ICCJ. Decizia nr. 2069/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2069/2013
Dosar nr. 2506/87/2009
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 27 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 2506/87/2009, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. domiciliat în com. Smîrdioasa, fără antecedente penale) la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani.
I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 şi 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei, de la 22 aprilie 2009 la 22 aprilie 2011 (dată la care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia penală nr. 895 din 22 aprilie 2011) şi în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura dispusă de a nu părăsi ţara la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 şi 1003, 1000 alin. (3) C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor) au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile şi, în consecinţă, obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, M.I., la plata următoarelor sume: 25.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă N.A.; 25.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă N.M.; 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A.; 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentant legal al minorului N.R.A., născut la data de 24 iulie 2007; 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentant legal al minorului N.C.M., născută la 24 iulie 2007; 30.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă N.P.A.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata unei prestaţii periodice, în cuantum de câte 100 lei lunar, în favoarea minorilor N.R.A. şi N.C.M., către partea civilă N.P. (reprezentant legal al minorilor), începând cu data de 2 decembrie 2008 şi până la majoratul minorilor.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.198,13 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Teleorman, precum şi a sumei de 2.938,97 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A.” La aceste sume s-au adăugat penalităţile corespunzătoare începând de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict, reprezentat de ţeavă metalică, cu o lungime de 71 cm şi greutatea de 1,550 Kg.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.D., minor în vârstă de 17 ani la data comiterii faptei, neşcolarizat, locuieşte în com. Smîrdioasa, Teleorman, într-un cartier de rromi situat la ieşirea din comună, în direcţia spre Alexandria, împreună cu tatăl său şi mama vitregă. Mama naturală a acestuia a decedat. Minorul trăieşte în condiţii modeste (spaţiu de locuit extrem de mic, neracordat la energie electrică). În apropierea locuinţei inculpatului, însă la şosea, se află şi locuinţa martorului I.C., zis M., în vârstă de 18 ani şi cu care tatăl inculpatului se află într-un conflict relativ recent (faţă de data fapte - 2 decembrie 2008) determinat de faptul că acesta a rupt logodna cu fiica sa şi sora inculpatului, M.T., în vârstă de 15 ani.
La data de 02 decembrie 2008, în jurul orei 19:00 minorul M.D. a consumat alcool (bere) împreună cu martorul I.C. (potrivit depoziţiei acestuia), la un bar situat în apropierea locuinţelor lor. Anterior, în jurul orei 18:00 martorul Ioniţă mai consumase alcool (bere) şi cu alte persoane (rude), aspect rezultat din declaraţia martorei C.A., gestionar la barul „A.”
La aceeaşi dată, în jurul orei 20:00 în comuna Smîrdioasa, între martorul D.M.A. (ai cărui bunici locuiesc în această comună) şi martorul G.P., aflat în faţa unui bar s-a ivit un conflict în urma căruia cele două părţi şi-au adresat reciproc injurii. Conflictul a culminat cu executarea unui foc de armă cu un pistol cu gaze, calibrul 9 mm, de către martorul D. asupra martorului G.P., lovindu-l în coapsa stângă. Luând cunoştinţă de împuşcarea lui G.P., mai multe persoane de etnie romă, care se aflau în exteriorul barului şi consumau bere, printre care martorii B.M., B.B., R.M. rudă cu inculpatul M.D., s-au alertat şi au solicitat intervenţia ambulanţei precum şi a poliţiei, ameninţându-l totodată pe martorul D. cu incendierea locuinţei bunicilor săi.
În aceeaşi seară, martorul G.P. a fost transportat la Spitalul Judeţean Alexandria cu o ambulanţă al cărui echipaj era format din P.L.a (medic), M.E. (asistent medical) şi S.S. (ambulanţier), fiind internat cu diagnosticul „Stare de ebrietate. Plagă prin împuşcare coapsa stângă.” Ulterior, martorului i s-a eliberat un raport de constatare medico-legală de către S.M.L. Teleorman, care a concluzionat că „numitul G.P. prezintă leziuni traumatice produse prin acţiune cu corp dur. Pot data din 02 decembrie 2008. Necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei”.
În cursul cercetărilor penale, mai exact în cursul urmăririi penale, martorul G.P. şi-a retras plângerea formulată faţă de martorul D.A., pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, motiv pentru care s-a dispus de procuror o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.
În contextul amintit mai sus, faţă de ameninţarea făcută de cetăţenii romi, martorul D.M.A. a solicitat sprijin de la numitul T.M.A., din Alexandria, pe care l-a contactat telefonic. În convorbirea avută, martorul D. i-a învederat martorului Topcea că a fost ameninţat de romi şi i-a cerut să se deplaseze în comuna Smîrdioasa împreună cu alţi prieteni sau cunoştinţe, cu scopul de a-i intimida pe romi, deplasare ce urma a fi plătită de D..
Pentru a asigura deplasarea în comună, martorul D. a sunat pe martorul B.M., taximetrist, şi cum acesta nu putea să onoreze cursa, comanda a fost preluată în final, de victima N.G. Ionel, în vârstă de 28 ani, căsătorit şi având doi copii gemeni, în vârstă de 1 an.
Astfel, în jurul orei 21:00 victima a plecat spre comuna Smîrdioasa, având ca ocupanţi pe martorul T.M.A. (înarmat cu un baston metalic telescopic şi un spray iritant lacrimogen), M.Ş.M. (înarmat cu două bâte tip basseball), A.C., G.N. şi N.V. În urma înţelegerii intervenite între martorii T. şi D., autoturismul taxi a oprit la ieşirea din com. Ţigăneşti, unde persoanele de mai sus s-au întâlnit la barul SC A.M. SRL, cu martorul D., precum şi cu martorii C.M., D.M., R.N., L.F., C.M. (aceştia fiind contactaţi telefonic de T. şi cunoştinţele sale şi nu erau înarmaţi cu vreun obiect). Cu această ocazia persoanele chemate de martorul D. şi T. s-au cunoscut, luând hotărârea de a merge în comuna Smîrdioasa, la cetăţenii de etnie romă cu care martorul D. a avut conflictul.
S-a menţionat că victima se cunoştea doar din vedere cu o parte din grupul adus de D. şi nu a participat în nici un fel la discuţiile purtate între persoanele enunţate mai sus, rămânând în autoturism.
În autoturismul condus de victimă s-au urcat pe scaunul din dreapta faţă N.V. iar pe bancheta spate M.Ş.M., având asupra lui obiectele cu care era înarmat, lângă acesta A.C., care l-a ţinut pe picioare pe G.N. iar în continuare D.M., care l-a ţinut în acelaşi mod pe C.L.
În autoturismul condus de martorul D.A., de culoare închisă pe care acesta îl achiziţionase cu câteva zile în urmă, au urcat pe scaunul dreapta faţă C.M., iar pe bancheta spate T.M.A., R.N., L.F. şi A.L., acesta din urmă părăsind grupul la prima oprire a autoturismului, în centrul comunei Smîrdioasa. Potrivit declaraţiei date de martorul A.L. (fila 44, dosar instanţă, vol. II), martorul D. părea băut şi cu toate acestea a urcat la el în maşină, neprevăzând vreun pericol. Acelaşi martor a declarat că a fost prezent în apropierea locului unde G. a fost împuşcat în picior de către D. şi a observat că, în urma acestei fapte, cetăţenii rromi s-au revoltat, erau agitaţi, făceau gălăgie, ameninţându-l pe D., creându-i impresia că acesta din urmă s-a speriat.
În centrul comunei Smîrdioasa, în faţa barului unde a avut loc conflictul iniţial (situat în apropierea Primăriei), a oprit autoturismul condus de D., toţi ocupanţii, împreună cu acesta au coborât din autoturism. Acelaşi lucru l-au făcut şi cei din auto taxi (mai puţin victima), care oprise la o distanţă de aproximativ 60-70 metri de barul respectiv şi, împreună s-au deplasat către martorii M.F., B.M., B.B., S.I., R.M., care consumau bere în exteriorul barului.
În această împrejurare, martorul T., care avea asupra lui bastonul telescopic dar şi sprayul lacrimogen le-a folosit imediat împotriva romilor, lovind cu bastonul pe martorul M.F., cerându-le în acelaşi timp explicaţii romilor cu privire la ameninţarea prietenului său, martorul D. După agresiune, martorul T., împreună cu celelalte persoane, au părăsit zona şi s-au deplasat, în jurul orei 21:30 la staţia Peco, situată la ieşirea din comună, pe DN 51, de unde D. a cumpărat bere şi ţigări, pentru consum, fapt confirmat de depoziţiile martorilor D.C. şi D.I.A., angajaţi ai respectivei staţii (fila 117-119, dosar urmărire penală). La Peco aceste persoane au staţionat în jur de 5-10 minute. Tot aici, martorul D. a purtat o discuţie scurtă, neagresivă cu victima, care a întrebat dacă mai stă mult după ei, fiind nemulţumită, aspect ce rezultă din declaraţia martorului R.N. (aflat în maşina lui D.) şi M.Ş. (aflat în auto taxi).
Cu toate acestea, cele două autoturisme s-au reîntors în centrul comunei, la solicitarea martorului D. În acest sens s-a reţinut declaraţia martorului M. care a afirmat că D. vroia să meargă din nou în comună pentru a continua să-i bată pe rromi.
Mergând spre centrul comunei, cele două autoturisme, şi anume cel condus de D. şi auto taxi condus de victimă, au oprit în zona intersecţiei cu drumul ce duce spre com. Cervenia, unde staţiona o maşină de poliţie iar lângă ea erau mai multe persoane de etnie romă, care se aflau în stare de agitaţie, printre care martorii M.F., B.M., R.M., S.I.
Din cele două autoturisme au coborât doar martorii D., T. şi C., respectiv martorul M.Ş., şi cu toţii s-au deplasat spre grupul de rromi aflaţi lângă maşina de poliţie, unde conflictul a continuat, prin îmbrânciri reciproce.
Actele medicale aflate la dosarul cauzei, privind persoanele agresate de D. şi grupul lui, au relevat faptul că acestora, în urma agresiunilor suferite, le-au fost create leziuni traumatice care însă nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
La solicitarea poliţiştilor prezenţi în acel loc, grupul de rromi a fost urcat în maşina poliţiei, cu sprijinul martorului C.
Potrivit declaraţiilor date de persoanele nominalizate mai sus (cetăţeni de etnie rromă), acestea au rămas la Postul de poliţie până în jurul orei 01:00 a zilei de 03 decembrie 2008.
După acest episod, în jurul orei 22:00, martorul D. a convenit împreună cu persoanele care îl însoţeau să se deplaseze spre Alexandria, cu atât mai mult cu cât şoferul de taxi (victima) îşi exprimase dorinţa de a încheia cursa. Prin urmare, autoturismul condus de martorul D.A. şi în care se aflau persoanele arătate mai sus a pornit din centrul comunei Smîrdioasa spre Alexandria, fiind urmat de auto Taxi condus de victima N.G. şi în care se aflau martorii N.V. (pe scaunul din faţă, dreapta), M.Ş., în spatele şoferului, pe bancheta din spate, lângă el A.C., ce îl ţinea pe picioare pe martorul G.N., zis M., D.M., ce-l ţinea în acelaşi mod pe C.L.
Între cele două maşini exista o distanţă de circa 10 metri, care s-a mărit pe parcurs (ajungând la circa 18 m) datorită faptului că primul autoturism se deplasa cu o viteză mai mare decât al doilea, viteza acestuia din urmă fiind de 50-60 km/h.
S-a menţionat că, după împuşcarea martorului G.P. şi conflictele avute între grupul adus de martorul D. şi cetăţenii romi, aceştia din urmă şi-au încunoștințat rudele, alte persoane, despre faptul că au fost agresaţi de „românii” veniţi din Alexandria cu două autoturisme, dintre care un taxi, aşa încât pe drumurile din comună s-au format grupuri de romi, înarmaţi cu pietre, alte obiecte contondente.
În acest context, despre agresarea romilor din comună dar şi despre datele agresorilor, a luat cunoştinţă şi inculpatul M.D. precum şi martorul I.C., ambii hotărând răzbunarea romilor agresaţi.
În realizarea acestei hotărâri, în jurul orei 22:00, cei doi au mers la locuinţa martorului M.F., situată la aproximativ 50 m de drumul public, persoană care se ocupa cu colectarea de fier vechi, de unde au luat, dintr-o grămadă de fier vechi aflată în curtea locuinţei, un număr de 3 ţevi din galvan, metalice, de dimensiuni şi forme asemănătoare (aproximativ 50-70 cm. lungime şi 3,5 cm diametrul), după cum urmează: inculpatul a luat două ţevi metalice iar martorul I.C., o ţeavă. Împreună cu aceste obiecte, cei doi s-au deplasat spre şoseaua Alexandria - Zimnicea, pe DN 51, la ieşirea din comuna Smîrdioasa, martorul Ioniţă plasându-se în apropierea locuinţei martorului B.B., iar inculpatul s-a poziţionat la colţul străzii, la o distanţă de aproximativ 10 m de martorul I. şi pe aceeaşi parte cu acesta (aspect rezultat din procesul de confruntare dintre martor şi inculpat din 25 martie 2009).
Faptul că inculpatul avea asupra lui ţevile metalice a rezultat din declaraţiile acestuia, care s-au coroborat cu cele date de martorul I.C. dar şi de martorii P.G.M. (fila 143, dosar urmărire penală, fila 209, dosar instanţă), I.G. (fila 210, dosar instanţă), M.R. (care a afirmat că l-a văzut cu certitudine pe M.D. la data de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22:00, având asupra sa o ţeavă cu lungimea de 50-60 cm, fila 225, dosar instanţă).
Revenind la cele două autoturisme, în timp ce se deplasa spre ieşirea din comună spre Alexandria, trecând de o curbă, în zona cartierului de rromi, auto condus de martorul D.M., nefiind recunoscut, a trecut fără a fi agresat în vreun fel de grupurile de rromi, aflate în şosea.
Potrivit declaraţiilor date de martorii din maşina lui D., în timp ce se deplasau spre ieşirea din comună în direcţia Alexandria pe o parte şi de alta a şoselei, au observat, în condiţiile în care afară era ceaţă, noapte, iar geamurile de la auto erau aburite, mai multe grupuri de persoane (câte 7-8 persoane), posibil de etnie romă, care erau agitate, loveau cu pietre sau simulau lovirea, înarmate cu furci, beţe.
Despre poziţionarea grupurilor de romi la distanţe mici, de o parte şi de alta a şoselei ce duce spre ieşirea din comună, în direcţia A. vorbesc şi martorii aflaţi în auto taxi, condus de victimă.
Astfel, potrivit declaraţiei date de martorul G.N., dată la 3 decembrie 2008 (persoană ce ocupa loc în auto taxi, pe bancheta din spate, fiind pe picioare la A.C. şi posesoare de permis de conducere, fila 42, dosar urmărire penală), care s-a coroborat cu celelalte declaraţii date ulterior de acest martor dar şi cu declaraţiile date de ceilalţi ocupanţi ai auto taxi, la ieşirea din comună, unde este o curbă, a văzut pe partea dreaptă, în direcţia Alexandria, un grup de 8-10 persoane înarmate cu bâte care vociferau şi de care auto taxi, ce circula cu o viteză de 50-60 km/h a trecut. La o distanţă de aproximativ 20-30 m, de primul grup, pe aceeaşi parte a drumului şi în aceeaşi direcţie de mers, a observat un alt grup, tot de 7-8 persoane, iar în momentul în care a trecut pe lângă acesta, a auzit o bubuitură, după care maşina taxi s-a deplasat înspre stânga, unde era un şanţ. Potrivit afirmaţiei martorului, susţinută de depoziţiile celorlalţi martori ocupanţi ai auto taxi, imediat după ce s-a auzit zgomotul produs de lovitură, auto taxi şi-a modificat direcţia de mers normală, nemaiavând controlul conducătorului auto. Acest martor, ocupant al banchetei din spate mijloc, fiind ţinut în braţe de martorul A.C., a preluat volanul autoturismului, trăgând de volan şi redresând autoturismul.
După această intervenţie a martorului G. şi în contextul în care toţi ocupanţii din taxi (cu excepţia victimei) se aflau într-o stare de agitaţie puternică, accentuată de eveniment, cerând ca maşina să se deplaseze şi să părăsească acea zonă, martorul N. (care măsoară peste 1,90 m şi care se afla pe bancheta faţă dreapta) a preluat conducerea autoturismului, folosind mâna stângă pe acceleraţie, iar cu dreapta a ţinut volanul, încercând să menţină poziţia de mers. Acesta din urmă a condus auto taxi, în modalitatea arătată, aproximativ 400 m, pe DN 51, până în dreptul unei vulcanizări, unde se afla oprit autoturismul condus de D.
Martorul N. a afirmat că, în timp ce conducea auto, nuca de la schimbătorul de viteză s-a desprins şi a căzut. Cu privire la acest fapt, martorul D.A.C., coleg de serviciu cu victima şi şofer pe acelaşi taxi, a oferit o explicaţie, afirmând că nuca de la schimbător ceda foarte uşor, având clemele de susţinere rupte (fila 138, dosar urmărire penală), aşa încât susţinerea făcută de apărarea părţii civile, potrivit căreia respectiva nucă de la schimbător a avut loc în condiţiile „existenţei unei lupte în interiorul autoturismului” este fără suport probator.
De asemenea, susţinerea apărării părţilor civile că auto în cauză nu se putea conduce în maniera în care martorul Neagu a făcut-o a fost apreciată ca fiind nejustificată, atâta vreme cât la dosar există un experiment judiciar efectuat în condiţii relativ asemănătoare cu cele din noaptea de 02 decembrie 2008, respectiv pe timp de seară, auto a fost condus de aceeaşi persoană, respectiv martorul N., aflată în aceeaşi poziţie, şi anume pe bancheta din faţă dreapta, în prezenţa martorilor G., P.P., D.C., M.I., care au constatat personal modul în care martorul N. a condus autoturismul (experiment judiciar efectuat la dat de 04 februarie 2009).
S-a mai menţionat că declaraţiile date de martorii N., G., M., C.L., D.M., A.C. - ocupanţi ai auto taxi se coroborează şi cu declaraţiile date atât de martorul I.C. cât şi cu cea a inculpatului M.D., ambii precizând că „am văzut cum taxi a luat-o spre şanţ, după care s-a redresat” (…).
Martorii aflaţi în auto condus de victimă au declarat că, înainte ca maşină să devieze de la sensul normal de mers, au auzit o „bubuitură puternică” şi „zgomot de parbriz spart” (martor D.M.) după care autoturismul s-a deplasat spre stânga, fără să observe dacă în interiorul acestuia a pătruns vreun obiect. Aceiaşi martori au declarat că se aflau într-o stare de surescitare nervoasă datorită modului în care s-au derulat evenimentele, aşa încât au observat starea taximetristului şi rana acestuia, la cap, precum şi orificiul creat în parbriz abia când maşina s-a oprit „am văzut că taximetristul avea sânge pe faţă şi horcăia”, potrivit declaraţiei martorului M.Ş., „şoferul avea hemoragie la cap, era înclinat spre dreapta”, potrivit declaraţiei martorului G.N., „conducătorul auto nu a reacţionat în nici un fel, însă gemea, purta o şapcă pe cap”, potrivit susţinerii martorului N.V., „am văzut orificiul în parbriz, în dreptul şoferului”- declaraţie martor C.L.
Cu privire la orificiul creat în parbriz, raportul de expertiză criminalistică din 25 iulie 2011 efectuat în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (fila 109 şi urm., dosar instanţă, vol. IV) a concluzionat, în urma reconstituirii modalităţii de pătrundere a orificiului din parbriz, că există o corespondenţă dimensionară dintre ţeavă şi orificiu (fila 113, dosar). Acelaşi raport a susţinut că forma relativ ovală a orificiului a putut fi creată de un obiect cilindric de forma şi dimensiunea corpului delict şi că orificiul în speţă a putut fi creat dintr-o singură lovitură. Sub acest aspect raportul a menţionat că „în urma contactului parbrizului cu corpul delict, în condiţiile în care energia cinetică de care a dispus acesta, în greutate de 1,55 kg a fost superioară lucrului mecanic necesar spargerii parbrizului se putea produce penetrarea acestuia dintr-o singură lovitură, astfel încât să rezulte un orificiu de forma şi dimensiunea celui constatat” (fila 114, raport).
Totodată, raportul oferă răspunsuri cu privire la cioburile găsite pe bancheta din spate auto taxi precum şi la lunetă (asupra cărora a făcut referire martorul E.V.M., persoană care a curăţat auto taxi în cadrul spălătoriei SC E. SA Alexandria), în condiţiile în care pe acea banchetă se aflau 5 persoane. Astfel, s-a concluzionat că „în situaţia în care direcţia de deplasare a corpului care penetrează parbrizul a fost din exterior către interior, deci din faţă către în spate, cioburile de sticlă desprinse în momentele spargerii parbrizului au fost proiectate în interiorul habitaclului autoturismului şi către locurile spate. În aceste condiţii o parte din fragmente au putut ajunge în zona banchetei spate inclusiv pe hainele pasagerilor care o ocupau. În momentele în care persoanele aflate pe bancheta din spate au părăsit autoturismul (după producerea evenimentului) în timpul deplasării în interior către portiere o parte din cioburi s-au putut desprinde de pe hainele acestora, ajungând pe banchetă”.
Cu privire la posibilitatea şi modul de pătrundere a corpului delict (ţeava din galvan), urmările produse de aceasta asupra autoturismului dar şi asupra conducătorului auto sunt oferite explicaţii (însuşite de instanţă în ansamblul probator) şi de expertul tehnic C.S.A. - expert judiciar din cadrul Biroului de Expertize de pa lângă Tribunalul Bucureşti, numit de instanţă în cauza de faţă în urma încuviinţării cererii formulate de părţile civile cu privire la efectuarea unei expertize tehnice judiciare. În raportul de expertiză tehnică întocmit de acest expert (fila 45 dosar instanţă, vol. V) s-a menţionat, la concluzii, următoarele:
1. din datele puse la dispoziţie expertului desemnat, rezultă, până la proba contrară, că auto Dacia Logan era echipat cu un parbriz din sticlă securizată multistrat de tip duplex. Pentru perforarea acestui parbriz pe o direcţie perpendiculară pe suprafaţa acestuia de către o bilă de oţel cu diametrul de 8,2 cm, trebuia ca în momentul impactului bila respectivă să aibă în mod obligatoriu o energie cinetică mai mare de 89 Jouli.
2. în urma analizei tuturor datelor puse la dispoziţie expertului desemnat rezultă că nu se poate stabili decât că, în mod ipotetic, este posibil ca prin aruncarea din lateral, de jos în sus, de la o distanţă de 2-3 m a unei ţevi metalice cu o lungime de 71 cm, diametrul de 3,2 cm şi masa de 1,550 kg să se poată produce penetrarea parbrizului unui auto care se deplasează cu o viteză de aproximativ 60 km/h.
3. până la proba contrară, penetrarea parbrizului se putea produce în forma prezentată de planşele fotografice, aflate la dosarul de urmărire penală( fila 7, 9 şi 10 vol. I)
4. până la proba contrară, este posibil ca după penetrare, ţeava respectivă să mai fi avut suficientă energie cinetică pentru a produce victimei leziuni în zona craniului.
5. până la proba contrară este posibil ca ţeava respectivă, având dimensiunile arătate mai sus, aruncată în condiţiile prezentate şi care s-ar fi oprit în fruntea şoferului, să pătrundă complet în interiorul autoturismului, căzând la picioarele şoferului, în zona pedalelor.
6. din analiza materialului probator rezultă că, până la proba contrară, este posibil ca în urma impactului şi a penetrării parbrizului de către bara metalică, să se împrăştie în spatele conducătorului auto cioburi din parbriz care să ajungă pe bancheta din spate, mai ales că pe locul din spatele conducătorului auto se afla doar un singur pasager.
Concluziile formulate de expert (şi care nu au fost combătute de o altă probă ştiinţifică administrată în cauza de faţă) au fost însuşite de instanţa de fond, avându-se în vedere că raportul se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv raportul criminalistic, raport de expertiză auto efectuat în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor, proces verbal de cercetare la faţa locului, iar toate aceste mijloace de probă, privite prin coroborare unele cu celelalte, conduc la concluzia că auto taxi a fost lovit de ţeava metalică în cauză, aruncată de inculpat, de la 2-3 m, în timp ce auto se deplasa cu o viteză de 55-60 km/h, a pătruns în interiorul maşinii prin parbriz şi a lovit conducătorul auto, cauzându-i leziuni grave ce au determinat decesul.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor aflaţi în maşina taxi, pe parcursul drumului de la preluarea conducerii autoturismului de către G., şi apoi de N. şi până la momentul în care auto a fost oprit şi o parte din ei au mers în maşina lui D., aceştia s-au aflat într-o stare de surescitare, provocată atât de ameninţarea romilor, astfel cum aceşti martori au declarat, dar şi de situaţia creată ca urmare a imposibilităţii obiective a conducătorului auto de a mai conduce autoturismul. Starea acestora era amplificată şi de conflictele anterioare pe care le-au avut cu rromi dar şi de alcoolul consumat.
Deşi din probatoriu a rezultat că nici una din persoanele de etnie romă care se afla în grupurile amplasate la ieşirea din comună nu au urmărit maşina taxi, s-a apreciat că o asemenea reacţie din partea acestora este justificată avându-se în vedere că aceste persoane au observat faptul că taxiul a fost lovit, după modul în care acesta se deplasa („în zig-zag”) şi, în mod evident nu mai era necesară urmărirea lui, întrucât scopul lor, de a „pedepsi pe cei care au lovit romii” fusese atins. Chiar inculpatul D.M. a susţinut că, după ce a aruncat cu ţeava în autoturism a mers împreună cu martorul Ioniţă spre locuinţele lor, fiindu-i teamă ca cel din auto taxi, care era lovit, să se întoarcă şi să riposteze în vreun fel. Faptul că imediat după lovirea auto taxi, atât inculpatul cât şi martorul I.C. s-au deplasat spre locuinţele lor a fost confirmat şi de acesta din urmă. Acest martor a susţinut că a observat auto taxi abia în momentul în care acesta s-a apropiat de locul în care se afla, la o distanţă de 2-3 m, nu a avut posibilitatea de a arunca cu ţeava în acesta, însă l-a văzut pe D., care se afla într-un loc iluminat public, cum a aruncat ţeava pe care o avea în mâna dreaptă spre autoturismul taxi, de jos în sus, şi cum, imediat, auto taxi a început să se îndrepte spre lateralul şoselei (în partea stângă), după care a virat la dreapta, s-a redresat şi a continuat deplasarea. A susţinut că ţeava pe care a luat-o de la M.F. a înapoiat-o acestuia printr-un văr, care a aruncat-o în grămada de fiare (declaraţie martor I. din 23 decembrie 2008, fila 368, dosar urmărire).
Prin urmare, tribunalul a reţinut că există două persoane care s-au aflat la locul sau în preajma locului unde s-a produs lovirea auto taxi cu o ţeavă metalică, aceste persoane erau înarmate fiecare cu câte o ţeavă (inculpatul M., cu două ţevi), ambele persoane se acuzau reciproc cu privire la cine a aruncat cu ţeava în autoturism, lovindu-l şi provocând o abatere a acestuia de la sensul normal de deplasare, respectiv pătrunderea ţevii respective în interiorul auto şi lovirea conducătorului auto, cu producerea de leziuni ce au condus la decesul acestuia.
Tribunalul a observat că şi martorul I.C. a oferit pe parcursul cercetărilor mai multe variante de declaraţii.
Astfel, acest martor, în declaraţia dată la 16 decembrie 2008, a afirmat că nu cunoaşte amănunte legate de incidentul soldat cu decesul victimei întrucât a dormit (fila 270, dosar urmărire), însă ulterior a avut o poziţie constantă, recunoscând faptul că s-a aflat împreună cu inculpatul M.D. în seara zilei de 2 decembrie 2008, la ieşirea din comuna Smîrdioasa, în cartierul de romi, în dreptul locuinţei lui B.B. şi la o distanţă de aproximativ 30-50 m, fiecare având asupra lui câte o ţeavă pe care le-au luat din locuinţa martorului M.F. (inculpatul două ţevi). Acest martor a susţinut că numai inculpatul a aruncat cu una din ţevi în auto-taxi, a observat acest moment întrucât M.D. se afla la o distanţă mică de el şi se afla într-o zonă unde iluminatul public era în funcţiune.
Pe parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală s-a procedat la testarea de două ori - la 22 decembrie 2008 şi 16 februarie 2009, a comportamentului simulat a acestui martor, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică (fila 262, 383, dosar urmărire penală) concluzionând, în ceea ce priveşte prima testare, că există o imposibilitate de pronunţare asupra comportamentului simulat (cel din 22 decembrie 2008) respectiv, la cea de-a doua testare, că răspunsurile martorului la întrebările relevate nu au produs note specifice comportamentului simulat (raport din 16 februarie 2009, fila 383 dosar urmărire).
Tot în cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea expertizei asupra comportamentului simulat în cazul martorilor T.M.A., C.M., R.N., L.F., toţi ocupanţi ai maşinii, condusă de martorul D. precum şi asupra martorilor N.V., G.N., A.C., C.L. şi D.M. iar interpretarea diagramelor poligraf, la întrebările relevante cauzei („în noaptea de 02/03 decembrie 2008 tu l-ai lovit cu o ţeavă pe taximetrist „ şi „ i-ai dat în cap taximetristului cu o ţeavă”) nu au produs note specifice comportamentului simulat (fila 88, dosar urmărire penală, vol. 2). Testul poligraf nu s-a efectuat faţă de martorii D.A. şi M.Ş., ambii fiind consideraţi inapţi, primul prezentând la data efectuării testului dureri în zona palmară iar cel de-al doilea fiind suferind de o boală ce face ca rezultatul testului să nu fie relevant.
În cursul cercetării judecătoreşti martorul D.A. a refuzat să fie supus testului poligraf.
S-a constatat de tribunal că nici una din persoanele care făceau parte din grupurile de romi la care s-a făcut referire mai sus, audiate ca martori în cursul cercetărilor, şi care erau prezente la locul ori în apropierea locului de unde s-a aruncat cu o ţeavă în auto taxi, nu au oferit date lămuritoare cu privire la modul în care s-a produs lovirea auto taxi, la persoana care ar fi aruncat cu vreun obiect în acesta ori care privesc situaţii intervenite imediat după lovirea taxiului. Astfel, martorul B.B. deşi a afirmat că ştie cine a aruncat ţeava nu a indicat această persoană susţinând că îi este teamă să spună, (ulterior, martorul s-a dovedit că are un comportament simulat la testarea poligraf). Martorii R.I., R.D., I.P.M. audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti au declarat fie că nu cunosc amănunte legate de incident întrucât se aflau în locuinţe, urmărind seriale T.V. sau dormeau, fie nu-şi mai amintesc întrucât se aflau sub influenţa alcoolului. S-a reţinut în acest sens declaraţia martorului R.M. dată la 19 decembrie 2008( fila 225, dosar urmărire penală) care a afirmat că, „auzind gălăgie” a ieşit din casă unde, pe stradă, a văzut mai multe persoane, printre care şi M.D. Martorul a mai declarat că inculpatul, care era singur şi se deplasa în alergare, avea asupra lui o ţeavă cu lungimea de 50-60 cm. De asemenea, martorii I.P.M. (fratele martorului I.C.), T.M., R.L., M.M., D.I., ultimii trei fiind invocaţi în apărare de inculpatul M.D., au arătat că nu cunosc amănunte legate de lovirea auto taxi ori de persoana care a produs lovirea acestuia cu o ţeavă metalică. Au arătat însă că, următoarea zi au aflat despre lovirea maşinii taxi precum şi a taximetristului.
Faţă de întreg probatoriul administrat, cu referire la depoziţiile martorilor aflaţi în cele două autoturisme, declaraţiile date de martorii rromi, inclusiv a martorului I.C. (persoană care a fost iniţial cercetată ca fiind autorul infracţiunii prev.de art. 183 C. pen.) declaraţiile inculpatului, raport de expertiză tehnică s-a reţinut că lovirea auto taxi şi implicit a şoferului taxi, căruia i-au fost cauzate leziuni în urma cărora a survenit decesului, s-a produs la momentul în care auto taxi a trecut de primul grup de persoane, din care făcea parte martorul I. Aşa cum s-a arătat, inculpatul se afla la o distanţă de acest martor de aproximativ 18 metri iar în momentul în care auto taxi a ajuns la intersecţie, unde se afla poziţionat inculpatul, acesta a aruncat cu una din cele două ţevi pe care le avea asupra sa înspre autoturism, acesta pierzându-şi imediat direcţia de mers, virând stânga. Cu privire la persoana care a aruncat ţeava şi modul în care aceasta a lovit auto taxi, atât inculpatul cât şi martorul I.C. au prezentat variante diferite, în care fiecare încerca să transfere vinovăţia celuilalt. Astfel, martorul I. deşi a recunoscut că a avut asupra lui o ţeavă metalică (luată împreună cu M.D. din curtea locuinţei lui M.F.) a negat că ar fi lovit cu aceasta taxi-ul, motivând că l-a văzut târziu şi că, în schimb, l-a văzut pe D. cum a aruncat ţeava în taxi şi faptul că acesta a început imediat să se mişte în zigzag, după care şi-a continuat deplasarea normal.
Inculpatul M.D. a susţinut şi el că avea asupra lui două ţevi din galvan, de dimensiuni asemănătoare (50-70 cm), că a aruncat cu una din ţevi înspre taxi, după martorul I.C. şi după ce aceasta a lovit auto taxi. La data de 22 ianuarie 2009 (declaraţie fila 430), inculpatul M.D. declara că nu poate preciza dacă ţeava aruncată de el sau cea aruncată de martorul I.C. a pătruns în auto taxi, ulterior, în declaraţiile date, a susţinut că ţeava pe care el a aruncat-o înspre maşină a lovit oglinda retrovizoare lateral stânga, după care a căzut pe asfalt. A mers şi a recuperat respectiva ţeavă, a dus-o la domiciliul său iar după o săptămână a dat-o unei persoane de sex bărbătesc, cu vârsta peste 55 ani, din Valea Părului, rămasă neidentificată. Or, în urma examinării auto taxi, în prezenţa martorului D.A., coleg cu victima pe aceeaşi maşină, a rezultat că aceasta nu a suferit zgârieturi, alte daune în zona indicată de inculpat ori în alte zone, astfel că apărarea inculpatului, sub acest aspect şi în lipsa altor dovezi care să o susţină, este infirmată.
Inculpatul a mai declarat că după aruncarea ţevii de către martorul Ioniţă a văzut cum auto taxi s-a deplasat înspre stânga, circulând în zigzag, după care s-a redresat şi a circulat normal.
Atât inculpatul cât şi martorul Ioniţă au declarat că nicio persoană nu a mai aruncat înspre auto taxi cu vreo ţeavă sau alt obiect.
Prin urmare, potrivit versiunii inculpatului, a aruncat cu ţeava în auto taxi după ce aceasta îşi pierduse controlul, ca urmare a loviturii de ţeavă aplicate de martorul Ioniţă, această persoană fiind cea care poartă vinovăţia pentru decesul victimei.
Potrivit art. 66 C. proc. pen. inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie” este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.
În speţa de faţă apărarea inculpatului s-a rezumat doar la prezentarea unor ipoteze faptice lipsite de suport probator temeinic dar şi de rezonabilitate, ipoteze aflate în evidentă contradicţie cu probele administrate în acuzare.
Astfel, s-a constatat de instanţă că, nici unul din martorii propuşi de inculpat în apărare, şi care, potrivit declaraţiei acestuia cunosc că autorul infracţiunii este I.C. - anume martorii R.D., R.L., M.M., D.I., R.I., B.B., R.M., R.M. nu au confirmat situaţia de fapt prezentată de acesta. Toţi aceşti martori au declarat că nu cunosc personal amănunte legate de lovirea autoturismului taxi, nu au văzut cum martorul Ioniţă ar fi lovit în taxi cu o ţeavă. Dimpotrivă, martorul R.M. a afirmat că l-a văzut pe inculpat venind dinspre locuinţa spre şosea, având în mână un „băţ” de aproximativ 1 m şi nu l-a auzit pe martorul Ioniţă spunând „i-am dat una de a rămas în parbriz”, aşa cum a susţinut inculpatul (declaraţie martor aflată la fila 214).
Până la data 22 decembrie 2008, s-a remarcat o poziţie de negare a faptelor de către inculpat, acesta declarând că nu cunoaşte nimic despre evenimentul din noaptea de 2 decembrie 2008, întrucât s-a aflat în locuinţa unde a dormit.
Ulterior acestei date, inculpatul a început să-şi nuanţeze declaraţiile, având în vedere că, în urma unei verificări efectuate la domiciliul acestuia la data de 22 decembrie 2008, cu scopul elucidării cauzei, s-a găsit o ţeavă metalică, cu lungimea totală de 72 cm, care este alcătuită din ţeavă neagră cu diametrul de 3,5 cm, lungimea de 50 cm, în care este îmbinată altă ţeavă galvanizată cu lungimea de 25 cm şi diametrul de 3 cm, greutatea de 1,220 kg (potrivit procesului verbal încheiat de procuror la data de 22 decembrie 2008, fila 325, 326 dosar urmărire penală, vol. 2) despre care inculpatul a declarat la acel moment că este cea de-a doua ţeavă pe care a avut-o în seara zilei de 2 decembrie 2008, prima fiind aruncată spre auto-taxi. În aceeaşi împrejurare, inculpatul a afirmat că a aruncat spre auto-taxi, cu câte o ţeavă metalică, atât el cât şi martorul I.C.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestei afirmaţii arătând ba că este ţeava cu care a aruncat în auto taxi (ultima declaraţie dată de inculpat în instanţă, la solicitarea acestuia, la termenul de judecată din 6 septembrie 2011, fila 118, vol. 4) ba că este ce-a de-a doua ţeavă, ce nu a fost folosită în noaptea de 02 decembrie 2008, această ultimă versiune fiind veridică, potrivit probatoriului.
Cu privire la poziţia inculpatului faţă de fapta imputată s-a remarcat comportamentul oscilant pe care acesta l-a avut pe întreg parcursul procesului penal, de negare a vinovăţiei, pe care a atribuit-o martorului I.C. dar şi o atitudine de recunoaştere de regretare a faptei în raport de care este cercetat materializată în două situaţii, şi anume, în faţa funcţionarului de la Serviciul de Probaţiune, aşa cum a fost consemnată în referatul de evaluare, dar şi de poziţia acestuia dată la 11 ianuarie 2010, exprimată prin apărător, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, investită cu judecarea recursului inculpatului împotriva încheierii de menţinere a stării sale de arest preventiv, potrivit căreia recunoaşte şi regretă fapta (practica decizie 45 din 11 ianuarie 2010). La aceeaşi dată, inculpatul, prin apărător ales, a susţinut că a fost un accident, nu a urmărit rezultatul produs, respectiv decesul victimei, a acţionat sub influenţa băuturilor alcoolice.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului instanţa a avut în vedere, pe lângă probatoriul evidenţiat mai sus, şi raportul de expertiză criminalistică nr. 214.693 din 31 octombrie 2011, care a concluzionat că răspunsurile numitului D.M. la întrebările relevante ale cauzei („în data de 02/03 decembrie 2008 tu l-ai lovit pe taximetrist în cap cu o ţeavă”, „în data de 2/3 decembrie 2008 l-ai lovit pe taximetrist în zona capului” şi „în data de 2/3 decembrie 2008 ai aruncat cu o ţeavă în parbrizul taximetristului”) au provocat modificări care, cu probabilitate, au putut fi interpretate ca fiind specifice comportamentului simulat (fila 187, dosar instanţă, volum 4).
Cât priveşte ora la care s-a produs lovirea victimei, aceasta se situează între 22:04 şi 22:29 (ora la care a fost anunţat serviciul de urgenţă 112, de către martorul D. şi în care se reclama intervenţie medicală în cazul unei tentative de omor), luând în calcul că, potrivit listingului numerelor apelate /de la care a fost apelată victima, ultima apelare s-a înregistrat la ora 22:04 a datei de 02 decembrie 2008, fiind dată victimei de martorul R.A.. Potrivit declaraţiei date de acest martor, în ziua de 02 decembrie 2008, în jurul orei 19:00, fiind prieten cu victima s-a întâlnit cu aceasta la locuinţa martorului unde au consumat suc, după care victima a mers la lucru, pe taxi. La ora 22:04 a aceleiaşi zile l-a sunat pe N.G., iar aceasta i-a spus, pe un „ton liniştit, calm” că se află în cursă, nu poate să-i spună cu cine este şi ca va suna el. Martorul a declarat că, în convorbirea purtată nu a sesizat nici un moment ca victima să fie ameninţată, constrânsă ori agresată. Ulterior, după aproximativ o oră martorul l-a sunat din nou pe N.G. însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care a apelat nr. de telefon din dotarea taxi-ului, răspunzându-i martorul B.I. şi de la care a aflat că victima a fost lovită cu „o pietricică”, fiind la spital. Acest martor a mers apoi la spital luând cunoştinţă de starea gravă a victimei.
Prin urmare, nu rezultă că victima în jurul orei 22:04, deci cu puţin timp înainte de a fi lovită, ar fi fost ameninţată, agresată de persoanele pe care le transporta cu auto taxi ori de martorul D. şi ocupanţii din autoturismul acestuia, aşa cum s-a susţinut de părţile civile.
Această apărare nu a fost susţinută de nicio probă, martorii din cele două autoturisme au negat că ar fi agresat în vreun mod victima, martori Duminică, lucrători la Staţia Peco nu au reclamat existenţa unei stări conflictuale de care să ia cunoştinţă la momentul în care aceste persoane au venit la Staţia Peco (în jurul orei 21:30) şi care să aibă legătură cu cauza, nu a rezultat că rana creată victimei s-a produs în urma tragerii cu o armă de foc, rapoartele de expertiză, inclusiv raportul de necropsie stabilesc că orificiul din parbrizul auto taxi a fost creat printr-o singură lovitură iar rana produsă victimei, celelalte leziuni la nivelul ochilor, echimozele constatate în raport de necropsie, multiplele lovituri craniene „au ca mecanism de producere lovirea activă, unică cu corp dur cu suprafaţa limitată şi secţiune tip cilindru”. Şi escoriaţia la nivelul cotului stâng al victimei a fost explicată de raportul medical de necropsie (completare nr. III din 20 decembrie 2010, fila 15, vol. IV, dosar instanţă) în sensul că s-a putut produce prin lovire de corp dur, în acelaşi context traumatic. Acelaşi raport a concluzionat că în cauza de faţă este vorba de o singură lovitură în zona capului victimei şi nu a mai multor lovituri.
Totodată, probatoriul (cu referire la raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, fila 108, dosar instanţă, vol. 4) a relevat că auto taxi a fost lovit în zona parbrizului, la o distanţă de 20 cm de plafon cu o singură lovitură, de un corp tip cilindru.
Prin urmare, întreg probatoriul a condus la concluzia că lovirea auto taxi, s-a produs în circumstanţele arătate mai sus, de către inculpatul M.D. care a aruncat cu o ţeavă din galvan, de la o distanţă de 2-3 m înspre autoturism, în timp ce acesta rula cu o viteză de 50-60 km/h la ieşirea din comuna Smârdioasa spre Alexandria, pe DN 51, în speţa de faţă o ţeavă metalică ruginită, având lungimea de 50 cm, şi care la unul din capete avea introdus prin îmbinare o altă ţeavă din galvan, cu dimetrul de 3 cm şi lungimea de 21 cm, în total 71 cm şi o greutate de 1,550 kg, şi care a lovit auto în parbriz producând un orificiu în locul de pătrundere de 7-8 cm, uşor înclinat spre dreapta, aşa cum relevă procesul verbal de cercetare la faţa locului - fila 1, dosar urmărire penală, vol. 1. Deşi forma şi dimensiunea acestui orificiu, astfel cum a fost evidenţiată de organul de urmărire penală, a fost contestată pe parcursul procesului, atât de părţile civile cât şi de unii martori - colegi ai victimei, în declaraţiile pe care aceştia le-au dat pe parcursul procesului penal, martorii audiaţi au menţionat că fotografiile aflate la dosar ce privesc orificiul în speţă redă întrutotul imaginea pe care ei au perceput-o personal la momentul în care au observat autoturismul, respectiv forma şi dimensiunea orificiului este aceeaşi (în acest sens, relevante sunt declaraţia martorului D.A., P.P.).
S-a evidenţiat şi aspectul că, în urma reconstituirii modalităţii de producere a orificiului din parbriz, prin introducerea corpului delict - ţeavă în acesta, s-a constatat o corespondenţă dimensională dintre ţeavă şi orificiu (raport de expertiză criminalistică).
În stabilirea modului şi cronologiei în care s-au derulat evenimentele ce au condus în final la decesul victimei sunt relevante şi depoziţiile membrilor echipajului de pe ambulanţa sosită la faţa locului, în urma apelului 112 primit la ora 22:29, format din P.L. (medic), M.E. (asistent medical) şi S.S. (ambulanţier). Astfel, potrivit declaraţiilor date de aceşti martori, în urma apelului primit (la ora 22:29) s-au deplasat spre com. Smîrdioasa cu ambulanţa, la ieşirea din Alexandria înspre Poroschia au fost depăşiţi de o maşină de poliţie (SPIR), ce s-a dovedit ulterior că era chemată pentru acelaşi eveniment şi pe care au găsit-o la faţa locului, unde au ajuns după circa 15 minute (maşina S.P.I.R. era venită cu 1-2 min. înaintea lor). Aici au observat maşina taxi, aflată în staţionare aproape de axul drumului şi orientată înspre Alexandria, avea farurile aprinse, toate portierele deschise, mai puţin cea unde se afla şoferul, acesta se afla pe scaunul stânga faţă, cu capul uşor înclinat spre dreapta, era în comă profundă iar în dreptul frunţii prezenta o rană recentă, de unde se prelingea o substanţă, posibil materie cenuşie, avea sânge pe faţă, parbrizul „era spart, înflorit”. Asistenta M. şi ambulanţierul S. au mers în partea faţă stânga a maşinii încercând scoaterea din autoturism a victimei, aflate în stare de inconştienţă, prin degajarea picioarelor, în timp ce medicul P. a mers în partea dreaptă faţă, a pătruns în habitaclul maşinii, pentru a susţine capul victimei. Potrivit declaraţiei date de medicul Paraliov, victima prezenta o plagă frontală penetrantă, ce nu era în opinia sa produsă prin împuşcare, aceasta se afla în comă profundă, tensiunea arterială a victimei la acel moment era bună, faţă de starea în care acesta se afla, prezenta la cap leziuni recente, hemoragie, iar la parbrizul maşinii, în dreptul scaunului de la şofer a observat un orificiu. Martorul a mai declarat că, în timpul operaţiunii de scoatere a victimei din maşină, s-a deplasat ulterior în partea stângă unde se aflau ceilalţi membrii ai echipajului, avea mult sânge pe mâini şi este posibil ca, în acest context, să se fi atins de portierele din spate şi, în acest fel, să lase urme de sânge.
Aceiaşi martori au declarat că în timp ce urmăreau să scoată victima din habitaclul autoturismului au observat că, la picioarele acesteia, între pedale şi scaunul din faţă, se afla o ţeavă metalică (ruginită, potrivit afirmaţiilor asistentei medicale - declaraţie la fila 157, dosar) având lungimea de aproximativ 60 cm şi diametrul de 3 cm. Martora M.E. (asistenta medicală, care purta, la fel ca şi medicul P., mănuşi medicale de examinare), a susţinut că, pentru a degaja victima din autoturism, a luat respectiva ţeavă din locul în care aceasta se afla şi a aşezat-o pe asfalt. Ulterior, acest obiect, ce constituie corpul delict, a fost ridicat cu mâna de martorul S. (care nu purta mănuşi) şi pus în interiorul maşinii, jos, în dreptul conducătorului auto.
Au arătat că nu au văzut pe respectiva ţeavă sau în interiorul acesteia urme biologice (sânge, fire de păr, creier), motivând că această lipsă de observaţie se datorează faptului că erau atenţi doar la starea victimei, căreia încercau să-i acorde grabnic primul ajutor.
Tot cu privire la aspectele imediat următoare producerii incidentului soldat cu lovirea victimei sunt relevante şi depoziţiile martorilor N.E., D.G. (fila 93, dosar urmărire penală, fila 209, vol.II, dosar instanţă), care se deplasau în zonă cu autoturismele, în direcţia Zimnicea. Astfel, potrivit declaraţiilor date de martori, în seara zilei de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22.25, în timp ce se deplasau cu un autoturism din direcţia Bucureşti - Zimnicea, la intrarea în com. Smîrdioasa au observat un autoturism în regim de taxi, ce „oprise în mod suspect”, aproape de axul drumului, „bloca deplasarea”, având portierele deschise, cu excepţia celei din dreptul şoferului iar ştergătoarele în funcţiune. Martorii au declarat că s-au apropiat de autoturism la o distanţă de 4-5 m, fără a coborî din propriul autoturism, au luminat cu o lanternă mică şi au observat că pe scaunul şoferului era un bărbat, având capul înclinat spre dreapta, iar pe geamul de la portiera faţă stânga, în partea de jos exista sânge pe o porţiune de circa 10 cm. Nu au constatat prezenţa altor persoane în maşină sau în preajma acesteia. Acest fapt i-a determinat să anunţe Serviciul 112, serviciu care i-a încunoştinţat că evenimentul a fost deja anunţat. Aceiaşi martori au susţinut că, în aceeaşi împrejurare, au observat că parbrizul autoturismului era spart, „înflorit” prezentând o singură gaură „cam în faţa şoferului”. Martorul D.G. a mai declarat că, în apropiere de locul unde se afla oprit auto taxi, şi anume pe un câmp, a observat sau i s-a părut că vede alergând o persoană. Despre observarea unei persoane care alerga pe marginea şoselei, venind dinspre taxi, vorbeşte şi martorul B.N.M., iar aceste aspecte reliefate de cei trei martori au susţinut declaraţiile martorilor ocupanţi ai maşinii taxi dar şi ai celei condusă de martorul D., care au afirmat că, de frică, unii dintre aceştia s-au deplasat pe câmp.
S-a mai reţinut de instanţă că, potrivit declaraţiei martorului B.N.M. (fila 210, vol. II, instanţă), în seara zilei de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22:00-23:00, în timp ce se deplasa spre Smîrdioasa, i-a atras atenţia o maşină care staţiona pe mijlocul drumului, uşor înclinată şi care avea farurile aprinse precum şi uşile deschise. Martorul a afirmat că a staţionat aproape de taxi, la o distanţă de aproximativ un metru, timp de circa 10 secunde, fără să observe nimic în interiorul acestuia. A adăugat că nu avea vizibilitate bună întrucât era noapte şi ceaţă iar pe de altă parte era obosit, fiind plecat de acasă de 2 zile. A considerat totuşi că s-a „întâmplat ceva”, motiv pentru care a anunţat Serviciul de urgenţă 112, care i-a confirmat că se ştie de eveniment.
Din probatoriu a rezultat că autoturismul taxi se afla în treapta IV de viteză la momentul opririi sale.
Văzând numai şi aceste depoziţii, apărarea părţilor civile, în sensul că cel care ar fi condus auto taxi până la locul în care acesta a fost găsit a fost chiar victima, nu se justifică, întrucât dacă victima ar fi condus auto taxi iar nu martorul N., care nu poseda permis de conducere, autoturismul în cauză (în lipsa unei lupte sau a unei agresiuni exercitate asupra conducătorului auto) ar fi fost oprit firesc, normal (iar nu aproape de axul drumului, înclinat, blocând deplasarea celorlalte autovehicule), având în vedere calificarea victimei, de şofer profesionist.
În ansamblul probator ce conduce la constatarea vinovăţiei inculpatului M.D. s-a reţinut şi depoziţia martorului P.S., şef la I.P.J. la acea vreme, care a declarat că, prin prisma funcţiei ocupate şi luând cunoştinţă despre faptul că în comuna Smîrdioasa are loc un incident în care s-a folosit un pistol şi care a tulburat grav ordinea şi liniştea publică, s-a ocupat personal ca lucrurile să nu degenereze într-un conflict de amploare. Astfel, martorul a declarat că s-a deplasat personal în seara zilei de 2 decembrie 2008 la locul unde maşina taxi se afla oprită, unde a observat că aceasta se afla staţionată pe mijlocul şoselei, în apropierea unei benzinării, în partea centrală a parbrizului de la autoturism se afla un orificiu de aproximativ 5 cm, iar pe scaunul victimei, preluată de salvare la momentul la care martorul a ajuns la faţa locului, se afla mult sânge.
În aceeaşi împrejurare martorul a luat cunoştinţă despre faptul că în auto taxi s-a găsit o ţeavă ale cărei dimensiuni nu le-a putut preciza cu exactitate. Cu privire la modul în care martorul Neagu a afirmat că a condus autoturismul s-a apreciat că orice persoană care are o experienţă oarecare poate conduce autoturismul într-o asemenea manieră.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, în auto taxi, pe podeaua stânga faţă s-au mai găsit, pe lângă ţeava - corp delict şi o ramă casetofon, un telefon mobil marca Samsung (restituite către tatăl victimei), care nu era în stare de funcţionare, o şapcă din material textil, de culoare portocalie, ruptă în partea frontală, deasupra cozorocului şi care prezenta pe interior, în dreptul rupturii, urme de sânge, creier, fire de păr.
De asemenea, în partea stângă spate, pe preş, s-a găsit o bâtă tip basse-ball, având 70 cm şi diametrul 5 cm, ce s-a dovedit a fi a martorului M.Ş.
Auto taxi aparţinea SC Ş.F.Y. SRL (care nu a avut pretenţii civile în cauză) a fost transportat în noaptea de 2-3 decembrie 2008 la I.P.J. Teleorman, într-un garaj acoperit iar cheia autoturismului a fost preluată de procurorul criminalist.
În cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală (examen A.D.N.) la data de 09 iunie 2009 de către I.N.M. M.M. (fila 273, dosar urmărire penală, vol.1), care a concluzionat în urma examinării ţevii metalice, ce constituie corpul delict, că analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană la nivelul eşantioanelor prelevate de la capătul gros şi din zona centrală 1 a barei metalice, rezultatul fiind nespecific pentru urmele de pe folia de parbriz şi negativ pentru zona centrală 2 a barei metalice. Analiza genetică a urmelor de sânge de la capătul gros al barei metalice a pus în evidenţă un profil genetic unic, iar între caracterele genetice autozomale şi cromozomiale Y din profilul de referinţă al victimei N.G. şi cele evidenţiate de probă există o corespondenţă perfectă. Analiza genetică a urmelor de sânge din zona centrală a barei metalice au pus în evidenţă un material genetic mixt incomplet, ce provine din amestecul de material genetic de la 2 persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin. Şi aici însă caracterele genetice autozomale şi cromozomiale Y din profilul de referinţă al victimei N.G. se regăsesc în totalitate între caracterele genetice analizate, alături de cele ale unei persoane necunoscute.
Aceeaşi expertiză a stabilit că analiza genetică a urmelor de pe folia de parbriz nu a pus în evidenţă nici un profil A.D.N. datorită cantităţii insuficiente de material genetic dar şi faptul că, caracterele genetice din profilele A.D.N. de referinţă ale suspecţilor M.D. şi I.C. nu se regăsesc între caracterele genetice evidenţiate de probele examinate.
Încercarea de a se susţine că victima ar fi fost împuşcată de martorul D., este fără temei probator. În cauză a rezultat că pistolul, calibru 9 mm, pe care acest martor l-a avut asupra sa în seara zile de 02 decembrie 2008 face parte din categoria armelor neletale, confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare (potrivit raportului de expertiză balistică din 05 decembrie 2008 efectuat de Parchetul Zimnicea care a cercetat la aceea vreme cazul de port fără drept a unui pistol de către martorul D.M.A. - fila 72, dosar instanţă vol. 3) iar actele medicale aflate la dosar exclud ca leziunile victimei să fie produse prin împuşcare.
Raportul medico-legal de necropsie întocmit în cauză de I.N.M.L. „M.M.” (fila 204, dosar urmărire penală) a concluzionat că moartea numitului N.G. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului. Acelaşi raport concluzionează că „având în vedere morfologia şi topologia leziunilor traumatice cranio-cerebrale s-a apreciat că acestea au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafaţa limitată de formă circulară” (secţiune tip cilindru).
Aşa fiind, având în vedere întreg materialul probator strâns în cauza de faţă privitor la circumstanţele speţei şi apreciat pe baza tuturor faptelor relevante, tribunalul a constatat că în seara zilei de 2 decembrie 2008, între orele 22:04 - 22:29, inculpatul M.D., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a aruncat cu o ţeavă metalică având lungimea de 71 cm şi diametrul de 3,2 cm, cântărind 1,550 kg, având plafoniera cu inscripţia Taxi în funcţiune, ţeavă care a pătruns integral în interiorul autoturismului, lovind conducătorul auto, victima N.G. în zona capului şi cauzându-i leziuni grave care i-au provocat decesul. Fapta acestuia, aşa cum a fost prezentată mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă mai sus, constituie infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte iar nu o variantă a omuciderii întrucât valoarea vizată de inculpat a fost integritatea corporală ori sănătatea victimei, iar nu valoarea care în cele din urmă a fost lezată, respectiv viaţa conducătorului auto.
Vinovăţia cerută de lege în cazul acestei infracţiuni este praeterintenţia, în cauza de faţă existând o intenţie directă în privinţa faptei de lovire şi alte violenţe şi există o culpă, în modalitatea prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a) C. pen., cu privire la rezultatul mai grav, respectiv decesul victimei, dată la care infracţiunea a fost consumată.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa, având în vedere criteriile generale înscrise la art. 72 C. pen., văzând gradul de pericol social concret, deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat şi care rezultă din gravitatea sporită a consecinţelor faptei, împrejurarea în care aceasta s-a produs, de mijloacele şi modalitatea de comitere, prin folosirea unui obiect contondent periculos, respectiv o ţeavă din galvan având lungimea de 71 cm şi greutatea de 1,550 kg, de urmările produse şi anume decesul victimei, persoană tânără, căsătorită, având doi copii minori, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, minor în vârstă de 17 ani (în prezent major), neşcolarizat, care a avut atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând inducerea în eroare a organelor judiciare prin prezentarea unor variante diferite cu privire la faptă şi autor, de limitele speciale de pedeapsă, reduse în cauză la jumătate (de la 2,6 ani - la 7,6 ani), ca efect a aplicării prevederilor referitoare la minoritatea infractorului, înscrise la art. 99 şi urm. C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată deasupra minimului special prevăzut de lege, respectiv la pedeapsa închisorii de 5 ani.
Cu referire la latura civilă, tribunalul a constatat că în cauză, prin declaraţiile formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. proc. pen. s-au constituit părţi civile:
1. N.M., tatăl victimei, care a solicitat despăgubiri civile, respectiv daune morale pentru prejudiciul suferit prin decesul fiului său, în cuantum de 500.000 lei;
2. N.A., mama victimei, care a solicitat despăgubiri civile, şi anume daune morale pentru prejudiciul suferit prin decesul fiului său, în sumă de 500.000 lei;
3. N.P.A., soţia victimei, care a solicitat despăgubiri, atât în nume propriu, în cuantum de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi 30.000 lei cu titlu de daune materiale, incluzând aici cheltuieli ocazionate de înmormântarea soţului şi pomenirile ulterioare, dar şi în calitate de reprezentantă legală a minorilor N.R.A. şi N.C.M., gemeni, născuţi la data de 24 iulie 2007, pentru care a solicitat câte 1.000.000 lei cu titlu de daune morale precum şi câte 800 lei, cu titlu de pensie de întreţinere;
4. Serviciul de Ambulanţă Teleorman, cu suma de 1.198,13 lei, potrivit adresei aflate la fila 130, dosar urmărire penală, reprezentând cheltuieli determinate de transportul victimei ;
5. Spitalul de Urgenţă B.A. Bucureşti, cu suma de 2.938,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi îngrijire medicală, potrivit adresei aflate la fila 140, dosar urmărire penală.
În raport de probatoriul administrat, inclusiv declaraţiile martorilor propuşi de apărarea părţilor civile (S.M. - fila 20, declaraţie martor G.N. - fila 21, dosar instanţă) se justifică admiterea doar în parte a acţiunilor civile formulate de părinţi şi soţia victimei.
Astfel, s-a constatat că, dacă în privinţa despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli legate de înmormântare şi pomeniri există probe, respectiv martori care au confirmat că aceste cheltuieli efectuate de soţia victimei se ridica la 30.000 lei (martor S.M. - declaraţie aflată la fila 20, vol. II), în privinţa despăgubirilor morale cerute de aceasta în nume propriu dar şi de părinţii victimei, sumele pretinse cu acest titlu sunt exagerate.
Potrivit art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. (în forma prevăzută de lege la data comiterii infracţiunii), orice faptă a omului, săvârşită cu intenţie sau prin neglijenţă ori imprudenţă, care a cauzat un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
Prin urmare, obligaţia răspunderii civile delictuale nu este condiţionată de alte împrejurări în afara producerii unui prejudiciu.
În speţă, se prezumă dar s-a şi dovedit prin martori ascultaţi că atât părinţii victimei cât şi soţia şi copii acestuia au suferit în urma morţii celui ce a avut grijă de ei, cu toţii locuind în aceeaşi imobil, iar victima era, alături de tatăl său, cel care contribuia financiar şi nu numai în gospodărie dar şi la întreţinerea propriei familii (compusă din soţie, ce nu aducea venituri şi 2 copii minori, în vârstă de câte 1 an).
S-a avut de-a face astfel cu un prejudiciu nepatrimonial afectiv, ce consta în suferinţele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecţiune psihică de netăgăduit produsă familiei victimei prin decesul acestuia, în mod special copiilor, care au în mod absolut şi necondiţionat nevoie de sprijinul şi de ocrotirea pe care părintele i le acorda. Prin decesul tatălui lor copiii au fost lipsiţi de aceste atribute, ceea ce face ca suferinţa lor să fie profundă şi să dăinuie în timp.
La toate acestea s-au adăugat şi circumstanţele în care s-a produs lovirea urmată de decesul victimei, şi anume, în mod brutal, extrem de violent, în timp ce acesta îşi desfăşura activitatea de taximetrist, fără a avea vreo implicare în conflictul generat de persoanele pe care le transporta şi pe care, de altfel, nici nu le cunoştea.
Aşa fiind, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ. (în forma redactată la data comiterii infracţiunii) au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile şi, în consecinţă, obligat inculpatul minor la data comiterii infracţiunii în solidar cu partea responsabilă civilmente Mihai Ilie (tatăl acestuia) la plata către părţile civile a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.A.(mama victimei);
- 25.000 lei către partea civilă N.M. (tatăl victimei), reprezentând daune morale;
- 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A. ( soţia victimei);
- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentantă legală a minorului N.R.A., (fiul victimei);
- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentantă legală a minorei N.C.M., (fiica victimei);
- 30.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă N.P.A.
De asemenea, constatând că minorii N.C.M. şi N.R.A. au suferit o pagubă prin decesul tatălui lor, pagubă care consta în contravaloarea contribuţiei acestuia la întreţinerea lor, în raport de dispoziţiile legale enunţate mai sus, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestaţii periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, către partea civilă N.P., începând cu data de 02 decembrie 2008 şi până la majoratul minorilor, când aceştia vor dobândi capacitate deplină de exerciţiu.
La stabilirea prestaţiei periodice s-a avut în vedere venitul minim pe economie, în lipsa altor dovezi care să stabilească venitul lunar (ca medie) obţinut de victimă din activitatea de taximetrie. Din cartea de muncă depusă în xerocopie la dosar (fila 21, vol. 5 dosar instanţă) a rezultat că victima era angajatul SC Ş.F.Y. SRL Alexandria, cu o normă de 4h/zi şi cu un salariu de bază de 324 lei.
Totodată, constatând întemeiate pretenţiile civile formulate de unităţile spitaliceşti, respectiv Spitalul de Urgenţă B.A. şi Serviciul de Ambulanţă, în raport de înscrisurile doveditoare ale prejudiciului, s-a dispus, în baza aceloraşi temeiuri legale, obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 2.938,97 lei, respectiv 1198,13 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat penalităţile corespunzătoare calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la stingerea obligaţiei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul M.D. şi părţile civile N.A., N.M., N.P.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul nelegalităţii pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului, minor la data comiterii faptei.
Părţile civile au solicitat achitarea inculpatului, considerând că probatoriul administrat nu a confirmat vinovăţia acestuia.
Inculpatul, de asemenea, a solicitat achitarea, motivând că altcineva este autorul faptei.
Curtea de Apel a apreciat că sunt fondate apelurile declarate de parchet şi inculpat, dar numai sub aspectul nelegalităţii aplicării pedepsei complementare faţă de inculpatul minor.
S-a apreciat, totodată, că solicitarea de achitare formulată atât de părţile civile, cât şi de inculpat, pe considerentul că altcineva ar fi autorul infracţiunii, nu este susţinută de probele administrate în cauză.
S-a considerat că expertiza întocmită de expertul tehnic C.S.A. - expert judiciar în cadrul Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul Bucureşti (numit de instanţă în cauza de faţă în urma încuviinţării cererii formulate de părţile civile) - cu privire la posibilitatea şi modul de pătrundere a corpului delict (ţeava de galvan), urmările produse de aceasta asupra autoturismului dar şi asupra conducătorului auto, oferă explicaţii care nu au fost combătute de o altă probă ştiinţifică administrată în cauza de faţă şi totodată acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv: raportul criminalistic, raport de expertiză auto efectuat în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor, proces verbal de cercetare la faţa locului iar toate aceste mijloace de probă, privite prin coroborare unele cu celelalte, conduc la concluzia că auto taxi a fost lovit de ţeava metalică în cauză, aruncată de inculpat, de la 2-3 m, în timp ce auto se deplasa cu o viteză de 55-60 km/h, a pătruns în interiorul maşinii prin parbriz şi a lovit conducătorul auto, cauzându-i leziuni grave ce au determinat decesul.
Potrivit constatărilor preliminare eliberate de I.N.M.L. „M.M.” la 10 decembrie 2008, şi conform raportului de necropsie eliberat la 18 februarie 2009, rezultă că „moartea numitului N.G.I. a fost violentă. S-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei şi dilacerării cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă iradiată la baza craniului. Având în vedere morfologia şi topografia leziunilor traumatice cranio-cerebrale, apreciem că acestea au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafaţa limitată şi de formă circulară (secţiune tip cilindru). Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Echimoza de la nivelul cotului stâng s-a putut produce prin lovire de corp dur în acelaşi context traumatic fără legătură de cauzalitate în tanatogeneză. Leziunile traumatice pot data din 02 decembrie 2008. Sângele recoltat este de grup sanguin 0. Buletinul de analiză toxicologică din 12 februarie 2008, consemnează material primit: sânge, alcoolemie 0. Decesul datează din 03 decembrie 2008.” (vol. I d.u.p., filele 202-206 şi planşă foto, filele 157 - 201).
În urma examinării la stereomicroscop (efectuate în cursul urmăririi penale) a rezultat că ţeava respectivă a pătruns prin parbriz şi i-a cauzat leziuni frontale victimei în timp ce se afla la volan şi purta şapca pe cap (numai în acest mod justificându-se faptul că pe interiorul obiectului de îmbrăcăminte respectiv s-au evidenţiat particule de cioburi), iar caracteristicile obiectului corp delict (lungimea totală de circa 71 cm. şi greutatea de circa 1,5 kg.), precum şi intensitatea cu care au fost cauzate leziunile, nu permiteau vreunei persoane (cu atât mai mult cu cât se aflau peste capacitate în autovehicul) să acţioneze din interior asupra victimei şi să-i cauzeze leziuni atât de grave.
Vinovăţia inculpatului D.M., minor la data săvârşirii faptei, a rezultat fără echivoc din materialul probator amplu administrat pe întreg parcursul procesului penal şi analizat prin coroborare, nu numai prin prisma probei testimoniale dar şi a expertizelor ştiinţifice cu valoare de netăgăduit (testul poligraf, A.D.N.-ul persoanelor vizate, necropsia victimei pentru stabilirea leziunilor şi cauzelor decesului) şi a experimentul judiciar efectuat în cauză, încât susţinerile inculpatului în această fază procesuală cât şi a intimatelor părţi civile, în sensul că altă persoană ar fi autorul crimei şi spre aceasta trebuie îndreptate cercetările, apare ca fiind lipsită de un solid fundament juridic.
Fiecare mijloc de probă a fost trecut minuţios prin filtrul instanţei, s-a apreciat, prin coroborare, cu celelalte probe de ce s-a dat relevanţă unora dintre probe şi au fost înlăturate altele, astfel că nu se impune o trimitere a cauzei la procuror pentru cercetări sau o reluare a administrării probatoriului în apel astfel cum s-a solicitat.
S-a avut în vedere şi poziţia inculpatului care a adoptat iniţial un comportament oscilant, negând vinovăţia sa pe care a atribuit-o martorului I.C. pentru ca ulterior să revină, în faţa funcţionarului de la Serviciul de probaţiune, poziţie consemnată în referatul întocmit la 11 ianuarie 2010 şi ulterior, la Curtea de Apel Bucureşti, în recursul la măsura menţinerii arestării preventive când a recunoscut şi regretat fapta comisă (Decizia penală nr. 45 din 11 ianuarie 2010), arătând că a fost un accident, nu a urmărit rezultatul produs, respectiv decesul victimei, a acţionat sub influenţa băuturilor alcoolice.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 368/A din 29 noiembrie 2012, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul M.D., a desfiinţat în parte, sentinţa primei instanţe şi, rejudecând, a înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatului, de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile N.M., N.A. şi N.P.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
În susţinerea recursului, părţile civile au arătat că modalitatea în care victima a fost omorâtă, astfel cum s-a reţinut în cauză, prin aruncarea unei ţevi de către inculpatul M.D., care se afla pe marginea şoselei, ţeavă care, după ce ar fi pătruns prin parbriz, s-ar fi înfipt în fruntea şoferului şi l-ar fi omorât, este contrazisă de declaraţiile celor şase martori care se aflau în autoturismul condus de victimă. În ce priveşte experimentul judiciar dispus şi efectuat de parchet, acesta nu poate fi încadrat în niciunul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege şi nici nu este elocvent, neputând să redea cu fidelitate ce s-a întâmplat în autoturismul condus de victimă.
În lipsa unui probatoriu cert, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind săvârşită de acesta.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazului de casare invocat de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele următoare:
Recurentele părţi civile au invocat, drept unic motiv de recurs, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., soluţie ce ar conduce, implicit, pe latură civilă, la respingerea pretenţiilor civile formulate şi acordate în cauză.
Un asemenea mod de rezolvare a recursului - prin agravarea situaţiei celui care l-a declarat - este, însă, interzis de lege. Cu alte cuvinte, pe baza recursului, ca de altfel şi a oricărei căi de atac, hotărârea atacată poate fi modificată numai în favoarea (in melius), nu şi în defavoarea (in pejus) celui care a exercitat-o.
C. proc. pen. consacră această regulă (non reformatio in pejus) atât pentru calea de atac a apelului (art. 372), cât şi pentru calea de atac a recursului (art. 3858), în care se arată că: „instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs”.
Raţiunea acestui principiu constă în aceea că, dacă s-ar îngădui instanţei sesizate cu calea de atac să agraveze situaţia celui care a exercitat-o, s-ar ajunge la o îngrădire a voinţei părţilor de a ataca hotărâri socotite nedrepte, care se vor simţi stânjenite în folosirea căilor de atac din cauza temerii de a nu-şi îngreuna situaţia.
Scopul urmărit de legiuitor prin interzicerea agravării situaţiei celor care au exercitat o cale de atac a fost să garanteze libertatea folosirii căilor de atac, principiul non reformatio in pejus fiind însă, în acelaşi timp, şi o condiţie a înfăptuirii justiţiei precum şi o întărire a autorităţii hotărârilor judecătoreşti.
Desigur, se poate discuta dacă este posibil ca partea care a exercitat calea de atac să renunţe la beneficiul principiului non reformatio in pejus şi să ceară adoptarea unei soluţii care i-ar îngreuna situaţia. Este şi cazul în speţă, când partea civilă ce a obţinut despăgubiri solicită achitarea inculpatului pe motiv că nu acesta ar fi adevăratul autor al infracţiunii, soluţie ce ar conduce, implicit, la respingerea cererii sale de despăgubiri.
Înalta Curte apreciază că o atare soluţie nu este posibilă deoarece dispoziţia legală din art. 3858 C. proc. pen. se adresează, în mod imperativ, peste voinţa părţii, instanţei care judecă recursul, interzicându-i să creeze celui care l-a exercitat o situaţie mai grea.
Chiar dacă în speţă interesul părţii de a se afla adevărul poate şi este pe deplin justificat, legiuitorul nu putea să facă loc unor asemenea cazuri, anormale şi excepţionale, în cadrul reglementării generale a căilor de atac.
Regula neagravării situaţiei în propria cale de atac se aplică tuturor titularilor dreptului de recurs şi, mai mult, conform art. 3858 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv în recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia.
Desigur, prevederile art. 3858 C. proc. pen. operează numai atunci când recursul este singular, adică atunci când decizia instanţei de apel a fost atacată de o singură parte sau de părţi între care nu există interese contrare. Dacă însă există mai multe recursuri declarate de persoane care acţionează în promovarea unor interese contrare, neagravarea pe care ar impune-o recursul uneia din părţi este contracarată de agravarea la care conduce recursul părţii adverse.
Înalta Curte constată însă că, paradoxal, în speţă nu ne aflam într-o asemenea situaţie, respectiv, deşi părţile civile susţin că inculpatul nu este autorul infracţiunii, acesta nu a declarat recurs. Faptul că în ultimul cuvânt inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat nu poate conduce la reformarea hotărârii în favoarea inculpatului şi în defavoarea părţilor civile câtă vreme inculpatul nu a formulat recurs şi nici parchetul nu a formulat recurs în cauză în favoarea vreuneia dintre părţi.
Conform art. 3852 raportat la art. 362 C. proc. pen., partea civilă poate face recurs în ce priveşte latura penală şi latura civilă, iar partea vătămată poate face recurs în ceea ce priveşte latura penală.
Înalta Curte apreciază că dacă partea vătămată nu s-ar fi constituit parte civilă, un recurs al acesteia prin care solicita achitarea inculpatului pe motiv că nu este autorul infracţiunii nu ar fi putut fi privit ca o încălcare a principiului non reformatio in pejus pentru că în soluţionarea acţiunii penale instanţa nu urmăreşte satisfacerea unor interese personale ale părţii vătămate ci realizarea scopului procesului penal, acela ca o persoană care a săvârşit o faptă penală să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi ca nici o persoană nevinovată să nu fie supusă vreunei sancţiuni penale.
Cum în speţă partea vătămată s-a constituit parte civilă, instanţa de recurs nu poate ca, în recursul acesteia, să pronunţe o soluţie de achitare a inculpatului care ar conduce la respingerea cererii de despăgubiri, ori conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu pot fi acordate despăgubiri în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există sau nu a fost săvârşită de inculpat.
Apreciind că prin admiterea acestui recurs în sensul solicitat de recurenţi s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de părţile civile.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile N.M., N.A. şi N.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 368/A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul M.D.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 67 lei fiecare, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2157/2013. Penal → |
|---|
