ICCJ. Decizia nr. 2122/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (ar

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2122/2013

Dosar nr. 4015/108/2007

Şedinţa publică din 17 iunie 2013

Deliberând asupra recursului;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 163 din 22 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat F.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat D.F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.R.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat V.R.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.F.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de. art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen.

S-a constatat că partea vătămată Municipiul Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost revocată măsura asiguratorie a instituirii sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 177/P/2006 din 12 iunie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. asupra următoarelor bunuri:

- casă şi teren în suprafaţă de 234 mp situate în Arad, str. I.L. Caragiale, înscrise în C.F. Arad, aparţinând inculpatului F.G.;

- casă şi teren în suprafaţă de 933 mp situată în Arad, str. Căpitan Ignat, înscrise în C.F. aparţinând inculpatului D.F.;

- apartament cu două camere situat în Arad, str. Episcopiei, înscris în C.F. Arad, aparţinând inculpatului V.R.G.;

- apartament cu trei camere situat în Arad, Calea Aurel Vlaicu, înscris în C.F. Arad, aparţinând inculpatei P.F.M.;

- casă şi teren în suprafaţă de 500 mp situate în Arad, str. Jiului, înscris în C.F. Arad, aparţinând inculpatei P.F.M.;

- autoturism marca L.V. cu nr. de înmatriculare x, seria şasiu X aparţinând inculpatei P.F.M. în baza art. 192 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. emis la data de 25 octombrie 2007 în Dosarul nr. 177/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

1. F.G., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art.248, 248¹ C. pen.; cu aplicarea art.33 lit. d) C. pen.

2. D.F., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.255 din C.pen. cu referire la art.6 din Legea nr. 78/2000; art. 26 raportat la art. 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 248 - 248¹ din C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

3. V.R.G., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 255 din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 26 raportat la art. 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 248 - 248¹ din C. pen.; cu aplicarea art.33 lit. a) din C. pen.

4. P.F.M., sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248, 248¹ din C. pen.

La data de 29 octombrie 2007 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 4015/108/2007.

Ulterior, prin hotărârea nr. 318 din 24 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea formulată de petiţionarul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Arad la Tribunalul Alba.

La data de 09 martie 2011, Dosarul nr. 4015/108/2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:

La data de 01 octombrie 2002, Consiliul de Administraţie al SC Z. SA Arad, societate comercială cu capital de stat, a hotărât convocarea Adunării Generale a Acţionarilor, care a avut pe ordinea de zi de la acea dată înstrăinarea activelor societăţii, care se aflau într-o stare avansată de degradare. între activele aflate în proprietatea societăţii s-a aflat şi terenul pe care se aflau clădirile fabricii, teren situat în centrul municipiului Arad, str. Mureşului, fără număr, aflat în proprietatea statului român.

Astfel, la data de 01.10.2002 cu unanimitate de voturi Adunarea Generală a Acţionarilor a hotărât înstrăinarea activelor, respectiv a clădirilor active care erau în proprietatea SC Z. SA Arad.

Între inculpaţii F.G. (primar al municipiului Arad), D.F. şi V.R. existau relaţii de prietenie şi colaborare.

Inculpaţii D.F. şi V.R.G., în calitate de administratori ai SC E.P. SRL şi-au manifestat intenţia de a deveni proprietari asupra acestor active, pentru ca ulterior să achiziţioneze şi terenul aferent acestor clădiri.

La data de 07 decembrie 2004, între SC Z. SA, în calitate de promitent-vânzător şi SC E.P. SRL în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect activele, respectiv clădirile societăţii.

La data de 22 februarie 2005 între SC E.P. SRL şi SC Z. SA Arad s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, având ca obiect prima tranşă din ansamblul de active. Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 200.000 euro.

La data de 03 martie 2005, între inculpatul F.G., soţia acestuia F.E., pe de o parte, şi inculpaţii D.F. şi V.R.G., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de schimb prin care soţii F. îşi cedează apartamentul în schimbul unui imobil casă.

La data de 09 mai 2005 între SC Z. SA Arad şi SC E.P. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru o altă parte din clădiri contra sumei de 100.000 euro.

Ulterior, la data de 21 iunie 2005 s-a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare între SC Z. SA Arad şi SC E.P. SRL pentru o altă parte de clădiri, preţul vânzării fiind de 100.000 euro.

La data de 24.08.2005 SC E.P. SRL a cumpărat ultima parte din clădirile aparţinând SC F.Z. SA Arad.

În total pentru activele aparţinând SC F.Z. SA Arad, SC E.P. SRL a plătit suma de 600.000 euro plus taxa pe valoarea adăugată.

Devenind astfel proprietara clădirilor SC E.P. SRL a demarat procedura în vederea achiziţionării terenului de sub aceste clădiri teren aflat în proprietatea statului român.

Astfel la data de 30.06.2005 SC E.P. SRL prin cererea nr. 24705/2005 l-a înştiinţat pe inculpatul F.G. (primarul municipiului Arad) despre faptul că a achiziţionat o serie de clădiri de la SC F.Z. SA astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 32¹ din O.U.G. nr. 88/1997 a solicitat cumpărarea terenului aferent acestor construcţii respectiv suprafaţa de 6.185 m.p.

Ulterior după ce a devenit proprietară asupra tuturor clădirilor aparţinând SC F.Z. SA la data de 30 noiembrie 2005 SC E.P. SRL a solicitat cumpărarea terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. aferentă construcţiei fabricii de zahăr.

La data de 05 decembrie 2005 inculpatul F.G. a întocmit expunerea de motive nr. 26.094 prin care a propus vânzarea terenului către SC E.P. SRL.

La data de 05 decembrie 2005 inculpatul F.G. prin dispoziţia nr. 2099 l-a delegat pe viceprimarul D.T. să exercite funcţia de preşedinte al comisiei de negociere.

În aceeaşi zi respectiv 05 decembrie 2005 între Consiliul Local Arad şi SC E.P. SRL s-a încheiat procesul verbal de negociere nr. 3 pentru vânzarea suprafeţei de 52.434 m.p. situat în Arad str. Malul Mureşului - F.N. - în baza H.G. nr. 577/2002. Procesul verbal de negociere prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent clădirilor/ în termen de maxim 60 zile de la data negocierii respectiv 05 februarie 2006.

Comisia de Buget Finanţe a Consiliului Local Arad a avizat favorabil vânzarea terenului, la data de 16 ianuarie 2006, iar la data de 17 ianuarie 2006 Comisia de Urbanism Comisia Juridică şi Comisia pentru Sănătate Familie Protecţie Socială Cultură Culte învăţământ şi Relaţii Externe a avizat nefavorabil proiectul de vânzare a terenului.

Prin hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad s-a aprobat procesul verbal de negociere nr. 3 şi implicit vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 mp. în favoarea SC E.P. SRL.

La data de 23 ianuarie 2006 între comisia de negociere din cadrul Consiliului Local Arad şi SC E.P. SRL s-a încheiat actul intitulat Protocol în care se stipulau următoarele: actul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile din momentul avizării de către Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară a lucrării cadastrale de identificare şi parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces verbal".

Ulterior la data de 01 iunie 2006 SC E.P. SRL a demarat formalităţile de înstrăinare a terenului către Timişoara Piaza Center stabilind preţul de vânzare al terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. la suma de 2.936.304 euro plus TVA.

La data de 13 iunie 2006 între SC E.P. SRL şi SC T.P.C. SRL s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafaţă de 52.434 m.p.

La data de 14 iunie 2006 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică între Primăria Municipiului Arad şi SC E.P. SRL.

Tot la acea dată, SC T.P.C. SRL a achitat avansul în sumă de 1.596.795 euro, din care SC E.P. SRL a plătit în favoarea Consiliului Local Arad suma de 838.944 euro reprezentând preţul terenului.

La data de 04 iulie 2006, între SC E.P. SRL şi SC T.P.C. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect terenurile şi construcţiile. Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 2.936.304 euro plus TVA.

Starea de fapt mai sus reţinută a reieşit din coroborarea întregului material administrat în cursul urmăririi penale, cuprins în XVII volume de urmărire penală.

Analizând vastul material probatoriu administrat în cauză, cuprins în cele XVII volume de urmărire penală, precum şi în cele 4 volume constituite în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului F.G., respectiv la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpaţilor D.F. şi V.R.G., Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpaţii V.R.G. şi D.F. au fost coproprietarii imobilului casă de locuit situat în Arad, str. I.L. Caragiale, jud. Arad, iar inculpatul F.G. împreună cu martora F.E. deţineau în coproprietate imobilul apartament situat în Arad, str. Răsăritului, jud. Arad.

La data de 03 martie 2005 între inculpatul F.G., pe de o parte, şi inculpaţii V.R. şi D.F., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de schimb, contract prin care inculpatul F.G. a cedat în favoarea inculpaţilor D. şi V. apartamentul, iar inculpaţii D. şi V. au cedat la rândul lor casa pe care erau coproprietari. Concomitent schimbului a fost achitată şi suma de 20.000 euro cu titlu sultă, sumă ce reprezenta diferenţa valorică dintre cele două imobile (100.000 euro reprezentând valoarea casei de locuit, iar 75.000 euro valoarea apartamentului).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în cursul lunii martie a anului 2005, inculpatul F.G. a primit un imobil de la mituitorii V.R.G. şi D.F., imobil mai valoros cu 115.550 euro decât apartamentul dat la schimb, faptă comisă pentru ca inculpatul F.G. să-şi exercite în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi, de asemenea, să întârzie efectuarea unui act, respectiv înstrăinarea unui imobil.

În sarcina inculpaţilor D.F. şi V.R.G. s-a reţinut, în esenţă, că au transferat printr-un contract de schimb un imobil de o valoare net superioară inculpatului F.G. în scopul ca acesta din urmă să-i favorizeze în cursul procedurilor de achiziţie directă şi fără licitaţie a unui teren aparţinând Consiliului Local Arad.

În rechizitoriu, s-a reţinut ca fiind relevante sub aspectul vinovăţiei inculpaţilor F.G., D.F. şi V.R.G. în comiterea infracţiunilor sus amintite: depoziţiile martorilor F.E., S.G.

Astfel, în cursul urmăririi penale, martora F.E., soţia inculpatului F.G. a arătat că s-a implicat în renovarea locuinţei situată în I.L. Caragiale, după care l-a convins pe F.G. să accepte schimbul, deşi acesta nu a fost de acord iniţial cu schimbul, întrucât „nu voia scandal ” .

Aceeaşi martoră a arătat că până la urmă l-a convins pe inculpatul F.G. să accepte schimbul, schimb care a avut loc numai după ce locuinţa a fost amenajată în mod corespunzător şi după gusturile martorei, (vol. III, f. 18-19).

Martorul S.G. a confirmat cele arătate de fiica sa, martora F.E. (vol. III, f. 20-21).

Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti, la prima instanţă, martora F.E., soţia inculpatului F.G., a învederat instanţei că în virtutea relaţiilor de prietenie existente între familiile F. şi familiile D. şi V., a fost solicitată de către aceştia din urmă să se implice în amenajarea imobilului din Arad, str. Răsăritului. A arătat, de asemenea, că fiind prima lucrare de amenajare a unui imobil după terminarea facultăţii de arhitectură, şi-a dorit să locuiască în acel imobil, spunându-i acest lucru soţului, care, iniţial, nu a fost de acord decât cu efectuarea unui schimb, întrucât nu aveau disponibilităţi băneşti. Referitor la suma de 20.000 euro stabilită cu titlu de sultă, martora a declarat că inculpatul V.R.G. i-a prezentat o situaţie a costurilor efectuate la imobil cu materialele şi manopera până la acel moment, reprezentând o valoare de 100.000 euro, suma de 20.000 euro reprezentând diferenţa de valoare dintre apartament, pe care l-a apreciat la 80.000 euro.

Depoziţia martorei F.E., dată în cursul cercetării judecătoreşti, a fost confirmată de declaraţia inculpatului D.F. (vol. I inst. f. 298), care a arătat că a apelat la F.E. în calitatea acesteia de arhitect. Inculpatul a arătat că, făcând un calcul cu privire la valoarea imobilului, a apreciat-o la suma de 100.000 euro.

Şi din declaraţia martorului S.G. (vol. I) rezidă că imobilul aparţinând inculpaţilor D.F. şi V.R.G. a fost evaluat la suma de 100.000 euro.

Totodată, inculpatul V.R.G. a arătat în declaraţia dată de inculpat (voi. I) că tranzacţia privitoare la imobilele în cauză a fost iniţiativa soţiei inculpatului F.G., care s-a şi ocupat de lucrările de amenajare ale imobilului în calitatea sa de arhitect.

Prin urmare, coroborând depoziţiile martorilor cu declaraţiile inculpaţilor mai sus amintiţi, rezidă că, contractul de schimb din data de 03 martie 2005 a fost încheiat la iniţiativa soţiei inculpatului F.G. şi nu în considerarea calităţii acestuia de primar sau în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, aşa cum se reţine în rechizitoriu.

S-a reţinut, de asemenea, în rechizitoriu, împrejurarea că respectivul contract de schimb a avantajat în mod cert pe inculpatul F.G., suprapunerea valorilor din rapoartele experţilor conducând la diferenţa de 115.550 euro acesta fiind beneficiul patrimonial obţinut de inculpat în urma schimbului efectuat. Astfel, suma de 115.550 euro este rezultatul diferenţei între valoarea imobilului din str. I.L. Caragiale şi suma la care a fost evaluat apartamentul din str. Răsăritului, adăugându-se la aceasta din urmă şi suma de 20.000 euro, plătită cu titlu de sultă.

Cu privire la diferenţa valorică dintre cele două imobile, s-au invocat două rapoarte de evaluare, întocmite de bănci, astfel:

- raportul de evaluare întocmit pentru beneficiarul SC A.T. SRL, în scopul garantării unui împrumut contractat la Banca I.R., raport care a concluzionat valoarea reală a apartamentului la suma de 75.000 euro;

- raportul de evaluare întocmit de B. pentru garantarea unui credit ipotecar care a fost contractat de soţii F., suma în cauză constituind sulta. Valoarea stabilită de expert pentru imobilul situat în Arad, str. I.L. Caragiale se ridică la 206.550 euro echivalentul a 268.547 dolari S.U.A.

Privitor la această diferenţă de 115.550 euro, reţinută ca fiind beneficiul patrimonial obţinut de inculpatul F.G., tribunalul a reţinut că aceasta este infirmată de rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză pe parcursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert ing. A.C. şi expert asistent ing. P.I.M., existent la dosarul cauzei (vol. II f. 244-266), rezidă că valoarea tehnică la data de 02 martie 2005 a imobilului situat în Arad, str. Ion Luca Caragiale, înscris în CF Arad, intravilan casă în suprafaţă de 234 m.p. este de 300.504 RON.

În anexa nr. 2 a aceluiaşi raport de expertiză tehnică privind calculul valorii de circulaţie a imobilului la data de 02 martie 2005, se estimează valoarea la 99.000 euro la un curs valutar de 3,62 Ron/euro.

Ulterior strămutării cauzei, la Tribunalul Alba, la data de 21 noiembrie 2011 a fost întocmit, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, un nou raport de expertiză tehnică judiciară de către expert tehnic ing. I.I. şi expert tehnic asistent ing. P.I.M. (vol. IV, f. 70-90), care concluzionează valoarea de circulaţie a imobilului situat în Arad, str. I.L. Caragiale, la data de 02 martie 2005, la suma de 352.300 lei echivalentul a 97.300 euro la un curs valutar de 3,62 lei/ euro.

Ca atare, analizând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciare mai sus reţinute, tribunalul a reţinut că valoarea de circulaţie a imobilului situat în Arad, str. I.L. Caragiale, la data de 02 martie 2005 este de 99.000 euro, argument pentru care a înlăturat raportul de evaluare întocmit pentru garantarea unui credit ipotecar în favoarea B., raport care a stabilit valoarea imobilului la suma de 206.550 euro, ca fiind singular şi contradictoriu cu restul materialului probator administrat în cauză.

Mai mult decât atât, acest raport de evaluare este un înscris cu caracter extrajudiciar, care nu reprezintă mijloc de probă în sensul dispoziţiilor art. 89 C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1405 C. civ., schimbul este un contract translativ de proprietate, prin care părţile îşi dau respectiv un lucru pentru altul. Când valoarea lucrurilor schimbate nu este egală, diferenţa se acoperă printr-o sumă de bani (sultă).

Prin urmare, concluzionând, Tribunalul a reţinut că încheierea contractului de schimb din data de 03 martie 2005 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Codului civil, iar diferenţa de valoare dintre cele două imobile a fost de 20.000 euro (suma reieşind din coroborarea concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară cu depoziţiile martorilor, precum şi declaraţiile inculpaţilor), fiind achitată cu titlu de sultă, conform actelor existente la dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de dare de mită.

Din economia dispoziţiilor textelor legale sus-amintite rezidă că, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de luare de mită, respectiv dare de mită, este necesar ca funcţionarul public să pretindă sau să primească, direct sau indirect, bani sau alte foloase care nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini, după cum s-a susţinut în cazul de faţă, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Or, în actul de sesizare a instanţei nu se identifică actul care a fost îndeplinit cu întârziere de către inculpatul F.G.

Totodată, probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă primirea sau darea de bani sau alte bunuri în scopul exercitării în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu sau efectuării cu întârziere a unui act (aşa cum se reţine în rechizitoriu).

Având în vedere considerentele expuse, prima instanţă a constatat că în sarcina inculpatului F.G. nu a fost reţinută infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, lipsind, în primul rând, latura obiectivă a acesteia, fiind incidente, pe cale de consecinţă, prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru aceleaşi considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (constatând lipsa laturii obiective), prima instanţă a achitat pe inculpaţii D.F. şi V.R.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor F.G. şi P.F., respectiv la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor D.F. şi V.R.G.

La data de 24 noiembrie 2004, inculpatul F.G., în calitate de primar al Municipiului Arad, a emis dispoziţia nr. 3245 din 24 noiembrie 2004, dispoziţie prin care dispune asupra componenţei comisiei de negociere în vederea aplicării H.G. nr. 577/2002. Comisia de negociere era compusă din preşedinte: inculpatul F.G. şi patru membrii: inculpata P.F. şi învinuiţii P.R. şi M.M. şi martorul C.S.

La data de 30 noiembrie 2005, după ce a devenit proprietară asupra tuturor activelor aparţinând SC F.Z. SA, SC E.P. SRL a înaintat către Primăria Municipiului Arad cererea pentru achiziţionarea suprafeţei de 52.434 m.p., suprafaţă aferentă construcţiei fabricii de zahăr.

La data de 05 decembrie 2005, inculpatul F.G. a întocmit şi semnat expunerea de motive nr. 26094 din 05 decembrie 2005 prin care a propus vânzarea terenului către SC E.P. SRL.

În aceeaşi zi, la data de 05decembrie 2005, s-a încheiat procesul-verbal de negociere x pentru vânzarea întregii suprafeţe de 52.434 m.p. situat în Arad, str. Malul Mureşului, F.N., în baza H.G. nr. 577/2002 între Consiliul Local Arad şi SC E.P. SRL, care prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent clădirilor, în termen de 60 zile de la data negocierii.

Prin Hotărârea Consiliului Local Arad din 19 ianuarie 2006 s-a aprobat vânzarea terenului către SC E.P. SRL.

La data de 23 ianuarie 2006, comisia de negociere, formată din inculpatul F.G. şi reprezentanţi ai Consiliului Local Arad a încheiat un protocol cu reprezentantul SC E.P. SRL, protocol în care se prevedea că „actul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile din momentul avizării de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a lucrării cadastrale de identificare şi parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal”.

La data de 13 iunie 2006 între SC E.P. SRL şi SC T.P.C. SRL s-a încheiat promisiunea-bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 52.434 m.p.

La data de 14 iunie 2006, s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare în formă autentică între Primăria Municipiului Arad şi SC E.P. SRL.

Tot la aceeaşi dată, SC T.P.C. SRL a achitat un avans în cuantum de 1.596.795 euro, din care SC E.P. SRL a plătit preţul terenului către primărie 838.944 euro.

La data de 04 iulie 2006 între SC T.P.C. SRL şi SC E.P. SRL s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect terenul şi construcţiile contra sumei de 2.936.304 euro plus TVA.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul F.G., în calitate de primar al Municipiului Arad şi, totodată, preşedinte al comisiei de negociere, constituită în cadrul unităţii administrativ teritoriale, prin încălcarea prevederilor legale prev. de Legea nr. 215/2001 şi a atribuţiilor de serviciu legate de delegarea viceprimarului a înstrăinat la un preţ inferior valorii reale un imobil aparţinând Consiliului Local Arad, cauzând prin aceasta un prejudiciu de 2.097.360 euro şi care, de asemenea, a procurat un avantaj patrimonial în cuantumul aceleiaşi sume în folosul SC E.P. SRL.

Referitor la inculpaţii D.F. şi V.R.G. în rechizitoriu s-a reţinut că aceştia au determinat comisia de negociere din cadrul Consiliului Local Arad, având concursul inculpatului F.G., să le vândă terenul la un preţ subevaluat, după care l-au vândut la preţul real, contribuind astfel la producerea faptei în dauna Consiliului Local.

În sarcina inculpatei P.F. s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în calitatea sa de membru al comisiei de negociere pentru vânzarea terenului situat în Municipiul Arad, str. Mureşului, prin aplicarea unor parametri şi coeficienţi nereali, cu intenţie, a determinat vânzarea la un preţ inferior a acestui teren, după care SC E.P. SRL a dobândit un profit de 2.097.360 euro.

În conformitate cu dispoziţiile art.248 C. pen. constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcţionarului care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Infracţiunea îmbracă forma calificată când a avut consecinţe deosebit de grave, prin raportare la prevederile art. 146 C. pen.

În privinţa elementelor constitutive ale infracţiunii menţionate, un prim aspect ce trebuie remarcat a vizat faptul că, în cuprinsul rechizitoriului, referitor la acest act, nu s-a precizat în ce a constat exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii F.G. şi P.F.

Cu privire la dispoziţia primarului F.G. din 24 noiembrie 2004 prima instanţă a reţinut:

Prin Hotărârea nr. 324 din 29 septembrie 2004 a Consiliului Local Arad (f. 75, vol. VIII) a fost mandatat primarul să numească şi, după caz, să actualizeze componenţa tuturor comisiilor de aplicare a actelor normative.

În virtutea acestei hotărâri a Consiliului Local, prin dispoziţia din 24 noiembrie 2004 inculpatul F.G. a numit comisia de negociere formată din: preşedinte F.G., membrii: P.R. şi M.M. şi C.S., ca secretar cu drept de vot (vol. VIII, f. 73-74).

La baza emiterii acestei dispoziţii a stat referatul semnat de viceprimarul D.T. (voi. VIII, filele 73-74).

În actul de sesizare a instanţei s-a arătat că dispoziţia a fost emisă în cursul demersurilor care vizau plecarea în S.U.A. a familiilor F., V., D.

În conformitate cu dispoziţiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 215/2001, primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Ca atare, la baza emiterii acestei dispoziţii a stat hotărârea Consiliului Local Arad, din 29 septembrie 2004, hotărâre pe care inculpatul G.F., în calitate de primar, trebuia să o execute, conform dispoziţiilor legale sus-amintite.

Împrejurarea că această dispoziţie a fost emisă de inculpatul F.G., anterior plecării familiilor F., V., D. în S.U.A. (iarna anilor 2004-2005), nu a condus la concluzia că inculpatul F.G. a constituit comisia de negociere special în favoarea SC E.P. SRL, aşa cum s-a susţinut în rechizitoriu.

De altfel, în rechizitoriu nu s-a făcut nici o referire la încălcarea atribuţiilor de serviciu ori ale Legii nr. 215/2001.

Cu privire la expunerea de motive din 05 decembrie 2005, semnată de inculpatul F.G.:

Din cuprinsul acestui înscris existent la dosarul cauzei (vol. VIII filele 76) rezidă că instituţia Primarului Municipiului Arad a considerat oportun promovarea unui proiect de hotărâre de aprobare a proceselor verbale de negociere încheiate la data de 30 septembrie 2005 şi 05 decembrie 2005 (prin care s-a aprobat vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434. m.p.), de către comisia de negociere mandatată de Consiliul Local al Municipiului Arad, conform prevederilor H.G. nr. 577/2002.

Ca atare, din conţinutul expunerii a reieşit că proiectul de hotărâre se referea la trei societăţi comerciale diferite, printre care şi SC E.P. SRL.

Faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului F.G., nu a putut constitui o încălcare a atribuţiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri sau de primar, iar redactarea proiectelor s-a făcut de cei care le propun.

Cu privire la dispoziţia primarului F.G. nr. 2099 din 05 decembrie 2005:

Din economia acestui înscris a reieşit că „întrucât Primarul Municipiului Arad participă la data de 05 decembrie 2005 la negocierea clauzelor contractului cu SC A.S.E. SRL a fost necesar să-l deleg pe viceprimarul D.A.T. pentru a mă înlocui, în calitate de preşedinte al acelei comisii”, (vol. VIII, f. 137).

Cu toate că, în rechizitoriu s-a susţinut că delegarea viceprimarului avea caracter permanent, iar actul de delegare a avut caracter pur formal, toate aceste susţineri sunt infirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, „viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile”.

De altfel, audiat fiind în faţa instanţei în calitate de martor, viceprimarul D.T. (vol. II inst., f. 91) a învederat că a fost delegat doar pentru data de 05 decembrie 2005,l-a înlocuit pe primar şi a îndeplinit atribuţiile acestuia. A semnat procesul verbal de negociere nr. 3 din 05 decembrie 2005.

Depoziţia acestuia se coroborează cu declaraţia inculpatului F.G., care a arătat că dispoziţia îl delega pe viceprimar doar pentru data de 05 decembrie 2005.

De altfel, deşi în rechizitoriu s-a arătat că au fost încălcate prevederile legale prevăzute în Legea nr. 215/2001 şi atribuţiile de serviciu legate de delegarea viceprimarului, nu s-a făcut referire expresă la vreun text de lege încălcat.

Cu privire la protocolul încheiat la data de 23 ianuarie 2006:

Prin hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad s-a aprobat procesul verbal de negociere a vânzării terenului situat în Arad, str. Malul Mureşului, F.N., în suprafaţă de 52.434 m.p., către SC E.P. SRL, conform H.G. nr. 577/2002 (voi. VIII, f. 62).

Hotărârea a fost adoptată de consiliul local cu 17 voturi pentru, 2 împotrivă şi 2 abţineri.

Ulterior, la data de 23 ianuarie 2006 între Comisia de negociere formată din inculpaţii F.G., P.F. şi R.P., M.M., S.C. şi SC E.P. SRL prin inculpatul D.F. s-a încheiat actul intitulat „Protocol”, act prin care părţile de comun-acord au stabilit că alin. ultim din procesul verbal de negociere din 05 decembrie 2005 va avea următorul conţinut „contractul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile de la avizarea de către OCPI a lucrării cadastrale de identificare şi parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal” (vol. VIII, f. 46).

Întocmirea acestui protocol a fost necesară argumentat de împrejurarea că, terenul fabricii de zahăr nu era identificat pe de o parte, iar pe de altă parte, deşi SC E.P. SRL a contractat mai multe societăţi pentru executarea lucrărilor cadastrale, niciuna nu a precizat termenul de finalizare a lucrării.

Deşi, în actul de sesizare a instanţei s-a susţinut că acest protocol modifică alineatul ultim al procesului-verbal de negociere din 05 decembrie 2005 şi implicit Hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad, prin lăsarea la latitudinea exclusivă a inculpaţilor D.F. şi V.R.G. a încheierii contractului cu Primăria Municipiului Arad, constituind un act de favorizare a SC E.P. SRL, aceste susţineri au fost infirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, din declaraţia inculpatei Popa Mioara a reieşit că protocolul redactat la data de 23 ianuarie 2006 este posibil să fi fost redactat de ea, după ce s-a consultat cu membrii comisiei, protocolul fiind o modalitate de a se asigura că reprezentanţii SC E.P. SRL vor efectua lucrările cadastrale. A arătat că nu s-a consultat în această situaţie cu inculpatul F.G. (vol. I inst, f. 300).

Declaraţia acestei inculpate s-a coroborat şi cu declaraţia inculpatului F.G., care a declarat în legătură cu acest document că l-a primit în mapă şi, văzând că este semnat de membrii comisiei de negociere, l-a semnat şi el.

Martorul C.S., membru al comisiei de negociere, a declarat că întocmirea protocolului ulterior hotărârii a fost legală întrucât nu s-au modificat condiţiile esenţiale ale vânzării, lucrul şi preţul, ci doar termenul, preţul urmând să fie plătit în termen de doi ani cu posibilitatea plăţii anticipate. Contractul nu se putea încheia în termen de 60 zile din cauza întocmirii lucrării cadastrale. A precizat că acest protocol nu trebuia trecut prin Consiliul Local întrucât nu modifica contractul (vol. II).

Relevantă este şi depoziţia martorului D.A.T., martor care a apreciat că acest protocol nu modifică termenii negocierii, respectiv termenul de plată, în procesele verbale de negociere pe H.G. nr. 577/2002 fiind stabilit un termen standard de 60 zile de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, de la data încheierii procesului-verbal de negociere, fiind nenumărate situaţii de modificare a termenului de 60 zile. A apreciat că nu trebuia prezentată în Consiliul Local, termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nefiind o chestiune esenţială.

A susţinut că în situaţia în care SC E.P. SRL nu s-ar fi preocupat de realizarea lucrării cadastrale, contractul autentic de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat, în această situaţie primăria era obligată de a dispune pe cheltuiala sa efectuarea lucrării cadastrale. în situaţia în care primăria ar fi efectuat această lucrare cadastrală ar fi fost nevoie de o procedură de achiziţie publică pentru desemnarea firmei care să efectueze lucrarea, ceea ce ar fi presupus o licitaţie publică care dura aproximativ 90 zile, iar după expirarea acestui termen societatea care câştiga licitaţia urma să efectueze lucrarea cadastrală.

Totodată, martora P.D. secretar al Primăriei Municipiului Arad, a declarat că a aflat de existenţa protocolului înscris despre care apreciază că nu a modificat hotărârea de Consiliu Local care aproba plata într-un termen de 2 ani cu posibilitatea plăţii anticipate.

Din depoziţia martorei M.S. martoră care a efectuat lucrarea cadastrală la cererea SC E.P. SRL rezidă că lucrarea cadastrală a presupus obţinerea mai multor coli funciare de la Serviciul Carte Funciară care în acea perioadă îşi muta sediul. Lucrarea cadastrală a presupus consultarea planurilor cadastrale precum şi a colilor funciare întrucât existau unele erori cu privire la numerele topografice. A declarat că lucrarea cadastrală a durat 4 luni de zile, iar dacă nu ar fi întâmpinat dificultăţile menţionate lucrarea ar fi durat două luni.

Ca atare coroborând declaraţiile martorilor sus amintiţi Tribunalul a reţinut că încheierea protocolului din data de 23 ianuarie 2006 a fost necesară întrucât pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi intabularea dreptului de proprietate era necesară întocmirea unei lucrări cadastrale lucrare cadastrală care a fost efectuată de SC E.P. SRL şi nu pentru amânarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu primăria aşa cum s-a susţinut în rechizitoriu.

Nici de această dată nu s-a făcut nici o precizare cu privire la încălcarea atribuţiilor de serviciu ori la încălcarea vreunei dispoziţii ale Legii nr. 215/2001.

Cu privire la aplicabilitatea H.G. nr. 577/2002:

Potrivit procesului-verbal de negociere din 05 decembrie 2005 vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. situat în Arad Malul Mureşului - F.N. s-a încheiat în baza H.G. nr. 577/2002 (vol. VIII f. 63).

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că SC E.P. SRL nu se încadra în cerinţele H.G. 577/2002 fiind o firmă privată înfiinţată de persoane fizice.

Pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse, tribunalul a apreciat că în speţa dedusă judecăţii erau aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 577/2002.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 privind Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002, terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societăţii comerciale care le deţine, fără nici un fel de publicitate, prin negociere directă la iniţiativa societăţii comerciale sau a unităţii prevăzute la art. 135.

În conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001 secretarul avizează proiectele de hotărâre ale Consiliului Local asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale.

Din depoziţia martorei P.D. secretar al Primăriei Municipiului Arad, a reieşit că a avizat din punct de vedere al legalităţii proiectului SC E.P. SRL proiect care întrunea toate condiţiile prevăzute de lege, iar actul normativ la care s-a făcut referire în proiectul de hotărâre H.G. nr. 577/2002 a fost aplicat în mod corect.

Relevante sunt şi depoziţiile martorilor P.R., C.S. C.M.F.V. martori care au declarat că SC E.P. SRL îi erau aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 577/2002.

Martorul O.M.G. a declarat că orice proiect de hotărâre care ajunge în şedinţa consiliului local poartă avizul de legalitate al secretarului primăriei care-şi asumă răspunderea pentru acest aviz.

De asemenea în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (1) lit. b) coroborate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, prefectul exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale iar în cazul în care le consideră ilegale poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare.

Sub acest aspect de menţionat este şi împrejurarea că Hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 adoptată de Consiliul Local Arad a fost supusă controlului de legalitate a prefectului ocazie cu care s-a constatat că a fost adoptată în condiţiile legii (adresa nr. 1408/IV/CI 01 martie 2010 a Instituţiei Prefectului Direcţia Controlul Legalităţii Actelor Juridic Relaţii Publice şi Secretariat).

Relevantă sub aspectul incidenţei aplicabilităţii H.G. nr. 577/2002 este şi sentinţa civilă nr. 3227/2006 a Tribunalului Arad definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.324/2007 a Curţii de Apel Timişoara hotărâre care a confirmat legalitatea Hotărârii nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad şi implicit aplicabilitatea dispoziţiilor H.G. nr. 577/2002 (ca atare susţinerea Parchetului potrivit căreia caracterul nelegal al înstrăinării este ilustrat de declaraţia martorului V.R. precum şi de documentaţia depusă de acesta, se priveşte a fi nefondată).

Cu privire la aplicarea unor parametri şi coeficienţi pentru vânzarea terenului de către inculpata P.F.:

În rechizitoriu s-a susţinut că inculpata ar fi aplicat parametri şi coeficienţi nereali determinând vânzarea terenului la un preţ inferior valorii terenului.

Prin procesul-verbal de negociere din 05 decembrie 2005 comisia de negociere a procedat la vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. la preţul de 16 euro/m.p. plus TVA.

Preţul vânzării s-a stabilit pe baza criteriilor prevăzute la art. 140 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 (situarea terenului în localitate urbană sau rurală categoria localităţii şi zona din cadrul localităţii poziţia terenului faţă de accesul la reţelele de transport rutier feroviar naval aerian accesul terenului la utilităţi (energie electrică termică gaze naturale apă-canal) gradul de poluare a terenului cu reziduuri solide, lichide sau gazoase, tipul de activitate pentru care este exploatat terenul: producţie prestări de servicii sau executare de lucrări) de către comisia de negociere la suma de 13 euro/m.p.

Urmare a negocierii directe între proprietarul terenului şi SC E.P. SRL terenul a fost vândut cu suma de 16 euro/m.p. plus TVA.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert tehnic ing. Ş.A. valoarea terenului potrivit aceloraşi criterii prev. de H.G. nr. 577/2002 a fost stabilită la 11/28 euro/m.p./ iar al doilea raport de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic ing. S.A. a stabilit valoarea terenului conform H.G. nr. 577/2002 la 11/35 euro/m.p. deci sub preţul de vânzare de 16 euro/m.p.

Astfel, concluzionând Tribunalul a constatat că la efectuarea calculului terenului s-au respectat toate criteriile prevăzute de art. 140 din H.G. nr. 577/2002.

Cu privire la preţul vânzării:

Prin procesul-verbal de negociere din 05 decembrie 2005 Comisia de negociere a procedat la vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. situat în Municipiul Arad Malul Mureşului - F.N. în favoarea SC E.P. SRL, la preţul de 16 euro plus TVA, respectiv la preţul de 838.944 euro plus TVA, preţ ce s-a stabilit a se a achita în lei, în rate, egale, la cursul comunicat de B.N.R. din ziua plăţii, conform clauzei prevăzute în acest contract.

Pornind de la împrejurarea că SC E.P. SRL îi erau aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 preţul vânzării urma a fi stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 141 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr.88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, „preţul de vânzare pentru terenurile oferite spre cumpărare societăţilor comerciale care le au în exploatare se stabileşte prin negociere directă între proprietarul terenului şi societatea comercială avându-se în vedere valoarea de circulaţie a terenului determinată pe baza criteriilor prev. la art. 140”.

Ca atare, din economia dispoziţiilor legale sus amintite rezidă că nu se impunea efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului anterior vânzării astfel cum se susţine în actul de sesizare a instanţei.

Relevante în acest sens sunt depoziţiile martorilor P.D. care declară că dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 derogă de la prevederile generale privitoare la obligativitatea vânzării concesionării sau închirierii terenurilor prin licitaţie publică (vol. I inst, f. 416).

Martorul D.A.T. a declarat că, în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 nu era necesară întocmirea unui raport de evaluare, ci doar un calcul în baza acestui act normativ (vol. II inst. f. 91).

Depoziţia martorului sus amintit se coroborat şi cu depoziţia martorului V.E. care a susţinut că nu era obligatoriu un raport de evaluare a terenului.

Şi inculpatul F.G. a declarat că, în acest caz, preţul de vânzare-cumpărare era stabilit de membrii comisiei/ iar rapoarte de evaluare nu au fost efectuate nici în mandatul său şi nici în mandatul anterior.

Cu privire la preţul de 16 euro/m.p. preţ cu care a fost vândut terenul martorii M.O. (membru Anevar), D.T. (membru A. şi evaluator) D.I., N.G., N.G., O.M.G., au declarat că preţul la care s-a ajuns a fost un preţ maxim obţinut în baza acestui act normativ argumentat de împrejurarea că suprafaţa de teren se află în categoria B, într-o zonă adiacentă zonei centrale, iar întreaga suprafaţă constituia teren aferent construcţiilor şi, dacă SC E.P. SRL nu ar fi optat pentru cumpărarea terenului ar fi folosit şi în prezent terenul cu titlu gratuit. Din depoziţiile aceloraşi martori rezidă că în anul 2004 în aceeaşi zonă s-a aprobat vânzarea unui teren în suprafaţă de 6000 m.p. folosind aceleaşi criterii H.G. 577/2002 la un preţ de 10 euro m.p.

În cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă/ respectiv la Tribunalul Arad a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară de către expert tehnic ing. Ş.A. care a concluzionat următoarele:

Valoarea tehnică la data de 05 decembrie 2005 a terenului în suprafaţă de 52.434 m.p. este de 782.315 euro, (2.859.205 lei), valoarea de circulaţie 783.692 euro (2.864.230 lei), valoarea la data de 05 decembrie 2005 prin prisma H.G. nr. 577/2002 criteriile nr. 2665/1992/591.455 euro, iar valoarea terenului prin prisma H.G. nr. 834/1991 este de 808.532 euro.

Ulterior strămutării dosarului la Tribunalul Alba, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public - D.N.A. a fost încuviinţată efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. S.A., existent la dosarul cauzei (vol. IV inst., f. 117-162) rezidă că, valoarea terenului la data de 05 decembrie 2005 prin prisma H.G. nr. 577/2002 criteriile nr. 2665/1992 este de 595.125 euro, iar prin prisma H.G. nr. 834/1991 este de 753.686 euro.

Ca atare, coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite în cursul cercetării judecătoreşti care stabilesc valoarea terenului la data de 05 decembrie 2005 conform H.G. nr. 577/2002 la aproximativ 595.125 euro, deci sub valoarea cu care a fost înstrăinat terenul de către primărie 838.944 euro, reiese inexistenţa prejudiciului în cuantum de 2.097.360 lei cauzat Consiliului Local Arad prejudiciu reţinut în actul de sesizare a instanţei.

Prin urmare, reţinând că vânzarea terenului de către primărie în favoarea SC E.P. SRL s-a făcut în mod legal în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 577/2002, Tribunalul a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. S.A. care stabilesc valoarea terenului prin metoda comparaţiei ori prin metoda bonităţii precum şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. De altfel chiar expertul tehnic ing. S.A. a susţinut că stabilirea valorii terenului prin metoda comparaţiei sau a bonităţii nu are nici o relevanţă sau influenţă în determinarea valorii de circulaţie a terenului nefiind recunoscută de standardele internaţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local hotărăşte vânzarea concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului după caz, în condiţiile legii.

De asemenea în conformitate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 în exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.

Conform actului normativ menţionat organul decizional/ în cadrul administraţiei publice locale, este consiliul local primarul aducând doar la îndeplinire atribuţiile conferite de lege, hotărârile consiliului local.

În condiţiile în care nu inculpatul F.G. a fost factorul decizional ci doar a propus consiliului local vânzarea terenului după care a adus doar la îndeplinire hotărârea adoptată de consiliul local/ în sarcina acestuia nu subzistă infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen. lipsind latura obiectivă/ a mai reţinut prima instanţă.

Pentru aceleaşi considerente constatând lipsa laturii obiective în baza art. ll pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanţă i-a achitat pe inculpaţii D.F. şi V.R.G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ C. pen. (lipsă latură obiectivă).

Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanţă a constatat că Primăria Municipiului Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin Ordonanţa nr. 177/P/2006 din 12 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri:

- casă şi teren în suprafaţă de 234 mp situate în Arad str. I.L. Caragiale, înscrise în C.F. Arad al aparţinând inculpatului F.G.;

- casă şi teren în suprafaţă de 933 mp situată în Arad str. Căpitan Ignat înscrise în C.F. Arad, aparţinând inculpatului D.F.;

- apartament cu două camere situat în Arad, str. Episcopiei, corp A, înscris în C.F. Arad aparţinând inculpatului V.R.G.;

- apartament cu trei camere situat în Arad, Calea Aurel Vlaicu, înscris în C.F. Arad, aparţinând inculpatei P.F.M.;

- casă şi teren în suprafaţă de 500 mp situate în Arad, str. Jiului, nr. 25/A, înscris în C.F. Arad, aparţinând inculpatei P.F.M.;

- autoturism marca L.V. cu nr. de înmatriculare x, seria şasiu X aparţinând inculpatei P.F.M.

Raportat la soluţia adoptată pe latura penală a cauzei prima instanţă a revocat măsura asiguratorie a instituirii sechestrului dispusă prin Ordonanţa nr. 177/P/2006 din 12 iunie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. asupra bunurilor inculpaţilor mai sus enunţate.

Împotriva sentinţei penale nr. 163 din 22 mai 2012 a Tribunalului Alba a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alb a, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 15/A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba împotriva sentinţei penale nr. 163 din 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4015/108/2007.

În temeiul art. 192 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunile corelative de dare şi luare de mită, sub aspectul cărora au fost trimişi în judecată inculpaţii F.G., D.F. şi V.R.G., prima instanţă a pronunţat o soluţie temeinică şi legală de achitare.

Pentru a fi. în prezenţa unei infracţiuni de luare de mită în modalitatea primirii unui folos necuvenit, cum a susţinut apelanta D.N.A., este necesar, între altele, a se proba existenţa respectivului folos, element indispensabil al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

S-a afirmat de către apelantă că folosul ar consta în diferenţa de valoare dintre imobilul şi sulta înstrăinate de inculpatul F. şi soţia sa, pe de o parte şi imobilul casă, înstrăinat de inculpaţii D. şi V., pe de alta, în cadrul contractului de schimb din data de 03 martie 2005.

Obiectele contractului de schimb în discuţie, apartamentul şi casa, au făcut obiectul mai multor evaluări, contradicţii între apărare şi acuzare existând doar în ceea ce priveşte valoarea imobilului casă.

Astfel, cu privire la imobilul casă, situat în Arad, str. I.L. Caragiale, s-au efectuat următoarele evaluări:

- raport de evaluare, întocmit de expert L.F. la solicitarea SC E.P. SRL, pe baza căruia s-a instituit ipotecă în favoarea B.P. Arad; acest raport, aflat la filele 228-255 din Vol. IV de urmărire penală, stabileşte, pe baza metodei costurilor şi a metodei comparaţiilor directe, valoarea imobilului ca fiind, la data de 01 februarie 2005, de 774.893 RON sau 206.550 euro;

- raport de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert ing. A.C. (vol. II al Tribunalului Arad, f. 244-266), în care se stabileşte că valoarea tehnică la data de 02 martie 2005 a imobilului în discuţie era de 300.504 RON iar valoarea de circulaţie de 358.000 RON sau 99.000 euro;

- raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de către expert tehnic ing. I.I. (vol. IV, f. 70-90), care concluzionează valoarea de circulaţie a imobilului, la data de 02 martie 2005, la suma de 352.300 lei echivalentul a 97.300 euro.

În acest context, în care două expertize judiciare, întocmite de experţi diferiţi, au concluzionat în sensul că valoarea imobilului înstrăinat de inculpaţii D. şi V. în schimbul imobilului şi sultei înstrăinate de inculpatul F. era, la dat schimbului, în jurul valorii de 100.000 euro, prima instanţă în mod just s-a oprit asupra acestei sume, nereţinând ca adevărată suma de 206.550 euro, cuprinsă într-un raport de evaluare extrajudiciară, dând, astfel, o justă aplicare prevederilor art. 63 şi art. 64 din C. proc. pen., referitoare la aprecierea coroborată a probelor.

Curtea a mai reţinut şi că aprecierea primei instanţe cu privire la valoarea imobilului casă este cu atât mai corectă cu cât raportul de evaluare pe care şi-a bazat susţinerile D.N.A. este unul extrajudiciar, inapt, pentru acest motiv, a fi calificat ca o expertiză ci doar ca un înscris, cu o valoare probatorie incomparabil mai redusă decât cele două expertize judiciare, dispuse cu respectarea art. 64 şi art. 116 şi urm. din C. proc. pen., administrate în cauză cu garanţiile specifice de contradictorialitate şi nemijlocire ale procesului penal.

Aşa fiind, prima instanţă a ajuns la concluzia justă că, în cadrul contractului de schimb în discuţie, inculpatul F. nu a beneficiat de vreun folos necuvenit care să constituie o componentă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită în modalitatea primirii de foloase care nu i se cuvin, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen.

Contractul de schimb a conţinut prestaţii perfect echivalente, în conformitate cu dispoziţiile art. 1405 C. civ., iar dacă inculpatul F. şi soţia acestuia au beneficiat de vreun avantaj de pe urma schimbului de imobile cu sultă, acest avantaj a constat în aceea că şi-au asigurat condiţii de locuit considerate de ei mai bune, însă acest avantaj constituie chiar cauza internă a contractului de schimb, care nu conţine nici un element ilicit, prin aceasta neputând constitui nici vreun folos necuvenit în accepţiunea legii penale.

Concluzionând în sensul lipsei unei condiţii esenţiale şi necesare, componente a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, anume lipsa folosului necuvenit, Curtea a considerat că este superfluă analiza celorlalte elemente constitutive ale respectivei infracţiuni.

Pentru considerentele pentru care a apreciat că prima instanţă a ajuns la o soluţie justă în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, Curtea a apreciat în acelaşi sens şi cu privire la infracţiunea de dare de mită de care sunt acuzaţi inculpaţii D.F. şi V.R.G., dat fiind caracterul corelativ al celor două infracţiuni în discuţie.

Din faptul că inculpaţii D. şi V. au vândut, la scurt timp după perfectarea schimbului, apartamentul dobândit de la inculpatul F. nu se poate trage concluzia săvârşirii infracţiunii de dare de mită, în contextul, mai sus reţinut, al inexistenţei folosului necuvenit.

Cu privire la infracţiunea (te. abuz în serviciu contra intereselor - publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 şi art. 248¹ C. pen., sub aspectul cărora au fost trimişi în judecată inculpaţii F.G. şi P.F.M., ca autori şi inculpaţii D.F. şi V.R.G., ca şi complici, prima instanţă a pronunţat, de asemenea, o soluţie temeinică şi legală de achitare.

Ca şi prima instanţă şi Curtea a observat că, în cuprinsul rechizitoriului, nu s-a precizat în ce a constat exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii F.G. şi P.F., aceeaşi lipsă de precizie regăsindu-se şi în cuprinsul declaraţiei de apel.

Chiar şi în contextul lipsei de precizie mai sus arătate prima instanţă în mod judicios a analizat în mod separat fiecare din actele juridice emise de inculpatul F.G. şi întocmite de inculpata P.F. în legătură cu vânzarea terenului aparţinând Municipiului Arad către SC E.P. SRL administrată de inculpaţii D.F. şi V.R.G., concluzionând în mod just că nu pot fi reţinute încălcări al dispoziţiilor legale, astfel:

Cu privire la dispoziţia primarului F.G. nr. 3245 din 24 noiembrie 2004, de numire a comisiei de negociere formată din preşedinte F.G., membrii P.R. şi M.M. şi C.S., secretar cu drept de vot, prima instanţă în mod corect a reţinut că:

- aceasta a fost emisă în baza Hotărârii C.L. Arad din 29 septembrie 2004, prin care a fost mandatat primarul să numească şi, după caz, să actualizeze componenţa tuturor comisiilor de aplicare a actelor normative;

- la baza emiterii acestei dispoziţii a stat referatul semnat de viceprimarul D.T.;

- a fost emisă în conformitate cu disp. art. 68 lit. b) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul asigură executarea hotărârilor consiliul local.

Cu privire la expunerea de motive din 05 decembrie 2005, semnată de inculpatul F.G., prima instanţă corect a reţinut:

- că se referea la trei societăţi comerciale diferite, printre care şi SC E.P. SRL ;

- că reprezintă punctul de vedere al instituţiei primarului cu privire la oportunitatea vânzării terenurilor şi că faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului F.G., nu poate constitui o încălcare a atribuţiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri sau de primar, iar redactarea proiectelor se face de cei care le propun.

Cu privire la dispoziţia primarului F.G. din 05 decembrie 2005, de delegare a viceprimarului D.A.T. în calitatea de preşedinte al comisiei de negociere, prima instanţă în mod corect a reţinut că aceasta a fost emisă:

- în conformitate cu dispoziţiile art.57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 Viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile”, doar pentru data de 05 decembrie 2005, cum rezultă din declaraţia viceprimarului D.T., audiat în calitate de martor în faţa instanţei. Cu privire la protocolul încheiat la data de 23 ianuarie 2006 între Comisia de negociere formată din inculpaţii F.G. şi P.F. şi numiţii R.P., M.M., S.C. şi SC E.P. SRL prin inculpatul D.F. prin care se convine ca alin. ultim din procesul-verbal de negociere din 05 decembrie 2005 să aibă următorul conţinut Contractul de vânzare-cumpărare se va încheia în maxim 15 zile de la avizarea de către OCPI a lucrării cadastrale de identificare şi parcelare a terenului care face obiectul prezentului proces-verbal” prima instanţă în mod corect a concluzionat:

- că acesta nu reprezintă o modificare a Hotărârea C.L. Arad din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad, prin care se aprobă procesul verbal de negociere a vânzării terenului situat în Arad str. Malul Mureşului F.N. în suprafaţă de 52.434 m.p. către SC E.P. SRL, conform H.G. nr. 577/2002.

- că încheierea protocolului a fost necesară din cauză că terenul fabricii de zahăr nu era identificat pe de o parte, iar pe de altă parte, deşi SC E.P. SRL a contractat mai multe societăţi pentru executarea lucrărilor cadastrale, niciuna nu a precizat termenul de finalizare a lucrării.

Aceeaşi concluzie este întărită de Curte cu argumentul că respectivul protocol, în condiţiile imposibilităţii de perfectare a contractului de vânzare cumpărare din lipsa documentaţiei cadastrale, nu reprezintă decât o realizare a atribuţiilor primarului de ducere la îndeplinire, de punere în executare a hotărârilor consiliului local, în acord cu dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

De altfel, Curtea a mai reţinut că D.N.A. nu a arătat care ar fi favoarea creată SC E.P. SRL prin protocolul din data de 23 ianuarie 2006, în condiţiile în care:

- conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, vânzătorul este cel care trebuie să pună la dispoziţia cumpărătorului toate înscrisurile necesare perfectării unui contract de vânzare cumpărare de imobile;

- preţul contractului în discuţie, deşi convenit, în favoarea cumpărătorului, a se plăti în rate trimestriale pe 2 ani, a fost achitat integral anticipat.

Cu privire la aplicabilitatea H.G. nr. 577/2002, prima instanţă a reţinut în mod just că acest act normativ era aplicabil vânzării dinte Consiliul local Arad şi SC E.P. SRL, în legătură cu aplicabilitatea respectivului act normativ neputându-se reţine vreo vină inculpatului F.G., având în vedere:

- dispoziţiile art. 137 din H.G. nr. 577/2002, conform cărora terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societăţii comerciale care le deţine, fără nici un fel de publicitate, prin negociere directă, la iniţiativa societăţii comerciale sau a autorităţilor prevăzute la art. 13 ;

- că proiectul de hotărâre de consiliu local adoptat în sensul aprobării vânzării întemeiate pe H.G. nr. 577/2002 a fost avizat pentru legalitate de Paul Doina, secretar al Primăriei Municipiului Arad;

- că hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 adoptată de Consiliul Local Arad, a fost supusă controlului de legalitate a prefectului, ocazie cu care s-a constatat că a fost adoptată în condiţiile legii, că sentinţa civilă nr. 3227/2006 a Tribunalului Arad, definitivă şi irevocabilă prin dec. nr. 324/2007 a Curţii de Apel Timişoara, a confirmat legalitatea Hotărârii nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad şi, implicit, aplicabilitatea dispoziţiilor H.G. nr. 577/2002.

Cu privire la aplicarea unor parametri şi coeficienţi pentru vânzarea terenului de către inculpata P.H., prima instanţă în mod just a arătat că nu se poate reţine în sarcina acestei inculpate încălcarea vreunei îndatoriri de serviciu sau dispoziţii legale, având în vedere următoarele:

- preţul vânzării s-a stabilit pe baza criteriilor prev. la art. 140 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, de către comisia de negociere la suma de 13 euro/m.p.;

- prin procesul-verbal de negociere nr. 3/05 decembrie 2005, comisia de negociere a obţinut, la vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 m.p., un preţ de 16 euro/mp. plus TVA.

- preţul vânzării a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 141 din H.G. nr. 577/2002, pe baza criteriilor prev. de art. 140 din acelaşi act normativ, fără a se impune efectuarea vreunei expertize.

- din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expert tehnic ing. Ş.A. valoarea terenului potrivit aceloraşi criterii prev. de H.G. nr. 577/2002 a fost stabilită la 11,28 euro/m.p., iar al doilea raport de expertiză tehnică întocmit de către expert - tehnic ing. S.A., stabileşte valoarea terenului conform H.G. nr. 577/2002 la 11,35 euro/m.p., deci sub preţul de vânzare de 16 euro/ mp.

- coroborând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite în cursul cercetării judecătoreşti care stabilesc valoarea terenului la data de 05 decembrie 2005 conform H.G. nr. 577/2002 la aproximativ 595.125 euro, deci sub valoarea cu care a fost înstrăinat terenul de către primărie, adică 838.944 euro, reiese inexistenţa prejudiciului în cuantum de 2.097.360 lei pretins cauzat Consiliului Local Arad prin actul de sesizare a instanţei.

Prin urmare, reţinând că vânzarea terenului de către primărie în favoarea SC E.P. SRL s-a făcut în mod legal în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 577/2002, Tribunalul a înlăturat în mod just concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. S.A., care stabilesc valoarea terenului prin metoda comparaţiei, ori prin metoda bonităţii, precum şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A., reţinând şi că însuşi expertul tehnic ing. S.A. a susţinut că stabilirea valorii terenului prin metoda comparaţiei sau a bonităţii nu are nici o relevantă sau influentă în determinarea valorii de circulaţie a terenului, nefiind recunoscută de standardele internaţionale.

În legătură cu solicitarea D.N.A., formulată prin declaraţia de apel, de a fi reţinute concluziile specialistului propriu, în detrimentul concluziilor experţilor judiciari, curtea de apel a considerat că se cuvine să arate următoarele:

Una dintre garanţiile unui proces echitabil este şi administrarea probelor, în faza de judecată, în mod public, contradictoriu şi nemijlocit,

Atunci când este vorba despre administrarea unor mijloace de probă ce necesită cunoştinţele unor specialişti din alte domenii decât dreptul, una dintre modalităţile prin care se asigură respectarea dreptului la un proces echitabil este şi aceea ca respectivii specialişti să fie recunoscuţi, autorizaţi, în specialitatea pertinentă şi, mai ales, independenţi de subiecţii procesuali.

Curtea de apel a constatat că statutul specialistului D.N.A. este reglementat de prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, fiind numit prin ordin al procurorului şef al D.N.A., având calitatea de funcţionar public şi desfăşurându-şi activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din D.N.A.

În acest context, al subordonării specialistului faţă de procurorul D.N.A., deşi constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de specialistul în discuţie constituie mijloc de probă, în condiţiile legii, astfel cum dispune art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, dublat de contrazicerea concluziilor specialistului D.N.A. de concluziile altor două expertize întocmite în faza de judecată de către experţi independenţi, Curtea a apreciat că prima instanţă a dat o justă aplicare prevederilor art. 63 alin. (2) din C. proc. pen. atunci când a înlăturat concluziile specialistului D.N.A. în legătură cu imobilul ce a făcut obiectul vânzării din speţă.

Aşadar, în speţă, prin vânzarea terenului fabricii de zahăr de către Consiliul Local Arad către SC E.P. SRL nu s-a produs vreun prejudiciu patrimoniului unităţii administrativ teritoriale, deoarece preţul vânzării a fost stabilit peste maximul posibil ce se putea obţine în baza reglementărilor legale în vigoare.

Diferenţa dintre preţul plătit de SC E.P. SRL pentru teren şi preţul obţinut de aceeaşi societate de la SC T.P.C. SRL nu reprezintă nicidecum un prejudiciu adus patrimoniului municipiului Arad, pentru următoarele considerente:

- preţul vânzării dintre Consiliul Local Arad şi SC E.P. SRL reprezintă contravaloarea terenului/ pe când preţul vânzării dintre SC E.P. SRL şi SC T.P.C. SRL reprezintă contravaloarea terenului şi a construcţiilor de pe acesta, astfel cum chiar D.N.A. afirmă în declaraţia de apel;

- vânzarea dintre Consiliul Local Arad şi SC E.P. SRL a fost una stric reglementată (sub aspectul preţului, al persoanelor contractante) de actele normative pertinente (H.G. nr. 577/2002 şi O.U.G. nr. 88/1997), pe când vânzarea dintre SC E.P. SRL şi SC T.P.C. SRL a fost una liberă, specifică relaţiilor pieţei imobiliare, în care nu există limitări normative de preţ şi de persoane contractante.

Concluzionând cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, Curtea a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod just că, în cauză, lipseşte, din cadrul laturii obiective, elementul material reprezentat de neîndeplinirea unui act în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu ale inculpaţilor F.G. şi P.F. dar şi condiţia ca îndeplinirea unui astfel de act să fie defectuoasă, context în care nu se poate vorbi nici de participaţia sub forma complicităţii a inculpaţilor D.F. şi V.R.G. şi nici de formele calificate ale infracţiunii, prev. de art. 248¹ C. pen. şi de art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Date fiind cele mai sus reţinute, curtea de apel a apreciat ca fiind corecte şi dispoziţiile primei instanţe cu privire la revocarea măsurilor asigurătorii şi la neobligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. , curtea de apel a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba împotriva sentinţei penale nr. 163 din 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4015/108/2007.

Împotriva deciziei penale nr. 15/A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat prezentul recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

L prealabil examinării pe fond a recursului, se constată următoarele:

Înalta Curte, în raport de soluţia de achitare a inculpaţilor dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁴ alin. (1)¹ C. proc. pen., a adus la cunoştinţă intimaţilor inculpaţi că au dreptul să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de recurs, aducându-le la cunoştinţă că, potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., se pot prevala de dreptul la tăcere, iar în situaţia în care aceştia consimt să dea o nouă declaraţie li s-a atras atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

După ce s-au consultat cu apărătorii lor aleşi, intimaţii inculpaţi F.G., D.G., V.R.G. şi P.F.M., având pe rând cuvântul au arătat că nu doresc să mai dea o declaraţie în fata instanţei de recurs, întrucât le menţin pe cele date până în faza de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească, că nu mai au precizări suplimentare de făcut şi, de asemenea, că nu solicită administrarea unor probe noi ori readministrarea probelor deja administrate de cel două instanţe, poziţia procesuală a acestora fiind consemnată în declaraţiile date, semnate şi ataşate la dosarul cauzei.

De asemenea Înalta Curte, în raport cu soluţiile de achitare dispuse de cele două instanţe şi conform jurisprudenţei C.E.D.O., a întrebat avocaţii părţilor şi reprezentantul Ministerului Public dacă formulează cereri prealabile, dacă solicită administrarea unor probe noi sau readministrarea probelor deja administrate.

Intimaţii inculpaţi F.G., D.G., V.R.G. şi P.F.M. după ce le-a fost dată posibilitatea să se consulte cu apărătorii lor aleşi, având pe rând cuvântul, au menţionat, atât ei, cât şi avocaţii acestora, că nu propun probe noi şi nici nu solicită readministrarea probelor deja administrate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a precizat că nu înţelege să solicite readministrarea probelor deja administrate şi nici administrarea unor probe noi, întrucât recursul parchetului se întemeiază pe materialul probator aflat la dosar, având în vedere şi poziţia procesuală exprimată, la acest termen de judecată de inculpaţi, menţionând că în cauză au fost efectuate expertize.

În aceste condiţii, Înalta Curte, deliberând, a luat act de poziţia procesuală a acuzării şi apărării în sensul că nu se solicită nici administrarea de probe noi, dar nici readministrarea probelor deja administrate la instanţele anterioare.

Examinând pe fond recursul Ministerului Public se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală stabilirea situaţiei de fapt este în principal dată în competenţa instanţei de fond respectiv instanţei de apel, ambele competente să examineze integral cauza penală (în fapt şi în drept).

Prin excepţie, instanţa de recurs are competenţa examinării situaţiei de fapt în cazul în care se constată existenţa unei erori grave de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

În soluţionarea prezentului recurs în care Ministerul Public a invocat existenţa unei grave erori de fapt care ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare reevaluarea situaţiei de fapt nu presupune, aşa cum s-a menţionat înainte de trecerea la dezbateri doar reexaminarea/reevaluarea probatoriului deja existent la dosar, în prezenta cauză existând două hotărâri de achitare ale instanţelor competente să soluţioneze fondul (sentinţa de achitare confirmată prin decizia instanţei de apel).

În condiţiile în care pe de o parte. Ministerul Public nu a solicitat readministrarea probelor administrate de cele două instanţe care au examinat fondul cauzei penale, şi nici administrarea de probe noi, iar pe de altă parte, intimaţii inculpaţi, la rândul lor, nu au solicitat readministrarea probelor administrarea de probe noi, Înalta Curte - examinând probatoriul deja administrat de cele două instanţe - apreciază că nu se confirmă existenţa unei erori grave de natură a schimba fundamental soluţiile dispuse prin sentinţa şi decizia atacată (în sensul solicitat de acuzare în motivele de recurs).

Cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art.6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului F.G. corelativă cu infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpaţilor D.F. şi V.R.G., conform probelor administrate de cele două instanţe, se reţin următoarele:

La data de 3 martie 2005 între inculpatul F.G. pe de o parte şi inculpaţii V.R.G. şi D.F., pe de altă parte s-a încheiat contractul de schimb conform căruia - inculpatul F.G. cedează inculpaţilor D.F. şi V.R.G. apartamentul situat în Arad str. Răsăritului, judeţul Arad deţinut în coproprietate cu martora F.E.. în schimb inculpaţii D.F. şi V.R.G. cedează inculpatului F.G. imobilul casă de locuit situat în Arad str. I. L. Caragiale, judeţul Arad.

Concomitent schimbului a fost achitată şi suma de 20.000 euro de către inculpatul F.G. ca sultă ce reprezenta diferenţa valorică dintre cele două imobile (100.000 euro reprezentând valoarea casei de locuit şi 75.000 euro valoarea apartamentului).

În acuzare s-a reţinut că în cursul lunii martie a anului 2005 inculpatul F.G. ar fi primit un imobil de la inculpaţii V.R.G. şi D.F. imobil mai valoros cu 111.550 euro decât apartamentul dat la schimb pentru ca acesta sa-şi exercite în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să întârzie efectuarea unui act respectiv înstrăinarea unui imobil.

Corelativ/ în sarcina inculpaţilor D.F. şi V.R.G. s-a reţinut că ar fi transferat printr-un contract de schimb un imobil de o valoare superioară inculpatului F.G. în scopul ca acesta să-i favorizeze în cursul procedurilor de achiziţie directă şi fără licitaţie a unui teren aparţinând Consiliului Local Arad.

Cu privire la diferenţa valorică dintre cele două imobile s-au întocmit două rapoarte de evaluare de către bănci: - raportul de evaluare întocmit pentru beneficiarul SC A.T. SRL în scopul garantării unui împrumut contractat la Banca I.R. conform căruia s-a concluzionat că valoarea apartamentului este în sumă de 75.000 euro; - raport de evaluare întocmit de B. pentru garantarea unui credit ipotecar unde valoarea pentru imobilul situat în Arad, str. I. L. Caragiale a fost stabilită la 206.550 euro echivalentul a 268.547 dolari S.U.A.

Referitor la diferenţa valorică de 111.550 euro (valoarea apartamentului - 75.000 euro şi 20.000 euro sultă şi valoarea imobilului - 206.550 euro) reţinută de parchet ca folos patrimonial obţinut de inculpatul F.G. din schimbul celor două imobile, în cauză s-au efectuat două expertize pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Astfel conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert ing. A.C. şi expert asistent ing. P.I. (vol. II al Tribunalului Arad filele 244-266) s-a stabilit că valoarea tehnică a imobilului situat în Arad str. Ion Luca Caragiale, înscris în CF Arad intravilan casă în suprafaţă de 234 mp, era la data de 02 martie 2005 de 300.504 RON, iar valoarea de circulaţie de 358.000 RON sau 99.000 euro, la un curs valutar de 3,62 RON/euro.

După strămutarea cauzei de la Tribunalul Arad la Tribunalul Alba/ la data de 21 noiembrie 2011 la solicitarea reprezentantului Ministerului Publica fost efectuat al doilea raport de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat că valoarea de circulaţie a imobilului situat în Arad str. I.L. Caragiale, la data de 2 martie 2005 era de 352.300 lei echivalentul a 97.300 euro la un curs valutar de 3,62 lei/euro.

Prin urmare ambele expertize tehnice judiciare au concluzionat că valoarea de circulaţie a imobilului situat în Arad str. I.L. Caragiale era la 2 martie 2005 - data efectuării schimbului - de 99.000 euro.

Ca atare, contractul de schimb a celor două imobile încheiat între inculpatul F.G. şi inculpaţii V.R.G. şi D.F. nu a fost unul simulat fictiv, de vreme ce valoarea imobilului din Arad, str. I.L. Caragiale, judeţul Arad (o casă familială veche cu o vechime de peste 100 ani, conform expertizei) era de aproximativ 100.000 euro şi a fost schimbat cu un imobil evaluat la 75.000 euro la care s-a adăugat o sultă de 20.000 euro. în ceea ce priveşte valoarea apartamentului evaluat la 75.000 euro, nu a fost contestată de parchet şi de altfel, după efectuarea, schimbului a fost vândut pe piaţa liberă cu suma de 80.000 euro.

Aşadar, încheierea contractului de schimb din data de 3 martie 2005 s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 1405 C. civ., iar diferenţa de valoare dintre cele două imobile a fost de 20.000 euro (suma rezultând din concluziile rapoartelor de expertiză, depoziţiile martorilor F.E., S.G. şi inculpaţilor) achitată cu titlu de sultă, conform actelor depuse la dosar.

Raportul de evaluare bancară care stabileşte o valoare mult mai mare a imobilului din Arad, str. I.L. Caragiale, dublă decât cea stabilită prin cele două expertize nu poate fi reţinut în acuzarea inculpaţilor. Se are în vedere că forţa probatorie a acestui înscris extrajudiciar este semnificativ mai redusă prin raportare la două expertize tehnice ce constituie mijloace de probă, conform art. 64 C. proc. pen. dispuse de judecător în cursul judecăţii şi realizate în conformitate cu dispoziţiile art. 64 şi art. 116 şi urm. C. proc. pen. cu respectarea dreptului la apărare şi contradictorialităţii procesului penal.

Ca atare, în cauză nu s-a dovedit că schimbul de imobile realizat între inculpaţi a constituit un folos (avantaj de natură patrimonială) în sensul dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul F.G. şi nefiind îndeplinit elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de luare şi dare de mită ambele instanţe - fond şi apel - apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni şi dispunând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 şi art. 248¹ C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor F.G. şi P.F. - autori şi inculpaţilor D.F. şi V.R.G. - complici ai infracţiunii/ conform probelor existente la dosar, soluţia de achitare dispusă în cauză nu este afectată de existenţa unei grave erori de fapt ori de aplicarea greşită contrară a legii.

La data de 1 octombrie 2002, Consiliul de Administraţie al SC Z. SA Arad, societate comercială cu capital de stat a convocat Adunarea Generală a Acţionarilor, care cu unanimitate de voturi a hotărât înstrăinarea activelor - respectiv a clădirilor proprietatea SC Z. SA Arad aflate într-o stare avansată de degradare, către SC E.P. SRL.

La 22 februarie 2005, 9 mai 2005 şi 21 iunie 2005 se încheie succesiv contracte de vânzare-cumpărare între SC E.P. SRL - administrată de inculpaţii D.F. şi V.R.G. şi SC Z. SA, toate având ca obiect vânzarea activelor aparţinând SC Z. SA cu suma totală de 600.000 euro plus taxă pe valoarea adăugată.

La data de 30 noiembrie 2005, după ce a devenit proprietară a activelor aparţinând SC Z. SA, SC E.P. SRL solicită Primăriei Arad achiziţionarea terenului - 52.434 mp aferent construcţiei.

La 5 decembrie 2005 - inculpatul F.G. - primar al Municipiului Arad - întocmeşte şi semnează expunerea de motive nr. 26094 din 5 decembrie 2005 prin care propune vânzarea terenului către SC E.P. SRL.

Conform procesului verbal nr.3 din 5 decembrie 2005, de derulare a şedinţei de negociere privind vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 mp situat în municipiul Arad, Malul Mureşului, comisia de negociere din cadrul Primăriei Municipiului Arad a fost constituită din T.D., R.P., F.P., M.M.. Au fost prezenţi şi Ovidiu Moşneag - în calitate de preşedinte al Comisiei de buget finanţe comerciale şi G.S. în calitate de preşedinte al comisiei de administrare a domeniului public şi privat.

În cuprinsul procesului verbal nr.3/5.12.2005 s-a menţionat că a fost încheiat în baza H.G. nr. 577/2002 iar în urma negocierilor preţul oferit şi acceptat de comisie a fost de 16 euro/mp plus TVA.

Ca atare, comisia de negociere a hotărât vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 mp situat în Arad, Malul Mureşului în favoarea SC E.P. SRL la preţul total de 838.944 euro şi TVA.

Prin Hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006, Consiliul Local Arad a aprobat procesul verbal de derulare a şedinţei de negociere nr.3, din data de 5 decembrie 2005 pentru vânzarea terenului către SC E.P. SRL, conform H.G. nr. 577/2002.

La data de 14 iunie 2006, în baza Hotărârii Consiliului Local Arad nr.29/19 ianuarie 2006, a procesului verbal din 5 decembrie 2005 de negociere s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între Consiliul Local Arad şi SC E.P. SRL, având ca obiect terenul de 52.434 mp cu suma de 838.944 euro.

Atât în actul de sesizare a instanţei, cât şi în motivele de recurs, parchetul susţine că actul normativ H.G. nr. 577/2002 nu era aplicabil întrucât SC E.P. SRL - ce a achiziţionat terenul era o societate comercială de drept privat înfiinţată de persoane fizice, iar nu una în curs de privatizare aşa cum impuneau dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 pentru cumpărarea terenului respectiv.

În conformitate cu dispoziţiile art. 137 din H.G. nr. 577/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, care nu sunt concesionate, se închiriază sau se vând societăţii comerciale care le deţine, fără nici un fel de publicitate, prin negociere directă, la iniţiativa societăţii comerciale sau a autorităţilor prevăzute la art. 135. Aşadar, dispoziţiile legale nu impuneau cerinţa ca terenurile să fie vândute unei societăţi în curs de privatizare, ci societăţii comerciale respectivă care le deţinea. Or, SC E.P. SRL deţinea terenul respectiv pentru că era aferent construcţiilor proprietatea SC E.P. SRL.

În conformitate cu dispoziţiile art.38 alin.2, art.85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, consiliul local hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii ... Secretarul avizează proiectele de hotărâre ale Consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale.

Martora P.D. - secretar al Primăriei Arad a confirmat că a avizat sub aspectul legalităţii proiectul SC E.P. SRL, şi că s-a aplicat corect actul normativ la care s-a făcut referire în proiectul de hotărâre şi anume H.G. nr. 577/2002.

Martorii M.F.V., M.O., C.C.S., O.M.G., P.R.I., M.V.D., N.V.O. au atestat că vânzarea terenului către SC E.P. SRL s-a realizat în baza H.G. nr. 577/2002, proiectul de hotărâre fiind însoţit de avizul de legalitate al secretarului primăriei.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (1) lit. b), art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, prefectul exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, iar în cazul în care le consideră ilegale, poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 zile de la comunicare.

Astfel, Hotărârea Consiliului Local Arad nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a fost supusă controlului de legalitate a prefectului şi s-a constatat că a fost adoptată în condiţiile legii (în acest sens, adresa nr. 1408/IV/Cl din 1 martie 2010 a Instituţiei Prefectului - Direcţia Controlului Legalităţii Actelor, Juridic, Relaţii Publice şi Secretariat).

Conform adresei nr. 69.077 din 6 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Arad, s-a comunicat instanţei că în ceea ce priveşte vânzarea terenurilor conform H.G. nr. 577/2002 unor societăţi comerciale cu capital privat în perioada iunie 2004 - iunie 2006, H.G. nr. 577/2002 s-a aplicat într-un număr de 15 cazuri (vânzare şi respectiv concesiune).

Vânzarea terenului către SC E.P. SRL în baza H.G. nr. 577/2002 la preţul total de 838.944 euro (16 euro/mp) a fost propusă de membrii comisiei de negociere constituită din T.D., R.P.F.P., M.M. avizată de P.D. - secretar al Primăriei Arad şi decisă de Consiliul Local Arad.

Cu excepţia inculpatei P.F. niciuna dintre persoanele menţionate care au decis vânzarea terenului prin aplicarea H.G. nr. 577/2002 nu a fost acuzată de săvârşirea vreunei fapte penale şi au calitatea de martori în prezenta cauză.

Sub acest aspect nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului F.G. - primarul Municipiului Arad - pentru infracţiunea de abuz în serviciu întrucât nu a făcut parte din comisia de negociere şi nici din Consiliul Local Arad - care a decis în final înstrăinarea terenului respectiv şi incidenţa H.G. nr. 577/2002.

Distinct de aceasta ambele instanţe - fond şi apel au reţinut aplicabilitatea H.G. nr. 577/2002 în vânzarea terenului către SC E.P. SRL iar în acest sens s-au avut în vedere dispoziţiile art. 137 din H.G. nr. 577/2002 inclusiv depoziţiile martorilor P.D., M.F.V., M.O., C.C.S., O.M.G., P.R.I., M.V.D., N.V.O.

Conform înscrisurilor de la dosar, necontestate de acuzare, în aceeaşi modalitate prin negociere directă în conformitate cu dispoziţiile art. 137 din H.G. nr. 577/2002 s-a procedat şi la vânzarea terenurilor situate în Arad către SC A.I. SRL, S.D., R.A., SC S. SRL, SC G. SRL, SC S.A. SRL SC C.L. SRL, SC V. SRL, SC A. SRL - persoane fizice şi juridice care deţineau şi foloseau terenurile ca urmare a achiziţionării construcţiilor aferente.

Vânzarea terenurilor respective s-a realizat în baza proceselor verbale de negociere întocmite conform H.G. nr. 577/2002 şi aprobate de Consiliul Local Arad. în aceste situaţii preţul de vânzare a ternului a variat între 7 euro mp (în cazul SC S. SRL) 3 euro/mp (SC C.L. SRL) 16 euro/mp (SC E.P. SRL) 45 euro/mp (SC G. SRL) sau 4 euro/mp (SC A. SRL).

Se susţine în motivele de recurs că este realizată infracţiunea de abuz în serviciu întrucât inculpatul F.G. a constituit special pentru SC E.P. SRL comisia de negociere; l-a delegat pe viceprimarul D.T.; a intervenit în negocierea preţului şi a modificat procesul verbal de negociere nr. 3 printr-un protocol al unei şedinţe care în realitate nu a avut loc.

Prin Hotărârea nr. 324 din 29 septembrie 2004 a Consiliului Local Arad primarul a fost mandatat să numească şi după caz să actualizeze componenţa tuturor comisiilor de aplicare a actelor normative.

În temeiul hotărârii Consiliului Local prin dispoziţia nr. 3245 din 24 noiembrie 2004 inculpatul F.G. - primar al Municipiului Arad a numit membrii comisiei de negociere: P.R., M.M., C.S. preşedinte fiind F.G.

În conformitate cu dispoziţiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 215/2001 primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Prin urmare Dispoziţia nr. 3245 din 24 noiembrie 2004 a fost emisă de inculpat în temeiul Hotărârii nr. 324 din 29 septembrie 2004 a Consiliului Local Arad/ hotărâre pe care inculpatul trebuia să o execute conform dispoziţiilor legale enunţate.

Aşadar, inculpatul F.G. nu „a constituit special pentru SC E.P. SRL comisia de negociere ” cum susţine parchetul ci a respectat dispoziţiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 215/2001.

Pe de altă parte, aceiaşi membri ai comisiei de negociere au fost desemnaţi şi pentru S.D.G., R.A.B., SC S. SRL, SC G. SRL, SC S.A. SRL, SC C.L. SRL, SC V. SRL ceea ce evidenţiază încă o dată că nu au fost desemnaţi special pentru SC E.P. SRL.

Referitor la dispoziţia primarului inculpatul F.G. - nr. 2099 din 5 decembrie 2005 prin care viceprimarul D.T. a fost delegat ca preşedinte al comisiei de negociere din data de 5 decembrie 2005.

Dispoziţia de delegare a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 care prevăd că viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia/ care îi poate delega atribuţiile sale.

Delegarea viceprimarului D.T. pentru participarea acestuia la comisia de negociere din data de 5 decembrie 2005, a fost justificată de inculpatul F.G. prin aceea că la aceeaşi dată a luat parte la negocierea contractului cu SC A.S.E. SRL.

Delegarea martorului D.A.T. nu a fost una fictivă întrucât aşa cum rezultă din procesul verbal nr.3 de derulare a şedinţei de negociere privind vânzarea terenului către SC E.P. SRL martorul T.D. a participat la şedinţă împreună cu ceilalţi membri ai comisiei şi au semnat procesul verbal încheiat.

Martorul T.D. a confirmat că a fost delegat doar pentru data de 5 decembrie 2005 să participe la şedinţa de negociere l-a înlocuit pe inculpatul F.G. - a îndeplinit atribuţiile acestuia şi a semnat procesul verbal de negociere din 5 decembrie 2005.

În acelaşi sens a declarat şi inculpatul F.G.

Cu privire la protocolul încheiat la 23 ianuarie 2006 se constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 29 din 19 ianuarie 2006 a Consiliului Local Arad s-a aprobat procesul verbal de negociere a vânzării terenului către SC E.P. SRL.

Ulterior la data de 23 ianuarie 2006 între comisia de negociere constituită din F.G., P.F., R.P., M.M., S.C. şi SC E.P. SRL prin inculpatul D.F. s-a încheiat un act intitulat „protocol” prin care s-a stabilit ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare să se realizeze în maxim 15 zile de la avizarea de către O.C.P.I. a lucrării cadastrale de identificare şi parcelare a terenului.

Prin protocolul încheiat nu a avut loc nici o modificare a procesului verbal de negociere din 5 decembrie 2005 aşa cum susţine parchetul.

Contractul de vânzare-cumpărare a terenului a fost încheiat în acord cu procesul verbal de negociere - iar devansarea datei executării contractului nu reprezintă o schimbare a clauzelor contractuale. Pe de altă parte a fost justificată de necesitatea efectuării lucrării cadastrale obligatorie pentru vânzarea şi intabularea dreptului de proprietate asupra terenului.

Referitor la aplicarea unor parametri şi coeficienţi nereali pentru vânzarea terenului către SC E.P. SRL de inculpata P.F. - membru al comisiei de negociere, se reţin următoarele:

Conform procesului-verbal de negociere din 5 decembrie 2005, comisia de negociere a procedat la vânzarea terenului în suprafaţă de 52.434 mp la preţul de 16 euro/mp plus TVA, în total 838.944 euro şi TVA.

Preţul vânzării a fost stabilit pe baza criteriilor prevăzute la art. 140 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară (efectuat la Tribunalul Arad) s-a concluzionat că valoarea tehnică a terenului situat în Arad Malul Mureşului în suprafaţă de 52.434 mp este de 782.315 euro, iar valoarea de circulaţie de 783.692 euro.

De asemenea valoarea aceluiaşi teren stabilit prin prisma H.G. nr. 577/2002 şi a criteriilor 2665/1992 este de 591.455 euro, iar valoarea terenului prin prisma H.G. 834/1991 de 808.532 euro.

După strămutarea dosarului la Tribunalul Alba Iulia, s-a dispus o nouă expertiză tehnică care să răspundă la obiectivele formulate de parchet şi inculpat anume: stabilirea valorii tehnice şi de circulaţie la data de 5 decembrie 2005 a terenului situat în Arad, Malul Mureşului prin prisma H.G. nr. 577/2002, criteriilor 2665/1992, H.G. 834/1991; stabilirea valorii tehnice şi de circulaţie a aceluiaşi teren prin prisma H.G. nr. 577/2002/ avându-se în vedere criteriile din circulara comună a M.E.F. nr. 2665/1992 şi H.G. nr.834/1991.

Conform expertizei valoarea terenului la data de 5 decembrie 2005 prin evaluarea terenului pe baza H.G. nr.834/1992 a criteriilor 2665/1992 este de 753.686 euro iar prin evaluarea pe baza H.G. nr. 577/2002 a criteriilor 2665/1992 este de 595.125 euro.

Deşi expertul a calculat valoarea terenului şi prin metoda comparaţiei cât şi prin metoda comparaţiei prin bonitare/ nu s-a avut în vedere această modalitate de calcul.

S-a apreciat că expertul şi-a depăşit obiectivele stabilite de judecător s-a substituit instanţei făcând aprecieri asupra actelor normative incidente în condiţiile în care această chestiune constituie obiect al judecăţii pentru ca în final să precizeze în răspunsul la obiecţiuni că metoda comparaţiei prin bonitare nu este recunoscută de Standardele internaţionale.

Aşadar, din coroborarea celor două expertize tehnice judiciare efectuate în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că valoarea terenului la data de 5 decembrie 2005 conform H.G. nr. 577/2002 este de aproximativ 595.125 euro sub valoarea cu care a fost vândut terenul conform procesului verbal de negociere de 838.944 euro.

În ceea ce priveşte raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. s-au avut în vedere următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 actul întocmit de specialistul D.N.A. constituie mijloc de probă şi ca atare poate fi folosit în procesul penal conform dispoziţiilor art. 64 C. pen.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Or, prin examinarea probelor administrate s-a constatat că raportul specialistului D.N.A. nu se coroborează cu ambele expertize efectuate în cauză.

Pentru vânzarea terenului către SC E.P. SRL erau aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 577/2002, astfel că preţul vânzării s-a stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 141 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, conform cărora preţul de vânzare pentru terenurile oferite spre cumpărare societăţilor comerciale care le au în exploatare se stabileşte prin negociere directă între proprietarul terenului şi societatea comercială avându-se în vedere valoarea de circulaţie a terenului, determinată pe baza criteriilor prevăzute de art. 140.

Întrucât ambele expertize au stabilit valoarea terenului la data de 5 decembrie 2005 conform H.G. nr. 577/2002 incidenţă în cauză din considerentele expuse, ambele instanţe (fond şi apel) au înlăturat concluziile specialistului D.N.A. care nu a avut în vedere actul normativ menţionat la stabilirea valorii terenului.

Constatând că decizia atacată conform probatoriului administrat de cele două instanţe este legală şi temeinică în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul Ministerului Public.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 15/A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii F.G., D.F., V.R.G. şi P.F.M.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi în sumă de câte 100 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1449/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2667/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: