ICCJ. Decizia nr. 2074/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2074/2013
Dosar nr. 6477/40/2012
Şedinţa publică din 13 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 18 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 6477/40/2012 au fost condamnaţi inculpaţii:
1. V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare.
2. V.S., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În temeiul art. 65 lit. i) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 6 ani.
Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) raportat la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2012 la zi, respectiv durata arestării preventive de la 31 august 2012 la zi pentru inculpatul V.S.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească părţii civile N.I.I., în solidar, suma de 13.000 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile N.I.I. o contribuţie periodică în sumă de 600 lei lunar, respectiv câte 200 lei, lunar, pentru fiecare din minorii G.D.G., G.C.M. şi G.G.M., începând cu data săvârşirii faptei, respectiv 21 iulie 2012 şi până la majoratul fiecărui minor în parte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 22 octombrie 2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii V.M. şi V.S., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapte constând, în esenţă, în aceea că în noaptea de 20/ 21 iulie 2012, inculpaţii, care sunt fraţi, pe fondul consumului de alcool au lovit victima G.C. cu pumnii şi picioarele în toate zonele corpului, în loc public, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la deces.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faşa locului şi planşă fotografică (fila 6-8; 18-38 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare a hainelor inculpatului V.M. (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal de examinare criminalistică şi planşă fotografică (fila 47-48; 50-61 doar urmărire penală), concluzii provizorii medico-legale şi raport de necropsie nr. 210/N din 15 octombrie 2012 (fila 66-71 dosar urmărire penală), planşă fotografică cu aspecte fixate cu ocazia efectuării necropsiei (fila 72-102 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 27 septembrie 2012 pentru inculpatul V.S. (fila 128 - 129 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor B.D. (fila 130 dosar urmărire penală), P.C. (fila 131, 133 dosar urmărire penală), O.C. (fila 132, 135 dosar urmărire penală şi fila 56 dosar), E.A.A. (fila 134 dosar urmărire penală şi fila 83 dosar), R.C.B. (fil.136 dosar urmărire penală şi fila 57 dosar), B.I. (fila 137, 138-139 dosar urmărire penală şi 59-60 dosar) şi I.M. (fila 58 dosar instanţă), precum şi cu declaraţiile inculpatului V.M., care a recunoscut fapta.
Instanţa de fond a reţinut că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul V.M. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, cu precizarea că a lovit victima singur, iar nu împreună cu fratele său.
Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2012, instanţa a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că acesta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că nu recunoaşte fapta aşa cum este reţinută în rechizitoriu, respectiv că a comis omorul împreună cu fratele său.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 34 din 11 martie 2013, a admis apelurile declarate de inculpaţii V.M. şi V.S. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 18 ianuarie pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 6477/40/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare).
A condamnat pe inculpatul V.S., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 16 ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa de executat pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la data de 18 ianuarie 2013, la zi.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor V.M. şi V.S.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii V.M. şi V.S. şi partea civilă N.I.I.
Recurentul inculpat V.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei, apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii prin hotărârea atacată.
În acest sens, a arătat că nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 73 lit. a) şi b) C. pen., nefiind reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, pe care astfel le solicită a fi reţinute, alături de dispoziţiile art. 74-76 C. pen., cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special.
Recurentul inculpat V.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că s-a stabilit o pedeapsă în alte limite prin neaplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în apel, deşi a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei, astfel după cum se află la dosarul cauzei, astfel că în raport de aspectele învederate a solicitat admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă N.I.I., în motivele scrise aflate la dosarul cauzei a criticat decizia atacată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că s-a procedat greşit la reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor, întrucât aceştia au premeditat fapta şi nu au recunoscut-o.
A mai arătat că în urma faptei de omor săvârşite de către inculpaţi a rămas văduvă cu trei copii minori în îngrijire, iar inculpaţii nu au contribuit material cu nimic pentru ajutorarea copiilor.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, respingerea recursurilor formulate de inculpaţi privind reducerea pedepselor şi menţinerea celor stabilite de Tribunalul Botoşani.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea pronunţată prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat V.S. şi de partea civilă N.I.I. vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunţată decizia penală nr. 34/2013 a Curţii de Apel Suceava, respectiv 11 martie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedepsele aplicate inculpaţilor V.S. şi V.M. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul V.M., interpelat de instanţă, în sensul că în raport de noile modificări introduse prin Legea nr. 2/2013, invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. presupune depunerea motivelor de recurs, în scris, cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, apărătorul inculpatului arătând că se află la dosar motivele de recurs formulate de către acesta, a apreciat că se subsumează acestui caz de reformare criticile sale.
Dispoziţiile invocate vizează cazul în care se poate face recurs când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În situaţia în care, prin extrapolare, instanţa de recurs ar fi constatat că inculpatul, deşi se încadra în prevederile legale nu a beneficiat de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. în raport de modificările intervenite prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte constată că în cauză nu este aplicabil textul de lege astfel modificat.
În acest context juridic coroborat cu stadiul procesual al cauzei, inculpatul nu poate beneficia de noile modificări legislative.
Or, prin criticile susţinute vizând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, se tinde la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil, astfel după cum anterior s-a arătat.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpa ţ ii V.M. ş i V.S. ş i de partea civilă N.I.I. împotriva deciziei penale nr. 34 din data de 11 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Deduce prevenţia din pedeapsa aplicată inculpatului V.M. de la data de 22 iulie 2012 la data de 13 iunie 2013 şi pentru inculpatul V.S. de la data 31 august 2012 la data de 13 iunie 2013.
Obligă recuren ţ ii inculpa ţ i la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civil N.I.I. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedi nţă publică, azi 13 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2596/2013. Penal → |
|---|
