ICCJ. Decizia nr. 211/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 211/2013

Dosar nr. 375/1/2013

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1391/44/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 317 raportat la art 278¹ alin. (7) C. proc. pen., a respins excepţia de nelegalitate invocată de petiţionară privind adresa nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P. Galaţi, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care s-au stabilit în sarcina petiţionarei obligaţii de plată către bugetul de stat constând în impozit pe profit şi majorări în valoare de 1.054.399.917 lei şi TVA în valoare de 307.936.652 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată sub nr. 1391/44/2013 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen., petiţionara SC P.F. SRL a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 75/P/2011 din 05 august 2011 şi a rezoluţiei nr. 925/II/2/2011 din 17 octombrie 2011, ambele dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

La termenul din 14 ianuarie 2013, petiţionara a formulat o excepţie de nelegalitate privind adresa nr. 10648 din 22 aprilie 2004 emisă de D.G.F.P. Galaţi, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care s-au stabilit în sarcina petiţionarei obligaţii de plată către bugetul de stat constând în impozit pe profit şi majorări în valoare de 1.054.399.917 lei şi TVA în valoare de 307.936.652 lei.

Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1391/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în şedinţă publică, a declarat recurs oral petiţionara SC P.F. S.R.L, care nu a fost motivat.

Recursul declarat de petiţionară a fost înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu numărul de dosar 375/1/2013, fixându-se prim termen de judecată la 21 ianuarie 2013, când instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată de petiţionară.

Examinând recursul declarat de petiţionara SC P.F. S.R.L, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care urmează:

În speţă, petiţionara a declarat recurs împotriva încheierii pronunţate la data de 14 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 1391/44/2011, de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de fond.

Prima instanţă, deliberând asupra excepţiei de nelegalitate a înscrisului aflat la dosarul de urmărire penală, în temeiul art. 317 raportat la art 278¹ alin. (7) C. proc. pen., a respins cererea, faţă de împrejurarea că obiectul dosarului îl constituie o plângere împotriva rezoluţilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹ pct. 2 C. proc. pen., "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".

Prin urmare, încheierea recurată nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu fondul, or, în cauză, prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la fondul plângerii formulate de petiţionară, termenul de soluţionare a dosarului fiind fixat, prin aceeaşi încheiere, la 8 februarie 2013.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată că, petiţionara a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, petiţionara a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu şi, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL împotriva încheierii din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1391/44/2011.

Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

← ICCJ. Decizia nr. 444/2013. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 1927/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: