ICCJ. Decizia nr. 2667/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASA ŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2667/2013

Dosar nr. 14874/118/2012

Şedinţa publică din 10 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 71 din 07 februarie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.pen. si art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) raportat art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 C.pen. în referire la art. 66 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C.pen. în referire la art. 66 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b). C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C.pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul Z.T.

Totodată, s-a admis acţiunea civilă aşa cum a fost formulată, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 3.000 către partea vătămată R.E., cu titlu de despăgubiri civile, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu prăsele de culoare maron, cu lungimea de 9 cm, având lama metalica în lungime de 7 cm., depus la camera de corpuri delicte a instanţei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 800 lei, din care 500 lei cheltuieli în cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, la data de 18 noiembrie 2012, în jurul orei 17:45, lucrătorii Postului de Politie Independenta au fost sesizaţi prin SNUAU 112 cu privire la faptul că în centrul satului Fântâna Mare avusese loc un scandal stradal, în urma căruia partea vătămată R.E. a suferit o plagă înjunghiată.

Martorii identificaţi la faţa locului au declarat că în cadrul altercaţiei, inculpatul Z.T. i-a aplicat o lovitură de cuţit părţii vătămate, după care a fugit din zonă.

În şanţul de pe marginea drumului, lucrătorii de poliţie au găsit o bucată de lanţ şi o scândură folosite în scandal, iar de la soţia inculpatului a fost ridicat un briceag cu prăsele de culoare maro, aparţinând inculpatului, precum şi obiectele de vestimentaţie purtate de acesta la momentul altercaţiei.

Din materialul probator administrat a rezultat că, la data de 18 noiembrie 2012, inculpatul a fost vizitat la domiciliu de către martorul N.B. împreună cu care s-a deplasat la magazinul din centrul satului Fântâna Mare unde au consumat bere.

Întrucât între martorul N.B. şi G.I.V., poreclit H., a izbucnit un conflict, iar martorul i-a aplicat acestuia o lovitură cu capul în figură, la scurt timp, în zonă s-a strâns un grup de aproximativ opt persoane, printre care şi partea vătămată şi alţi membrii ai familiei acesteia, toţi înarmaţi cu obiecte contondente care au început să aplice lovituri martorului N.B.

Din declaraţia martorului G.I.V. a rezultat că acesta a intrat în conflict cu un bărbat care se afla într-o cameră a magazinului, pe care l-a lovit.

După aceasta, martorul a agitat o bucată de lanţ pe care o avea asupra sa, cu scopul de a-i speria pe cei care între timp ieşiseră din magazin.

Pentru aplanarea potenţialului scandal a intervenit martorul N.B. care l-a dezarmat pe G.I.V., luându-i lanţul din mână si aruncându-l în şanţul de pe marginea dramului.

Acesta din urmă a ieşit în stradă pentru a căuta lanţul, însă imediat a fost agresat de mai multe persoane dintre cele aflate în interiorul magazinului. Ca urmare, martorul a luat scândura de la şaretă şi a lovit cu ea pe unul dintre bărbaţii care îl agresau, fără a putea preciza pe cine anume.

La scurt timp, martorul a părăsit zona şi s-a refugiat în locuinţa inculpatului.

În acest context inculpatul a sărit în apărarea acestuia, a scos briceagul pe care îl purta asupra sa, fiind cioban de meserie, şi a aplicat părţii vătămate R.E. o lovitură cu acest obiect.

Deşi iniţial inculpatul a arătat că a aplicat lovitura la întâmplare, uneia dintre persoanele din grupul agresorilor, fără a putea preciza cui anume, ulterior a revenit şi a arătat că lovitura a fost aplicată părţii vătămate R.E., în contextul arătat mai sus. În apărarea părţii vătămate au sărit alte persoane care o însoţeau care, la rândul lor, l-au agresat pe inculpat.

Inculpatul a părăsit zona,în fugă, iar cu şareta s-a deplasat la domiciliu, de unde s-a deplasat apoi la Spitalul Medgidia întrucât avea la rândul său leziuni datorită altercaţiei cu celelalte persoane . Nu în ultimul rând, inculpatul a precizat că este dreptaci si că a suferit leziuni la nivelul mâinii drepte, după ce a aplicat lovitura de cuţit.

Din declaraţiile martorilor S.M., M.M., I.R. şi M.B. a rezultat că, la data de 18 noiembrie 2012, partea vătămată a fost iniţial bătută în stradă de către mai multe persoane din cercul de apropiaţi ai inculpatului, altercaţia consumându-se în faţa magazinului din centrul satului.

Ulterior, martorii s-au implicat şi ei în altercaţie încercând să îi îndepărteze pe agresor şi pe prietenul acestuia de partea vătămată.

În aceste condiţii, inculpatul a scos un cuţit tip briceag pe care, de regulă, îl purta asupra sa şi i-a aplicat o lovitură în regiunea abdominală părţii vătămate,după care a încercat să fugă. Partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu un băţ, însă a fost din nou lovită la rândul ei de către martorul G.I.V.

Partea vătămată a declarat că agresiunea asupra sa a fost comisă în contextul în care a intervenit pentru a aplana un conflict între martorii N.B. si I.R. Totodată, a arătat că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, în partea dreaptă a abdomenului, după care a fugit la şaretă, cu intenţia de a părăsi zona. În acest context, partea vătămată l-a lovit de două ori cu un băţ, doborându-l la pământ, însă imediat a fost şi ea lovită cu o scândură în cap de către martorul G.I.V.

În urma examinării medico - legale a părţii vătămate s-a stabilit că aceasta a suferit leziuni traumatice (plagă înjunghiată penetrantă cu leziune hepatică) care pot data din 18 noiembrie 2012, care necesită circa 30 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, şi care i-au pus viaţa în pericol prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante abdominale, dar şi prin potenţialul septic al acesteia.

Totodată, s-a menţionat că leziunile părţii vătămate nu au fost provocate în integralitate de către inculpat, ci şi de martorul G.I.V. care a lovit-o cu o scândură în cap.

Inculpatul Z.T. a fost examinat de medicul legist care a stabilit că prezenta leziuni traumatice la nivelul feţei (excoriaţie liniară în zona stângă a mandibulei), mâinii şi antebraţului drept (contuzii şi fractură metacarpian II mâna dreaptă), care pot data din 18 noiembrie 2012, care au necesitat circa 25 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor şi care au putut fi produse prin lovire cu corp dur.

Martorul N.B. a declarat că, la data de 18 noiembrie 2012, a mers împreună cu inculpatul şi cu martorul G.I.V. la magazinul din centrul satului Fântâna Mare.

În magazin, martorul N.B. a avut o discuţie contradictorie cu un nepot de-al părţii vătămate, căruia i-a reproşat faptul că în trecut îl bătuse pe nepotul său, Z.A.. Martorul a mai arătat că în cadrul acestei discuţii, l-a împins pe băiatul respectiv, fără ca situaţia să degenereze într-o altercaţie fizică.

Martorul N.B. a mai arătat că şi G.I.V. a avut un conflict cu un bărbat care se afla într-o cameră a magazinului, pe care l-a aplanat însă, după ce l-a dezarmat pe G.I.V. de lanţul pe care acesta îl avea asupra lui.

La scurt timp după aceste două momente, pe stradă şi-au făcut apariţia mai multe persoane de sex masculin, printre care partea vătămată şi mai multe rude de-ale acesteia care au început să îi lovească pe Z.T. şi pe G.I.V. În aceste condiţii, s-a retras din zonă, sărind peste gardul magazinului, în şanţul de la marginea drumului de unde a văzut cum inculpatul, aflat lângă şaretă, a fost lovit de către partea vătămată şi de un alt bărbat poreclit C., întâi cu un băţ peste mână şi apoi în regiunea feţei. În acel moment, a încercat să intervină în ajutorul inculpatului însă, când a prins-o în braţe pe partea vătămată, aceasta a strigat că fusese înjunghiată, motiv pentru care martorul i-a dat drumul.

De asemenea, martorul a declarat că inculpatul este crescător de animale şi că, de regulă, poartă un cuţit asupra sa pe care îl foloseşte la muncă.

La reţinerea acestei situaţii de fapt instanţa a avut în vedere procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşele foto, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, rapoartele de constatare medico-legală, declaraţiile inculpatului.

La stabilirea pedepsei,prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, ca urmare a îndeplinirii de către inculpat a condiţiilor prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

În raport cu gravitatea infracţiunii, cu împrejurarea că fapta a fost descoperită şi probată fără dificultăţi de organul judiciar, dar şi cu atitudinea sinceră şi datele personale ale inculpatului, s-a apreciat că acestea pot constitui circumstanţe atenuante prevăzute de 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C.pen. care să atragă aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanţa a avut în vedere pe lângă circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii şi circumstanţele personale ale inculpatului care are vârsta de 41 de ani, are 10 clase, a lucrat ca tractorist, este căsătorit şi are în întreţinere mai mulţi copii. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, dar ulterior a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei şi a cooperat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea vătămată R.E. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza în termenul legal.

La primul termen de judecată, înainte de demararea cercetării judecătoreşti, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei, sumă cu a cărei plată inculpatul a fost de acord. Ca urmare, fiind îndeplinite cerinţele antrenării răspunderii delictuale a inculpatului, a fost admisa acţiunea civilă aşa cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul Z.T.

Parchetul a criticat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, arătând că aceasta ar fi trebuit redusă sub limita legală de 3 luni, întrucât limita redusă prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. este de 2 luni închisoare.

Totodată, a criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora urmare înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.

Inculpatul Z.T. a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, având în vedere situaţia sa familială şi conduita procesuală sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.

Totodată, a solicitat instanţei de apel să ia act de faptul că partea civilă R.E. a renunţat la despăgubirile civile.

Prin decizia penală nr. 83/P din 28 mai 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.T.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 71 din 07 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14874/118/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului Z.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa anterior menţionată cu pedeapsa de 3 luni aplică inculpatului de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi pedeapsa complementară, în final dispunând ca inculpatul Z.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Totodată, în baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului Z.T., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 23 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul Z.T. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus ca celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului Z.T., fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care, în speţă, oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.

Sub aspectul stării de fapt, necontestată în faţa instanţei de apel, s-a constatat ca dovedit faptul că, la data de 18 noiembrie 2012, s-a produs un scandal în centrul localităţii Fântâna Mare, jud. Constanţa, în care au fost implicate mai multe persoane. între martorii N.B. şi G.I.V. a izbucnit un conflict, primul lovindu-l pe cel de-al doilea, ceea ce a determinat apariţia unui grup de persoane, printre care şi partea vătămată R.E., care au început să-l agreseze fizic pe N.B.

Inculpatul Z.T. a intervenit în apărarea martorului N.B., a scos briceagul pe care îl purta asupra sa şi a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona abdominală. Ulterior, inculpatul a fost agresat de alte persoane care au venit în sprijinul părţii vătămate.

În urma examinării medico - legale a părţii vătămate a rezultat că a suferit leziuni traumatice (plagă înjunghiată penetrantă cu leziune hepatică), care pot data din 18 noiembrie 2012, necesită circa 30 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, si care i-au pus viaţa în pericol prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante abdominale, dar si prin potenţialul septic al acesteia.

În raport de starea de fapt reţinută, instanţa de apel a reţinut că în mod corect s-a apreciat că faptele inculpatului Z.T. care, la data de 18 noiembrie 2012, în timp ce se afla într-un loc public în loc. Fântâna Mare, jud. Constanta, a purtat asupra lui un cuţit tip briceag, în condiţii de natură să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi a aplicat o lovitură de cuţit părţii vătămate R.E., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 30 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus în pericol viaţa prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante abdominale, dar si prin potenţialul septic al acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a constatat că în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., însă numai în raport de tentativa de omor, iar nu şi cu privire la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Curtea a cenzurat optica primei instanţe reţinând că circumstanţele atenuante judiciare personale pot fi reţinute în considerarea datelor personale ale inculpatului, însă pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, fiind neîntemeiată aprecierea privind periculozitatea mai scăzută a inculpatului doar pentru parte din infracţiuni, atât timp cât analiza conduitei inculpatului impune examinarea întregului său comportament.

În acelaşi sens, a reţinut că prima instanţă a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., deşi actele dosarului nu relevă aspecte pozitive privind conduita inculpatului, simplul fapt al lipsei antecedentelor penale neputând constitui un argument al reţinerii acestei circumstanţe atenuante judiciare personale.

S-a reţinut în acest sens că din referatul de evaluare a inculpatului, dispus în apel, nu rezultă aspecte privind conduita deosebită a inculpatului în societate şi familie, faptul că inculpatul avea o familie şi desfăşura activităţi lucrative anterior comiterii faptei neavând astfel de valenţe, în condiţiile în care s-a remarcat potenţialul agresiv al inculpatului manifestat în cadrul familiei. In consecinţă, s-a apreciat că nici persoana inculpatului şi nici mediul socio-familial al acestuia nu relevă date obiective care să justifice aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acelaşi cadru, s-a reţinut că atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaştere a faptelor a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea limitelor speciale de pedeapsă, astfel că este suficient valorificată conduita sinceră a acestuia, neexistând elemente pentru reducerea pedepsei sub limitele speciale reduse, în considerarea aceleiaşi conduite. Mai mult, nu se poate acorda recunoaşterii săvârşirii faptelor o dublă valenţă juridică, atât din perspectiva art. 320¹ C. proc. pen., cât şi a art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât s-ar ajunge la o dublă atenuare a pedepselor pentru aceeaşi cauză.

S-a reţinut în acest sens că gravitatea faptei inculpatului şi probaţiunea necesară dovedirii vinovăţiei acestuia (care nu a fost una redusă, în raport de numărul persoanelor audiate) nu impun acordarea unei clemenţe care să determine coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât un tratament sancţionator mai blând nu ar asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, conform art. 52 C. pen. Fapta inculpatului prezintă un pericol social destul de ridicat, nu numai prin valoarea socială ce ar fi putut fi lezată - dreptul la viaţă, dar şi prin modalitatea de comitere, în condiţiile în care inculpatul a folosit un cuţit, obiect apt să producă decesul, aplicând lovitura într-o zonă vitală şi cu o forţă suficientă pentru producerea unor leziuni grave care să conducă la decesul victimei.

În consecinţă, în raport cu scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen., circumstanţele concrete în care a fost comisă fapta, datele personale ale inculpatului, conduita sa procesuală, Curtea a apreciat că pedeapsa stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. nu este suficientă pentru asigurarea prevenţiei speciale şi generale, constatând că se impune majorarea acesteia până la minimul special redus conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare neîntemeiat reţinute în favoarea inculpatului.

Totodată, a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este legală, dat fiind faptul că limitele speciale de pedeapsă sunt închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar limitele reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. sunt cuprinse între 2 luni şi 1 an şi 4 luni. în consecinţă, instanţa de apel a constatat că pedeapsa de 3 luni închisoare stabilită de prima instanţă a fost stabilită în limitele legale.

S-a mai reţinut că, în condiţiile în care pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat s-a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsa rezultantă va fi de 5 ani închisoare, ceea ce exclude posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul, deoarece dispoziţiile art. 86¹ alin. (2) C. pen. permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în cazul concursului de infracţiuni numai dacă este închisoarea de cel mult 3 ani, condiţie neîndeplinită în cauză. Astfel, solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de partea civilă R.E., Curtea a constatat că, în faţa primei instanţe, la termenul din 04 februarie 2013, partea civilă a solicitat iniţial daune materiale în cuantum de 5.000 lei, apoi a precizat că nu mai solicită despăgubiri civile, pentru a reveni imediat şi a preciza că solicită daune materiale în cuantum de 3.000 lei, cu plata cărora inculpatul a fost de acord. S-a observat astfel că partea civilă nu a renunţat la acţiunea civilă, având doar o atitudine oscilantă, dar că, în final, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, care în mod corect i-a fost acordată de prima instanţă, având în vedere achiesarea inculpatului şi dispoziţiile art. 16¹ ALIN. (3) C. proc. pen. potrivit cărora, în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii.

În consecinţă, s-a apreciat că niciuna dintre criticile formulate de inculpatul Z.T. nu sunt întemeiate, în timp ce apelul procurorului este întemeiat numai în ceea ce priveşte greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Pentru aceste considerente, curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul Z.T. şi a admis apelul parchetului, în limitele menţionate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.T., fără a motiva în scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

În condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea din 10 septembrie 2013, termenul fixat în cauză pentru judecarea recursului, 22 octombrie 2013, a fost preschimbat la data de 10 septembrie 2013.

La termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013, subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct.17² C. proc. pen., criticând decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate,iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatului ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante, în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea faptei şi prezentarea modalităţii de comitere a acesteia, precum şi în raport de situaţia familială specială a inculpatului care este singurul întreţinător al celor 6 copii minori, soţia sa fiind bolnavă.

Examinând recursul declarat de inculpatul Z.T. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 28 mai 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2)¹ cu referire la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise motivului de recurs prev. de art. 385⁹ pct.17² C. proc. pen., acesta neputând fi luat în considerare din oficiu câtă vreme nu a fost invocat în scris în termen legal.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că recurentul inculpat Z.T. a invocat critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât acestea vizează netemeinicia pedepselor ce i-au fost aplicate, considerate prea mari în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră şi cooperantă şi datele personale favorabile ale acestuia (lipsa antecedentelor penale) care, în opinia apărării, trebuiau reţinute ca şi circumstanţe atenuante şi valorificate prin reducerea corespunzătoare a pedepselor.

Raportat la cazul de casare invocat, se constată că Legea nr. 2/2013 a impus restricţii severe în ceea ce priveşte posibilitatea atacării pe calea recursului a hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi instanţa de apel, limitând, totodată, posibilitatea instanţei de recurs de a examina cauza sub aspectul situaţiei de fapt şi a chestiunilor de apreciere, aşa încât caracterul devolutiv al recursului vizează doar chestiunile de drept.

Or, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, individualizarea pedepsei şi a modului de executare sunt chestiuni de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel. Acestea nu se încadrează în categoria aspectelor de drept, ci implică aprecierea asupra mai multor circumstanţe, operaţiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. şi nu poate fi supusă examenului instanţei de recurs.

Se apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de forma anterioară a textului art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege ” .

Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Ca urmare, în raport de natura criticilor invocate de inculpat, anume greşita individualizare a pedepselor aplicate, rezultă cu evidenţă că acestea nu se circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.

În consecinţă, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile inculpatului privind greşita individualizare a pedepselor nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. şi nici celui prevăzut de art. 385 ⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T. împotriva deciziei penale nr. 83/P din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2012 la 10 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2122/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2934/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: