ICCJ. Decizia nr. 2157/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2157/2013

Dosar nr. 2033/1/2013

Şedinţa publică din 19 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 220/P din data de 23 noiembrie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 august 2012 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul O.H.B., pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus stabilite şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia acestuia asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 august 2012 la zi

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic intern de droguri de risc reţinuta în sarcina inculpatei G.F.D., din art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., texte de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsă principală de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 august 2012 la zi şi s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatei, măsură dispusă prin încheierea nr. 49 din 17 august 2012.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.P.M., cetăţean spaniol, pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.P.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 august 2012 la zi şi s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 49 din 17 august 2012.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B.F., O.H.B., G.F.D. şi B.P.M. a cantităţii de 9038 grame cannabis rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea, emis în Dosarul nr. 94/D/P/2012 din 01 octombrie 2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.F. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, O.H.B., G.F.D. şi B.P.M., pentru infracţiunile de trafic intern şi trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpaţii au adoptat o poziţie de recunoaştere în întregime a acuzaţiilor aduse atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei. Mai mult, fiecare dintre inculpaţi a învederat instanţei încă dinaintea citirii actului de sesizare că solicită ca judecata să se desfăşoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., că recunosc comiterea infracţiunilor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu şi solicită ca judecarea lor să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În data de 09 august 2012, organele de cercetare penală ale poliţiei s-au sesizat din oficiu reţinând că inculpatul B.F. ar face parte dintr-o grupare infracţională ce acţionează pe relaţia Spania-România şi urmează să primească de la o anumită persoană, "I.", aflată pe teritoriul Spaniei şi identificată ulterior în persoana inculpatei G.F.D., o cantitate de aproximativ 500 grame rezină de cannabis, prin intermediul numitului "P.", identificat ulterior în persoana inculpatului O.H.B. Sesizarea a avut la bază notele privind convorbirile telefonice interceptate, din cuprinsul cărora a rezultat pregătirea comiterii infracţiunilor de trafic intern şi internaţional de droguri de risc. Astfel, la data de 10 august 2012, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea - Serviciul Antidrog s-au deplasat în localitatea Mediaş, jud. Sibiu, unde urma să aibă loc predarea coletului conţinând drogurile de către inculpatul O.H.B., inculpatului B.F.. De asemenea, între orele 04.00 - 18.00 din data de 10 august 2012, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul de Operaţiuni Speciale Târgu Mureş au supravegheat operativ activităţile desfăşurate de inculpatul B.F., rezultatul fiind consemnat în raportul întocmit cu acea ocazie. Astfel, după ce inculpaţii B.F. şi O.H.B. s-au întâlnit în parcarea magazinului L. din Mediaş, au discutat o scurtă perioadă de timp, inculpatul O.H.B. arătându-i celuilalt inculpat ceva în portbagajul autoturismului având numărul de înmatriculare X, cu care venise, după care ambii inculpaţi au urcat în autoturism, inculpatul O.H.B. fiind la volanul acestuia, şi s-au deplasat către ieşirea din Mediaş, spre direcţia Sighişoara.

Poziţia de recunoaştere a comiterii infracţiunilor a fost menţinută de către inculpaţi şi cu prilejul audierii lor de către instanţă, chiar dacă fiecare a încercat să nuanţeze participaţia proprie, în special, în ce priveşte luarea deciziilor pe parcursul achiziţionării şi transportării drogurilor.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a mai avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul şi mijloacele de comitere a infracţiunilor - cantitatea importantă de rezină de cannabis traficată - aproape 10 kg, participaţia concretă a fiecăruia în realizarea acţiunilor infracţionale. S-a reţinut că, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice înregistrate, inculpatul B. şi inculpata G. au fost cei care au stabilit detaliile şi au luat deciziile privind traficul de droguri, ceilalţi doi, având un rol mai puţin important. Astfel, s-au avut în vedere în mod deosebit "planurile de extindere" pe care le făceau inculpatul B. şi inculpata G. după ce primul transport de droguri ar fi reuşit. De asemenea, instanţa a reţinut numărul actelor materiale în cazul inculpatei G., urmarea ce s-ar fi putut produce prin comercializarea acestei cantităţi de rezina canabis, persoana fiecăruia dintre inculpaţi - fără antecedente penale, conduita acestora după săvârşirea infracţiunilor, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii B.F., B.P.M. şi G.F.D.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii atacate.

Inculpatul B.F. a solicitat instanţei admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, procedând la o nouă judecare să se pronunţe o nouă hotărâre prin care să se dispună reţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului, precum şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) din C. pen.

Inculpata G.F.D. a solicitat instanţei admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii apelate şi reducerea pedepsei raportat la circumstanţele obiective ale comiterii faptei, la circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi la circumstanţele cauzei, avându-se în vedere dispoziţiile legale ale articolelor 320¹ C. proc. pen. coroborate cu articolele 71, 74 şi 76 din C. pen.

Pentru inculpatul B.P.M. s-a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Prin Decizia penală nr. 38/A din 07 martie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul B.P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 220 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor, care a fost desfiinţată în sensul că:

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor B.F. şi O.H.B. dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi s-au înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. reţinute în favoarea celor doi inculpaţi.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului B.G. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare la:

- 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului O.H.B. în pedepsele individuale şi a fost majorată pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului O.H.B. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an închisoare la:

- 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului O.H.B. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca inculpatul O.H.B. să execute pedeapsa rezultantă de:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei aplicată inculpatei G.F.D. în pedepsele individuale.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei G.F.D. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an şi 10 luni închisoare la:

- 1 an şi 11 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost majorată pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei G.F.D. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani închisoare la:

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca inculpata G.F.D. să execute pedeapsa rezultantă de:

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.P.M., cetăţean spaniol, ca urmare a decesului inculpatului şi a înlăturat obligarea inculpatului B.P.M. de la plata cheltuielilor judiciare în fond în sumă de 2000 RON.

A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor B.F. şi G.F.D. şi a fost dedus din pedepse, arestul preventiv până la zi, 7 martie 2013.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de inculpaţii B.F. şi G.F.D. împotriva aceleaşi sentinţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârşite de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. proc. pen., instanţa de fond, în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii.

De asemenea, situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată de instanţa de fond.

S-a reţinut că instanţa de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen. şi pe baza acestuia a reţinut situaţia de fapt şi a făcut încadrarea în drept.

Faţă de situaţia de fapt reţinută corect de instanţa de fond, curtea a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este corespunzătoare, că vinovăţia acestora a fost pe deplin dovedită, doar că pedepsele aplicate acestora nu au fost corect individualizate.

Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpaţilor, dar şi faptele şi gradul de pericol social concret al acestora.

Recunoaşterea unor anumite împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă, împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în mod concret imperativul justei individualizări a pedepsei.

Împotriva Deciziei nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii B.F., G.F.D. şi O.H.B.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză se impunea ca în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, prima instanţă şi cea de apel să dispună prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic al inculpaţilor în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, aspect care va fi remediat pe calea recursului.

Examinând recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi B.F., G.F.D. şi O.H.B. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, la data de 7 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenţii-inculpaţi B.F., G.F.D. şi O.H.B., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

În recurs, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., respectiv redozarea pedepselor aplicate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată însă că pedepsele au fost aplicate în limitele prevăzute de textul de lege

Verificând îndeplinirea cerinţelor mai sus menţionate, se observă, însă, că inculpaţii B.F. şi G.F.D. şi-au motivat recursurile oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor inculpaţilor B.F., G.F.D. circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Instanţa constată că abrogarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele recursului.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte atât decizia penală, cât şi Sentinţa penală nr. 220/P din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor numai sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

Va dispune prelevarea de la inculpaţii B.F., G.F.D. şi O.H.B. de probe biologice în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F., G.F.D. şi O.H.B. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat B.F. va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 august 2012 la 19 iunie 2013 şi va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei G.F.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 august 2012 la 19 iunie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi B.F. şi G.F.D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga şi recurentul inculpat O.H.B. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia penală, cât şi Sentinţa penală nr. 220/P din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor numai sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

Dispune prelevarea de la inculpaţii B.F., G.F.D. şi O.H.B. de probe biologice în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.F., G.F.D. şi O.H.B. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 august 2012 la 19 iunie 2013.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei G.F.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 august 2012 la 19 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi B.F. şi G.F.D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat O.H.B. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 2069/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 2192/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2157/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2157/2013. Penal