu.

Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă totală de 800 lei (400 lei avocat D.H. pentru inculpatul O.T.P., 100 lei avocat S.S. pentru inculpatul H.C.I., 100 lei avocat D.H. pentru inculpatul M.T., 100 lei avocat C.R. pentru inculpatul F.A., 100 lei avocat R.R. pentru inculpata B.C.), s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara din data de 4 noiembrie 2011, emis în Dosarul nr. 2/D/P/2010 au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii:

1. O.N.D. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (45 acte materiale),

- art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (45 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. L.M.D. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. G.A.C. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. D.O.S. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. A.M. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. A.S.M. - pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

7. D.M. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

8. H.C. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. G.R. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

10. C.C.D. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

11. C.C. pentru comiterea prev. şi ped. de:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare al instanţei, că:

1. Inculpatul O.N.D.:

- a deţinut şi confecţionat (prin cumpărarea aplicaţiilor informatice de pe site-urile x şi y, alocarea conturilor pe site, administrarea acestora prin intermediul contului x, instalarea efectivă a programului informatic, pentru unii inculpaţi şi învinuiţi, comunicarea către aceştia a user-name-urilor şi a parolelor iniţiale), în perioada ianuarie 2009 - mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 45 mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

- a vândut fără drept, în perioada ianuarie 2009 - mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, unui număr de 45 de persoane, un program informatic, conceput în scopul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

2. Inculpaţii L.M.D., G.A.C., D.O.S., A.M., A.S.M., D.M., H.C., G.R., C.C.D., C.C., O.T.P., M.T., I.M.S., H.C.I., D.C., D.B., B.C., etc.:

- au cumpărat, instalat şi utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor sms (faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991),

- au deţinut fără drept în program informativ conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. la art. 42 - 45 (art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003),

- au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil ţintă în scopul obţinerii de date informatice, date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul sms-urilor, expediate/primite şi transmisii G.) art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul x al listingului apelurilor efectuate/primite, a conţinuturilor sms-urilor expediate/primite şi transmisiilor G. din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de sms-urilor a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă - art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003).

Starea de fapt relevată mai sus este fundamentată în opinia parchetului pe următoarele mijloace de probă:

- procese-verbale de sesizare din oficiu;

- procese-verbale efectuate de organele de poliţie;

- procese-verbale de redare a înregistrării audio-video;

- adrese bancă şi extrase cont, ordine de plată;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- procese-verbale de percheziţie a sistemelor informatice;

- proces-verbal de percheziţie domiciliară;

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală;

- declaraţii învinuiţi/inculpaţi;

- declaraţii făptuitor;

- declaraţii martori;

- declaraţii parte vătămată;

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 7 noiembrie 2011 sub Dosar nr. 1189/57/2011.

Prin memoriul adresat instanţei la data de 2 aprilie 2012 (Dosar nr. 1189/57/2011), inculpatul P.A.A. a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Memoriul inculpatului a fost însoţit de un înscris autentic conform disp. art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. prin care acesta a declarat în faţa notarului că doreşte ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le-a însuşit (Dosarul nr. 479/57/2012) precum şi de alte acte în circumstanţiere: contractul individual de muncă şi adeverinţă emisă de SC C. SRL (Dosar nr. 479/57/2012).

La termenul din 18 mai 2012 Curtea a pus în vedere inculpaţilor prezenţi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu toate consecinţele ce decurg din acesta.

Inculpaţii B.E.C. şi D.M., prezenţi în faţa instanţei, au arătat că înţeleg să se prevaleze de disp. art. 320¹ C. proc. pen., poziţii procesuale consemnate la Dosarul nr. 479/57/2012).

Curtea, constatând poziţia procesuală a inculpaţilor şi care este incompatibilă cu poziţia celorlalţi inculpaţi, apreciind de asemenea că recunoaşterea integrală a faptelor determină declanşarea procedurii prev. de art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., procedură de asemenea incompatibilă cu procedura de drept comun, a dispus în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la cei trei inculpaţi: P.A.A., B.E.C. şi D.M. şi formarea unui nou dosar.

Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 479/57/2012.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor H.C.I., M.T., F.A. şi O.T.P. şi B.C. Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:

1. Inculpatul O.N.D. este administratorul societăţii SC C.C. SRL Orăştie şi care are conturi deschise la B.T. - Sucursala Z. din municipiul Cluj-Napoca.

2. Inculpatul O.N.D. deţinea un site x cu ajutorul căreia oferea spre vânzare mijloace specifice destinate interceptării comunicaţiilor, respectiv programul informatic.

3. Produsele software comercializate sub numele de "C." au o sursă de aplicaţie ce poartă denumirea de "F.S.", dezvoltată de către compania V.C. cu sediul în Thailanda. Acest pachet de programe considerate a fi cel mai puternic produs software de spionare a telefoanelor mobile disponibil pe piaţă, a fost creat cu scopul de a realiza interceptarea comunicaţiilor, transmisiilor de date efectuate prin intermediul terminalelor de telefonie mobilă, precum şi a discuţiilor ambientale, fiind compatibil cu aproape toate produsele pe care rulează un sistem de operare de tipul S. sau W.M. şi chiar cu dispozitivele mobile de tip B. sau I..

4. Inculpatul era contactat de către cumpărătorii interesaţi de acest soft, folosindu-se datele de contact postate pe site respectiv pe e-mail sau pe telefonul mobil. Inculpatul stabilea condiţiile tranzacţiei şi preţul pe care-1 încasa în general în contul personal sau al soţiei, O.M.S., ori în contul firmei pe care o administrează, respectiv SC C.C. Orăştie.

5. În anumite cazuri, inculpatul O.N.D. se întâlnea personal cu potenţialii cumpărători şi cărora le instala programul informatic pe telefoanele care urmau a fi interceptate, situaţii în care încasa contravaloarea programului informatic în numerar.

6. Inculpatul configura pentru fiecare utilizator un cont pe site-ul x, comunica cumpărătorului denumirea contului (user-name) şi parola de acces, toate conturile fiind administrate de către el, prin contul de administrator "D." condiţii în care avea şi acces la datele existente în aceste conturi.

7. În celelalte situaţii, inculpatul comunica cu utilizatorii şi posibilii cumpărători pe internet, prin e-mail sau telefonic transmiţându-le toate datele necesare configurării programului informatic destinat interceptării comunicaţiilor şi transferului neautorizat de date dintr-un sistem informatic.

8. Inculpatul O.N.D. comercializa trei variante ale programului "F." respectiv variantele "L.", "P." şi "P.R.", variante ce diferă în funcţie de performanţele fiecăreia, performanţe stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 martie 2010 efectuat de către institutul de tehnologie avansată din cadrul serviciului de informaţii.

9. Aplicaţia "s." este definită în documentaţia oferită pe aceste site-uri ca fiind o aplicaţie software care se lansează în execuţie şi rulează disimulat pe un telefon mobil cu sistem de operare, fără avertizarea utilizatorului şi care asigură următoarele funcţii principale: colectează şi transmite la distanţă informaţii din memoria telefonului şi oferă posibilitatea utilizatorului de a interceptat informaţiile vehiculate prin intermediul telefonului.

Totodată, un telefon mobil cu sistem de operare care are instalată şi configurată o aplicaţie "s." compatibilă se defineşte ca fiind un dispozitiv "s.".

10. Fiecare dispozitiv are alocat pe un server un cont accesibil pe baza unei parole în care dispozitivul transferă periodic, automat, informaţiile pe care aplicaţia "s." le extrage în mod disimulat. Prin accesarea server-ului on-line (se introduce user-name-ul şi parola asociată), utilizatorul poate vizualiza toate informaţiile de la distanţă cu ajutorul oricărui echipament care permite accesul la reţeaua internet.

11. Aplicaţiile pot funcţiona numai pe baza unor coduri de activare furnizate de către vânzător, acestea fiind necesare atât pentru descărcarea aplicaţiei din reţeaua internet, cât şi pentru activarea acesteia pentru a deveni funcţionale.

12. O condiţie obligatorie pentru funcţionarea acestor aplicaţii pe un telefon mobil este ca acesta să utilizeze o cartelă care are activ serviciul de date (internet) prin G., E.. Totodată, telefonul mobil trebuie să fie configurat pentru a putea accesa internetul (să aibă efectuate în prealabil setările de reţea sau să aibă posibilitatea de a se conecta la o reţea Wi-Fi nesecurizată).

13. Din constatarea tehnico-ştiinţifică rezultă funcţiile pe care le îndeplineşte fiecare variantă a programului informatic "s.".

Astfel, "F.L." oferă posibilitatea interceptării mesajelor de tip SMS şi e-mail, chiar dacă acestea au fost în prealabil şterse de utilizator, furnizează istoricul apelurilor primite, efectuate şi ratate, fiind nedetectabil de către utilizatorul telefonului ţintă (pe care a fost instalată anterior aplicaţia). La schimbarea cartelei SIM, trimite telefonului de monitorizare un mesaj tip SMS, informaţiile despre noua cartelă SIM (numărul de telefon şi codul IMSI).

14. "F. P." oferă în plus faţă de varianta L. posibilitatea ascultării convorbirilor ambientale desfăşurate în proximitatea telefonului ţintă prin efectuarea unui apel nedetectabil de la numărul telefonului folosit pentru monitorizare.

15. "F. PX" oferă în plus faţă de varianta "P." furnizarea informaţiilor de localizare a telefonului ţintă la nivel de reţea G., cât şi informaţiile de localizare geografică calculată de receptorul G.. Se pot intercepta convorbiri telefonice purtate de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ, indiferent cine este iniţiatorul apelului, sens în care telefonul ţintă transmite în mod nedetectabil către telefonul de monitorizare un SMS prin care este anunţată iniţierea sau primirea unui apel, comunicându-se şi numărul de telefon apelat de la telefonul ţintă sau care apelează telefonul ţintă. Astfel, utilizatorul telefonului de monitorizare are posibilitatea de a apela telefonul ţintă fără a fi detectat acest apel şi de a asculta convorbirea purtată de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ în timp real.

16. Pentru a putea instala oricare din aceste aplicaţii prin intermediul unui PC sau direct de pe telefonul mobil pe care urmează a se instala aplicaţia, trebuia accesată adresa de internet x. După introducerea codului de activare, link-ul de download corespunzător aplicaţiei software se va activa şi va putea începe descărcarea fişierului.

17. După transferarea fişierului ce conţine aplicaţia în memoria internă a telefonului mobil, se trece la instalarea propriu-zisă prin accesarea directă a acestuia, apărând un mesaj care confirmă instalarea cu succes, după care telefonul mobil trebuie oprit şi apoi repornit.

18. Pentru a afişa meniul disimulat al aplicaţiei, de la tastatura telefonului mobil se va introduce o combinaţie de taste de tipul *#cod# pentru telefoanele cu sistem de operare S. sau *#cod şi tasta "caii" pentru telefoanele cu sistemele de operare B. sau W.M.. Codul reprezintă o combinaţie de taste care iniţial este 900900900, urmând ca ulterior, după activarea aplicaţiei, acesta să devină identic cu codul de activare ("licenţa") furnizat de către vânzător.

19. Prin introducerea codului de activare se trimite automat către server codul de activare împreună cu IMEI-ul telefonului mobil vizat, transferul de date realizându-se printr-o conexiune la reţeaua internet.

20. În cazul în care licenţa este validă, server-ul va răspunde cu mesajul "aplicaţie activă", acest lucru fiind valabil doar pe telefonul mobil al cărui IMEI a fost trimis spre validare.

Meniul principal de configurare a aplicaţiei conţine patru submeniuri principale: "E.", "C.", "P." şi "S.".

21. În submeniul "E." se pot activa funcţiile de monitorizare a mesajelor de tip SMS, MMS şi e-mail, a registrului de apel şi a informaţiilor GPS. Se poate configura intervalul de tip la care telefonul mobil ţintă accesează serviciul de internet şi face înscrierea on-line a informaţiilor în baza de date.

22. Submeniul "C." permite configurarea telefonului ţintă astfel încât acesta să-şi activeze funcţia de ascultare ambientală atunci când este apelat de la numărul de telefon folosit pentru realizarea monitorizării.

23. Submeniul "P." permite configurarea aplicaţiei astfel încât aceasta să pornească automat atunci când telefonul ţintă este pornit.

24. Submeniul "S." este cel prin care se configurează aplicaţia astfel încât aceasta să rămână disimulată. În acest submeniu, dacă se activează opţiunea "Q.I.A.", atunci aplicaţia face inutilizabile programele instalate pe telefonul mobil care ar putea descoperi existenţa sa, de exemplu programe de tip antivirus, de tip monitorizare "task-uri" şi programe de control a procesului în desfăşurare etc.

25. Aplicaţiile de pe site-ul x sunt similare celor de pe site-ul y, în plus asigurând şi transmiterea neautorizată a conţinutului informaţional al agendei telefonice aflate în memoria telefonului ţintă.

26. Concluzia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică este că aceste aplicaţii se execută în mod disimulat, fără ca utilizatorul să fie avertizat acustic, vizual sau tactil şi cu ajutorul lor se permite accesul neautorizat la conţinutul informaţional al telefoanelor mobile vizate, interceptarea comunicaţiilor (voce, SMS, IMEI), ascultarea ambientală în proximitate şi furnizarea unor date de localizare şi poziţionare, astfel că se poate afirma că pot fi utilizate ca mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

27. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, confirmate de cei trei inculpaţi în declaraţiile de recunoaştere integrală a faptelor date în faţa instanţei, reiese că inculpatul O.N.D. a deţinut, confecţionat şi comercializat prin intermediul reţelei de internet produsele software destinate interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale, transmisiilor sms şi localizării terminalelor de telefonie mobilă.

28. Referitor la inculpatul O.T.P. Curtea a reţinut că acesta l-a contactat telefonic de la numărul x pe inculpatul O.N.D. în perioada ianuarie - martie 2010, primind informaţii despre programul "F.", varianta "P.".

Inculpatul O.T.P. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în perioada februarie - martie 2010, folosind adresa de e-mail x.

În urma înţelegerii cu inculpatul O., inculpatul a achitat prin bancă suma de 1.295 RON, în data de 2 februarie 2010, în contul x, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M..

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare S., având seria x, în care a fost folosită o cartelă x.

Inculpatul a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. x.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul "x" de pe site-ul x, activat la 1 februarie 2010 şi ulterior în contul y (y, pe site-ul z, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare care rezultă şi din cele două conturi configurate. Faptul că au fost trimise SMS-uri de înştiinţare privind traficul apelurilor de la telefonul ţintă rezultă din listing-ul telefonic.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către martora O.M.A., soţia inculpatului O.T.P., care arată că a primit telefonul ţintă de la soţul ei şi nu a avut cunoştinţă că a fost monitorizată prin instalarea unui program informatic. Potrivit art. 82 C. proc. pen., martora a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Fapta inculpatului O.T.P. de a cumpăra, instala şi utiliza programul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere, confecţionare şi folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Fapta inculpatului de a deţine, fără drept, un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, constituie infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Fapta inculpatului de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii G.) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Fapta inculpatului de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul x a listing-ului apelurilor efectuate/primite, a conţinutului SMS-urilor expediate/primite şi a transmisiilor G. din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de SMS-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă), constituie infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

29. Referitor la inculpatul M.T. Curtea a reţinut că acesta l-a contactat telefonic de la numărul x pe inculpatul O.N.D., în perioada februarie - martie 2010, primind informaţii despre programul "C.".

Inculpatul M.T. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în perioada februarie - martie 2010, folosind adresele de e-mail x, y şi z.

În urma înţelegerii cu inculpatul O., inculpatul M. a achitat prin bancă suma de 1.700 RON, în data de 4 februarie 2010, în contul x, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M..

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon N.N. cu sistem de operare S., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. x.

Inculpatul M.T. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. y.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul "x" de pe site-ul y, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul M.T. primea pe telefonul de monitorizare informaţii privind traficul de pe telefonul ţintă şi a ascultat în mai multe rânduri discuţii ambientale purtate de persoana monitorizată în proximitatea telefonului.

Telefonul ţintă a fost folosit de către partea vătămată P.D., prietenă cu inculpatul M.T., aceasta neavând cunoştinţă despre existenţa programului informatic, dar sesizând, la un moment dat, că inculpatul o suna de multe ori imediat după ce încheia o convorbire telefonică cu prietenele sale sau cu părinţii. De asemenea, i-a dat de înţeles că ştie unde este şi ce face, motiv pentru care s-au certat, iar partea vătămată a spart telefonul.

Partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.

Fapta inculpatului M.T. de a cumpăra, instala şi utiliza programul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere, confecţionare şi folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

30. Referitor la inculpatul H.C.I. Curtea a reţinut că acesta a achitat prin bancă suma de 2.484 lei, în data de 5 ianuarie 2010, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie, pentru programul "F.", varianta "P.".

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon N. cu sistem de operare S., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. x.

Inculpatul a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. y.

Din conţinutul contului rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul "x" de pe site-ul x, configurat la data de 5 ianuarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, din listing-ul convorbirilor telefonice rezultă că telefonul ţintă transmitea prin SMS către telefonul de monitorizare informaţiile privind traficul apelurilor, transmiţându-se prin G. şi informaţiile către contul menţionat.

Telefonul ţintă a fost folosit de martora A.O.C., prietena inculpatului H.C.I. şi, totodată, angajata acestuia. Martora a afirmat că nu a cunoscut faptul că este monitorizată prin intermediul telefonului mobil, arătând că, la un moment dat, în cadrul unei discuţii, inculpatul i-a spus că ştie ce mesaje primeşte şi că ştie ce vorbeşte la telefon, însă martora nu l-a crezut. Potrivit art. 82 C. proc. pen., martora a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Fapta inculpatului H.C.I. de a cumpăra, instala şi utiliza programul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere, confecţionare şi folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

31. Referitor la inculpata B.C. Curtea a reţinut că învinuita M.L.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.N.D., în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, primind informaţii despre programul "F.", varianta "P.", la cererea surorii sale, inculpata B.C..

Învinuita M.L.C. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, în perioada decembrie 2009 - martie 2010, folosind adresa de e-mail x.

În urma înţelegerii cu inculpatul, învinuita M.L. a achitat prin bancă suma de 770 lei, în data de 15 decembrie 2009 şi suma de 1.500 lei, în data de 18 decembrie 2009, în contul x, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie, banii provenind de la inculpata B.C..

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon N. cu sistem de operare S., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. x, operaţiunea fiind făcută de către inculpată cu ajutorul învinuitei M.M.L..

Programul informatic a fost utilizat de către sora învinuitei M.L.C., inculpata B.C., care a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. x.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul "x" de pe site-ul y, configurat la data de 8 ianuarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, mai rezultă din conţinutul discuţiilor telefonice interceptate autorizat că s-au realizat interceptări ale convorbirilor telefonice şi ale comunicaţiilor ambientale purtate în proximitatea telefonului ţintă. Totodată, s-au primit mesaje privind apelurile iniţiate sau primite de la/către telefonul ţintă, iar din listing-ul convorbirilor telefonice reiese că au fost făcute şi transmisii de date (G.) către contul menţionat.

La data de 26 februarie 2010, inculpata B.C. a achitat suma de 1.300 lei în contul x, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M., pentru programul informatic "P." pentru I.. Aplicaţia a fost instalată pe un telefon I.. Inculpata a făcut acest lucru întrucât, în luna ianuarie 2010, martorul B.A.T. a schimbat telefonul marca N., aflat în garanţie, pe care fusese instalat programul informatic, împrejurare în care inculpata i-a cerut inculpatului O.N.D. o upgradare a aplicaţiei software compatibilă cu telefonul marca I., pe care ulterior i l-a făcut cadou soţului său, după instalarea programului informatic. Deşi licenţa cumpărată iniţial era valabilă timp de un an, inculpatul O.N.D. i-a cerut inculpatei B.C. o sumă suplimentară.

Persoana care a utilizat telefoanele ţintă a fost soţul inculpatei B.C., martorul B.A.T., care declară că nu a avut cunoştinţă despre faptul că soţia sa îi monitorizează telefoanele folosite. Potrivit art. 82 C. proc. pen. martorul a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Fapta inculpatei B.C. de a cumpăra, instala şi utiliza programul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere, confecţionare şi folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Fapta inculpatei de a deţine, fără drept, un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, constituie infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Fapta inculpatei de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii G.) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Fapta inculpatei de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Transferul ne autorizat de date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul x a listing-ului apelurilor efectuate/primite, a conţinutului SMS-urilor expediate/primite şi a transmisiilor G. din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de SMS-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă), constituie infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.

32. Referitor la inculpatul F.A. Curtea a reţinut că acesta a achiziţionat programul "F.", varianta "P." de la inculpatul O.N.D., prin intermediul învinuitului C.D.I. Acesta din urmă a ţinut legătura cu inculpatul O., în perioada septembrie - octombrie 2009, folosind cartele prepaid cu nr. x şi y, precum şi cartela cu nr. z, abonament pe numele său.

De asemenea, numitul C.D.I. a ţinut legătura cu inculpatul şi pe e-mail, folosind adresa de e-mail x.

În urma înţelegerii cu inculpatul O., inculpatul F.A., prin intermediul fiului său, numitul F.Ş.S., a achitat, prin bancă, suma de 1.712 lei, în data de 1 octombrie 2009, deschis la B.T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon N. cu sistem de operare S., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. x, de către inculpat cu ajutorul învinuitului C.D.I..

Inculpatul F.A. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. x.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul "d." de pe site-ul xx, la data de 1 octombrie 2009.

Din listing-ul telefonului ţintă rezultă că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul de monitorizare.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către martora F.L.D., fiind primit cadou, în luna octombrie 2009, de la soţul său, inculpatul F.A.. Martora nu a avut cunoştinţă despre programul informatic, însă, la un moment dat, a sesizat faptul că inculpatul F.A. cunoaşte unele detalii pe care le-ar fi putut afla doar ascultând discuţiile telefonice purtate de ea.

Potrivit art. 82 C. proc. pen., martora a precizat că înţelege să nu participe în proces ca parte vătămată.

Fapta inculpatului F.A. de a cumpăra, instala şi utiliza programul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere, confecţionare şi folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Starea de fapt enunţată mai sus şi care a fost acceptată de către inculpaţi în modalitatea în care a fost descrisă în actul de sesizare, rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale:

- procesul-verbal de sesizare din oficiu,

- procesele-verbale de redare a discuţiilor telefonice,

- procesele-verbale de redare a conţinuturilor e-mail-urilor purtate dintre inculpatul O.N.D. şi cei trei inculpaţi,

- facturi,

- declaraţiilor martorilor O.M.A., A.O.C., B.A.T., F.L.D.

- declaraţie parte vătămată P.D.

- declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale cât şi în faţa Curţii.

1. În actul de sesizare al instanţei faptele săvârşite de către inculpaţi în contextul bazei factuale descrise mai sus au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

- art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 constând în faptele acestora de a cumpăra, instala şi utiliza programe informatice destinate interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a deţine fără drept programe informatice concepute sau adaptate în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a accesa fără drept sisteme informatice (telefoanele mobile ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite), conţinutul sms-urilor expediate/primite şi transmisii G..

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a intercepta fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri).

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 constând în faptele acestora de a transfera neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul x al listingului apelurilor efectuate/primite a conţinutului sms-urilor expediate/primite şi a transmisiilor G. din telefonul mobil ţintă precum şi transferarea prin transmiterea de sms-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă.

2. Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate prin apărătorii aleşi de inculpaţii B.C., H.C.I. şi M.T. - din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen., Curtea a arătat următoarele:

- cele două infracţiuni supuse discuţiei vizează şi ocrotesc valori sociale distincte astfel încât în cauză nu există motive suficiente şi raţionale care să convingă asupra faptului că actele materiale ce realizează latura obiectivă specifică faptei incriminate de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 ar coincide cu cele ce definesc latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 195 C. pen.

- în acest sens, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 incriminează deţinerea confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, oricare dintre cele trei modalităţi de săvârşire constituind infracţiune, care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 - 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Comparând textele de lege menţionate anterior, este evident că orice act de deţinere, confecţionare sau folosire ilegală de mijloace de interceptare aduce atingere dreptului fundamental al secretului corespondenţei prevăzut de Constituţie.

- pe de altă parte, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 instituie modalitatea de săvârşire a infracţiunii şi care, luate separat, întrunesc elementele constitutive ale faptei incriminate de textul de lege sus-arătat,

- în situaţia de faţă, inculpaţii au fost trimişi în judecată printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, constând în deţinerea ilegală de mijloace de interceptare a comunicaţiilor.

- subiectul pasiv al infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite prin incriminarea ca infracţiuni a unor fapte.

- în cazul infracţiunii prev. de art. 195 C. pen., violarea secretului corespondenţei are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane prin intermediul mijloacelor de transmitere la distanţă (corespondenţă, telefon, telegraf etc.) la adăpost de orice intervenţie abuzivă din partea altora. În această situaţie legea ocroteşte orice comunicare pe care o persoană o face alteia prin intermediul unui mijloc de transmitere la distanţă.

- infracţiunea de violare a secretului corespondenţei este îndreptată împotriva unui drept personal - libertatea individuală - totuşi, datorită modului specific din care se realizează din punct de vedere obiectiv, are în unele modalităţi de săvârşire şi un obiect material.

- sub aspectul laturii obiective infracţiunea prev. de art. 195 C. pen. se realizează prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni: deschiderea fără drept a unei corespondenţe adresate altuia, acţiunea de interceptare fără drept a unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin orice alte mijloace de transmitere la distanţe, acţiunea de sustragere, distrugere sau reţinere a unei corespondenţe sau prin divulgarea conţinutului unei corespondenţe a unei convorbiri sau comunicări interceptate.

3. Având în vedere că cele două infracţiuni vizează obiecte juridice speciale şi subiecte pasive distincte, şi se realizează sub aspectul laturii obiective prin modalităţi diferite, Curtea a apreciat că cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prev. de art. 195 C. pen. sunt vădit nefondate, urmând a le respinge.

4. Curtea a apreciat, în urma examinării efective a probelor esenţiale supuse aprecierii sale, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, la modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, la scopul urmărit, la urmarea produsă precum şi la elementele ce definesc persoana şi conduita inculpaţilor, că acestea nu ating pragul de gravitate specifică unei infracţiuni, în cauză fiind întrunite exigenţele art. 18¹ C. pen.

5. În acest sens, Curtea a reţinut că speţa de faţă este caracterizată de împrejurări cu totul speciale, aspecte ce justifică în mod rezonabil aprecierea că prin ele însele, faptele săvârşite de către inculpaţi au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege fiind în mod vădit lipsite de gravitatea impusă de art. 17 (1) C. pen.

6. Argumentele ce vin în sprijinul acestei aprecieri vizează atât împrejurările obiective, concrete ale cauzei cât şi elementele subiective, relaţionale dintre inculpaţi şi persoanele care au fost urmărite de către aceştia.

- un prim argument vizează modul transparent, aparent legal, în care inculpaţii au intrat în posesia programului software de spionare a telefoanelor mobile. Se impune a fi specificat faptul că aceste programe erau comercializate aparent legal pe internet, actele dosarului relevând împrejurarea că inculpaţii nu aveau cunoştinţă despre consecinţele de manieră penală generate de cumpărarea şi utilizarea unui astfel de program

- legalitatea tranzacţiilor a fost asigurată prin emiterea de facturi, facturi evidenţiate în contabilitatea firmelor a căror administratori erau inculpaţii D.M., P.A.A. şi B.E.C..

- aceste împrejurări, coroborate cu asigurările date de către O.N.D. cu privire la legalitatea tranzacţiilor, au creat inculpaţilor convingerea că acţionează în limitele legii sau cel puţin le-a creat o anumită siguranţă referitor la natura tranzacţiilor efectuate.

- deşi inculpaţii nu se pot prevala de necunoaşterea legii în cauză modalitatea concretă în care aceştia au acţionat, coroborată cu urmările produse precum şi cu scopul urmărit, justifică aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, adoptarea unei soluţii de condamnare excedând în circumstanţele date unei necesităţi de prevenţie şi reeducare a inculpaţilor.

- factorii subiectivi care se impun a fi luaţi în considerare vizează natura relaţiilor dintre inculpaţi şi persoanele urmărite, precum şi poziţia acestora din urmă raportat la acţiunile desfăşurate de către primii. În acest sens, trebuie remarcat faptul că inculpaţii au procedat la săvârşirea faptelor descrise mai sus pentru a se convinge cu privire la conduita unei rude apropiate (soţie în cazul inculpatului P. şi fiu în cazul inculpatului B.E.) sau pentru a clarifica o relaţie cu o persoană apropiată (martora T.E.M. cu care inculpatul D.M. întreţinea relaţii extraconjugale).

- nu poate fi trecută cu vederea nici poziţia celor două martore T.E.M. şi P.N., care nu s-au simţit lezate ca urmare a faptelor săvârşite de către inculpaţi, considerent pentru care nu au înţeles să participe în proces în calitate de părţi vătămate sau părţi civile.

- în contextul celor enunţate mai sus, nu se poate reţine că faptele inculpaţilor au avut consecinţe semnificative în planul relaţiilor sociale ocrotite de lege, consecinţe care să justifice aplicarea unor pedepse.

- elementele ce caracterizează persoana celor trei inculpaţi, cu referire specială la conduita lor socială şi procesuală adecvată, sunt apreciate de către Curte ca definitorii în aprecierea oportunităţii aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ. Trebuie remarcat faptul că în mod constant pe parcursul procedurilor la urmărire penală, cât şi în faţa Curţii, inculpaţii au recunoscut integral faptele şi au regretat sincer situaţia creată.

- un argument deosebit de important îl reprezintă în opinia Curţii şi pasivitatea autorităţilor statului, care nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a anihila orice posibilitate de propagare a acestor programe, prin realizarea unei informări reale şi utile a populaţiei cu privire la riscurile achiziţionării unor atari produse software precum şi prin acţiuni ferme de depistare şi tragere la răspundere a persoanelor care comercializează asemenea programe.

7. Faţă de toate motivele expuse mai sus, Curtea a arătat că în cauză sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 18¹ C. pen., iar sancţionarea celor trei inculpaţi potrivit legii penale, prin aplicarea pedepsei, nu este în circumstanţele date necesară şi oportună.

8. Curtea a precizat că în raport cu soluţia pe care o va adopta se impun a fi expuse următoarele consideraţii procedurale:

Astfel, conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen.: "instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".

Conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. "instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege ...".

Din analiza acestor texte de lege, poate fi trasă concluzia că în cadrul procedurii abreviate, întemeiate pe pledoaria de vinovăţie, instanţa este ţinută să pronunţe o hotărâre de condamnare.

În sens contrar, când instanţa ar aprecia că nu dispune de elemente suficiente pentru a pronunţa o hotărâre de condamnare, este nevoită să nu accepte declanşarea procedurii simplificate, ci să urmeze procedura dreptului comun în cadrul căreia să administreze mijloace de probă suficiente care să-i permită adoptarea unei soluţii de achitare.

Curtea a apreciat însă, în urma examinării atente a textelor de lege sus-enunţate şi raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, că situaţia prevăzută la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., reprezintă singura împrejurare care nu exclude adoptarea unei soluţii de achitare în cadrul procedurii instituite de art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea a arătat că atâta timp cât s-a demonstrat cu prisosinţă existenţa unei fapte săvârşite de către inculpat, faptă ce se circumscrie textului de lege incriminator, aprecierea asupra gradului de pericol social şi asupra atingerii aduse valorilor sociale ocrotite de lege nu poate impune instanţei limitarea dreptului inculpatului de a urma procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. în acest sens, s-a apreciat că atâta timp cât inculpatul a recunoscut integral baza factuală reţinută în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat judecarea în cadrul procedurii simplificate, el nu poate fi privat de acest drept, doar pentru considerentul că fapta sa nu atinge pragul de gravitate al unei infracţiuni şi că în cauză se preconizează adoptarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen.

În speţa de faţă, dacă s-ar accepta că o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen., ar fi impus judecarea procesului penal conform procedurii comune, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei aceasta ar fi fost lipsită de eficienţă, întrucât în mod covârşitor, acuzaţiile se întemeiază pe mijloace materiale de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a căror readministrare, nemijlocită şi contradictorie, pe parcursul cercetării judecătoreşti, este superfluă.

Pentru motivele ce preced, Curtea a considerat că judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută şi reglementată de art. 320¹ C. proc. pen. nu exclude adoptarea unei soluţii de achitare, însă doar într-o situaţie singulară, şi anume când aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, deoarece ca urmare a opţiunii pentru aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. nu se poate dispune achitarea în baza dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Pentru inculpatul F.A., Parchetul a solicitat încetarea procesului penal, având în vedere decesul acestuia.

Înalta Curte, analizând sentinţa atacată prin prisma dispoziţiilor art. 385⁶ C. proc. pen. constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit just vinovăţia inculpaţilor.

Având în vedere că inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele comise, că au optat pentru procedura rapidă de soluţionare a cauzei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., că mulţi dintre ei nu au avut reprezentarea gravităţii unor asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât nu există o practică judiciară pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, apreciază că în mod corect prima instanţă a considerat că faptele săvârşite nu au pericolul social necesar pentru a fi considerate infracţiuni.

Deşi Parchetul apreciază că în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu se poate pronunţa o soluţie de achitare, Curtea consideră că dacă o instanţă poate aprecia că o faptă penală nu reprezintă pericolul social concret pentru a fi considerată infracţiune atunci când ea nu este recunoscută de inculpat, cu atât mai mult în situaţia în care inculpatul a fost de bună credinţă, a recunoscut şi regretat fapta nu ar trebui de plano privat de un asemenea beneficiu.

Dispoziţiile art. 18¹ C. pen. privind pericolul social concret nu sunt relaţionate cu o incertitudine privind comiterea faptei. Se pleacă totdeauna de la existenţa faptei penale, urmând ca instanţa să aprecieze dacă ea prezintă gradul de pericol social necesar pentru existenţa infracţiunii. De aceea Curtea consideră că nu există o incompatibilitate între reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi achitarea în baza art. 18¹ C. pen.

Înalta Curte constată însă că recursul formulat de Parchet este fondat în ceea ce priveşte încetarea procesului penal privind pe inculpatul F.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., având în vedere că acesta a decedat.

Având în vedere toate aceste considerente, va admite în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba împotriva Sentinţei penale nr. 130 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpaţii B.C., H.C.I., M.T., O.T.P. şi F.A..

Va casa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de intimatul inculpat F.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.C., H.C.I., M.T., O.T.P., în suma de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.A., în suma de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba împotriva Sentinţei penale nr. 130 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpaţii B.C., H.C.I., M.T., O.T.P. şi F.A..

Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de intimatul inculpat F.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.C., H.C.I., M.T., O.T.P., în suma de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.A., în suma de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1964/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1896/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1966/2013. Penal. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs