ICCJ. Decizia nr. 1927/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1927/2013
Dosar nr. 58290/3/2011
Şedinţa publică din 6 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 985/ F din 12 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 58290/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul C.Ş., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 401 din 07 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 26 martie 2008, şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi b C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 01 iunie 2010 la 07 iunie 2010.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,55 grame heroină, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria H nr. 0001079/08 aprilie 2009, în vederea distrugerii cu obligaţia păstrării contraprobei potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 150 lei, avansată de stat.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti, nr. 1614/D/P/2010, din data de 29 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în ziua de 1 aprilie 2009 a vândut colaboratorului „A.M.” o doză conţinând 0,66 grame heroină cu suma de 150 lei.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de „A.M.” – nume de cod, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi disjungerea cauzei faţă de învinuitul M.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în vederea continuării cercetărilor într-un dosar separat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat următoarele :
La data de 26 februarie 2009, organele de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - s-au sesizat cu privire la faptul că există indicii temeinice referitoare la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 de către numiţii „M.U.”, „G.”, „F.” şi „P.L.”, „T.U.”, „V.C.M.”, I.C., „G.”, „C.”, „N.” şi alţii, constând în aceea că aceştia vând în mod constant, ilicit, heroină în zona Ferentari - Sebastian sector 5.
Prin Rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - nr. 75/D/P/2009 din data de 12 august 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a numitei I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
„Vasile Copii Mulţi” a fost identificat ulterior în persoana învinuitului M.V., iar „F.” în persoana inculpatului C.Ş.
Prin ordonanţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - nr. 20/ A din 11 martie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorilor „O.G.” şi „V.R.” şi a colaboratorilor acestora „P.M.”şi „A.M.” precum şi autorizarea cumpărării sub supravegherea investigatorilor acoperiţi de către colaboratorii acestora a cantităţii de 30 grame de heroină de la persoanele suspecte, autorizaţia fiind valabilă până la data de 09 mai 2009.
Prin Ordonanţa nr. 10/ A din 17 martie 2009, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a imaginilor audio/ video în mediu ambiental privind activităţile ilicite de trafic de droguri de mare risc desfăşurate de suspecţi. Ordonanţa a fost confirmată prin încheierea de şedinţă a Tribunalului Bucureşti nr. 296/AI/2009.
De asemenea, Tribunalul Bucureşti (autorizaţie nr. 296/ AI din 19 martie 2009) a autorizat în continuare înregistrarea audio/ video în mediu ambiental a întâlnirilor şi convorbirilor purtate între suspecţi cu colaboratorii „P.M.” şi „A.M.” pe o perioadă de 30 zile de la data de 19 martie 2009 până la data de 15 aprilie 2009.
La data de 01 aprilie 2009, colaboratorul „A.M.”- nume de cod, s-a prezentat la sediul organelor de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog, unde a fost percheziţionat corporal, asupra sa negăsindu-se substanţe interzise la deţinere, după care i s-a înmânat suma de 150 lei pentru cumpărarea unui gram de heroină de la suspecţi.
Colaboratorul „A.M.” a apelat-o telefonic la numărul 0729xxxxxx pe „L.” care i-a comunicat faptul că-i poate da un gram de heroină prin intermediul lui „F.”, identificat ulterior în persoana inculpatului C.Ş.
„L.” i-a comunicat numărul de telefon al inculpatului C.Ş. zis „F.” respectiv 0768xxxxxx.
Lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - au format un dispozitiv de supraveghere în zona Ferentari - Zeţari sector 5, iar în jurul orei 16:00, colaboratorul „A.M.” s-a deplasat sub supravegherea investigatorului, în staţia R.A.T.B. „Zeţari” unde s-a întâlnit cu inculpatul C.Ş. căruia i-a înmânat suma de 150 lei, iar inculpatul a scos din cavitatea bucală o punguţă din material plastic în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină şi i-a remis-o colaboratorului „A.M.”.
Acesta, după ce a luat punguţa respectivă, a plecat şi s-a îndreptat spre investigatorul sub acoperire „V.R.” - nume de cod, căruia i-a predat doza pe care acesta a introdus-o într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip M.A.I.
Colaboratorul „A.M.”- nume de cod a fost percheziţionat din nou, ocazie cu care asupra sa nu s-au găsit substanţe interzise de lege la deţinere ori alte bunuri care să intereseze cauza.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 02 aprilie 2009 a concluzionat că proba constând într-o punguţă din material plastic de culoare albă conţine 0,66 grame Heroină.
Heroina (diacetilmorfma) face parte din Tabelul Anexă I din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 0,55 grame de heroină rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 08 aprilie 2009.
La data de 20 mai 2010 a fost efectuată, în baza autorizaţiei nr. 284 din 18 mai 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, o percheziţie domiciliară la adresa din strada Aleea Livezilor, unde locuieşte inculpatul C.Ş. zis „F.”, însă nu au fost găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri ori valori interzise de lege sau care să intereseze cauza.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C.Ş. s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar în cursul urmăririi penale acesta a lipsit nejustificat la chemarea procurorului, motiv pentru care nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Singura declaraţie dată de inculpat a fost cu prilejul luării măsurii arestării preventive împotriva sa, ocazie cu care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care ulterior a fost trimis în judecată, declaraţie referitor la care instanţa de fond a constatat că nu se coroborează cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză, aşa cum cer dispoziţiile art. 69 C. proc. pen.
Prin urmare, s-a concluzionat că susţinerea inculpatului că fapta nu există, este infirmată de probele administrate în cauză şi din care rezultă că în punguţa predată de colaborator a fost identificată substanţa care conţine heroină şi care face parte din Tabelul Anexă 1 din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte apărarea conform căreia fapta nu a fost săvârşită de inculpat şi pentru care s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., tribunalul a constatat, din analiza mijloacelor de probă, că fapta există şi a fost comisă de inculpatul C.Ş. cu vinovăţie în forma intenţiei directe.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.Ş., constând în aceea că la data de 1 aprilie 2009 a vândut colaboratorului „A.M.” o doză conţinând 0,66 grame heroină cu suma de 150 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, persoana inculpatului care este recidivist - primul termen al recidivei postcondamnatorii constituindu-l pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 407 din 7 martie 2008 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în condiţiile art. 861 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciindu-se că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii poate fi atins numai prin executarea acesteia în condiţii de detenţie.
În favoarea inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dată fiind cantitatea mică de heroină oferită de inculpat spre vânzare colaboratorului cu identitate protejată şi, în consecinţă, s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Apelul declarat de inculpat prin care a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări şi a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 54/ A din 22 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 58290/3/2011 (4234/2011).
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că săvârşirea infracţiunii de către inculpat, ca şi vinovăţia acestuia, rezultă fără echivoc din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, declaraţiile colaboratorului şi ale investigatorului sub acoperire, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de redare a imaginilor video şi a convorbirilor telefonice.
A mai reţinut instanţa de apel că inculpatul nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă - refuzând să dea declaraţii - cu privire la aceste dovezi certe care îl indică drept autor al infracţiunii şi la motivele pentru care ele ar trebui înlăturate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.Ş. care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a susţinut că în mod greşit a fost condamnat, în condiţiile în care nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa sa nu au fost găsite sume de bani sau droguri, este încadrat în muncă şi îşi câştigă existenţa în mod cinstit, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi a deciziei şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat de inculpat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt la care se referă art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă şi anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi să fie esenţială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanţă.
În speţa dedusă judecăţii, starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel nu este contrară probelor administrate în cauză, din a căror examinare rezultă fără dubiu că recurentul inculpat este autorul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată.
Astfel, procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 26 septembrie 2009 de către ofiţeri din cadrul Serviciului Antidrog - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - este susţinut de probele administrate în cauză şi anume: declaraţia colaboratorului „A.M.” - nume de cod, dată în cursul urmăririi penale şi menţinută în faza cercetării judecătoreşti, în care acesta arată că în ziua de 1 aprilie 2009 s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - în vederea efectuării unei cumpărări supravegheate de heroină de la numita S.L.A. pe care a contactat-o telefonic şi care i-a comunicat că îi va da cantitatea de un gram de heroină prin intermediul numitului „F.” şi că locul tranzacţiei este zona Zeţari, dându-i numărul de telefon al intermediarului.
Colaboratorul, în jurul orelor 16:00 s-a deplasat în zona Zeţari unde a primit de la investigatorul cu identitate protejată suma de 150 lei necesară pentru cumpărarea unui gram de heroină, precum şi un dispozitiv de înregistrare audio.
La locul stabilit, colaboratorul „A.M.” - nume de cod - s-a întâlnit cu „F.”, identificat ulterior în persoana recurentului inculpat de la care a primit în schimbul sumei de 150 lei o punguţă de celofan care era închisă la un capăt prin ardere, pe care acesta a scos-o din gură şi referitor la care i-a spus că în interiorul ei se afla un gram de heroină.
După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul „A.M.” s-a întâlnit cu investigatorul, căruia i-a predat dispozitivul de înregistrare şi punguţa cu heroină cumpărată de la recurent.
Declaraţia colaboratorului este susţinută de depoziţia investigatorului cu identitate protejată „V.R.” - nume de cod - care relatează că în ziua de 1 aprilie 2009 i-a efectuat un control corporal colaboratorului „A.M.” în vederea efectuării unei cumpărări supravegheate de heroină de la S.L.A. Colaboratorul a apelat-o telefonic pe L. care i-a spus că îi poate procura cantitatea de un gram de heroină, însă îl va trimite pe „F.” pentru a i-o înmâna, comunicându-i numărul de telefon al acestuia. În continuare, colaboratorul l-a sunat pe „F.” şi de comun acord au stabilit să se întâlnească în staţia RATB a tramvaiului nr. 7, respectiv, în zona Zeţari.
Investigatorul cu identitate protejată mai arată în declaraţiile date, că i-a instalat colaboratorului un dispozitiv de înregistrare audio după care împreună s-au deplasat la locul stabilit telefonic de colaborator cu „F.”. După aproximativ 5 minute, a observat cum colaboratorul s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin, de aproximativ 45 ani, 1,70-1,75 m înălţime, ten închis la culoare, îmbrăcat într-o geacă de piele de culoare neagră şi pantaloni de trening. După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul a revenit la locul în care se afla investigatorul şi i-a predat acestuia dispozitivul de înregistrare şi o punguţă de celofan pe care a primit-o de la „F.” care, aşa cum s-a arătat, potrivit menţiunilor din procesul-verbal încheiat de organul de urmărire penală la data de 9 aprilie 2009 a fost identificat în persoana recurentului inculpat (fila 36 dosar urmărire penală). În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 8 decembrie 2011, recurentul inculpat a fost recunoscut în sala de judecată de către colaboratorul „A.M.”.
Nu lipsite de relevanţă în stabilirea vinovăţiei recurentului inculpat ca autor al infracţiunii deduse judecăţii, sunt discuţiile telefonice - necontestate de inculpat - purtate de acesta la data de 1 aprilie 2009 cu colaboratorul „A.M.” şi din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la locul stabilit ca urmare a faptului că a fost sunat de L., a ţinut punguţa de heroină în gură, apoi a predat-o colaboratorului, ştia cuantumul sumei de bani pe care trebuia să o primească în schimbul heroinei vândute şi faptul că L. luase heroina de la S.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 2 aprilie 2009, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că „proba înaintată în cauză privind pe F. este constituită din 0,66 grame substanţă care conţine heroină” (filele 30-31 dosar urmărire penală).
Faţă de probele la care s-a făcut referire în cele ce preced, care au fost analizate pe larg şi în considerentele sentinţei care a fost confirmată prin decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că infracţiunea dedusă judecăţii există în materialitatea ei, a fost comisă de recurentul inculpat C.Ş. cu intenţie directă şi că apărarea acestuia în sensul că nu este el autorul faptei, - apărare formulată în singura declaraţie pe care a dat-o cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă formulată de parchet, deoarece ulterior inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, - în mod judicios şi temeinic argumentat a fost înlăturată de instanţa de fond.
În consecinţă, reţinând că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, recursul declarat de inculpatul C.Ş. se va respinge ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.Ş. împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 22 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1643/2013. Penal → |
|---|
