ICCJ. Decizia nr. 2135/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2135/2013

Dosar nr. 7121/99/2005

Şedinţa publică din 18 iunie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 373/2010 a Tribunalului Iaşi, urmare a schimbării de încadrare juridică în sensul că pentru toţi inculpaţii s-au reţinut dispoziţiile art. 13 C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.I., domiciliat în Iaşi, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 7 (şapte) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a, b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 1, 2, 3, 4, 7, 13, 15, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- 7 (şapte) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin (3), alin. (4) teza a IlI-a (raportat la alin. (3) teza 1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 5, 6, 12 şi 18, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituite ori. aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul P.l. urmează a executa pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 8 (două acte materiale), 9 (un act material), 11 (cu privire la M.E., R.O.I., I.A., T.R.).

În temeiul dispoziţiilor art 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului P.I. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală unică rezultantă de executat de 7 ani închisoare s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 25 noiembrie 2005.

2. Ţ.M., cu domiciliul în mun. Iaşi, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 7, 10, 14, 15, 16, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul T.M., urmează.a executa pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Ţ.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu privire la actul material descris în rechizitoriu la pct. 9 (privind pe Z.C.).

În baza art 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Ţ.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 9 (un act material, privind pe I.A.M.).

În temeiul dispoziţiilor art 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului Ţ.M., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală unică rezultantă de executat pentru inculpatul Ţ.M., de 6 ani închisoare s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 25 noiembrie 2005.

3. R.C.D., cu domiciliul în mum. Iaşi, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 7, 9 (trei acte materiale), 14.

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 9 (două acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul R.C.D. urmează a executa pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu privire la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 10 şi 16 (privind pe P.L.E., V.A.G.).

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului R.C.D., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală unică rezultantă de executat pentru inculpatul R.C.D. de 6 ani închisoare s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 25 noiembrie 2005.

4. C., cu domiciliul în sat Dancu, com. Holboca, jud. Iaşi, cunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat în altă cauză şi deţinut în Penitenciarul Iaşi, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. .13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 11 şi 17, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

În baza art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei, rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. (fost B.) C. prin sentinţa penală nr. 5332 din 23 noiembrie 2004 a Judecătoriei Iaşi, modificată prin Decizia penală nr. 502/2006 a Tribunalului Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 187 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Iaşi. S-au repus în individualit. a)tea lor pedepsele aplicate inculpatului C. (fost B.) C. prin această sentinţă, rezultând pedepsele individuale de:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 181 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 182 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit a C. pen.

În baza att. 85 alin. (10 C. pen., art 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 5332 din 23 decembrie 2004 a Judecătoriei Iaşi, definitive prin Decizia penală nr. 187 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Iaşi cu cele aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul C. (fost B.) C., să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza artll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. (fost B.) C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (cu privire la actele materiale reţinute în rechizitoriu la pct. 8 - martori R.O. şi M.E.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. (fost B.) C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 41alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului C. (fost B.) C., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală unică rezultantă de executat pentru inculpatul C. (fost B.) C. de 5 ani închisoare s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2005 la 25 noiembrie 2005.

5. B.A.D., cu domiciliul în com. Tomeşti, judeţul Iaşi, fără antecedente penale, la următoarele pedepse

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilot prev. ait. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 1, 3, 4, 13, cu aplicarea art. 74 alin. (2), 76 lit. c) C. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actul material descris în rechizitoriu la pct. 12, cu aplicarea art. 74 alin. (2), 76 lit. c) C. pen., 33 lit. a) C. pen

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata B.A.D. urmează a executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei B.A.D., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei B.A.D. pe un termen de încercare de 7 (şapte) ani.

S-a încredinţat supravegherea respectării obligaţiilor legale şi măsurilor de supraveghere impuse de instanţă Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata B.A.D. trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se comunica Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În baza art. 86⁴ C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei B.A.D. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. potrivit cărora în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea - credinţă a obligaţiilor civile impuse prin prezenta sentinţă se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea in întregime a pedepsei.

S-a atras atenţia inculpatei B.A.D. că în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţa, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) s-a dispus - suspendarea executării pedepselor accesorii şi a pedepselor complementare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un gtup infracţional organizat ptev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. s-a constatat că prin încheierea de şedinţă din prezentul dosar pronunţată la data de 25 noiembrie 2005 s-a luat faţă de inculpaţii P.l., T.M., R.C.D., C. (fost B.) C., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsură care, potrivit legii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. luată faţă de inculpaţii P.l., T.M., R.C.D., C. (fost B.) C., revocare executorie la rămânerea definitivă a prezentei sentinţei.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.l. şi B.A.D. suma de 13.500 de euro sau echivalentul său în lei,câte 6750 de euro, de la fiecare inculpat, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate B.A.D.

În temeiul dispoziţiilor art 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.l. şi B.A.D. suma de 15.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate C.C.M., câte 7.500 de euro de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul R.C.D. suma de 50.000 dolari sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţilor vătămate I.A.M., I.A., B.I.M., Z.C.F., S.F.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul T.M. suma de 3000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate P.L.E.

În temeiul dispoziţiilor art 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C. (fost B.) C. suma de 5.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate T.R.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.l. şi B.A.D. suma de 5.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate F.N.L., câte 2.500 de euro de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.l. şi B.A.D. suma de 5.000 de euro sau echivalentul său în lei, la- cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate M.P.C., câte 2.500 de euro de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul T.M. suma de 9.300 de dolari sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate V.A.G.

S-a luat act că părţile vătămate şi martorii:

- B.A.D. cu domiciliul în Iaşi judeţul Iaşi.

- C.C.M. - actual căsătorită D., domiciliată în Iaşi.

- A., actual L., P., domiciliată în satul Budăi, comuna Târgu Frumos, judeţul Iaşi.

- R.A., domiciliată în satul Topile, comuna Valea Seacă, judeţul Vaslui.

- N.B.Ş, domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi

- B.A.N., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui.

- R.O., domiciliată în comuna Tibăneşti, judeţul Iaşi.

- M.E.M., domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi.

- B.A.D., domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi.

- I.A.M., domiciliată în mun. Vaslui, judeţul Iaşi.

- I.A., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui.

- B.I.M., domiciliată în comuna Popricani, judeţul Iaşi.

- Z.C.F., domiciliată în satul Zaboloteni, comuna Trifeşti, judeţul Iaşi.

- S.F, domiciliată în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui.

- P.L.E., domiciliată în Vaslui, jud. Vaslui, fără forme legale în comuna Bălteni, judeţul Vaslui.

- T.R., domiciliată în satul Rusenii Vechi, comuna Holboca, judeţul Iaşi.

- F.N., domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi.

- M.P.C., domiciliată în satul Luceni, comuna Victoria, judeţul Iaşi.

- S.D., domiciliat în Bârlad, judeţul Vaslui.

- A.L., domiciliată în comuna Probota, judeţul Iaşi.

- A.O.I., din com. Bucecea, jud. Botoşani - nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de V.A.G., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de B.O., domiciliată în raionul Chişinău, Rep. Moldova, satul Băcioi.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.I., Ţ.M. şi R.C.D. la plata sumei de 30.000 (treizeci de mii) de lei, către partea civilă B.O., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile formulate de B.O.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului P.I. până la concurenta sumelor de 19.200 de euro şi 30. 000 de lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.A. până la concurenţa sumei de 19.200 de euro.

În temeiul dispoziţiilor art 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului R.C.D. până la concurenţa sumei de 50.000 de dolari SUA şi 30,000 de lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului Ţ.M. până la concurenta sumei de 12.300 de euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C.C. până la concurenţa sumei de 5000 de euro.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.C. a sumei de 650 de euro, 1 dolar SUA şi 5,3 lei, indisponibilizate la 23 mai 2005, fără emiterea unei ordonanţe de aplicare a sechestrului asigurător, măsură ce se execută la rămânerea definitivă a prezentei cauze.

În baza art. 109 alin. (9) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpata B.A.D. a paşaportului personal, a unei mini-agende, a trei telefoane mobile cu încărcătoarele aferente şi a unei cartele Vodafone, bunuri ridicate de la aceasta la data de 29 martie 2005, astfel cum sunt ele descrise în procesul - verbal încheiat la acea dată, aflat la fila 434 din dosarul de urmărire penală. S-a pus în vedere inculpatei B.A.D. că are obligaţia să păstreze aceste bunuri până la soluţionarea definitivă a cauzei, măsură executorie.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpaţii P.I., Ţ.M., R.C.D., C.C. locuiesc în municipiul Iaşi şi sunt prieteni. Inculpata B.A. a fost iniţial victimă a traficului de persoane practicat de P.I. şi apoi a devenit concubina acestuia. Inculpatul P.I. era, la nivelul anului 2003, patronul clubului „M." situat în cartierul Tătăraşi din municipiul Iaşi, unde se desfăşura, sub aparenţa unor activităţi cvasilcite de dans şi consumaţii de băuturi alcoolice, o largă activitate de prostituţie, proxenetism şi trafic de persoane. Acest club era de cele mai multe ori locul unde fetelor li se promitea protecţie şi li se inocula ideea plecării în străinătate, precum şi locul unde li se contura tabloul puterii inculpaţilor, li se crea temerea privind consecinţele unei atitudini de refuz faţă de cererile lor, li se inducea prin violenţă ideea că nu este bine să li se opună. Părţile vătămate i-au văzut pe toţi inculpaţii în clubul menţionat întreţinând relaţii sexuale sau petrecând împreună, fiind ştiut faptul că toţi sunt proxeneţi, violenţi şi temuţi.

Fiecare dintre cei sus-menţionaţi urmărea să exploateze exclusiv cât mai multe tinere, fără a împărţi veniturile fiecăreia între ei, însă colaborarea lor, ajutorul reciproc condiţiona succesul transportării, cazării, supravegherii tinerelor în vederea realizării scopului comun - obţinerea de venituri din practicarea prostituţiei de către tinere nevoiaşe şi lipsite de instruire şi ajutor, fără vreo consecinţă negativă pentru inculpaţi. Sub acest aspect, din derularea evenimentelor în ceea ce priveşte transformarea fiecărei victime într-un obiect, aducerea ei la stare de aservire şi dependenţă faţă de inculpaţi, rezultă modalit. a)tea comună de operare şi faptul că inculpaţii au acţionat în mod organizat, având fiecare atribuţii specifice fără de care succesul întregii activităţi infracţionale nu putea fi realizat.

De cele mai multe ori, inculpaţii P.I., T.M., R.C.D., C.C., în virtutea relaţiilor dintre ei şi a unor înţelegeri spontane, stabilite cu privire la fiecare „bagaj", cum îşi denumeau victimele, se deplasau în diverse localităţi din Moldova, identificau tinere despre care se ştia că ar dori să plece în străinătate la muncă, care nu aveau cunoştinţe despre modul de călătorie transfrontalieră, care aveau situaţii financiare precare, nu aveau educaţie, proveneau din familii numeroase şi cu mari dificultăţi financiare, uşor de manipulat şi convins numai prin perspectiva unui câştig consistent. Inculpaţii le propuneau tinerelor să plece în străinătate cu ajutorul lor; în funcţie de atitudinea fetelor, unora li se comunica faptul că în străinătate urmau să practice prostituţia, altora li se promiteau locuri de muncă în baruri, fabrici şi locuinţe particulare, unde ar fi trebuit să lucreze ca şi dame de companie, chekieriţe, muncitoare, îngrijitoare de copii sau de persoane în etate. De fiecare dată însă fetele erau înşelate, chiar în ipoteza în care li se spunea că vor practica prostituţia, întrucât li se crea perspectiva libertăţii şi a unor venituri considerabile pentru ele, perspectivă esenţial diferită de statutul lor real de persoane aservite, aduse în situaţii critice - prostituate de stradă care nu primeau nici o sumă din cele obţinute, fără documente de identitate, într-o ţară străină îii care nu aveau abilităţi de comunicare, menţinute la limita subzistenţei prin furnizarea hranei şi a unui loc în care să doarmă.

Fetele aveau două destinaţii, din punct de vedere teritorial - Polonia şi Italia.

Intre localit. a)tea de domiciliu situată în judeţele Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava şi localitatea Prato de lângă Florenţa - Italia sau în localitatea Kielce din Polonia, traseul tinerelor victime este comun: racolarea în localit. a)tea de domiciliu prin ademenire, cazarea temporară într-un apartament în municipiul Iaşi închiriat de inculpaţi, până la procurarea documentelor de călătorie, transportul rutier pe ruta Iaşi - Prato/Kielce realizată de inculpaţi, cazarea fetelor în localit. a)tea de destinaţie, în imobile închiriate - patronate de inculpata B.A. care a acţionat în Italia şi de numita „L.a", femeie ce a acţionat în Polonia, negocierea cu clienţii, preluarea sumelor de bani, supravegherea lor, exercitarea de presiuni fizice şi psihice pentru menţinerea victimelor sub control. Pe acest traseu, fetele fiecăruia dintre inculpaţi interacţionau şi cu ceilalţi din grup. Cu privire la fiecare victimă sau grup de victime au acţionat mai mulţi inculpaţi, dar fără a se fi probat că inculpaţii acţionau în condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, cică, mai degrabă, în funcţie de timp şi interese colaborau strâns pentru realizarea scopului lor, în condiţiile art. 8, iar nu a art. 7 din Legea nr. 39/2003. Fără a se organiza pentru o durată anume şi cu o structură ierarhică, fără a-şi atribui roluri prestabilite, inculpaţii P.I., T.M., R.C.D. şi C.C. s-au asociat, fiecare dintre ei cunoscând activitatea celuilalt de trafic de persoane şi proxenetism, s-au sprijinit şi au colaborat în diverse modalităţi pentru a-şi atinge scopul: traficarea unor tinere în vederea practicării prostituţiei, în vederea obţinerii unor importante sume de bani.

Cu privire la situaţia inculpatei B.A., aceasta i-a cunoscut pe inculpaţii P.I. şi C.C., şi, cum de ultimul îi era frică, a acceptat să plece în străinătate la cererea celui dintâi. Acesta i-a propus să meargă în străinătate în vederea practicării prostituţiei. B.A. s-a prostituat în Torino, iar mai apoi la Roma, sub controlul numitei B.A., sora inculpatului P.I., faţă de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale. În ianuarie 2003, inculpata B.A. a convenit cu inculpatul P.I., alias „P." să meargă în Italia, urmând ca el să îi trimită fete în vederea practicării prostituţiei. Banii obţinuţi de B.A. şi de celelalte fete urmau a fi expediaţi inculpatului P.I. la 2-3 zile. În mai 2003, B.A. s-a întors în România, iar B.A. a fost arestată iar iubita lui T.M. avea şi ea grijă de fete în Italia. În iunie 2003, B.A. împreună cu T.M. au închiriat în localitatea Prato, lângă Florenţa un imobil, pe strada Per Calzzone nr. 23. În mai multe etape B.A. a fost chemată de P.I. în România şi trimisă apoi din nou în străinătate. La data de 26 martie 2005, P.I. i-a spus să vină în România, urmând ca, dacă fetelor pe care le avea B. în Olanda, le mergea bine să plece şi ea în aceeaşi ţară. Pe drum, soţia inculpatului P.I. i-a transmis din partea inculpatului să nu vină în România. La data de 28 martie 2005, inculpata B.A., însărcinată în luna a VI-a, a fost reţinută în Vama Borş.

Faptele de la pct. 1 din rechizitoriu, comise în dauna părţii vătămate P.A.D. si reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor V.I. și B.A.

În perioada decembrie 2003 - martie 2004 victima B.A.D., în vârstă de 21 de ani, din Iaşi şi-a căutat un loc de muncă şi, prin intermediul unei persoane rămase neidentificate a fost dusă la inculpatul P.I. care i-a spus că o angajează la pizzeria lui, ca ospătar. Victima a lucrat ca ospătar în pizzerie, a fost cazată într-un apartament aparţinând inculpatului, apoi, la scurt timp a fost mutată într-un alt apartament al inculpatului în care se mai aflau 4 tinere, dintre care una minoră care lucrau în barul inculpatului.

La un moment dat, victimei B.A.D. i s-a propus să plece în Italia pentru a lucra ca damă de companie. După mai multe discuţii purtate cu o tânără neidentificată pe nume „R." care lucra la bar, B.A. a fost de acord să plece să lucreze în Italia. Este de precizat faptul că părţii vătămate nu i s-a spus nici un moment că va practica prostituţia, de altfel aceasta era virgină.

După ce a fost de acord să plece, inculpatul P.I. a luat-o pe partea vătămată şi a dus-o la Serviciul Paşapoarte Iaşi unde aceasta şi-a depus dosarul.

Cu această ocazie inculpatul i-a spus că a aflat de la fete că este virgină şi a întrebat-o dacă este adevărat. Partea vătămată a confirmat, iar inculpatul i-a spus să nu îi spună acest lucru soţiei sale, P.A..

Ulterior acestei discuţii, inculpatul a încercat să o convingă pe partea vătămată să întreţină relaţii sexuale cu el spunându-i că nu este bine să fie virgină, însă aceasta a refuzat

După circa trei săptămâni de la această discuţie, inculpatul i-a oferit părţii vătămate două pahare cu vin, a condus-o pe aceasta în apartamentul situat la parterul unui bloc din apropierea barului şi, profitând de starea acesteia, a întreţinut raporturi sexuale cu ea, lucru care s-a întâmplat şi în perioada următoare. Având în vedere lipsa de experienţă a părţii vătămate, aceasta a rămas însărcinată cu inculpatul P.I.

După ce a început să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată inculpatul i-a spus să urce în club unde era trimisă cu clienţii să întreţină relaţii sexuale la diferite hoteluri din oraş sau la clienţi acasă.

În perioada respectivă, la clubul său, inculpatul avea un număr de 10 fete care dansau în bar, apoi mergeau şi întreţineau relaţii sexuale cu clienţii, banii fiind luaţi de către inculpat

Din declaraţiile victimei B.D., cât şi din declaraţiile celorlalte victime rezultă că inculpatul P. era o fire violentă, în mai multe rânduri a aplicat „corecţii" fetelor, a bătut de mai multe ori fetele, cu bâta de baseball, cu pumnii şi picioarele, apoi le spunea că cine nu va asculta de el, va păţi la fel. Acest tip de comportament a indus părţilor vătămate o stare de frică astfel încât nimeni nu îndrăznea să i se opună inculpatului.

Este important de precizat faptul că, atât inculpatul P.I., cât şi inculpatul Ţ.M. aveau cunoştinţe în rândul mai multor lucrători de poliţie care frecventau barul acestuia şi, uneori „beneficiau" de „serviciile" tinerelor angajate la bar.

După circa o săptămână după ce partea vătămată B.D. a aflat că este însărcinată cu inculpatul P., i-a spus acestuia ce s-a întâmplat, moment în care inculpatul i-a spus că este foarte bine, o va trimite în Italia unde, fiind însărcinată, nu va avea probleme cu carabinierii italieni. Inculpatul i-a spus că o va trimite 3 luni în Italia, apoi o va aduce în România unde îi va face întrerupere de sarcină.

Partea vătămată, fiind Într-o puternică stare de frică şi sub influenţa inculpatului, a acceptat şi a plecat în Italia, în localitatea Prato, lângă Fitenze unde a fost aşteptată de inculpata B.A., concubina inculpatului.

Partea vătămată a fost dusă de inculpata B.A. la hotelul „Pallace" unde se mai aflau încă 5 fete, respectiv: Manole C.P., M.G., 2 minore din Paşcani şi din Botoşani, „V." şi „I." şi o altă tânără din Botoşani pe nume „A.". Toate tinerele au fost trimise la inculpata B.A. de către inculpatul P.I. Rolul inculpatei B.A. era de a le asigura tinerelor un loc de cazare, de a le trimite la stradă, de a încasa toţi banii câştigaţi de acestea şi de a-i trimite o mare parte din bani inculpatului P.I.

Modalităţile de trimitere a banilor erau fie prin diverşi curieri, fie prin serviciile W.U.

În aceeaşi locaţie se aflau alte 3 tinere care practicau prostituţia în folosul inculpatului Ţ.M.

In seara în care a ajuns în Italia, partea vătămată B.D. a fost trimisă la stradă de inculpata B.A. pentru a „produce" bani. Partea vătămată a refuzat să iasă în stradă, a spus că ea nu a venit în Italia să stea la stradă, moment în care aceasta a fost ameninţată de inculpata B.A.D. Aflându-se într-o ţară străină, singură fiind, partea vătămată a fost obligată să se pro stimeze.

Astfel, partea vătămată, împreună cu celelalte cinci fete erau duse de inculpată la stradă, la orele 21,30 şi erau ţinute până la orele 03,30, timp în care întreţineau relaţii sexuale cu clienţii. Când ajungeau la hotel, banii le erau luaţi de către inculpata B.A.

Tinerele erau obligate să iasă la stradă pe orice vreme, erau îmbrăcate foarte subţire, nu erau hrănite, li se luau toţi banii. Tinerele câştigau circa 200-300 de euro pe seară, iar atonei când nu făceau destui bani erau ameninţate telefonic de inculpatul P.I. şi de inculpata B.A.

Părţii vătămate B.D. care era însărcinată, îi era foarte rău şi se ruga de inculpaţii P. şi B. să o lase să plece în ţară. După o lună şi jumătate, timp în care aceasta a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor, aceştia au fost de acord să o trimită în ţară.

La plecare, inculpata B.A. i-a dat părţii vătămate suma de 2.000 de euro pentru a i-o da în ţară inculpatului P.

Ajunsă în ţară, părţii vătămate i s-a făcut întrerupere de sarcină, apoi inculpatul P. a vrut să o trimită din nou în Italia. Partea vătămată a reuşit să iasă de sub dominaţia psihică exercitată de inculpat şi s-a dus la părinţii săi refuzând să mai aibă de a face cu acesta.

În perioada de o lună şi jumătate cât a stat în Italia, partea vătămată a câştigat circa 13.500 euro.

După arestarea inculpaţilor, victima a fost căutată de către soţia inculpatului care i-a spus că îi va angaja un avocat şi i-a cerut să îşi schimbe declaraţiile, însă aceasta a refuzat.

Partea vătămată nu a formulat pretenţii civile în cursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, din declaraţia inculpatei B.A. dată în cursul urmăririi penale, coroborate cu aspectele consemnate în procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi din documentele transmise de procesele - verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

B.A.D. prezenta profilul perfect al victimei în momentul în care ea l-a cunoscut pe inculpatul P.I. zis „P.", fiind lipsită de ocrotire, naivă, fugită de acasă, din satul Osoi şi lipsită de surse de întreţinere. Faptul că partea vătămată nu avea unde să locuiască în municipiul Iaşi a fost favorabil inculpatului P.I. care s-a oferit să o găzduiască în apartamentul său unde victima a fost sugestionată de alte persoane de sex feminin să plece în străinătate, unde ar fi urmat să locuiască în hotel, să fie damă de companie de lux, să-şi aleagă clienţii dintre bărbaţii tineri şi cu bani. Prin aceeaşi activitate, victima a fost determinată să părăsească pizzeria şi să lucreze în barul de la etaj. Ulterior, după plecarea în Italia, partea vătămată a realizat că această perioadă în care avea posibilitatea, iar nu obligaţia de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii, sumele obţinute rămânându-i integral, a fost premeditat gândită pentru a-i câştiga încrederea şi a-i forma convingerea că în Italia va avea aceeaşi libertate. Prin amănuntele furnizate cu privire la activitatea barului „M.", la cunoştinţele inculpatului P. care vizitau barul, printre care ceilalţi inculpaţi, precum şi alte persoane urmărite pentru infracţiuni similare cu cele deduse judecăţii, cu privire la locurile în care erau fetele cazate, numele şi locul de domiciliu al fiecăreia, precum şi „apartenenţa" fiecăreia la portofoliul unuia dintre inculpaţi, declaraţia părţii vătămate prezintă credibilitate, dovedind că aspectele redate au fost percepute în realitate de partea vătămată. Din declaraţia părţii vătămate mai rezultă modalitatea în care a ajuns să fie o persoană lipsită de libertate şi opţiuni, un obiect producător de venituri, asupra căruia inculpatul avea dreptul de a decide în chestiuni esenţiale precum exercitarea dreptului de dispoziţie asupra propriului corp, asupra dreptului de avea sau nu un copil. Este dincolo de limita demnităţii umane nu numai obligarea, dar şi determinarea unei fete însărcinate la practicarea prostituţiei în stradă, în frig şi sub ameninţări pentru obţinerea unor sume de bani în mod facil. In cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 20 iunie 2006, partea vătămată a trimis instanţei un memoriu în care-şi reitera calitatea de victimă a inculpatului P., solcita să se ia în considerare declaraţia dată în cursul urmăririi penale, precum şi cererea sa de a fi audiată separat. Partea vătămată s-a prezentat totuşi la termenul menţionat şi şi-a menţinut integral declaraţiile date anterior, arătând că în timp ce se afla în Italia a fost ameninţată de inculpatul P. că, dacă pleacă de acolo, îi va incendia casa din România, iar după arestarea inculpatului, soţia acestuia P.A. a căutat-o şi i-a cerut să-şi retracteze declaraţiile invocând faptul că inculpatul are două fetiţe mici.

Declaraţia părţii vătămate s-a coroborat cu cea dată de inculpata B.A. în cursul urmăririi penale. Deşi inculpata a retractat ulterior această declaraţie, instanţa a reţinut-o ca fiind corespunzătoare adevărului, coroborându-se cu toate probele administrate în cauză. Inculpata B. nu a putut să justifice schimbarea poziţiei sale procesuale, însă cel mai probabil a fost influenţată de ceilalţi inculpaţi. Instanţa a reţinut că declaraţia inculpatei B.A. nu este lovită de niciun motiv de nulitate. Astfel, după începerea la data de 27 martie 2004 a urmăririi penale faţă de B.A., la data de 29 martie 2004, cu respectarea dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi arătând în mod expres că nu doreşte să fie .asistată de apărător, inculpata B.A. a dorit să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a colaborat"cu organele de urmărire penală, prezentând versiunea reală a evenimentelor în care a fost implicată. Cu referire la B.A.D., inculpata B.A.D. a precizat: „După V. a venit A. care era însărcinată, O., G. şi G.. Dintre toate, O. era minoră în vârstă de 17 ani şi era din Botoşani. Fetele ieşeau la stradă zilnic la orele 21.30, veneau în casă la 2- 3 dimineaţa. Dimineaţa le strângeam banii şi la 2-3 zile îi trimiteam lui P. prin W.U.

Cu privire la declaraţia inculpatei B., retractată fără o expL.aţie plauzibilă, instanţa a reţinut că aceasta se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, purtate de inculpaţii B.A. şi P.l. din care reieşea relaţia intimă a acestora, precum şi faptul că P.l. îi solicita inculpatei B.A. să supravegheze fetele, să-i trimită bani şi să facă presiuni asupra lor în vederea creşterii profiturilor iL.ite, obţinute din prostituţie.

Partea vătămată B.A.D. i-a recunoscut după fotografii pe inculpaţii P.l., T.M., R.C.D., C.C., precum şi pe B.A., precum şi pe partea vătămată M.P.C.. M.P.C. a confirmat, la rândul său că B.A.D. a lucrat ca şi ea, mai întâi în România în barul inculpatului, apoi că la momentul ajungerii ei în Italia, B. se afla în localitatea Prato, unde se prostitua de 3 săptămâni. Ea a confirmat că toţi banii obţinuţi, atât de ea, cât şi de B.A.D. îi erau trimişi în ţară inculpatului P.

Din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de P.l. la data de 3 mai 2004 rezultă eforturile susţinute ale acestuia de a obtine cu prioritate paşaportul părţii vătămate B.A.D., prin intermediul cunoştinţelor sale care au atribuţii la Serviciile de evidenţă informatizată a persO.. Astfel, inculpatul P.l. a vorbit cu anume „G." de la serviciul Paşapoarte căruia îi cerea în mod repetat paşaportul părţii vătămate, exprimându-şi nemulţumirea că acesta nu este gata. Numitul „G." i-a promis rezolvarea problemei, asigurându-l că a făcut ceea ce trebuia şi şi-a exprimat regretul că „nu mai este fosta nomenclatură". Inculpatul P. i-a dictat acestuia numele întreg şi codul numeric personal al victimei B.A.D., amintindu-şi într-un târziu că nu era bine să vorbească la telefon.

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de P.I., legal interceptate rezultă că acesta folosea frecvent diverse legături cu poliţişti şi funcţionari pubL.i în vederea obţinerii paşapoartelor fetelor, că trata cu diverse persoane aranjamentele ocazionate de trimiterea „bagajelor" în străinătate, şi că o manipula pe B.A., folosind relaţia dintre ei, pentru a o determina să continue să se prostitueze în folosul său, să supravegheze fetele exploatate, să le determine pe acestea să câştige cât mai mulţi bani, pe care să îi trimită în România.

În drept, faptele inculpatului P.I. care în anul 2004 a racolat-o pe partea vătămată B.A.D., pe care, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia în vederea practicării prostituţiei, înlesnindu-i obţinerea documentelor şi transportul cu scopul însuşirii integrale a sumelor de bani obţinute de aceasta, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, dispunând inclusiv asupra dreptului victimei de a dispune de propriul corp, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a primit-o în Italia pe B.A.D., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P. asupra sa, luându-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului P. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Instanţa a reţinut că fapta a fost comisă de P.I. şi B.A. cu ajutorul coinculpaţilor şi a numitului G. de la Serviciul de paşapoarte.

Faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, comise în dauna pârtii vătămate C.D. si reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.I.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.C., inculpatul P.I. a procedat după metoda uzitată în toate cazurile, folosind clubul „M.", ca pe o rampă de lansare, perioada petrecută în club fiind destinată a forma părţii vătămate speranţa de a obţine câştiguri consistente în condiţii bune, perspectiva libertăţii de a decide asupra propriului corp, senzaţia puterii inculpatului P., dar şi convingerea că inculpatul este o persoană puternică şi căreia nu-i este bine să te opui.

În luna februarie 2004, partea vătămată C.D., a citit un anunţ într-un cotidian, anunţ prin care inculpatul P.I. oferea locuri de muncă.

Partea vătămată l-a contactat pe inculpat, iar acesta i-a spus că o. angajează la clubul său, M.

Împreună cu partea vătămată mai lucrau în club circa 10 fete; acestea aveau program de la orele 21,00 până la orele 5,00 dimineaţa, erau obligate să practice relaţii sexuale cu clienţii şi cu prietenii inculpatului P., erau păzite şi supravegheate. O parte din fete au plecat în Italia, fiind înlocuite permanent cu altele.

La un moment dat, inculpatul P. i-a spus părţii vătămate că ar dori să o trimită în Italia pentru a lucra într-un club. Aceasta a fost de acord în principiu, însă a aflat că, de fapt tinerele practicau prostituţia în Italia. Partea vătămată a discutat cu inculpatul, iar acesta i-a spus că, de fapt, are 4 fete în Prato, lângă Firenze, că le scoate la stradă, că un austriac le păzeşte, iar el primeşte o parte din bani, iar restul le rămâne fetelor. Inculpatul a insistat ca partea vătămată să plece şi ea în Italia, însă atunci când aceasta a aflat despre ce este vorba de fapt, a plecat de la inculpat şi s-a angajat într-un club în România.

Înainte de a pleca i-a cerut inculpatului salariul pentru perioada de o lună cât lucrase la el, iar inculpatul, cu mare greutate i-a dat 1,5 milioane lei.

După ce partea vătămată a plecat din oraşul Iaşi şi s-a angajat, a fost căutată din nou de inculpat care a încercat să o convingă să plece în Italia.

Spre deosebire de celelalte fete care aveau vârste cu mult mai mici, partea vătămată C., actual D.C.M. nu a putut fi uşor manipulată întrucât avea 26 de ani şi excludea ideea de a deveni prostituată. încercarea inculpatului de traficare a părţii vătămate C.C.D. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pusă în executare, nu şi-a atins scopul întrucât inculpatul, prin activităţile specifice de recrutare desfăşurate nu a reuşit să o convingă pe partea vătămată să plece în străinătate, unde să devină un obiect producător de venituri.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, partea vătămată a relatat în mod detaliat fapte şi împrejurări care se coroborează cu cele susţinute şi de celelalte părţi vătămate, precum şi de aspectele consemnate în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului P.I., legal înregistrate, fapt ce demonstrează în pofida susţinerilor contrare ale inculpatului, că acesta desfăşura cu caracter de continuitate activităţi de racolare, cazare, transport şi exploatare a fetelor care iniţial acceptau să lucreze în pizzeria sau în barul său, apoi, având perspectiva îmbogăţirii facile, acceptau să devină dame de companie, dansatoare sau prostituate de lux, neştiind că în realitate urmau să se afle-la dispoziţia inculpatului P. ca prostituate de stradă, lipsite de libertate şi de posibilităţi de apărare, inculpatul fiind singurul beneficiar al degradării lor.

În faţa instanţei de judecată, partea vătămată a arătat că a fost supusă presiunilor şi ameninţărilor de către inculpatul P.I. care, înainte de a fi fost arestat a urmărit-o cu maşina. După ce a sesizat aceste aspecte organelor de politie, partea vătămată nu a mai fost supusă presiunilor şi ameninţărilor.

Declaraţiile părţilor vătămate B.A.D. şi C.C. sunt relevante sub aspectul atitudinii inculpatului P.I. faţă de părţile vătămate din prezenta cauză, pe care le-a supus atât presiunilor, cât şi rugăminţilor pentru a-şi schimba declaraţiile, atitudine dovedită şi care justifică în mare parte schimbarea declaraţiilor date de alte părţi vătămate în cursul urmăririi penale.

De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată D. (fostă C.) C. M. a arătat că a dorit să lucreze pentru inculpatul P.I. ca ospătar, dar acesta a angajat-o ca dansatoare. Ulterior angajării părţii vătămate i s-a solicitat să danseze topless şi apoi streap tease, pentru ca, în cele din urmă să i se comunice că dacă la o masă se comanda şampanie, trebuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Partea vătămată a declarat că, întrucât nu a fost de acord, a plecat la Sibiu. In primele două săptămâni cât a lucrat în barul inculpatului P., părţii vătămate i s-a propus de multe ori de către acesta să plece în Italia unde să lucreze ca dansatoare pe o stradă din localitatea Prato, lângă Florenţa. Partea vătămată a arătat că nu a fost de acord întrucât mama sa care lucra în Italia i-a comunicat că pe strada pe care inculpatul pretindea că are un bar se practica prostituţia, fapt care era de notorietate.

După ce a contactat-o telefonic de mai multe ori, inculpatul P. a deterrninat-o pe partea vătămată să vină până la Iaşi. El s-a deplasat la Sibiu şi a luat-o pe partea vătămată, întrucât trebuia oricum să o aducă acasă pe inculpata B.A. care se întorcea din Italia. Pe drum, din discuţia inculpaţilor P. şi B. partea vătămată a înţeles că inculpata B. „era şefa fetelor din Italia" şi că acestea erau trimise acolo prin intermediul inculpatului P. şi că toţi banii pe care i-a făcut A. în Italia i-au fost daţi lui P. Inculpatul P.I. a cazat-o pe partea vătămată în apartamentul din Iași situat în apropierea clubului, unde partea vătămată a constatat personal că mai multe fete erau ţinute în apartament împotriva voinţei lor, erau păzite, erau supuse violentelor fizice şi psihice. Partea vătămată a declarat că nu a fost lovită, dar a fost împinsă atunci când a intervenit în favoarea unei fete agresate, că a fost ţinută în apartament împotriva voinţei ei fiind păzită de persoane de sex masculin care lucrau pentru inculpat A reuşit să fugă cu ajutorul uneia dintre fete şi s-a dus la poliţie pentru a sesiza că a fost ameninţată pentru a se deplasa în Italia în vederea practicării prostituţiei, că i-a fost sustras din bagaj paşaportul de către inculpatul P.I. care i-a cerut bani pentru a i-l restitui şi pentru că a fost ţinută sechestrată în apartament.

Partea vătămată a arătat în faţa instanţei de judecată la 20 iunie 2006 că a fost ţinută sechestrată, în apartament fiind păzită de băieţii de la bar care le interziceau să plece fără acordul inculpatului P.I. şi a asistat la lovirea unei fete pe nume „G.", căreia inculpatul i-a interzis să plece „ până nu-şi va recupera banii pe ea „şi care a şi fost ameninţată de inculpatul P. cu „lovirea cu levierul în cap". Instanţa, a reţinut că metoda folosită de inculpat, aşa cum a fost descrisă de declaraţiile analizate până în prezent este metoda clasică de intimidare folosită de proxeneţi şi traficanţi de persoane care se bazează pe forţa lor fizică, pe anturajul lor, dar şi pe propagarea fricii de la o victimă la alta, inerentă în contextul în care acestea erau cazate împreună, inducându-şi una alteia ideea că este inutil să te opui, că odată intrată sub influenţa inculpaţilor, nu există posibilităţi de alegere.

În drept, fapta inculpatului P.I. de a o racola pe partea vătămată C.C.M. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, prin cereri exprese, intimidare, ameninţări, reţinerea paşaportului, limitarea libertăţii de mişcare, înşelăciune, cu intenţia dovedită de a obţine importante sume de bani din practicarea prostituţiei de către partea vătămată, deşi ştia că partea vătămată refuză categoric să se prostitueze, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Faptele de la pct. 3 din rechizitoriu, comise în dauna persO. vătămate A. (actual L.) P. şi reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor P.I. şi B.A.D.

În cursul cercetării judecătoreşti, A. (actual L.) P. a declarat că nu înţelege să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată sau de parte civilă, calitatea sa fiind cea de martor.

În luna decembrie 2004, partea vătămată A.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.I. prin intermediul martorei C.C.. Acesta i-a propus pârtii vătămate să lucreze la barul lui. Partea vătămată a acceptat şi a fost dusă de inculpat la barul său unde a lucrat ca dansatoare, a fost cazată în apartamentul inculpatului împreună cu alte 5 fete.

După circa o săptămână, inculpatul i-a spus părţii vătămate că ar putea să câştige mult mai mult dacă ar accepta să întreţină relaţii sexuale cu diferite persoane, toate sumele de bani care îi vor fi date de clienţi vor rămâne la ea.

În aceeaşi seară inculpatul i-a prezentat părţii vătămate doi bărbaţi despre care i-a spus că sunt poliţişti, că sunt prietenii lui şi a trimis-o să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, lucru care s-a şi întâmplat. Ulterior, inculpatul i-a spus părţii vătămate că o va trimite în Italia să lucreze într-un club şi i-a promis că va câştiga foarte bine.

Inculpatul a luat-o pe partea vătămată, a dus-o în Târgu Frumos unde s-a ocupat de obţinerea paşaportului. In data de 01 martie 2005 partea vătămată a plecat în Italia împreună cu inculpata B.A. şi cu A.C.. Partea vătămată a fost dusă la Termini, pe Via Salaria unde inculpata i-a spus că va trebui să practice prostituţia. La început, în prima săptămână partea vătămată primea o jumătate din bani, apoi inculpata nu i-a mai dat nimic, oprind toţi banii.

În fiecare zi, la orele 18,00 partea vătămată, împreună cu A.O.I. care a fost trimisă în Italia de inculpatul P. şi a fost preluată de inculpata B.A., mergeau pe Via Salaria, întreţineau relaţii sexuale cu clienţii şi stăteau până la orele 05,00 dimineaţa, câştigau cea. 400-500 euro în zilele ploioase şi cea. 800-900 euro în zilele însorite.

Când se întorceau acasă, inculpata B.A. le lua toţi banii, iar inculpatul P.I. le suna şi le ameninţa că nu câştigă destul. Inculpata B.A. îi trimitea inculpatului P. sumele de bani prin W.U. sau prin cărăuşi.

În perioada 01 martie 2005 - 08 aprilie 2005, partea vătămată a câştigat cca.15.000-20.000 euro, bani care i-au fost luaţi de către inculpaţi.

În data de 08 aprilie 2005, partea vătămată a fugit de la inculpata B.A. şi a revenit apoi în ţară.

În cursul cercetării judecătoreşti martora a renunţat la pretenţiile în sumă de 15.000 euro, pe care le-a formulat anterior.

Audiată fiind la data de 5 iunie 2007, martora A. (actual L.) P. şi-â retractat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, fără a furniza vreo explicaţie plauzibilă.

Instanţa a reţinut că amănuntele furnizate în cuprinsul declaraţiei sale olografe date la 1 iunie 2005, precizările formulate cu privire la condiţiile de timp şi loc în care s-au desfăşurat evenimentele relatate, numele şi datele cunoscute cu privire la persoanele din anturajul inculpatului P., justifică pe deplin concluzia că această declaraţie corespunde realităţii. Instanţa a reţinut-o ca reprezentând redarea din memorie a realităţii percepute de martora A. (actual L.) P., cu atât mai mult cu cât declaraţia dată în cursul urmăririi penale s-a coroborat şi cu celelalte probe administrate.

În plus, după ce organele de urmărire penală s-au sesizat cu privire la săvârşirea de către ea a infracţiunii de mărturie mincinoasă, actual (L.) P. a arătat că, pentru a scăpa de trecut, nu şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmării penale, care reprezintă adevărul. Martora a precizat că după data faptelor, s-a căsătorit, are un copil şi nu doreşte ca faptele din trecut să îi afecteze viaţa de familie, astfel încât nu le-a mai recunoscut ca fiind reale (fila 478 dosarul Tribunalului Iaşi).

Astfel, în mod liber, în cursul urmării penale, A. (actual L.) P. a recunoscut după fotografie pe inculpaţii P.I., C.C. (care a avut două fete în Italia) şi Ţ.M. (care avea o fată E. în Italia care practica prostituţia în folosul lui) ca fiind proxeneţi şi pe victimele C.A. (ca fiind o fată cu care a călătorit în Italia la 1 martie 2005 şi care s-a prostituat şi ea pentru inculpatul P., sub supravegherea inculpatei B.) şi N.B.Ş. (care dansa în club, era prietena lui G.I. şi căreia îi era interzis de către acesta să iasă cu alte persoane). Ea a mai recunoscut pe A.O.I. ca fiind fata care practică prostituţia în Italia sub supravegherea inculpatei B. şi în folosul inculpatului P.

Partea vătămată a indicat organelor de poliţie apartamentele din municipiul Iaşi, de pe strada S.S. şi strada S. unde a fost găzduită de inculpatul P.I. (filele 56-74 din dosarul de urmărire penală). Din procesul verbal încheiat la 2 iunie 2005 de organele de cercetare penală în urma verificării bazei de date a poliţiei de Frontieră a rezultat că A.O.I. s-a aflat în Italia în aceeaşi perioadă cu A. (actual L.) P., ieşind din România la 11 martie 2005.

Declaraţia numitei Âpricopoaie (actual Lazăr) Petronica s-a coroborat cu cea a inculpatei B.A. din care instanţa a reţinut următoarele: ". .P. m-a trimis din nou în Italia la Roma împreună cu A.P. şi o altă fată, A. După ce ne-am cazat, după circa 2 săptămâni, a venit O., minoră (A.O.I.- plecată conform datelor de mai sus la 11 martie 2005, la două săptămâni după L. - 1 martie 2005 - n.n. A.O.C). P. şi Oana au ieşit la stradă, iar eu am trimis banii în ţară pe numele L.C. şi Neagu sau N.Ş., aceştia fiind bucătăreasă şi, respectiv, ospătar la pizzerie. La data de 26 martie 2005, O. şi P. au fugit."

Din procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate a rezultat că la data de 20 martie 2005, inculpatul P.I. a apelat-o telefonic pe „P." căreia i-a cerut să facă mai mulţi bani, să aibă grijă de A. şi să-i comunice care a „situaţia „O."- minoră. Inculpatul a vorbit şi cu O. (A.) şi i-a cerut să se potolească, promiţându-le că o să le facă un loc propriu în care să nu mai aibă probleme.cu fetele lui G.I.P. îi spunea că merge prost, că a stat până la 3.00, când s-a făcut frig, dar clienţii au întrebat şi au plecat.

Martora C.C. a confirmat că prin intermediul său, P. P. a cunoscut-o pe A. (actual L.) P.

Martora L.C., audiată la 18 septembrie 2008 în cursul cercetării judecătoreşti a recunoscut că la soL.itarea inculpatului P.I., pe care-l cunoştea, a primit de la o anumită „A." suma de 900 de euro pentru inculpatul P.I., fără a cunoaşte provenienţa banilor. Ea a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul P.I. întrucât a distribuit materiale publicitare pentru clubul acestuia, discutând puţin cu el şi fiind întrebată în trecere „despre plecarea ei în străinătate". Cum martora, având fraţi în străinătate, ştia ce presupun aceste plecări, a refuzat de plano o astfel de variantă. În faţa instanţei de judecată martora nu a mai recunoscut direct că inculpatul P. i-a formulat direct propunerea de a o trimite în străinătate la practicarea prostituţiei şi nici că a asistat la numeroase discuţii telefonice dintre inculpaţii P. şi B. în cursul cărora cel din urmă îi cerea celei dintâi să trimită mai mulţi bani.

La data de 21 martie 2005 P.I. i-a comunicat printr-un S.M.S. inculpatei B.: „L.C., Iaşi, pui pe asta" (modul de redactare aparţine autorului - n.n. A.O.C.) (fila 16 vol. IV- dos de u.p.).

În drept, fapta inculpaţilor P.I. care în anul 2004 a racolat-o pe martora A (actual L.) P., pe care, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut în intervalul 1 martie 2005 - 08 aprilie 2005, înlesnindu-i obţinerea documentelor şi transportul cu scopul însuşirii integrale a sumelor de bani obţinute de aceasta, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a primit-o în Italia pe A. (actual L.) P., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P. asupra sa, luandu-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului P. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Faptele de la pct. 4 din rechizitoriu comise în dauna părţii vătămate majore R.A., domiciliată în satul Topile, comuna Valea Seacă, judeţul Vaslui, reţinută în sarcina inculpaţilor P.I. şi B.A.

În luna decembrie 2004, partea vătămată R.A. de 18 ani care se afla la o mătuşă de-a sa din Tg. Neamţ a fost căutată de inculpatul P.I. care era însoţit de mai multe persoane. Acesta a luat-o pe tânără şi a adus-o în municipiul Iaşi într-un apartament în care se aflau încă se mai aflau 3 tinere, 2 minore şi o majoră.

În apartamentul respectiv partea vătămată a stat două săptămâni, apoi a fost dusă de inculpatul P.I. la clubul său unde a dansat circa 2 săptămâni. După această perioadă, inculpatul P. i-a propus părţii vătămate să plece la muncă în Italia.

Partea vătămată a plecat în Italia, în localitatea Prato, lângă Firenze unde a fost aşteptată de inculpata B.A.

Imediat, partea vătămată a fost scoasă la stradă, toţi banii fiind luaţi de către inculpată. Văzând acest lucru, partea vătămată a fugit la Roma. A fost contactată telefonic de către inculpatul P., iar la un moment dat partea vătămată i-a spus acestuia că îi va trimite suma de 3.000 de euro dacă o lasă în pace şi nu o mai sună. I-a trimis banii pe numele unei. femei, B.M. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 de euro.

În cursul cercetării judecătoreşti, nici această parte vătămată nu şi-a menţinut declaraţiile anterioare arătând că renunţă la pretenţiile civile formulate şi că a fost obligată de organele de poliţie să semneze declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fiind ameninţată cu arestarea. Instanţa a reţinut că partea vătămată şi-a schimbat declaraţia fără un motiv plauzibil, că depoziţia dată în cursul cercetării judecătoreşti este fie, expresia voinţei părţii vătămate de a nu-şi recunoaşte statutul de prostituată din trecut, fie rezultatul influenţei inculpaţilor. Declaraţia dată de R.A.M. în cursul urmăririi penale s-a coroborat în întregime cu declaraţia martorei B.A. şi dovedeşte comiterea infracţiunii de trafic de persoane de către P.I. şi B.A.. Instanţa a reţinut că R.A.M., cumpărându-şi libertatea de la inculpatul P.I., avea probabil pretenţia, că în contul sumei de 3.000 de euro plătite inculpatului să fie inclusă şi negarea propriei existenţe din perioada de referinţă.

Martora C.C. a declarat că R.A.M. a fost prietena fratelui său, iar în luna decembrie 2004, ea a anunţat-o că s-a hotărât să plece în Italia cu ajutorul inculpatului P., care i-a transmis martorei C. că doreşte să-i faciliteze întâlnirea cu A. (actual L.) P.

În drept, fapta inculpaţilor P.I. care în decembrie 2004 a racolat-o pe martora R.A., pe care, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia, la Roma, în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a primit-o în Italia pe R.A., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P. asupra sa, luându-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului P. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta comisă în dauna părţii vătămate minore N.B.Ş., reţinută la pct. 5 în rechizitoriu în sarcina inculpatului P.I.

În luna decembrie 2004, partea vătămată N.B.Ş., în vârstă de 14 ani care se afla la o rudă din com. Tomeşti a fost căutată de inculpatul P.I. care a luat-o la clubul său, M. şi, în prima seară a pus-o să danseze.

Atunci când a venit la Tomeşti după partea vătămată, inculpatul P. l-a întrebat pe un prieten al acesteia câţi ani are, iar acesta i-a spus că are 16 ani, deşi partea vătămată avea 14 ani.

În cea de-a doua seară, în club, inculpatul P.I. a pus-o pe partea vătămată la masă cu un cetăţean arab, a încasat de la acesta suma de 3.000.000 lei, apoi a trimis-o pe aceasta cu arabul pentru a întreţine relaţii sexuale.

A doua zi partea vătămată a fugit la Tomeşti, însă inculpatul a venit după ea şi a chemat-o înapoi. Partea vătămată a refuzat şi atunci inculpatul i-a aplicat câteva lovituri. întrucât partea vătămată a refuzat în continuare să plece cu el, acesta a lăsat-o în pace.

După o săptămână, partea vătămată a fost dusă la clubul inculpatului P. unde a stat două zile, apoi acesta a trimis-o la Botoşani, la un alt club unde a fost pusă să se prostitueze.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, din declaraţia inculpatei B.A. dată în cursul urmăririi penale, coroborate cu aspectele consemnate în procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală. Instanţa a reţinut că amănuntele furnizate în cuprinsul declaraţiei sale olografe date la 4 aprilie 2005, precizările formulate cu privire la condiţiile de timp şi loc în care s-au desfăşurat evenimentele relatate, numele şi datele cunoscute cu privire la persoanele din anturajul inculpatului P., justifică pe deplin concluzia că această declaraţie corespunde realităţii. Instanţa a reţinut ca reprezentând redarea din memorie a realităţii percepute de partea vătămată N.B.Ş., cu atât mai mult cu cât declaraţia dată în cursul urmăririi penale se coroborează şi cu celelalte probe administrate.

În cazul acestei părţi vătămate, inculpatul a profitat de vârsta şi naivitatea specifică vârstei părţii vătămate pentru a o include în lumea victimelor traficului de copii, prin forţă fizică şi ameninţare cu forţa, edificatoare fiind propriile sale cuvinte redate. de L.C." nici celelalte fete nu au vrut, dar au fost nevoite". El a predat-o unui cunoscut din Botoşani după ce a,,trimis-o în propriul său club să Întreţină relaţii sexuale cu un client pentru suma de 300 de lei noi pe care şi-a însuşit-o în întregime".

În drept, fapta inculpatului P.I. care, cunoscând că partea vătămată N.B.Ş. era minoră în vârstă de 16 ani, a racolat-o pe aceasta în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi pe care a remis-o altuia în vederea întretinerii de relaţii sexuale plătite ca activitate curentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori", prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a (raportat la alin. (3) teza I) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta descrisă la pct. 6 în rechizitoriu, comisă în dauna părţii vătămate minore B.A.N. si reţinută în sarcina inculpatului P.I.

B.A.N., domiciliată în Vaslui, Vaslui.

În luna februarie 2005, partea vătămată B.A.N. în vârstă de 17 ani din Vaslui s-a întâlnit cu un tânăr rămas neidentificat pe nume P. zis „B.", care i-a fost prezentat de martora E.F. care i-a spus că poate să o ajute să plece în străinătate pentru a lucra ca dansatoare. B. i-a mai spus că dacă nu va face faţă la lucrul din club, va practica prostituţia în stradă, jumătate din bani revenindu-le celor care o vor ajuta să plece şi pretinzând şi el o parte pentru că ar fi intermediat legătura cu P. din Iaşi. Partea vătămată i-a spus că nu are paşaport, însă acesta i-a spus că el cunoaşte o persoană din Iaşi care o poate ajuta. La scurt timp, s-a deplasat la Vaslui inculpatul P.I. care s-a întâlnit cu partea vătămată şi i-a spus acesteia că, iniţial va lucra la clubul lui până îi va face actele, apoi o va trimite la lucru în Italia.

Partea vătămată a fost de acord şi, împreună cu inculpatul s-a deplasat la S.E.I.P. Vaslui unde a depus documentaţia pentru paşaport, apoi inculpatul a adus-o în Iaşi, în apartamentul pe care îl avea închiriat lângă club, apartament în care se mai aflau 4 tinere din Huşi şi Botoşani, dintre care trei minore.

Inculpatul P.I. a pus-o pe minoră să sune acasă şi să spună că este în Bucureşti şi lucrează într-un restaurant.

Este de precizat faptul că tatăl victimei, în data de 03 martie 2005 s-a deplasat la Poliția mun. Vaslui unde a reclamat dispariţia minorei. El a arătat că a avut divergenţe cu fiica sa şi că a bănuit că ea a fugit de acasă, fiind înştiinţat de o colegă de serviciu a acesteia că partea vătămată nu s-a prezentat la locul de muncă.

Victima a fost dusă de inculpat în club, a stat de vorbă cu celelalte fete şi a aflat chiar de la P.I. că, de fapt fetele din club practică prostituţia. Partea vătămată şi-a dat seama că inculpatul a racolat-o pentru practicarea prostituţiei în Italia. După ce a locuit în apartamentul inculpatului în perioada 2 martie-4 martie 2005, inculpatul P.I. i-a spus că părinţii săi s-au alarmat şi că trebuie să-i sune să le spună că este în Bucureşti, într-un club şi că le va trimite bani. La data de 4 martie 2005, realizând ce urma să i se întâmple, partea vătămată i-a sunat pe părinţii săi, dar le-a spus adevărul, părăsind clubul inculpatului şi deplasându-se.la o mătuşă în cartierul din Iaşi, de unde a fost dusă acasă de părinţii săi.

Inculpatul P.I. a racolat-o pe partea vătămată în vederea practicării prostituţiei, bazându-se pe relaţiile sale pentru a-i obţine paşaportul fără acordul părinţilor, deşi victima era minoră.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, din declaraţiile numiţilor B.V. şi B.C., precum şi din declaraţia martorei E.F. Instanţa a reţinut că amănuntele furnizate în cuprinsul declaraţiei sale olografe date la 11 martie 2005, precizările formulate cu privire la condiţiile de timp şi loc în care s-au desfăşurat evenimentele relatate, numele şi datele cunoscute cu privire la persoanele din anturajul inculpatului P., justifică pe deplin concluzia că această declaraţie corespunde realităţii. Instanţa a reţinut că reprezentând redarea din memorie a realităţii percepute de partea vătămată B.A.N., cu atât mai mult cu cât declaraţia dată în cursul urmăririi penale s-a coroborat şi cu celelalte probe administrate. Părinţii victimei minore B.A.N. au declatat că nu şi-au dat niciodată acotdul pentru ca fiica lot să-şi obţină paşaportul, că aceasta a dispărut de acasă şi că intenţiona să plece în străinătate să lucteze ca dansatoare, însă, după ce a aflat că de fapt, va trebui să ptactice ptostituţia pentru P.I., a folosit împtejuratea că tatăl său a sesizat otganele de poliţie şi a plecat din clubul inculpatului fată a avea vreo ptoblemă. La câteva zile după ce a ajuns acasă, partea vătămată şi-a găsit documentele de identitate în poartă, aduse probabil de B, pentru ca familia B. să nu mai insiste în plângetea formulată. Inculpatul P.I. nu eta străin de situaţia juridică a minotelot şi ştia, că o dată teclamată dispariţia acesteia, minota nu mai putea fi scoasă din ţară, astfel încât nu mai avea nici un motiv tezonabil de a nu o mai lăsa să plece din club.

În cutsul urmăririi penale, martota E.F.E. a confirmat în întregime declataţia părţii vătămate B.A.N., atătând că B. i-a cerut să nu spună nimănui despte plecatea A. în străinătate unde aceasta at fi. câştigat mulţi bani dacă at fi ptacticat ptostituţia, să nu mai tăspundă la telefon, întrucât sigut numărul de telefon de pe cate eta sunată şi cate avea prefix de Iaşi eta ascultat şi că nu trebuia să dea nici un fel de informaţii poliţiei. Instanţa a teţinut că în cutsul judecăţii, pe fondul trecerii timpului, martota şi-a nuanţat declataţia, atătând numai că a fost sunată de B.A.N. cate i-a spus că este într-un club în Iaşi şi este bine. Declataţia este neconcludentă atât timp cât B.A.N. nu a susţinut niciodată că at fi fost supusă violenţelot de otice fel de către inculpat.

În drept, fapta inculpatului P.I. cate, în perioada 2-4 mai 2005 a tacolat pe pattea vătămată B.A.N., ştiind că aceasta este minotă în vedetea exploatării prin ptacticatea ptostituţiei, folosind naivitatea acesteia, prin inducetea ei în etoate cu privite la condiţiile ptacticării acestei activităţi şi a câştigurilot ce i-at putea teveni, ocupându-se de ptocutatea documentelot de călătorie ale părţii vătămate, inclusiv din punct de vedete financiat, însoţind-o la Serviciul de paşapoarte, cu scopul de a o trimite în străinătate unde urma să fie tedusă la situaţia unui obiect ptoducătot de venituri pentru inculpat întruneşte elementele constitutive ale inftacţiunii de trafic de minori ptevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a (raportat la alin. (3) teza I) cu aplicatea art. 13 C. pen.

Fapta de la pct. 7 din rechizitoriu comisă în dauna părţii vătămate B.O. si reţinută în sarcina inculpaţilor P.I., Ţ.M. si R.D.

Partea vătămată majotă B.O., domiciliată în raionul Chişinău, Rep. Moldova, satul Băcioi.

În cutsul lunii ianuarie 2004 partea vătămată B.O., din Republica Moldova s-a întâlnit cu soţia inculpatului P.I., numita P.A. cate i-a propus să vină în municipiul Iaşi să lucteze întt-un club. Pattea vătămată a plecat spte Iaşi împreună cu numita P.A., însă acesteia i s-a intetzis inttatea în ţaţă.

Partea vătămată a venit în municipiul Iaşi şi, dezorientată fiind a intrat întt-un bat. Aici a fost acostată de un necunoscut pe nume „B." cate a ptedat inculpatilot P.I. şi R.D. cate i-au spus că îi vot găsi o gazdă şi un loc de muncă.

Partea vătămată a plecat cu cei doi inculpaţi, a fost dusă în apartamentul închiriat de inculpatul P.I. În apartamentul tespectiv se mai aflau 5-6 tinere. Imediat, partea vătămată a fost dusă în club unde făcea consumaţie cu clienţii, apoi eta dusă de inculpaţii P.I., T.M. sau R.D. în hotelul E. unde întreţinea relaţii sexuale cu clienţii pe care îi aduceau inculpaţii. întrucât partea vătămată s-a opus să ptactice ptostituţia, a fost lovită de către inculpatul T.M. cate i-a teptoşat că: „face figuri", astfel încât aceasta, la un moment dat a reuşit să fugă de la inculpatul P. care, însă îi reţinuse paşaportul. După ce a fugit, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să-i restituie paşaportul, iar acesta i-a cerut suma de 400 de euro pentru a-i restitui actul. Partea vătămată nu avea decât 150 de euro, bani pe care i-a dat inculpatului pentru a-şi primi paşaportul.

Partea vătămată B.O. s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, din declaraţiile celorlalte părţi vătămate care au văzut-o pe O. în club, coroborate cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice ale inculpatului P.I. cu T.M.

Din declaraţia pârtii vătămate a rezultat că a făcut obiectul tranzacţiilor comerciale, fiind vândută şi cumpărată de proxeneţi, că a venit în Iaşi pentru a lucra ca dansatoare, dar a fost bătută fiind dusă de inculpaţii P.I., T.M. şi R.D. la hotelul „E." unde a fost obligată să se prostitueze. Iniţial, partea vătămată a fost predată de numitul B. inculpaţilor R. şi P., exploatată de aceştia din urmă împreună cu inculpatul T.M. care a şi agresat-o, dată numitului A. care a predat-o unei proxenete pe nume P.L., de la care inculpaţii au dorit să o recumpere:

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal înregistrate a rezultat că inculpatul P.I. vorbea des cu numitul A. despre fete, chemându-l pe acesta la club pentru ridicarea unor sume de bani. De asemenea, din convorbirea ce a avut loc între P. şi T.M. la 2 mai 2004, la ora 17.30 a rezultat că partea vătămată B.O. a venit la clubul inculpatului P. pentru a cere restituirea documentelor sale personale. P.I. i-a comunicat lui T.M. că ar vrea să facă altfel decât se înţeleseseră anterior şi 1-a întrebat dacă poate să-i restituie părţii .vătămate paşaportul. T.M. nu a fost de acord şi a condiţionat restituirea paşaportului de plata unei sume de bani pe care să o dea unui al treilea, nenominalizat Aceste aspecte s-au coroborat pe deplin cu cele precizate de partea vătămată B.O.

Partea vătămată B.O. a trimis la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că se consideră victimă a traficului de persoane, că a fost traumatizată puternic prin faptele inculpaţilor, dar că nu doreşte să vină în România pentru a da declaraţii întrucât în prezent urmează şedinţe de psihoterapie şi doreşte să uite cele întâmplate.

În drept, fapta inculpaţilor P.I., T.M. şi R.C.D. care la începutul anului 2004 au exploatat-o pe partea vătămată majoră B.O. prin obligarea la practicarea prostituţiei, încheind şi acte de comerţ cu privire la această parte vătămată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

În sarcina inculpaţilor P.I., T.M. şi R.C.D. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Instanţa a reţinut că din probele dosarului rezultă cooperarea strânsă a inculpaţilor în activitatea de racolare, exploatare şi tranzacţionare a pârtii vătămate, dar că această cooperare a celor trei persoane nu satisface exigenţele textului de incriminare amintit, grupul format din cele trei persoane neavând o structură determinată, roluri prestabilite şi o durata suficientă; în realitate, din probele dosarului rezultă că inculpaţii se îndeletniceau cu traficul national şi internaţional de persoane de sex feminin, având fiecare dintre ei „fete" ale lor, dar nu ezitau să colaboreze şi să facă schimburi între ei, dacă se ivea ocazia, aşa cum s-a întâmplat în cazul victimei B.O., când inculpaţii şi-au conjugat eforturile reuşind aducerea părţii vătămate în stare de aservire. Partea vătămată a ajuns prin înşelăciune în municipiul Iaşi, unde nu avea o locuinţă şi nici surse de venituri devenind victimă sigură a traficanţilor şi colaboratorilor acestora, faţă de care s-a disjuns urmărirea penală, neavând nicio opţiune reală de a refuza practicarea prostituţiei.

Faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, sens în care instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

Faptele de la pct. 8 din rechi^toriu, comise în dauna părţilor vătămate V.O.l. si M.E.M. si reţinute în sarcina inculpaţilor P. și C.C.

Cu privire la părţile vătămate R.O.l. şi M.E.M., probatoriul administrat în cauză a stabilit nevinovăţia inculpatului P.I. care nu a comis nici o faptă prevăzută de legea penală şi a creat un dubiu puternic asupra vinovăţiei inculpatului B.C., insuficient însă pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care acesta beneficiază potrivit legii.

Astfel, prin actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

„În luna septembrie 2004 partea vătămată R.O.l. se afla împreună cu prietena ei, M.E. la barul „F." din mun. Iaşi unde l-au cunoscut pe inculpatul C. (fost B.) C. Este de precizat faptul că cele 2 tinere erau eleve în clasa a XI-a la Liceul C.N. din Iaşi.

Inculpatul s-a apropiat de cele 2 tinere, au ieşit de mai multe ori în oraş, au devenit amici.

Inculpatul C. le-a dus pe cele 2 tinere la inculpatul P.I. şi, ambii au hotărât să le inducă în eroare şi să le ducă în Italia unde urmau să fie obligate să practice prostituţia. întrucât din discuţii, partea vătămată R.O.l. s-a arătat interesată să cunoască India şi Egiptul, inculpatul C. i-a spus că Italia este mult mai frumoasă şi s-a oferit să le ducă pe cele 2 tinere într-o excursie în Italia urmând ca el să se ocupe de partea financiară. în acelaşi context, inculpatul le-a spus părţilor vătămate că, dacă ar vrea, ar putea să le ajute să câştige mulţi bani ca dansatoare, însă acestea i-au spus că: "ele vor să câştige cu capul".

Inculpatul P.I. le-a ajutat pe tinere să obţină paşapoartele, apoi, în data de 15 martie 2005, acestea au fost luate de inculpatul C.C. şi au plecat spre Italia. întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că cele două tinere fuseseră racolate de inculpaţi pentru a fi. duse şi obligate să practice prostituţia, acestea au fost oprite la ieşirea din ţară şi, împreună cu inculpatul au fost aduse în mun". Iaşi.

În drept, fapta inculpaţilor C.C. şi P.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Probatoriul administrat în cauză a dovedit că într-adevăr, la data de 15 martie 2005, inculpatul C.C. a încercat să treacă frontiera de stat a României împreună cu numitele R.O.l. şi M.E.

Din declaraţiile părţilor vătămate O.l. şi M.E. a rezultat că în luna septembrie 2004, între inculpatul C.C. şi R.O. a debutat o relaţie amoroasă, cei doi ieşind împreună în oraş, atât singuri, cât şi împreună cu alte persoane, uneori mergând chiar la pizzeria inculpatului P.I., unde acesta din urmă le achita consumaţia. In februarie 2005, inculpatul C.C. le-a convins să facă o excursie la Torino, asigurându-le că va suporta costurile excursiei. în perioada 20-25 februarie 2005, R.O. s-a prezentat la Serviciul Paşapoarte pentru a-şi depune cererea de eliberare a paşaportului. Cu această ocazie, ea l-a văzut la inculpatul P.I. intrând în biroul comandantului. La data de 3 martie 2005, M.E. a formulat şi ea o cerere identică, costurile documentului fiind suportate din bani proprii. La data de 26 martie 2005 inculpatul C.C., părţile vătămate O.I. şi M.E., B.C., B.C. şi B.A. au fost opriţi la pct. de trecere a frontierei de stat a României sub pretextul să şoferul nu avea licenţă de transport.

Inculpatul C.C. a susţinut aceeaşi variantă.

Cel mai probabil, inculpatul C.C. intenţiona să le transporte pe cele două părţi vătămate în Italia în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei. Această idee a fost susţinută de discuţiile pe care C.C. le avea cu ceilalţi inculpaţi despre „exive" (paşapoarte) şi „bagaje" (fete), precum şi preocupările lui dovedite de procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul a făcut demersuri susţinute pentru obţinerea paşaportului propriu, că inculpatul C.C. obţinea importante sume de bani din traficul de persoane, vorbind cu nonşalanţă despre banii produşi de ele, despre câştigurile obţinute de prostituatele de stradă în diverse ţări. De asemenea, în timp ce se afla pe drumul spre Italia, la data de 26 martie 2005, inculpatul P.I. i se plângea lui C.C. că fetele sale din Italia şi-au luat paşapoartele şi au fugit, lăsând-o singură pe B.A.. Aceasta din urmă l-a consolat pe P.I., spunându-i că dacă e bine acolo unde se duce C., se va duce şi ea şi lucrurile se vor rezolva. în cursul aceleiaşi călătorii, C.C. i-a trimis inculpatului P.I. un mesaj prin care i-a transmis că „grasu" este şi el în maşină cu un bagaj". Toate acestea au acreditat pe deplin ideea că inculpatul C.C. călătorea în străinătate în vederea desfăşurării activităţilor de proxenetism şi/sau trafic de persoane, dar nu sunt suficiente pentru a dovedi că el le transporta în Italia pe cele două fete pentru a le obliga la practicarea prostituţiei. Varianta unei călătorii de plăcere susţinute de inculpat şi de părţile vătămate pe tot parcursul procesului penal unanim nu a fost infirmată în mod cert de niciuna dintre probele administrate.

AstfeL există dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului C.C., dubiu care îi profită pe deplin.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.I., întâlnirea conjuncturală dintre el şi partea vătămată R.O. la Serviciul de paşapoarte nu a dovedit comiterea de către acesta a vreunei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu această parte vătămată. Din conţinutul discuţiilor telefonice purtate de P.I. şi C.C. în perioada 26-27 martie 2005 şi chiar anterior acestei date, a rezultat că P.I. era interesat dacă C. îşi va obţine paşaportul date fiind mterdictiile şi condamnările sale în străinătate, dar că inculpatul P.I. nu prezenta nici un interes în ceea ce le priveşte pe R.O.I. şi M.E.

Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpatul C. (fost B.) C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (cu privire la actele materiale reţinute în rechizitoriu la pct. 8 - martori R.O. şi M.E.) şi de asemenea, a achitat pe inculpatul P.I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

Faptele de la pct. 9 din rechizitoriu, comise în dauna pârtilor vătămate S.F., B.I.M. - minoră, Z.C.F., I.A., I.A.M. minoră, şi reţinute prin rechizitoriu nediferenţiat în sarcina inculpaţilor P.I., "Ţ.M. şi R.D., unii dintre ei apărând doar în situaţia de fapt vizând pe una sau două dintre părţile vătămate (sfârşitul anului 2003 şi începutul anului 2004 când R.D. le-a traficat pe aceste părţi pe teritoriul Poloniei, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituţiei)

Probatoriul administrat în cauză a dovedit vinovăţia inculpatului R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi a infracţiunii de trafic de minori. Apariţia inculpaţilor P.I. şi Ţ.M. în relatările părţilor vătămate nu se referea la acţiuni concrete ce pot constitui infracţiuni, ci sunt pur conjuncturale şi dovedesc relaţiile concrete dintre aceştia. Deşi în relatările fetelor, tot conjunctural apare şi inculpatul C.C., în sarcina acestuia nu s-a reţinut prin actul de sesizare nici o infracţiune.

- I.A.M. domiciliată în mun. Vaslui, judeţul Iaşi, la data la care a plecat în Polonia - 12 ianuarie 2004.

- I.A., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui era majoră la data faptelor.

- Z.C.F., domiciliată în satul Zaboloteni, comuna Trifeşti, judeţul Iaşi, era majoră la data faptelor.

- B.I.M. domiciliată în comuna Popricani, judeţul Iaşi, în octombrie - noiembrie 2003 era minoră.

S.F., domiciliată în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui, era majoră la data faptelor.

I.A. şi sora sa mai mică I.A.M. provin dintr-o familie defavorizată din localitatea Vaslui. În toamna anului 2003, partea vătămată I.A. şi-a exprimat în cercul de prieteni dorinţa de a pleca în străinătate. Aşa-numitul S.B. i-a făcut cunoştinţă în luna octombrie 2003 cu inculpatul R.D. cu care a convenit să plece în străinătate în vederea practicării prostituţiei. R.D. a cazat-o pe partea vătămată în apartamentul unui prieten care nu era acasă.

B.I.M. provine dintr-o familie săracă din satul şi comuna Popricani, judeţul Iaşi. In toamna anului 2003, într-un bar din Iaşi ea i-a cunoscut pe inculpaţii R.D., Ţ.M. şi C.C. Fără a preciza cu exactitate cu care dintre inculpaţi s-a înţeles „să o ajute", partea vătămată a arătat că de la inculpaţi a aflat că ei o pot trimite în străinătate, îi pot găsi un loc de muncă cinstit, cu păstrarea integrală a sumelor de bani pe care le-ar obţine. Partea vătămată a declarat că cei trei inculpaţi călătoreau cu autoturism de culoare verde. Partea vătămată avea deja paşaport, astfel încât a fost chemată direct în Gara din Iaşi în ziua plecării.

S.F. provine dintr-o familie defavorizată din oraşul Negreşti, judeţul Vaslui. După ce a terminat Liceul, în toamna anului 2003, în Iaşi, într-un bar, l-a cunoscut pe N.M. care i-a spus că o poate ajuta să plece în străinătate, în Polonia unde urma să lucreze într-un restaurant. In octombrie 2003, acesta i l-a prezentat pârtii vătămate pe R.D. Z.C.F. provine dintr-o familie săracă din satul Zaboloteni, comuna Trifeşti, judeţul Iaşi. În anul 2003, niciunul dintre membrii familiei sale nu realiza venituri, astfel încât partea vătămată s-a hotărât să încerce să lucreze în străinătate. Două cunoştinţe întâmplătoare i l-au prezentat pe C.C., iar acesta din urmă l-a chemat pe inculpatul R.D.. R.D. a venit însoţit de inculpatul T.M. Inculpaţii i-au promis că-i vor rezolva problema paşaportului. Numiţii B. şi A. au cazat-o iniţial pe partea vătămată în Iaşi, apoi „au dat-o" lui R.D., care a cazat-o pe partea vătămată timp de două zile într-un apartament din Iaşi, unde se mai aflau I.A. şi o fată „L."

La data de 11 noiembrie 2003, inculpatul R.D. le-a luat din apartamentul în care le cazase pe părţile vătămate Z.C.F. şi I.A.. In gara din Iaşi, aceştia s-au întâlnit cu părţile vătămate B.I.M. şi S.F.. In gară se mai aflau S.J., faţă de care s-au disjuns cercetările în prezenta cauză şi T.M., care a condus autoturismul până la gară.

Părţile vătămate, împreună cu inculpatul R.D. şi cu S.J. au călătorit cu trenul pe ruta Suceava - Cernăuţi - Kielce (Polonia). Pe drum, fetele au primit de la inculpatul R.D. bani pentru a-i arăta la graniţă şi au aflat că în Polonia vor practica prostituţia. In localitatea Kielce din Polonia, fetele au fost cazate o noapte într-un apartament patronat de „L.a"- amanta lui M. T. şi care se ocupa de „fetele acestuia". L.a le-a dat haine potrivite activităţii de prostituţie, le-a învăţat câteva cuvinte în limba polonă, le-a spus tarifele. L. a rămas la L.a, iar părţile vătămate Z.C.F., B.I.M., S.F. şi I.A. au fost duse şi cazate de R.D. într-o cabană din P. În fiecare zi, inculpatul R.D. le transporta pe autostradă, unde fetele întreţineau relaţii sexuale cu clienţii. Timp de o săptămână, fetele s-au prostituat în acest mod pentru inculpatul R.D., care strângea toţi banii, spunându-le că în ţară vor primi jumătate din sumă. Toate documentele de identitate şi de călătorie ale fetelor stăteau în permanenţă la R.D.. După o săptămână, inculpatul R.D. le-a schimbat locaţia de cazare cu motivaţia că trebuie să fie mai aproape de autostradă, transportându-le în localitatea Zareby Koscielne, 100 km N.E. de Varşovia şi 100 km SW of Bialystok. Aici fetele au continuat să se prostitueze sub supravegherea lui R.D. care le lua toţi banii, în fiecare zi, între orele 6.-21. Părţile vătămate erau obligate să stea afară, în frig, îmbrăcate sumar şi nemâncate, nu primeau nici o sumă de bani. Inculpatul R.D. le-a inspirat fetelor teamă prin comportamentul său. Astfel, în ianuarie 2004, S.F. era însărcinată şi se simţea foarte rău, fapt care nu l-a înduplecat pe inculpatul R.D. să o trimită în ţară, ci a ttimis-o în- continuare în stradă în frig. Partea vătămată a declarat că se temea pentru familia sa, motiv pentru care nu i s-a opus inculpatului R.D. şi doreşte în prezent să uite această experienţă. Pentru acelaşi motiv,. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Z.C.F. a arătat că s-a îmbolnăvit de o afecţiune cu transmitere sexuală, fapt ce nu l-a determinat pe R.D. să o trimită acasă. Acesta a obligat-o să întreţină relaţii sexuale orale cu clienţii, el fiind cel care i-a arătat cum se procedează, obligând-o la întreţinerea unui astfel de act sexual.

I.A. a declarat că se prostituau în frig de la ora 6 la ora 21, mâncând doar un sandwich sau nici pe acela, iar seara, mâncau şuncă, margarina şi pâine. A arătat că R.D. le ameninţa cerându-le să facă mulţi bani şi promiţându-le că le va reveni jumătate din suma câştigată, lucru care nu s-a întâmplat. Partea vătămată a declarat că nu ar fi plecat niciodată din România dacă ar fi ştiut că se va prostitua pe stradă, în frig, nemâncată şi că nu va câştiga nici un ban. A declarat că nu ar fi putut să fugă întrucât documentele de călătorie erau ţinute de inculpat. De asemenea, ea a arătat că inculpatul R.D. o considera fata lui de încredere, punând-o să strângă bani de la celelalte fete atunci când el pleca în România. A arătat partea vătămată că inculpatul i-a dat un caiet în care trebuia să înscrie sumele de bani câştigate zilnic de către fete, fiind avertizată că avea probleme dacă va încerca să ascundă bani.

Părţile vătămate aveau circa 10-15 clienţi, încasau cea. 200 de dolari pe zi.

Fiecare dintre părţile vătămate I.A., B.I.M., Z.C.F., S.F. şi I.A. a câştigat din practicarea prostituţiei suma de 10.000 de dolari SUA, banii fiind în totalitate însuşiţi de inculpatul R.D.

I.A.M., sora minoră a părţii vătămate I.A., a fost contactată de inculpaţii R.D. şi T.M. în decembrie 2003. R.D. i-a spus că a fost trimis de I.A. pentru a-i da bani de paşaport şi pentru a o duce la sora sa, în străinătate, în ceea ce priveşte racolarea minorei I.A.M., partea vătămată I.A. a arătat că s-a gândit să-şi mintă părinţii, să o aducă la ea pe sora mai mică şi împreună, să fugă din Polonia în Spania. Astfel, I.A. a sunat pe mama sa, I.T., i-a spus că şi-a găsit un loc de muncă în Olanda şi că-i va trimite bani pentru ca şi I.A.M. să vină în Olanda. R.D. a căutat-o pe I.A.M., i-a dat suma de 1.100.000 de lei vechi pentru a-şi procura paşaport, precum şi un telefon mobil pentru a putea comunica. Convinsă de fiica sa mai mare şi de teamă ca şi minora A.M. să nu fugă de acasă, I.T. şi-a dat acordul la obţinerea paşaportului de către fiica sa minoră. La data de 09 ianuarie 2004 I.A.M. şi-a obţinut documentul de călătorie, iar la 12 ianuarie 2004 a fost chemată de R.D. în gara din Iaşi pentru a pleca în străinătate. El a încredinţat-o pe partea vătămată lui Ş.S.J. care a dus-o în Polonia. La graniţă, Poliţia de frontieră a contactat pe martora I.T. care a recunoscut că are cunoştinţă despre faptul că fiica sa minoră călătoreşte în străinătate. În Polonia, I.A.M. a fost obligată să se prostitueze; după două - trei zile, în Polonia a venit şi R.D. care a avertizat-o să nu ascundă bani şi care i-a luat toţi banii câştigaţi.

I.A., I.A.M., B.I.M., Z.C.F. s-au deplasat la Poliţia poloneză, sub pretextul că minorei I.A.M. i s-ar fi furat paşaportul. Au fost reţinute şi repatriate. Partea vătămată S.F. a rămas însărcinată şi, în luna ianuarie 2004 a reuşit să fugă cu ajutorul unui client.

La debutul cercetărilor toate părţile vătămate au fost contactate de inculpatul R.D. sau de apropiaţi ai acestuia, avertizate cu privire la cele care urmau a fi declarate. Inculpatul le-a cerut să spună fie că nu-l cunosc, fie că l-au cunoscut în tren întâmplător. El le-a solicitat impetuos să nu-l contacteze telefonic.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, din declaraţiile numitei I.T., coroborate cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi procesele-verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de organele Poliţiei de frontieră.

Declaraţiile părţilor vătămate s-au coroborat până la identitate între ele. Toate au descris modalitatea în care au fost racolate prin fraudă şi înşelăciune de către inculpatul R.D., care s-a ocupat de procurarea documentelor de călătorie pentru fetele care nu aveau astfel de documente, care le-a asigurat mijloacele financiare necesare obţinerii paşaportului şi biletului de călătorie şi care le-a transportat efectiv în Polonia, unde le-a cazat iniţial în imobilul „fetelor lui T." şi unde, luându-le documentele şi promiţându-le sume de bani pe care ştia că nu li le va remite vreodată, le-a determinat la practicarea prostituţiei în condiţii inumane, ţinându-le dezbrăcate în frigul iernii pe autostradă, înfometate, ameninţându-le şi luându-le toţi bani câştigaţi, însuşindu-şi suma totală de 50.000 de euro, obţinută din practicarea prostituţiei de către cele 5 victime. Toate fetele au declarat aceeaşi succesiunea evenimentelor, s-au recunoscut între ele, i-au recunoscut pe inculpaţi, asumându-şi statutul de „fete ale lui R."

În cursul cercetării judecătoreşti nu a putut fi audiată decât I.A. care a prezentat o depoziţie sinceră, arătând că a declarat adevărul în faţa organelor de urmărire penală rememorând date reale pe care în prezent încearcă să le uite. Ea a precizat că niciodată nu i s-a spus că va practica prostituţia, înainte de a ajunge în Polonia. Ea a mai arătat că o perioadă de timp s-a considerat iubita lui R.C.D. şi a avut încredere în acesta.

Declaraţiile lor s-au coroborat şi cu aspectele consemnate şi procesele-verbale de redare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de organele Politiei de frontieră. Din aceste evidenţe rezultă că pe întreg parcursul anului 2003, R.D., S.S.J., Ş.V., Ţ.M. au călătorit de nenumărate ori spre Polonia pe ruta Suceava - Cernăuţi - Polonia, însoţiţi de fiecare dată de persoane de sex feminin tinere. De asemenea din documentul aflat la fila 317 din dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 11 noiembrie 2003 inculpatul R.D., numitul Ş.S.J., I.A., S.F., B.I.M., Z.C.F. şi P.L.E. au trecut frontiera de stat a României circulând cu acelaşi mijloc de transport acceleratul 382. Acesta este şi motivul pentru care, cunoscând probele ce se administrau, R.D. le-a cerut părţilor vătămate să spună organelor de poliţie că s-au cunoscut în tren. Toate fetele au declarat aceeaşi modalitate de operare în ceea ce priveşte racolarea, transportul şi exploatarea lor efectivă, au recunoscut şi pe fetele inculpatului Ţ.M. care se prostituau sub patronajul L. Declaraţiile lor s-au coroborat pe deplin şi cu cea a părţii vătămate P.L.E., care a fost efectiv exploatată de Ţ.M., dar care a urmat acelaşi traseu ca şi I.A., S.F., B.I.M. şi Z.C.F.

Având în vedere contribuţia efectivă a numitului Ş.S.J la săvârşirea faptelor, disjungerea urmăririi penale faţă de acesta şi faptul că, potrivit legii penale române nu există obligaţia de auto denunţare, instanţa a refuzat audierea în calitate de martor a numitului Ş.S.J., considerând-o neutilă.

Din declaraţiile părţilor vătămate S.F., B.I.M. - minoră, Z.C.F., I.A. a rezultat că ele au fost racolate şi transportate în Polonia de inculpatul R.D., care le-a cazat într-un imobil, le-a cerut să practice prostituţia în apropierea unei păduri şi le-a luat sumele de bani obţinute.

În momentul racolării, inculpatul R.D. era însoţit de unul sau de mai mulţi dintre ceilalţi inculpaţi, cărora însă nu li s-a putut reţine în sarcină decât faptul că ştiau de activităţile curente şi viitoare ale inculpatului R.D. în ce le priveşte pe aceste părţi vătămate. Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul Ţ.M. avea şi el fete traficate în Polonia, dar activitatea sa era separată de cea a inculpatului R.D. El îl conducea uneori cu maşina pe inculpatul R.C.D., însă această activitate nu era suficientă pentru a se considera că a acordat efectiv sprijin lui R. sau că a participat la racolarea victimelor de către acesta. In ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.I., s-a reţinut că fetele erau temporar cazate în apartamentul acestuia înainte de fi duse în Polonia, însă din declaraţiile părţilor vătămate a rezultat că acestea erau cazate în alt apartament, de cele mai multe ori s-a precizat că au stat în apartamentul unui prieten de-ai inculpatului R.C., făta a se stabili prin nici un element ptobatot că acest prieten este P.I. şi nu erau supravegheate de inculpatul P.I.. Probatoriul administrat nu a dovedit că apartamentul în care au fost cazate „fetele lui R.C.D." înainte de a fi duse în Polonia este cel al inculpatului P.I.

S-a mai reţinut prin rechizitoriu cu privire la P.I. şi legătura acestuia cu partea vătămată I.A., că: „Partea vătămată I.A. a fost dusă de către inculpatul R.D. la inculpatul P.I., acesta a cazat-o în apartamentul închiriat de el unde mai erau cazate încă 6-7-fete. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze şi în clubul inculpatului P. o perioadă de cea. 7-10 zile, apoi a plecat.

Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit realitatea acestei fapte. însăşi I.A. nu a prezentat o astfel de variantă. Mai mult, ea i-a spus mamei sale că împreună cu A.M. şi cu numita Lăcrămioara se află în Mangalia. In aprilie 2004 I.A.M. şi I.A. se aflau la locuinţa părinţilor unde au adus-o şi pe Lăcrămioara, aceasta fiind în realitate B.I.M. Aceste aspecte rezultă din declaraţia martorei I.T. (deci. fila 139 dosar de u.p.)

Inculpaţii R.D., T.M. şi P.I..nu au dorit să dea declaraţii în cauză. Din declaraţiile părţilor vătămate S.F., B.I.M. -minoră, Z.C.F., I.A. rezultă că ele au fost racolate şi transportate în Polonia de inculpatul R.D., care le-a cazat într-un imobil, le-a cerut să practice prostituţia în apropierea unei păduri şi le-a luat sumele de bani obţinute.

În drept, faptele inculpatului R.C.D. care le-a racolat pe părţile vătămate majore I.A., S.F., Z.C.F., şi pe părţile vătămate minore B.I.M. şi I.A.M., determinându-le prin fraudă să părăsească teritoriul României, pe care le-a transportat în Polonia, unde le-a cazat, le-a reţinut documentele de identitate şi călătorie, le-a transportat pe autostradă, şi le-a exploatat, determinându-le la practicarea prostituţiei în condiţii inumane, în frig şi ţinându-le nemâncate, neţinând seama de starea lor fizică, de stare şi de afecţiunile lor medicale, însuşindu-şi aproximativ 50.000 de dolari SUA întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (două acte materiale) şi de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 9 (două acte materiale).

Pentru faptele comise în dauna părţilor vătămate I.A.M., I.A., S.F., B.I.M., Z.C.F., instanţa a dispus:

- În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 litera c C. proc. pen. achitarea inculpatului P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la I.A.).

- În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la artlO litera c C. proc. pen. achitarea inculpatului Ţ.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu privire la actul material descris în rechizitoriu la pct. 9 (privind pe Z.C.).

- În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului Ţ.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 9 (un act material, privind pe I.A.M.).

Faptele de la pct. 10 din rechizitoriu, comise în dauna părţii vătămate P.L.E. şi reţinute în sarcina inculpaţilor Ţ.M. şi R.D.

În cursul lunii noiembrie 2003, partea vătămată P.L.E., de 21 de ani se afla pe o stradă din Vaslui când a fost acostată de un tânăr necunoscut care a condus-o lângă o maşină în care se aflau inculpaţii R.D. şi Ţ.M. Aceştia i-au spus părţii vătămate că ei merg cu mărfuri în bazar în Polonia şi ar avea nevoie de cineva să îi ajute. Tânăra le-a spus că ea nu cunoaşte limba poloneză, însă inculpaţii i-au spus că nu vor fi probleme.

Partea vătămată a fost adusă de inculpaţi în municipiul Iaşi, a fost cazată în acelaşi apartament cu partea vătămată I.A., apoi, după două zile, împreună cu părţile vătămate la care s-a făcut referire mai sus, a plecat în Polonia.

În timp ce părţile vătămate I.A., Z.C., B.I. şi S.F. au fost duse de inculpatul R.D. într-o casă situată lângă o P., partea vătămată P.L.E. a fost dusă într-un apartament din Kielce unde se mai aflau V.A.G. şi A.L.

În apartamentul respectiv locuia o femeie rămasă neidentificată pe nume „L.a", concubina inculpatului Ţ.M.

Aceasta le scotea pe tinere pe stradă, le obliga să se prostitueze, le lua toti. banii pe care îi trimitea inculpatului Ţ.M.

În luna martie 2004 partea vătămată a plecat în România, a primit numai bani de drum.

Astfel, în cursul urmăririi penale partea vătămată P.L.E. a prezentat o depoziţie sinceră, care s-a coroborat cu celelalte probe administrate şi a recunoscut pe inculpaţii Ţ.M. şi R.C.D., pe numitul Ş.S.J., dar şi pe părţile vătămate"A.L., B.I.M., V.G., I.A. care i-au fost prezentate spre recunoaştere după fotografie.

P.L.E. a declarat că a intenţionat să plece la muncă, iar nu să-şi vândă corpul, însă a ajuns într-o ţară străină fără documente de călătorie, fără a cunoaşte limba, astfel încât nu a mai avut o altă soluţie decât aceea de a se prostitua. Ea a arătat că fetele erau ţinute în ftig, de dimineaţă până seara, fiind sumar îmbrăcate şi nemâncate, seara fiindu-le luaţi banii de către L., amanta lui M.Ţ., care le dădea ceva de mâncare.

Declaraţia dată de partea vătămată P.L.E. s-a coroborat în primul rând cu cea a pârtii vătămate I.A. care se afla în autoturismul inculpatului Ţ.M., în timp ce acesta, însoţit fiind de R.D., a racolat-o de pe străzile municipiului V.I.A. a locuit în Iaşi împreună cu P.L.E., aceasta a fost amintită de părţile vătămate I.A.M., S.F., B.I.M. şi Z.C.F. ca fiind persoana care a călătorit împreună cu ele la 11 noiembrie 2003 în Polonia, rămânând în apartamentul L. şi fiind fata lui T.M.

Instanţa a înlăturat ca nesinceră şi lipsită de valoare probatorie şi relevanţă juridică declaraţia dată de P.L.E. în faţa instanţei de judecată la data de 08 mai 2007, când a arătat că a fost în Polonia, dar a lucrat în bazar, nu s-a prostituat. Partea vătămată a mai arătat că nu-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale pe care le-a formulat sub presiunea poliţiei. Acestea sunt şi singurele aserţiuni inteligibile ale părţii vătămate, care, pentru a evita să declare adevărul, pentru considerente personale, a debitat o degringoladă de propoziţii simple şi contradictorii, agramate şi incoerente, făcând imposibilă o comunicare normală.

Inculpatul T.M. a obţinut suma de 3.000 de dolari în urma exploatării sexuale a părţii vătămate P.L.E. timp de 4 luni. După ce a fost prinsă de Poliţia Poloneză, P.L.E. a cerut L. să o lase să plece acasă, cerere ce nu i-a fost refuzată întrucât inculpaţii şi colaboratorii lor în comiterea infracţiunilor de trafic de .persoane ştiau că o victimă intrată în vizorul Poliţiei poate oricând să conducă organele de poliţie la ei, deci nu le mai era utilă, ci dimpotrivă.

În drept fapta inculpatului T.M. care a racolat-o pe partea vătămată majoră P.L.E., determinând-o prin fraudă să părăsească teritoriul României, pe care a transportat-o în Polonia, unde a cazat-o la numita L.a, amanta sa, i-a reţinut documentele de identitate şi călătorie, a transportat-o pe autostradă, şi a exploatat-o cu ajutorul numitei L., determinând-o la practicarea prostituţiei în condiţii inumane, în frig şi tinând-o nemâncată, însuşindu-şi aproximativ 3.000 de dolari SUA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art 13 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea presupus comisă de R.C.D. în dauna părţii vătămate P.L.E., instanţa nu a putut retine vinovăţia inculpatului.

În momentul racolării, inculpatul T.M. era însoţit de R.D., căruia însă nu i s-a reţinut în sarcină decât faptul că ştia de activităţile curente şi viitoare ale inculpatului Ţ.M. în ceea ce o priveşte pe P.L.E. Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul R.D. avea şi el fete traficate în Polonia, dar activitatea sa era separată de cea a inculpatului T.M.. În ceea ce priveşte transportul părţii vătămate P.L.E. în Polonia, probatoriul administrat în cauză nu a dovedit în afară de dubiu că inculpatul R.C.D. şi nu Ş.S.J. era cel care a dat ajutor material şi moral real şi folosit cu intenţie inculpatului T.M. pentru a o transporta în Polonia, la numita L. pe P.L.E. Inculpatul R.C.D. s-a deplasat în Polonia cu propriile lui fete în vederea exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituţiei. Sub acest aspect, probatoriul administrat nu a putut dovedi vinovăţia inculpatului, nu a răsturnat prezumţia de nevinovăţie, ci a creat doar dubiu asupra acesteia, dubiu care se interpretează întotdeauna în favoarea inculpatului. Instanţa nu a reţinut cu certitudine dacă R.C.D. a dat sau nu ajutor material sau moral, inculpatului Ţ.M. în vederea exploatării părţii vătămate P.L.E., nu a putut aprecia asupra existenţei, conţinutului efectiv şi utilităţii acestui ajutor presupus, astfel încât, văzând că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale, în baza artll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 litx Cod proc. pen. a achitat pe inculpatul R.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta de la pct. 11 din rechizitoriu, comise în dauna părţii vătămate T.R.E. şi reţinute în sarcina inculpaţilor P. şi C.C.

Din conţinutul convorbirilor telefonice ale inculpatului C.C., legal interceptate a rezultat că în perioada 2003 - 2005, perioada de referinţă, acesta a desfăşurat o largă activitate de exploatare a unor persoane de sex feminin prin obligarea lor la practicarea prostituţiei. Inculpatul C.C. trata cu diverse persoane din cadrul Autorităţilor publice competente, obţinerea documentelor de identitate şi de călătorie (exive) pentru mai multe persoane, denumite „bagaje", cărora nu ezita să li se adreseze cu maximă violenţă, ameninţându-l, atunci când aveau îndrăzneala să i se opună. însăşi inculpata B.A. a declarat că i s-a propus iniţial să practice prostituţia în favoarea lui C.C., dar s-a ferit de acesta, temându-se de violenţa lui şi preferându-1 pe inculpatul P.

T.R. E., domiciliată în satul Rusenii Vechi, comuna Holboca, judeţul Iaşi, era majoră la data comiterii faptelor.

În luna aprilie 2003 partea vătămată T.R. E. a fost acostată într-un bar din cartierul Dancu din Iaşi de o tânără „I." (recunoscută în persoana numitei B.I., faţă de care s-a disjuns urmărirea penală) care a întrebat-o dacă nu doreşte să plece în străinătate, în Spania sau în Italia pentru a lucra ca şi dansatoare, asigurând-o că va câştiga foarte mulţi bani. T.R. a acceptat propunerea.

Tânăra a dus-o pe partea vătămată în clubul inculpatului P.I. unde se afla şi inculpatul C. (fost B.) C. Acesta i-a spus că o va ajuta financiar să-şi obţină paşaportul şi că va locui până la plecare Într-un apartament din zona Păcurari. care-i aparţinea. Partea vătămata a declarat că l-a cunoscut şi pe inculpatul P.I. în barul căruia a băut un suc cu B.I. şi cu fratele ei. După o noapte, ea a plecat acasă, lăsându-şi certificatul de naştere şi buletinul la C.C. După câteva zile, partea vătămată s-a întâlnit cu o altă soră a inculpatului C., recunoscută în persoana numitei B.C., care i-a reproşat că nu s-a mai dus pe la inculpat şi i-a cerut să meargă să-şi ia actele. La insistenţele Irinei B., partea vătămată a rămas în apartamentul inculpatului timp de o lună, timp în care inculpatul a ajutat-o să-şi obţină paşaportul. Inculpatul C.C. i-a spus părţii vătămate că nu a mai putut obţine postul de dansatoare şi că va merge în Italia să practice prostituţia, urmând să împartă banii în mod egal. La data de 15 mai 2003, partea vătămată a fost transportată în Italia cu microbuzul de către B.I., cazându-se împreună cu aceasta la un hotel din Roma, unde au fost aşteptate de sora inculpatului P.I., numita B.A.. La hotel, la data de 17 mai 2003, partea vătămată le-a cunoscut pe C.C. şi pe inculpata B.A. care practicau prostituţia pentru inculpatul P. În aceeaşi seară B.I. a trimis-o împreună cu cele două pe Via Salam unde a practicat prostituţia, aceasta luându-i toţi banii şi ameninţând-o cu moartea în cazul în care nu se conforma. Partea vătămată s-a prostituat timp de 15-20 de zile toţi banii fiindu-i luaţi de B.I. Dacă într-o zi câştiga mai puţin sau întârzia la hotel, era ameninţată telefonic de către inculpatul C.C. cu acte de violenţă. Partea vătămată a obţinut suma de 5.000 de euro, care i-a fost luată de B.I. După 20 de zile a fugit împreună cu un cetăţean italian.

Declaraţia părţii vătămate T.R. s-a coroborat cu aspectele consemnate în procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere (filele 209-219) din care a rezultat că partea vătămată i-a recunoscut pe C.C., pe B.I., pe B.C., pe P.I., pe B.A.D. şi pe B.A. Declaraţia sa s-a coroborat şi cu cea dată de B.A.D. care a arătat că în mai 2003 se afla în Italia, la Roma, unde practica prostituţia în favoarea inculpatului P. şi sub supravegherea surorii acestuia, B.A.

Declaraţia pârtii vătămate T.R. s-a coroborat şi cu aspectele consemnate în adresa din 11 mai 2005 emisă de SC C.N.P.R. SA - D.S.F. (fila 346 - dosar de u.p.) din care a rezultat că la data de 19 mai 2003, B.I. a expediat de la Roma inculpatului C.C., 300 de dolari, că la data de 22 mai 2003 B.I. a expediat de la Roma inculpatului C.C., 300 de dolari, iar la data de 26 mai 2003 B.A. a expediat inculpatului C.C. de la Roma suma de 100 de dolari.

Inculpatul C.C. a negat comiterea faptei, arătând că a cunoscut-o întâmplător pe partea vătămată întrucât a venit împreună cu sora sa B.I. pentru a-i face menajul. Pentru a-şi susţine varianta inculpatul a propus audierea martorilor B.L.T. şi B.I.. Aceştia au prezentat depoziţii cu evident caracter pro-causa, repetând varianta inculpatului cu aproximativ aceleaşi cuvinte. În plus, B.I. a declarat că nu-l cunoaşte pe P.I., susţinere care frizează ridicolul. Instanţa a înlăturat aceste depoziţii ca fiind subiective şi necorespunzătoare adevărului având în vedere şi faptul că B.I. este sora inculpatului C.C., iar B.L.T. este concubinul acesteia de foarte mulţi ani. S-a mai constatat că B.I. a fost însăşi arestată de autorităţile italiene pentru traficarea unor persoane de sex feminin în vederea obligării la practicarea prostituţiei şi că,, dacă ar fi prezentat varianta reală, confirmată de celelalte probe administrate, aceasta s-ar fi autoincriminat (declaraţie inculpata B.A. din care rezultă că B.I. şi B.A. erau cele care supravegheau în stradă fetele traficate şi trimiteau banii inculpaţilor. B.A. şi B.I. au fost arestate odată în Roma, în luna mai 2003 pentru trafic de persoane în chiar ziua în care A. B. a plecat din Roma şi s-a întors în ţară.

În drept, fapta inculpatului C.C., care în lunile aprilie - mai 2003, cu ajutorul numitei B.I., a racolat pe partea vătămată T.R., majoră, căreia i-a înlesnit obţinerea paşaportului şi prin înşelăciune a determinat-o să plece la Roma, unde aceasta a fost nevoită să practice prostituţia sub supravegherea numitei B.I., banii obţinuţi fîindu-i integral luaţi de către C.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului C.C. săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, activitatea sa fiind specifică infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, colaborarea sa cu B.A. şi B.I. fiind ocazională şi ocazionată de exploatarea părţii vătămate T.R.. Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice sub acest aspect şi a dispus condamnarea inculpatului C.C. sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.I., probatoriul administrat în cauză nu a dovedit participarea acestuia la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în ceea ce o priveşte pe T.R.. Faptul că inculpatul C.C. şi numita B.I. au discutat cu partea vătămată T.R. în barul inculpatului P.I., acesta fiind de faţă la discuţii, nu este suficient pentru a se concluziona că P.I. a acordat cel mult sprijin moral inculpatului C. şi persoanelor faţă de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale, pentru a comite fapta.

S-a dispus achitarea inculpatului P.I. în baza 2pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 litera c C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art 13 C. pen. (cu trimitere la actul material descris în rechizitoriu cu privire la T.R.).

Faptele de la pct. 12 din rechizitoriu comise în dauna părţii vătămate minore F.N.I. , domiciliată în Iaşi, judeţul Iaşi, reţinută în sarcina inculpaţilor P.I. şi B.A.D.

În luna martie 2003, partea vătămată F.N.L. l-a cunoscut pe inculpatul P.I. prin intermediul unei cunoştinţe. întrucât era certată cu părinţii şi voia să fugă de acasă să lucreze în străinătate, a fost uşor racolată de inculpaţii P.I. şi B.A.. Aceştia i-au promis că o vor duce în Italia, în oraşul Torino unde va fi angajată la un restaurant ca ospătar. Inculpatul P.I. i-a spus că îi va achita toate taxele aferente obţinerii paşaportului, lucru care s-a şi întâmplat.

După obţinerea paşaportului, în interval de numai o zi de la depunerea cererii, la data de 27 martie 2003, partea vătămată F.N.L. a plecat în Italia cu un microbuz, fiind însoţită de inculpata B.A.

Când a ajuns în oraşul Torino, inculpata B.A. i-a luat paşaportul părţii vătămate.şi i-a spus tinerei că, de fapt va trebui să practice prostituţia, împreună cu alte două fete G. şi D., care se prostituau şi ele pentru inculpatul P.I. şi care-i trimiteau acestuia banii rezultaţi din practicarea prostituţiei prin intermediul unui curier pe nume „V." care conducea un microbuz de culoare albă.

Partea vătămată a început să plângă, a cerut să vorbească la telefon cu inculpatul P.I., i-a spus acestuia că ea nu vrea să practice prostituţia. Inculpatul P. a ameninţat-o că o va vinde altor proxeneţi, expres, că o va da lui G.I. cu „care nu-i merge" şi va fi rău de ea.

Văzând că partea vătămată plânge, celelalte fete care practicau prostituţia pentru inculpaţi i-au spus că a doua zi se vor întâlni cu nişte prieteni care ar putea să o ajute. Prin intermediul actualului ei logodnic, partea vătămată a reuşit să fugă.

Declaraţia părţii vătămate F.N.L., dată în cursul urmării penale serveşte la aflarea adevărului întrucât, analizată fiind în lumina dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen. ea s-a coroborat cu ansamblul materialului probator administrat în cauză. Instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată nearătând vreun motiv plauzibil pentru care şi-a schimbat poziţia procesuală.

Partea vătămată a declarat că şi-a obţinut paşaportul prin fraudă, fără încuviinţarea părinţilor săi, cu ajutorul unui prieten de-al inculpatului P.I. în numai o zi.

Din cererea aflată la dosarul cauzei (fila 225 dosar de u.p.), aflată în E.S.P. Iaşi a rezultat că aceasta a fost redactată la 18 martie 2002 şi rezolvată la 19 martie 2003, fără acordul părinţilor minorei F.N.L., ca şi cum aceasta ar fi fost majoră.

Din procesul-verbal din 8 noiembrie 2003 emis de I.G.P.F. a rezultat că la data de 27 martie 2003, partea vătămată F. a fost scoasă din ţară de B.A. cu un microbuz. Inculpata B.A. a recunoscut că în luna martie 2003 a fost trimisă în Italia de P. P., care i-a spus că afacerile nu îi mai merg bine, iar el nu poate duce fete în străinătate întrucât fusese arestat anterior în Italia pentru proxenetism. Inculpata a declarat că a plecat la Torino unde a fost aşteptată de persoană de sex feminin din Basarabia, aşa cum a arătat şi partea vătămată. F.N. a fost lăsată de inculpata B. la aceste două fete, de la care F.N. a aflat că va trebui să practice prostituţia pentru inculpatul P.I., la fel ca şi ele. Partea vătămată a reuşit să fugă rapid de la inculpatul P. P. împreună cu cele două şi ajutate de Simion Ştefan şi de părinţii lui.

Partea vătămată F.N.L. a părăsit domiciliul părinţilor săi la data de 22 martie 2003, iar la 27 martie 2003 a ieşit din România fără ştirea acestora. La sfârşitul lunii martie, astfel după cum rezultă din plângerea lor, aflată la fila 220 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată i-a sunat pe telefonul unei vecine pentru a le transmite că a fost dusă în Italia de P. P., patronul night-club-ului „M." din cartierul Tătăraşi şi că acesta i-a oprit paşaportul şi buletinul. F.C. şi F. Măria au arătat că au discutat cu inculpatul P.I. care a negat că ar fi implicat în dispariţia fetei. Cum partea vătămată nu i-a mai contactat, ei au formulat plângere penală, neştiind că între timp, F.N.L. se afla în Italia la familia prietenului său şi lucra ca şi îngrijitoare pentru nişte bătrâni. In octombrie 2003, partea vătămată s-a întors în ţară. Din declaraţia numitului M.G.F., fratele părţii vătămate F.N.L. a rezultat aceeaşi situaţie de fapt In plus, martorul a declarat că a înţeles din discuţiile cu sora sa că P.I. a cheltuit 1000 de euro pentru obţinerea paşaportului şi trimiterea surorii lui în străinătate. Din declaraţia numitului M. a rezultat că, de fapt, partea vătămată ştia de la plecare că va practica prostituţia în Italia.

În drept, fapta inculpaţilor P.I. care în martie 2003 a racolat-o pe minora F.N.L., căreia i-a înlesnit obţinerea paşaportului şi pe care, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia, la Roma, în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut, cu scopul de o reduce la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a transportat-o în Italia pe F.N.L., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P.I. asupra sa, ştiind că toate sumele de bani vor reveni inculpatului P.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Faptele de la pct. 13 din rechizitoriu comise în dauna părţii vătămate majore M.V.C., reţinute în sarcina inculpaţilor P.I. si B.A.D.

- M.P.C., domiciliată în satul Luceni, com. Victoria, judeţul Iaşi, avea 18 ani la data faptelor.

În luna aprilie 2004, partea vătămată M.P.C., l-a cunoscut pe inculpatul P.I. care a luat-o la pizzeria M., unde partea vătămată a lucrat circa trei săptămâni. Aici, partea vătămată a cunoscut mai multe fete, printre care şi partea vătămată B.A.D., despre care a aflat că locuia într-un apartament al inculpatului. Ea a asistat la violenţele fizice exercitate de P.I. asupra numitei „L.", pe care a bătut-o cu o bâtă întrucât a plecat de la club fără să-l anunţe. După această perioadă, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu ar vrea să meargă în Italia să câştige mai mulţi bani, prin practicarea prostituţiei, câştigurile urmând a fi împărţite între el şi partea vătămată în mod egal. Inculpatul P.I. i-a dat părţii vătămate bani pentru obţinerea paşaportului şi la data de 18 mai 2004 a trimis-o în Italia cu un microbuz, până în localitatea Prato, unde a fost aşteptată de inculpata B.A.

Aceasta a luat-o şi a dus-o la hotelul la care se afla şi partea vătămată B.A.D. În localitatea Prato partea vătămată a practicat prostituţia, banii i-au fost luaţi de către inculpata B.A. care îi trimitea inculpatului P.I. prin W.U. sau prin curieri.

În perioada aprilie 2004 - august 2004, partea vătămată a câştigat circa 5.000 de euro, bani care au fost luaţi de inculpata B.A.D. şi i-au fost trimişi inculpatului P.I.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, din declaraţia inculpatei B.A. dată în cursul urmăririi penale, coroborate cu aspectele consemnate în procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi din documentele transmise de procesele - verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate. De asemenea situaţia de fapt a fost confirmată de declaraţiile date de partea vătămată B.A.D.

Partea vătămată M.P.C. a arătat că în Italia, la Prato, a fost aşteptată de B.A.D., care era amanta inculpatului P.I., care a cazat-o şi i-a indicat cum trebuie să se îmbrace şi să se poarte şi a trimis-o la stradă împreună cu B.A.D. Ulterior, a mai venit o fată, O., minoră, din Botoşani, care a fost şi ea scoasă la stradă. Partea vătămată M.P.C. a fost exploatată până în august 2004, când a fost prinsă de Politia Italia şi internată într-un centru de primire a emigranţilor ilegali şi apoi retumată în România. Despre B.A.D., partea vătămată a arătat că acesteia îi era rău şi a fost trimisă în ţară pentru a i se întrerupe cursul sarcinii, aşa cum însăşi a declarat şi aceasta.

Din bazele de date ale Poliţiei de Frontieră rezultă că, într-adevăr, ea a ieşit din România la data de 18 mai 2004.

Partea vătămată B.A.D. i-a recunoscut după fotografii pe inculpaţii P.I., Ţ.M., R.C.D., C.C., precum şi pe B.A., precum şi pe partea vătămată M.P.C. M.P.C. a confirmat, la rândul său că B.A.D. care era însărcinată, a lucrat ca şi ea, mai întâi în România în barul inculpatului, apoi că la momentul ajungerii ei în Italia, B. se afla în localitatea Prato, unde se prostitua de 3 săptămâni. Ea a confirmat că toţi banii obţinuţi, atât de ea, cât şi de B.A.D. îi erau trimişi în țară de inculpatul P.

Cu referire al M.P.C., inculpata B.A.D. a precizat în declaraţiile date la urmărirea penală: „După Vali a venit Andreea care era însărcinată, O., G. şi C. Dintre toate O. era minoră în vârstă de 17 ani şi era din Botoşani. Fetele ieşeau la stradă zilnic la orele 21.30, veneau în casă la 2- 3 dimineaţa. Dimineaţa le strângeam banii şi la 2-3 zile îi trimiteam lui P. prin W.U."

În drept, fapta inculpaţilor P.I. care în aprilie 2004 a racolat-o pe partea vătămată M.P.C., pe care în luna mai a aceluiaşi an, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia, la Prato, în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a primit-o în Italia pe M.P.C., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P. asupra sa, luându-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului P.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, captele de la pct. 14 din rechizitoriu comise în dauna părţii vătămate majore S.D., reţinută în sarcina inculpaţilor H.D. şi Ţ.M. S.D., domiciliat în Bârlad, judeţul Vaslui, la data faptelor deduse judecăţii majoră.

În anul 2003 partea vătămată S.D. a intrat în anturajul unor proxeneţi şi a făcut obiectul transmiterilor între aceştia. întrucât nu era o persoană docilă, a fost trimisă în mun. Iaşi inculpatului R.D. de către numitul B.C. din Vaslui.

În municipiul Iaşi, aceasta a fost aşteptată de către inculpatul R.D. care a dus-o câteva zile într-o casă unde i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul Ţ.M. Acesta a luat-o, a dus-o în altă locaţie şi, după câteva zile, la data de 3 octombrie 2003, partea vătămată S.D. a plecat cu inculpatul R.D. şi cu Ş.S.J. şi cu soţia acestuia, Ş.V., zisă „V." în Polonia, în Varşovia. Inculpatul a sunat-o pe concubina inculpatului Ţ., „L.", iar aceasta i-a cazat într-un apartament în care se aflau alte 5 tinere care erau exploatate de aceasta. Fetele i-au spus părţii vătămate ce trebuie să facă, iar a doua zi aceasta a fost scoasă la stradă, la 8 km de Varşovia unde practica prostituţia. Tinerele stăteau pe stradă 12 ore pe zi, erau păzite, aveau voie să mănânce. Seara, toţi banii părţii vătămate S.D. erau luaţi de către inculpatul R.D.C. După circa o săptămână, partea vătămată a fost mutată de inculpatul R.D. într-un alt apartament, în P., întrucât nu respecta regulile impuse la stradă. În acest apartament mai erau 6 fete care practicau prostituţia pe autostradă. După două zile, timp în care a fost verificată de L.a, S.D. a reuşit să fugă la Varşovia, s-a întors la apartament şi a fost trimisă apoi în România de R.C.D. Partea vătămată a intrat în România la 23 octombrie 2003, însoţită fiind de S.V. În România, soţia inculpatului Ţ.M. a primit paşaportul părţii vătămate de la S.V. şi i-a comunicat părţii vătămate că, pentru a-şi primi înapoi documentul de călătorie, va trebui să-i plătească inculpatului R.C.D. suma de 30 de milioane de lei vechi reprezentând costurile de transport, cazare, îmbrăcăminte, încălţăminte şi hrană, cheltuieli făcute de R.C.D. pentru trimiterea ei în străinătate şi pe perioada şederii sale în Polonia.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, din declaraţia numitei V.A.G. dată în cursul urmăririi penale, coroborate cu aspectele consemnate în procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi din documentele transmise de procesele - verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate a rezultat în perioada august 2003 - aprilie 2004, inculpaţii R.C.D. şi Ţ.M. au transportat peste graniţă în Republica Polonia mai multe persoane de sex feminin, folosind ca însoţitori şi supraveghetori pe perioada transportului pe Ş.S.J. şi pe Ş.V. (filele 277-319 dosar de urmărire penală). Din procesele - verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi partea vătămată S.D. a rezultat că partea vătămată a fost scoasă din tară la data de 3 octombrie 2003 de inculpatul R.C.D., însoţit de Ş.S.J. şi de Ş.V. şi a revenit în România la data de 23 octombrie 2003, însoţită de Ş.V. (filele 238-240 dosar de u.p.).

Acestea s-au coroborat pe deplin cu declaraţiile părţii vătămate S.D. cărora li s-a dat eficienţă fiind reţinute ca exprimând adevărul. Informaţiile furnizate de aceasta cu privire la traseul urmat, cu privire la numita L.a şi la rolul ei, cu privire la fetele inculpatului Ţ., la locaţia în care ele dormeau şi la localul în care se prostituau, locaţia din P. unde stăteau fetele inculpatului R.C.D. se regăsesc şi în declaraţiile numitelor S.F., B.I.M., Z.C.F., I.A., I.A.M. şi P.L.E.

Partea vătămata V.A.G., traficată de inculpatul Ţ.M. în aceeaşi perioadă a declarat că în timp ce se afla în Polonia „şi prietenul lui Ţ.M., numitul R.D. şi-a adus mai multe fete în Polonia pentru a practica prostituţia, acestea desfăşurându-şi activitatea în Skorije. Ştiu că S.D. şi Z.C. au locuit cu R.D. câteva zile într-un apartament de-ale L."

În drept, fapta inculpaţilor Ţ.M. care în octombrie 2003 a racolat-o pe partea vătămată S.D., pe care la 3 octombrie 2003, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Polonia, în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatului R.C.D. care, în aceeaşi perioadă, a transportat-o în Polonia pe S.D., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul Ţ.M. asupra sa, inculpaţii acţionând în complicitate cu numita L. (persoană neidentificată faţă de care s-a disjuns urmărirea penală), aceasta luându-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului Ţ.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Inculpaţii R.C.D. şi T.M. au colaborat cu numiţii S.S.J. şi Ş.V., precum şi cu numita L. în scopul comiterii infracţiunii de mai sus.

Instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor R.C.D. şi T.M. săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, activitatea lot fiind specifică infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, colaborarea lor cu Ş.S.J., Ş.V. şi numita L. fiind ocazională şi ocazionată de exploatarea părţii vătămate S.D. şi a celorlalte părţi vătămate. Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice sub acest aspect şi a dispus condamnarea inculpaţilor R.C.D. şi T.M. sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

Faptele de la pct. 15 din rechizitoriu comise în dauna părţii vătămate majore A. (fostă D.) L.M., reţinută în sarcina inculpaţilor P. și T.M.

A.L.M., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui, era majoră la data faptelor şi suferă de grave probleme de sănătate de natură psihiatrică.

În vara anului 2002, partea vătămată A. (fostă D.) L.M. l-a cunoscut pe inculpatul P.I. care a trimis-o în Italia, în oraşul Roma în vederea practicării prostituţiei unde partea vătămată nu a câştigat destui bani şi atunci a plecat acasă. în vara anului 2003, partea vătămată, prin intermediul inculpatului P.I., l-a cunoscut pe inculpatul T.M. care i-a propus să plece la o prietenă de-a lui în Polonia. Partea vătămată a fost de acord şi a plecat în Polonia unde a fost aşteptată de „L." şi unde, ulterior a venit şi inculpatul R.D..

În apartamentul „L." locuiau alte cinci fete care erau exploatate, iar sumele de bani erau trimise inculpatului T.M. Alte patru tinere erau păzite de inculpatul R.D.

Partea vătămată a fost scoasă la stradă, toţi banii obţinuţi fiindu-i luaţi de L., iar aceasta îi trimitea lui T.M. În Polonia, partea vătămată s-a îmbolnăvit şi a fost trimisă în ţară.

Partea vătămată nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, însă a înaintat la dosarul cauzei mai multe documente medicale, fişe de internare, certificate şi cupon de pensie (fila 147 şi următoarele - vol. 1) din care rezultă că la nivelul anului 2004 suferea de tulburare schizo-afectivă şi depresie şi a suferit mai multe internări la Spitale de psihiatrie din Iaşi şi Bucureşti. Din aceste documente nu rezultă că partea vătămată a prezentat fenomene psihoproductive, de natură a altera adevărul în relatările sale. Prin amănuntele furnizate, declaraţiile sale prezintă credibilitate şi acreditează ideea că nu sunt decât relatări ale unor evenimente trăite. Din cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale rezultă că partea vătămată A. (fostă D.) L.M. era chiar la acel moment conştientă de boala sa şi a susţinut că a fost trimisă în ţară de către inculpatul T.M. tocmai pentru că nu se simţea bine, fiind internată în România, într-un spital din Bucureşti.

Ea a declarat că a fost de mai multe ori „la produs" în străinătate. Iniţial a fost trimisă de inculpatul P.I. în Italia, unde s-a prostituat împreună cu inculpata B.A., dar cum nu a reuşit să câştige bani, a fost chemată după săptămâni în ţară de inculpatul P., care, la pizzeria ce-i aparţinea, i-a prezentat-o lui T.M. Acesta din urmă i-a propus părţii vătămate să meargă în Polonia pentru a practica prostituţia, câştigurile urmând a fi împărţite în mod legal. Partea vătămată a fost de acord şi astfel a ajuns mai întâi la locuinţa inculpatului, unde a primit asigurări de la soţia acestuia că totul va fi bine şi va avea mulţi bani. Partea vătămată a declarat că inculpatul Ţ.M. avea un autoturism, aspect susţinut de actele dosarului şi că acesta a condus-o la gara din Iaşi, de unde a plecat spre Polonia cu numitul S. (Ş.S.). Acesta i-a dat la graniţă 1.000 de dolari pentru a-i arăta în pct. de trecere a frontierei de stat. In Polonia, în oraşul Kielce, a fost dusă într-un apartament unde le-a cunoscut pe L.a, femeie care avea grija de fete şi strângea banii, A. din Iaşi, L. din Bălteni, A.L. din Iaşi, C.F. din Negreşti, B.A. din Iaşi, S.F. din Negreşti, Z.F. şi V.G. O parte se prostituau pentru Ţ.M., iar o altă parte pentru C.R. din Iaşi şi care stăteau în altă casă. Partea vătămată a mai declarat că s-a prostituat, toţi banii fiindu-i daţi L., care avea un carneţel. Partea vătămată a mai declarat că s-a îmbolnăvit şi a fost predată în tren de Ţ.M. unui cetăţean de etnie rromă care a adus-o în ţară, fiind internată într-un spital din Bucureşti.

Partea vătămată Z.C.F. a recunoscut-o pe A.L. ca fiind, ca şi ea „una dintre fetele lui M." care trebuia să stea în frig, de la ora 6,00 la ora 21,00, dezbrăcată şi nemâncată şi care trebuia să-i dea toţi banii L.ăi pentru a-i trimite inculpatului Ţ.

Partea vătămată P.L.E. a recunoscut-o pe A.L. (fila 187 dosar de urmărire penală) care practica prostituţia tot pentru M., la fel ca şi ea, în aceleaşi condiţii inumane. Partea vătămată Popa a mai declarat că A. (fostă D.) L.M. a fost bătută şi ameninţată cu pistolul de un client, aspect care expL.ă deteriorarea stării psihice a părţii vătămate.

Partea vătămată B.I.M. a arătat şi ea că în prima seară când a ajuns în Polonia a dormit în apartamentul L. în care se mai aflau L. din Vaslui, A. de 19-20 de ani şi alte două fete pe care nu şi-a mai amintit cum le chema.

În drept, faptele inculpaţilor P.I. de a o exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei în Italia pe partea vătămată A. (fostă D.) L.M. şi de a o preda pe aceasta inculpatului Ţ.M., în vederea traficării, precum şi fapta inculpatului Ţ.M. care, determinând-o prin fraudă să părăsească teritoriul României, a transportat-o în Polonia, unde a cazat-o la numita L., amanta sa, i-â reţinut documentele de identitate şi călătorie, a transportat-o pe autostradă, a exploatat-o cu ajutorul numitei L.a, determinând-o la practicarea prostituţiei în condiţii inumane, în frig şi ţinând-o nemâncată, însuşindu-şi aproximativ 3.000 de dolari SUA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 C. pen.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, cooperarea inculpaţilor în scopul comiterii faptelor reţinute nu a fost una organizată, stabilă în timp, omogenă, cu roluri prestabilite. Inculpaţii P. şi Ţ., la fel ca şi C. şi R., s-au ajutat reciproc ori de câte ori a fost nevoie în scopul realizării obiectivelor fiecăruia dintre ei, traficarea câtor mai multe fete în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, fiecare asigurându-şi integral profitul de pe urma tinerei care-i „aparţinea" acordând, la rândul său, ajutor de aceeaşi natură, fie în obţinerea documentelor de călătorie pentru fete, fie prin asigurarea unui mijloc de transport şi însoţire în locul de racolare sau în pct. de plecare al mijlocului internaţional de transport, fie prin conducerea fetelor celorlalţi la omul de legătură din străinătate, fie prin predarea - primirea fetelor de la unul dintre inculpaţi la celălalt, în funcţie de interese.

Faţă de lipsa unei structuri infracţionale bine organizate, în care membrii grupării să aibă roluri prestabilite şi o ierarhie, care să acţioneze o durată mai mare de timp, instanţa nu a reţinut comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind în cauză întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din acelaşi act normativ.

Fapta de la pct. 16 din rechizitoriu, comisă în dauna părţii vătămate V.A.G. si reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor Ţ.M. si R.D. V.A.G., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui, era majoră la data faptelor. Partea vătămată provine dintr-o familie săracă şi la vârsta de 21 ani, în anul 2003 avea deja un copil în vârstă de 2 ani, pentru creşterea şi întreţinerea căruia nu avea resursele financiare necesare. Partea vătămată a făcut cunoscut anturajului său că ar dori să plece la muncă în străinătate. Printr-o cunoştinţă din Vaslui, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul Ţ.M., care a venit însoţit de R.C.D. Inculpatul Ţ.M. i-a propus părţii vătămate să meargă în Italia sau Germania la muncă în calitate de damă de companie într-un restaurant, banii urmând a fi împărţiţi în mod egal între partea vătămată şi inculpatul Ţ. Acesta i-a dat părţii vătămate bani pentru a-şi procura paşaportul, după care i-a spus că va merge pentru început în Polonia. La data de 1 august 2003, partea vătămată a plecat în Polonia însoţită de S.S.J. Ajunsă la Kielce, partea vătămată a fost cazată de L.a într-un apartament S. a plecat a doua zi, zi din care partea vătămată a fost îmbrăcată de L. şi învăţată cum să se prostitueze.

Începând din 4 august 2003 şi până în decembrie 2003, partea vătămată V.A.G. s-a prostituat, câştigând 400-500 de zloţi pe zi, bani pe care i-a predat L. Partea vătămată a auzit-o de mai multe pe ori pe L. spunând că i-a predat banii lui Ţ.M. Partea vătămată a declarat că în perioada în care a stat ea în Polonia, pentru Ţ.M. s-au mai prostituat în aceleaşi condiţii D.L., P.L., C.F., B.A., F.A. În aceeaşi perioadă R.D. avea şi el fete la stradă în localitatea Skorije, printre care S.D. şi Z.F. Partea vătămată a susţinut că a fost avertizată de L.a să nu ascundă şi să nu fure bani, fiind ameninţată de Ţ.M. pentru că acesta voia să se impună şi să i se ştie de frică.

Partea vătămată a declarat că a câştigat din prostituţie 10.000 de dolari SUA.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată a fost adusă la poliţie de către avocat B.G., a solicitat să îşi schimbe declaraţia fiind asistată de doamna avocat care a depus delegaţie în cauză şi pentru inculpatul Ţ.M. participând la prezentarea de material şi făcând diverse cereri în numele acestuia în faţa instanţei de judecată.

Instanţa a reţinut că declaraţia părţii vătămate, aşa cum a fost reţinută mai sus reprezintă adevărul obiectiv, fiind susţinută de celelalte probe din dosar. Partea vătămată nu a furnizat nici o explicaţie plauzibilă a modificării poziţiei sale procesuale. Ea l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul Ţ.M. ca fiind persoana care a traficat-o în Polonia.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, coroborate cu aspectele consemnate în procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi procesele - verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de organele Poliţiei de frontieră.

Astfel, declaraţia dată la 31 mai 2004 de partea vătămată s-a coroborat cu procesul-verbal de recunoaştere după fotografie (fila 253 - dosar de u.p), precum şi cu procesul-verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de organele Poliţiei de frontieră (fila 261 - dosar u.p.) din care rezultă că partea vătămată V.A.G. a ieşit din ţară împreună cu Ş.S.J. la data de 10 august 2003 aşa cum însăşi a declarat şi s-a întors în România la 3 decembrie 2003. De altfel, varianta prezentată 18 aprilie 2005 de partea vătămată V.A.G. este lipsită de orice consistenţă şi logică. Astfel, după ce a declarat că în anul 2003 nu avea mijloace financiare pentru a-şi îngriji copilul în vârstă de 2 ani rezultat dinte-o relaţie de concubinaj cu Lucian Cărare, partea vătămată a declarat că l-a cunoscut pe T.M. cumpărând de la acesta o haină de blană în valoare de 3,5 lei - o sumă importantă la nivelul anului 2003. In plus, partea vătămată nu a putut să expL.e cum a ajuns să dea prima declaraţie şi de unde ştia amănuntele pe care le-a furnizat, numele fetelor pe care le-a cunoscut în Polonia. Oricum, partea vătămată nu a putut explica declaraţia sa potrivit căreia a fost însoţită la plecare de S.S.J. - cel care a îndeplinit rolul de cărăuş pentru toate fetele traficate în Polonia, declaraţie susţinută de evidenţele Poliției de Frontieră.

Partea vătămată a fost recunoscută de multe dintre părţile vătămate. Astfel, S.D. a declarat că în apartamentul L.ăi erau mai multe fete care se prostituau pentru M.T., printre care „A. de 20 ani din Vaslui despre care aflase că are un copil cu un taximetrist din acelaşi oraş, pe nume L.C. care locuieşte în zona Copoului lângă Cimitir" (fila 237- dosar de urmărire penală). Partea vătămată a urmat acelaşi traseu şi a fost exploatată în Polonia în acelaşi mod ca toate victimele inculpaţilor R.D. şi T.M. a fost racolată, profitându-se de starea sa materială precară de lipsa de educaţie şi de repere morale, a fost transportată în Polonia cu trenul însoţită fiind de S.S.J. care i-a predat banii pentru a-i arăta la graniţă, cazată într-o locaţie cu mai multe fete, instruită de L.a, exploatată în stradă, în frig şi nemâncată, toţi banii obţinuţi fiind însuşiţi de inculpaţi. Acestea nu pot fi coincidente ale unor declaraţii nesincere.

În drept fapta inculpatului T.M. care a racolat-o pe partea vătămată majoră V.A.G., determinând-o prin fraudă să părăsească teritoriul României, pe care a transportat-o în Polonia, unde a cazat-o la numita L., amanta sa, i-a reţinut documentele de identitate şi călătorie, a transportat-o pe autostradă, şi a exploatat-o cu ajutorul numitei L., determinând-o la practicarea prostituţiei în condiţii inumane, în frig şi ţinând-o nemâncată, însuşindu-şi aproximativ 9.300 de dolari SUA întruneşte elementele, constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şiart. 13 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea presupus comisă de R.C.D. în dauna părţii vătămate V.A.G., instanţa nu a reţinut vinovăţia inculpatului.

În momentul racolării, inculpatul T.M. era însoţit de R.D., căruia însă nu i s-a putut reţine în sarcină decât faptul că ştia de activităţile curente şi viitoare ale inculpatului T. în ceea ce o priveşte pe V.A.G. Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul R.D. avea şi el fete traficate în Polonia, dar activitatea sa era separată de cea a inculpatului T.M. În ceea ce priveşte transportul pârtii vătămate V.A.G. în Polonia, probatoriul administrat în cauză nu a dovedit în afară de dubiu că inculpatul R.D. şi nu Ş.S.J. este cel care a dat ajutor material şi moral real şi folosit cu intenţie inculpatului T.M. pentru a o transporta în Polonia, la numita L.a pe V.A.G.. Inculpatul R.C.D. s-a deplasat în Polonia la alte date cu propriile lui fete în vederea exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituţiei. Sub acest aspect, probatoriul administrat nu a putut dovedi vinovăţia inculpatului, nu a răsturnat prezumţia de nevinovăţie, ci a creat doar dubiu asupra acesteia, dubiu care se interpretează întotdeauna în favoarea inculpatului. Instanţa nu a putut reţine cu certitudine dacă R.D. a dat sau nu ajutor material sau moral inculpatului T.M. în vederea exploatării părţii vătămate V.A.G., nu poate aprecia asupra existenţei, conţinutului efectiv şi utilităţii acestui ajutor presupus, astfel încât, văzând că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale, în baza pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul R.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, cooperarea inculpaţilor în scopul comiterii faptelor reţinute nu a fost una organizată, stabilă în timp, omogenă, cu roluri prestabilite. Inculpaţii P. şi T., le fel ca şi C. şi R., s-au ajutat reciproc ori de câte ori a fost nevoie în scopul realizării obiectivelor fiecăruia dintre ei, traficarea cât mai multor fete în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, fiecare asigurându-şi integral profitul de pe urma tinerei care-i „aparţinea" acordând, la rândul său, ajutor de aceeaşi natură, fie în obţinerea documentelor de călătorie pentru fete, fie prin asigurarea unui mijloc de transport şi însoţire în locul de racolare sau în pct. de plecare al mijlocului internaţional de transport, fie prin conducerea fetelor celorlalţi la omul de legătură din străinătate, fie prin predarea - primirea fetelor de la unul dintre inculpaţi la celălalt, în funcţie de interese. Ei au colaborat, după caz cu alte persoane precum inculpata B.A., persoane faţă de care s-a disjuns urmărirea penală precum „L.", S.S.J., S.V., B.A., B.I., D., M., etc, şoferi, cărăuşi rămaşi neidentificaţi, persoane care au colaborat activ cu inculpaţii şi fără contribuţia efectivă a cărora, faptele de faţă nu au fi putut fi comise.

Fapta de la pct. 17 din rechizitoriu, comisă în dauna părţii vătămate A.L. şi reţinutăprin rechizitoriu în sarcina inculpatului C.C.

Din conţinutul convorbirilor telefonice ale inculpatului C.C., legal interceptate rezultă că în perioada 2003- 2005, perioada de referinţă, acesta a desfăşurat o largă activitate de exploatare a unor persoane de sex feminin prin obligarea lor la practicarea prostituţiei. Inculpatul C.C. trata cu diverse persoane din cadrul Autorităţilor publice competente, obţinerea documentelor de identitate şi de călătorie (exive) pentru mai multe persoane, denumite „bagaje", cărora nu ezita să li se adreseze cu maximă violenţă, ameninţându-le, atunci când aveau îndrăzneala să i se opună. însăşi inculpata B.A. a declarat că i s-a propus iniţial să practice prostituţia în favoarea lui C.C., dar s-a ferit de acesta, temându-se de violenţa lui şi preferându-l pe inculpatul P. Din aceleaşi convorbiri telefonice rezultă că inculpatul C. era preocupat în acea perioadă de extinderea ariei europene în care-şi trimite fetele exploatate din Italia spre Olanda şi alte ţări, fiind deranjat de faptul că nu putea călători liber din cauza condamnărilor definitive la pedepse cu închisoarea pe care le avea în străinătate.

- A.L., domiciliată în comuna Probota, judeţul Iaşi.

Partea vătămată A.L. a fost acostată pe stradă de către inculpatul C.C., în timp ce aceasta aştepta un microbuz în staţie. Inculpatul a întrebat-o unde merge şi a invitat-o să urce în autoturism pentru a o conduce la Iaşi. Pe drumul până la Iaşi, inculpatul C.C. i-a spus că-i va oferi un loc de muncă în străinătate în calitate de ospătar sau în industria confecţiilor. Inculpatul i-a lăsat nr. de telefon şi a îndemnat-o să-l sune. Având în vedere că părinţii săi erau divorţaţi şi că trăia în sărăcie, partea vătămată l-a sunat pe inculpat şi i-a spus că ar vrea să muncească în străinătate. Inculpatul a dus-o pe partea vătămată la apartamentul său situat pe str. Ş.P., unde locuia şi cumnatul inculpatului, pe nume E. După ce a locuit în acel apartament timp de o săptămână partea vătămată s-a întors acasă. După alte două săptămâni, partea vătămată a fost luată de acasă de inculpatul C. care i-a dat bani şi a ajutat-o să-şi procure paşaportul. In februarie 2003, împreună cu numitul E., partea vătămată a plecat în Italia, fiind predată împreună cu actele de identitate de E. unui anumit D.V. din Oneşti care i-a comunicat că inculpatul i-a trimis-o că se prostitueze. Partea vătămată a refuzat, dar i s-a spus de către D. că va face ce i se spune, astfel încât, neavând o altă soluţie, s-a prostituat timp de o săptămână, întreţinând relaţii sexuale cu clienţii găsiţi de D., banii primindu-i tot acesta. Partea vătămată a fugit apoi şi a fost găsită de Poliţie şi returnată în România.

Declaraţia părţii vătămate A.L. s-a coroborat cu procesele -verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de organele Poliţiei de frontieră din care rezultă că ea a ieşit din ţară la 20 februarie 2003 şi a revenit în România la 08 martie 2003, fiind returnată de autorităţi.

Inculpatul C.C. a negat comiterea faptei declarând că o cunoaşte pe A.L. deoarece a transportat-o la Iaşi, partea vătămată făcând autostopul. Astfel, au ajuns să schimbe nr. de telefon. În susţinerea apărărilor sale, inculpatul C.C. a solicitat audierea martorilor O.V. şi B.E. Instanţa a înlăturat ca nesincere, având un caracter eminamente pro causa. Din conţinutul convorbirilor telefonice şi al documentelor din dosar a rezultat că ambii martori sunt persoane din lumea interlopă cunoscute pentru implicare împreună cu inculpatul C.C. în diferite activităţi infracţionale.

O.V., în prezent aresta în Italia, este coinculpat cu inculpatul C.C. Într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Iaşi. Din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 2 mai 2004 între C.C. şi O.V., rezultă că martorul O. era unul dintre oamenii de legătură ai lui C.C. pe teritoriul Italiei, ocupându-se de acelaşi tip de activităţi ilicite. De asemenea, din evidenţele Serviciul Poştei Române rezultă că inculpatul C.C. a primit în repetate rânduri sume de bani de la martorul B.E., aspect ce acreditează ideea că şi acesta a fost implicat în activităţi ilegale împreună cu C.C. În ceea ce priveşte modul în care inculpatul C.C. influenţa declaraţiile date în defavoarea sa la „gardă", edificatoare este convorbirea telefonică pe care acesta a avut-o la data de 6 mai 2004, ora 18.44 cu o femeie care a îndrăznit să-l reclame şi pe care avertizează că o lasă în cărucior şi îi taie tendoanele de la picioare, cerându-i în mod repetat să nu mai pronunţe numele său (fila 27- vol. VI dos. u.p.) Din toate convorbirile telefonice legal interceptate, purtate de inculpatul C.C. rezultă activitatea susţinută a acestuia de racolare, vânzare şi cumpărare, negociere a unor tinere, care sunt evaluate în funcţie de cât au produs într-un anumit interval de timp.

În drept, fapta inculpatului C.C., care în februarie 2003, a racolat pe partea vătămată A.L., majoră, căreia i-a înlesnit obţinerea paşaportului şi prin înşelăciune a determinat-o să plece la Roma, unde aceasta a fost nevoită să practice prostituţia sub supravegherea numitului D., banii obţinuţi fiindu-i integral luaţi de către C.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului C.C. săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, activitatea sa fiind specifică infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, colaborarea sa cu numitul D. şi cu B.E. fiind ocazională şi ocazionată de exploatarea părţii vătămate A.L. Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice sub acest aspect şi a dispus condamnarea inculpatului C.C. sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

Fapta de la pct. 18 din rechizitoriu, comisa în dauna părţii vătămate minore A.vasiloaei O ana Ionela si reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.I.

În cursul lunii martie 2005 inculpatul P.I. a racolat-o pe minora A.O.I. de 17 ani din com. Bucecea, jud. Botoşani şi a convins-o să plece în Italia unde va lucra ca dansatoare într-un club. Partea vătămată a fost de acord, a mers cu inculpatul la mama sa, martora B.L. şi au rugat-o să îi facă buletinul fetei care era minoră.

După ce au intrat în posesia cărţii de identitate, inculpatul i-a făcut părţii vătămate paşaport şi a scos-o din ţară folosind cel mai probabil o procură falsă întrucât tânăra era minoră. Tânăra nu se afla în ţară, însă a sunat-o pe mama ei şi i-a spus că se află pe teritoriul Italiei.

Situaţia de fapt astfel reţinută a rezultat din analiza coroborată a declaraţiilor date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, coroborate cu aspectele consemnate în declaraţia martorei B.L., procesele - verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi procesele -verbale de consemnare a evidentei intrărilor şi ieşirilor din țară ale cetăţenilor români întocmite de organele Poliţiei de frontieră.

Astfel, martora B.L., mama părţii vătămate A.O.I., a declarat că la începutul lunii martie 2005, în jurul datei de 7 martie, fiica sa a vizitat-o la serviciu împreună cu numitul P.I., spunându-i că a vrut să plece la muncă în străinătate, dar nu a fost lăsată pentru că este minoră. Martora a declarat că s-au deplasat împreună la Primăria Comunei Bucecea, judeţul Botoşani pentru a solicita toate datele de stare civilă ale tatălui minorei, mama nefiind căsătorită cu acesta, apoi la Botoşani, unde mama părţii vătămate i-a ridicat acesteia buletinul de la Poliţie. Martora B.L. a aflat cu această ocazie că fiica sa va pleca la Verona, în Italia, să lucreze la o pizzerie, iar bărbatul care o însoţea se numea P.I., acesta inspirându-i încredere şi dându-i chiar numărul său de telefon.

Declaraţia martorei s-a coroborat cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele Poliţiei de frontieră din care a rezultat că la 6 martie 2005, A.O.I. a încercat să iasă din ţară, dar nu i s-a permis întrucât nu avea acordul părinţilor pentru a călători peste graniţă (proces-verbal - fila 224 dosar u.p.). Partea vătămată a ieşit totuşi din România la 11 martie 2005 (proces-verbal - fila 65 dosar u.p.).

Declaraţia numitei A. (actual L.) P. s-a coroborat cu cea a inculpatei B.A. din care s-au reţinut următoarele : „P. m-a trimis din nou în Italia la Roma împreună cu A.P. şi o altă fată, A. (C.A. -n.n. A.O.C). După ce ne-am cazat, după circa 2 săptămâni, a venit O., minoră (A.O.I.- plecată conform datelor de mai sus la 11 martie 2005, la două săptămâni după L. - 1 martie 2005 - n.n. A.O.C.). P. şi O. au ieşit la stradă, iar eu am trimis banii în ţară pe numele L.C. şi N. sau N.Ş., aceştia fiind bucătăreasă şi, respectiv, ospătar la pizzetie. La data de 26 martie 2005, O. şi P. au fugit".

Partea vătămată A.P., care a fost exploatată în perioada 01 martie 2005 - 08 aprilie 2005 a declarat că „în fiecare zi, la orele 18,00 ea, împreună cu A.O.I. care a fost trimisă în Italia de inculpatul P. şi a fost preluată de inculpata B.A., mergeau pe Via Salaria, întreţineau relaţii sexuale cu clienţii şi stăteau până la orele 05,00 dimineaţa, câştigau cea. 400 - 500 euro în zilele ploioase şi cea. 800 - 900 euro în zilele însorite.

Când se întorceau acasă, inculpata B.A. le lua toţi banii, iar inculpatul P.l. le suna şi le ameninţa că nu câştigau destul. Inculpata B.A. îi trimitea inculpatului P. sumele de bani prin W.U. sau prin cărăuşi.

În drept fapta inculpaţilor P.l. care în anul 2005 a racolat-o pe A.O.I., pe care, prin inducere în eroare, a determinat-o să se deplaseze în Italia în vederea practicării prostituţiei, lucru pe care partea vătămată l-a făcut în intervalul 11 martie 2005 – 26 martie 2005, înlesnindu-i obţinerea documentelor şi transportul cu scopul însuşirii integrale a sumelor de bani obţinute de aceasta, reducând-o la situaţia unui obiect, ţinut în aservire şi dependenţă, precum şi faptele inculpatei B.A.D. care, în aceeaşi perioadă, a primit-o în Italia pe A.O.I., pe care a cazat-o şi căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care a acţionat inculpatul P.l. asupra sa, luându-i toate sumele de bani obţinute şi trimiţându-le inculpatului P.l. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a (raportat la alin. (3) teza I) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Cu plivire la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori

Din probele dosarului a rezultat că unele dintre părtile vătămate au fost de acord să meargă în străinătate în vederea practicării prostituţiei în considerarea obţinerii unor sume importante de bani şi fără a consimţi la pierderea sau ştirbirea în vreun mod a libertăţii lor. Inculpaţii, în cooperare cu celelalte persoane faţă de care s-a disjuns urmărirea penală trimise în judecată în prezenta cauză au parcurs toate etapele pe care în mod normal ie presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de muncă în străinătate, în special profesii care nu implică o muncă calificată (chelnăriţa, bucătăreasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) în ţări ca Spania, Italia, Polonia etc. făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate. Transportul, urmat uneori de vânzare - are loc în ţările de destinaţie (în cazul vânzărilor repetate, pot fi doar ţări de tranzit), fără ştirea victimelor care devin proprietatea unor patroni, sechestrarea şi exploatarea - sechestrarea în locuri bine izolate, închise, lipsa totală a posibilităţilor de comunicare (li se reţineau actele de identitate, telefoanele mobile etc), ori recurgerea la izolarea spaţială a victimelor de familii concomitent cu specularea situaţiei lor dificile; exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare, impunerea unui control, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, până la, în unele cazuri crima, în momentul în care încearcă să evadeze sau ameninţă traficanţii cu deconspirarea, evadarea - se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc. şi repatrierea - se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al politiei (razii) etc.

Analizându-se diferenţa dintte infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din pct. de vedere al manierei de exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa a reţinut că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le promisă fie practicarea liberă a prostituţiei în schimbul unor venituri foarte mari, fie angajarea cu contract de muncă în calitate de îngrijitoare de bătrâni, activităţi ce presupuneau - întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii, profitul obţinut urmând a fi împărţit în mod egal.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiţii decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienţilor, practicile sexuale şi nici nu au primit banii promişi, fiind controlate şi intimidate de către inculpaţi. Victimele nu au avut alegeri esenţiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă în stradă.

Prin urmare, acţiunile de traficare comise de inculpaţi au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persO., astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, spre deosebire de infracţiunea de proxenetism care urmăreşte apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare L. a mijloacelor de existentă. Ele erau nevoite să suporte şi să respecte condiţiile şi regulile impuse în casă de către inculpaţi, să rămână în stradă în frig, timp de multe ore.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepţiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 20 ani, dar şi de slaba inserţie familială a acestora, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei.

Instanţa a reţinut că faptele deduse judecăţii au fost comise până la modificarea Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 13 care reglementează infracţiunea de trafic de minori. Analizând dispoziţiile legale incidente, instanţa a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpabilă inculpaţilor este legea veche, ordonanţa majorând pedepsele aplicabile în cazul infracţiunii de trafic de minori, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen., a aplicat inculpaţilor aceste dispoziţii, în integralitatea lor. Instanţa a reţinut că nici o modificare nu a survenit în ceea ce priveşte art. 12 din acelaşi act normativ privind infracţiunea de trafic de persoane, dispoziţiile art. 13 C. pen. fiind reţinute în acest caz pentru acurateţe.

Faţă de încadrările juridice incomplete date prin rechizitoriu faptelor inculpaţilor în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, precum şi faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen., s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare, aşa cum au fost puse în discuţie.

Cu plivire la infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, incriminată la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (act normativ ce a intrat în vigoare la data de 28 februarie 2003), infracţiunea de „constituire a unui grup infracţional organizat" presupune, sub aspectul laturii obiective, comiterea uneia dintre următoarele acţiuni alternative: iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire. Fiecare dintre aceste 4 acţiuni alternative trebuie să se refere la un grup infracţional organizat.

Noţiunea de „grup infracţional organizat" este definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi constă în „grupul structural, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material".

Rezultă din această definiţie că grupul infracţional organizat, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 39/2003, presupune îndeplinirea mai multor condiţii, şi anume:

- numărul minim al membrilor grupului să fie de 3 persoane;

- să existe o anumită organizare a grupului, adică fiecare membru să aibă un rol determinat, nefiind exclusă şi o organizare ierarhică;

- acţiunile grupului să se desfăşoare în mod coordonat;

- grupul să existe pentru o anumită perioadă de timp;

- să se urmărească un dublu scop, respectiv comiterea de infracţiuni grave (dintre cele enumerate la pct. 1-20 de la lit. b) a art. 2 din Legea nr. 39/2003) şi obţinerea unui avantaj material.

Instanţa a reţinut în. fiecare caz în parte că inculpaţii au colaborat esenţial în traficarea unora dintre părţile vătămate, dar că fiecare dintre ei avea „propriile lui fete" pe care le exploata exclusiv, fără a împărţi câştigul cu ceilalţi. Ajutorai reciproc dat în aceste condiţii nu se referă la o activitate închegată, cu continuitate, în care fiecare inculpat să aibă rolul său prestabilit, ei nu se subordonau ierarhic unul celuilalt.

Faptele lor întrunesc, aşa cum s-a arătat, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, astfel încât, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o unică infracţiune prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru existenţa căreia nu are importanţă numărul de v ictime, infracţiunea păstrându-şi unitatea, în atâtea infracţiuni concurente prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, câte părţi vătămate traficate sunt şi în privinţa cărora a existat colaborare utilă şi folosită între inculpaţi, astfel cum s-a reţinut mai sus, în fiecare caz în parte.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, cooperarea inculpaţilor în scopul comiterii faptelor reţinute nu a fost una organizată, stabilă în timp, omogenă, cu roluri prestabilite. Inculpaţii P. şi T., fel ca şi C. şi Raîcu, s-au ajutat reciproc ori de câte ori a fost nevoie în scopul realizării obiectivelor fiecăruia dintre ei, traficarea câtor mai multe fete în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, fiecare asigurându-şi integral profitul de pe urma tinerei care-i „aparţinea" acordând, la rândul său, ajutor de aceeaşi natură, fie în obţinerea documentelor de călătorie pentru fete, fie prin asigurarea unui mijloc de transport şi însoţire în locul de racolare sau în pct. de plecare al mijlocului internaţional de transport, fie prin conducerea fetelor celorlalţi la omul de legătură din străinătate, fie prin predarea - primirea fetelor de la unul dintre inculpaţi la celălalt, în funcţie de interese. Ei au colaborat, după caz cu alte persoane precum inculpata B.A., persoane faţă de care s-a disjuns urmărirea penală precum „L.", S.S.J., S.V., B.A., B.I., D., M., etc., şoferi, cărăuşi râmaşi neidentificaţi, persoane care au colaborat activ cu inculpaţii şi fără contribuţia efectivă a cărora, faptele de faţă nu ar fi putut fi comise.

Faţă de lipsa unei structuri infracţionale bine organizate, în care membrii grupării să aibă roluri prestabilite şi o ierarhie, care să acţioneze o durată mai mare de timp, instanţa nu a putut reţine comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind în cauză întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de către inculpata B.A.D., instanţa a reţinut că din punct de vedere subiectiv, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de att.7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, inculpata B.A.D. coopetând în fapt cu ceilalţi inculpaţi, ptecum şi cu celelalte petsoane impL.ate (B.A., T.M., etc), în comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori cu credinţa că ea îl ajută doar pe inculpatul P., iubitul ei de atunci.

Ea nu a înţeles să colaboreze şi cu ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză în scopul exploatării victimelor prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (art. 8. - Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, în vedetea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.).

Faţă de încadrările juridice incomplete date prin rechizitoriu faptelot inculpaţilot în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, precum şi faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen., s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice date faptelot prin actul de sesizate, aşa cum au fost puse în discuţie.

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelot reţinute în satcina inculpaţilot, după cum urmează:

- În cazul inculpatului P.l.

- din infracţiunea prevăzută de art 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 1, 2, 3, 4, 7, 8 (două acte materiale), 9 (un act material), 11, 13, 15;

- din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu apL.atea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a (rap. la alin. (3) teza I) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 5, 6, 12 şi 18;

- din inftacţiunea de constituirea unui gtup infracţional organizat, fapta prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice fotmă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- În cazul inculpatului T.M.

- din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu apL.area art. 41 alin. (2) C. pen. în art 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 7, 9 (un act material), 10, 14, 15, 16;

- din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu apL.area art 41 alin. (2) C. pen. în art 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a, cu aplicarea şi art 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 9 (un act material);

- din infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, fapta prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de initiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art 33 lit. a) C. pen.

- În cazul inculpatului C. (B.) Cătălin

- din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. în art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 8 (două acte materiale) 11, 17;

- din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art 13 C. pen.;

- din infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, fapta prev. şi ped. de art7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de initiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu apL.area art. 33 lit. a) C. pen.

- În cazul inculpatului R.C.D.,

- din infracţiunea prevăzută de art 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu apL.area art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 7, 9 (trei acte materiale) 10, 14, 16;

- din infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de iniţiere sau constituire ori. aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- În cazul inculpatei B.A.D.

- din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la punctele 1, 3, 4, 13;

- din infracţiunea prevăzută de art 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a IlI-a cu apL.area art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. cu trimitere la actele materiale descrise în rechizitoriu la pct. 12;

- din infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de initiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui gtup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa a constatat că pe parcursul celor 5 ani cât a durat procedura de faţă, inculpaţii au uzat cu rea - credinţă de toate metodele pe care le-au putut imagina pentru tergiversarea judecăţii, schimbându-şi apărătorii în mod repetat, formulând numeroase cereri de amânare a judecăţii întemeiate pe diverse motive subiective. In aceeaşi ordine de idei, după încheierea cercetării judecătoreşti, refuzând efectiv să accepte soluţionarea dosarului inculpatul P.l. a formulat cereri după începerea dezbaterilor, inclusiv cererea de a fi audiat. Instanţa a reţinut că inculpatul P.l. a declarat de cel puţin 5 ori că nu doreşte să fie audiat, astfel încât cererea sa nu este decât o nouă încercare de tergiversare a soluţionării cauzei. Expresia aceleiaşi atitudini este şi soL.itarea inculpatului R.C.D. de amânare a judecăţii pentru a depune acte în circumstanţiere şi cererea de audiere a martorului Steff S.J., cu privire la care instanţa a făcut referire mai sus. Inculpatul este conştient de faptul că Steff S.J. este coautor la faptele pe care însuşi le-a comis şi că nu va declara adevărul în faţa instanţei, dat fiind că adevărul l-ar incrimina pentru comiterea unor infracţiuni de extremă gravitate, precum cele deduse judecăţii.

De asemenea, s-a constatat că prin concluziile asupra fondului cauzei se invocă aceleaşi cauze de nulitate asupra cărora instanţa s-a pronunţat la termenul de judecată din data de 11 aprilie 2006, când a constatat regularitatea actului de sesizare şi netemeinicia excepţiilor invocate. Instanţa a menţinut soluţiile cuprinse în încheierea de şedinţă din 11 aprilie 2006 (fila 268 dosar - vol. I). Instanţa a reţinut că actele de urmărire penală nu sunt lovite de nici o cauză de nulitate absolută, iar în ceea ce priveşte nulităţile relative invocate, excepţiile nu sunt fondate, aşa cum s-a motivat şi anterior (11 aprilie 2006), iar inculpaţii au depăşit termenele legale în care aceste cauze de nulitate puteau fi. invocate şi nu au fost în măsură să arate cum au fost vătămaţi în interesele lor legale prin aceste încălcări.

Fiind dovedită existenţa faptelor, comiterea acestora de către inculpaţi cu vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea lor fiind răsturnată prin probe pertinente, concludente şi utile care le-au dovedit vinovăţia, în parte, aşa cum s-a reţinut, instanţa a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor Astfel, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de dispoziţiile părţii generale ale C. pen. şi regimul de sancţionare al infracţiunii consumate, va ţine seama de dispoziţiile art. 42 C. pen. care reglementează tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate care reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei, de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fiecare infracţiune comisă, de perioada de timp în care s-au desfăşurat şi, implicit, de numărul materiale realizate, de consecinţele produse asupra stării fizice şi psihice a victimelor, de urmările care puteau fi produse, de tratamentul la care acestea au fost supuse de fiecare dintre inculpaţi, de circumstanţele personale ale inculpaţilor, inclusiv de antecedentele lor penale şi atitudinea lor procesuală pe parcursul prezentei proceduri.

Cu privire la fiecare dintre inculpaţi, instanţa a reţinut datele care îi circumstanţiază, aşa cum sunt descrise în cuprinsul probelor cu înscrisuri şi a celor testimoniale administrate la solicitarea lor. Nota comună a acestor probe o reprezintă gradul redus de conştientizare a gravităţii faptelor comise, lipsa empatiei faţă de victime şi desconsiderarea lor, atitudinea egocentrică şi de supraevaluare a valorii propriei persoane, raportat la alte fiinţe umane reduse la stadiul de obiecte, precum şi o anumită inserţie socială a acestora după impunerea obligaţiei judiciare de a nu părăsi teritoriul ţării. Faptele comise de toţi sunt dovada unei conştiinţe înapoiate şi extrem de periculoase. Modul organizat şi perseverenţa cu care inculpaţii au acţionat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate ce le-au comis în realizarea infracţiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârşit, concretizate în supunerea tinerelor pe care le racolau, în scopurile parazitare urmărite de ei, la violenţe şi alte forme de constrângere fizică sau morală, în condiţii de îngrădire a posibilităţii lor de a se deplasa şi chiar de lipsire totală de libertate, precum şi cu impunerea practicării de ocupaţii dezonorante şi cu riscuri majore pentru sănătatea şi integritatea lor psihică, demonstrează accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, încât tratamentul penal ce s-a impus a fi apL.at trebuie să fie corespunzător. Mai mult, cupiditatea vădită de care au dat dovadă inculpaţii prin preluarea şi reţinerea doar pentru ei a totalităţii sumelor de bani încasate de tinerele pe care le-au supus unei exploatări sexuale de durată impune aprecierea că toţi s-au situat pe una din cele mai joase trepte ale demnităţii umane, astfel încât s-a impus detenţia efectivă, ca modalitate de individualizarea a executării pedepsei în cazul fiecăruia dintre ei, care să fie suficientă pentru a le asigura reeducarea prin rigoarea ei şi exclud acordarea de circumstanţe atenuante inculpaţilor Instanţa a reţinut că toate probele administrate de aceşti inculpaţi pentru dovedirea circumstanţelor lor personale nu stabilesc decât aspecte ce ţin de limita minimă a normalului (lipsa antecedentelor penale şi uneori lipsa conflictelor actuale cu persoanele din localitate, întemeierea unei familii şi procrearea) şi nu permit reţinerea legală a vreunei circumstanţe atenuante, astfel cum s-a solicitat de către apărare.

Instanţa a reţinut că situaţia inculpatei B.A.D. este diferită de cea a celorlalţi inculpaţi. Inculpata B.A.D. este victimologic un autor şablon al proxenetei foste victime. Astfel, ea a fost iniţial victimă a traficului de persoane, victima a inculpatului P.I., care a abuzat-o fizic şi moral, uzând de ascendentul vârstei şi al forţei fizice, dar mai ales de faptul că inculpata era îndrăgostită de el. Profitând de naivitatea ei şi de datele sale personale, inculpatul P.I. a manipulat-o pe B.A.D. determinând-o să se transforme cu bună ştiinţă într-o veritabilă matroană severă, ceea ce inculpata nu era, reuşind de multe ori, să piardă fetele traficate. Aceste împrejurări nu au fost de natură să înlăture vinovăţia inculpatei B.A., dar conturează periculozitatea reală mai scăzută a acesteia; instanţa a reţinut că inculpata B.A. a dat dovadă de regret, recunoscând comiterea faptelor; retractarea declaraţiei sale este uşor de expL.at dacă se are în vedere convorbirile telefonice purtate de inculpaţii P.I. şi B.C. între ei şi cu alte persoane, dar şi cu inculpaţii R.C.D. şi T.M., precum şi cu celelalte persoane impL.ate în traficul de carne vie practicat la o scară largă de către inculpaţi. Din conţinutul acestora rezultă cruzimea şi duritatea cu care inculpaţii se adresau persoanelor, în majoritate de sex feminin, care îndrăzneau să li se opună şi cu atât mai mult, să se plângă împotriva lor. Instanţa a reţinut că în prezent, inculpata B.A.D. face mari. eforturi de integrare socială şi pentru a-şi creşte copilul minor care suferă de grave probleme de sănătate. Faţă de aceste motive şi faţă de conduita inculpatei, instanţa a reţinut aceste împrejurări în favoarea ei ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., aplicându-i inculpatei B.A. pedepse situate sub minimele speciale legale. Faţă de aceleaşi împrejurări, instanţa şi-a format convingerea că pronunţarea condamnării constituie un suficient avertisment pentru inculpata B.A. şi că fără executarea unei pedepse în regim de detenţie, ea nu va mai comite fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate, fiind îndeplinite toate condiţiile legale.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii R.C.D. şi T.M. instanţa a reţinut că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar că în prezenta cauză au fost trimişi în judecată pentru comiterea unui număr mare de acte materiale de trafic de persoane, că inculpatul T.M. a dat dovadă de o minimă decenţă dând şi victimelor o foarte mică sumă de bani, din ceea ce câştigase.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că aplicarea unor pedepse exagerat de mari faţă de toţi inculpaţii nu stimulează efortul condamnaţilor de îndreptare şi nu răspunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi gradul de participare al fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea fiecărui act material, precum şi atitudinea şi conduita procesuale ale inculpaţilor, instanţa a apL.at acestora pedepse în limite legale pentru fiecare infracţiune, fără a apL.a sporuri de pedeapsă corespunzătoare pluralităţii de infracţiuni.

Faţă de toţi inculpaţii s-a aplicat pedeapsa complementară impusă de drept prin norme imperative.

În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. s-a constatat că prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2005 s-a luat faţă de inculpaţii P.I., T.M., R.C.D., C. (fost B.) C., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsură pe care, potrivit legii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Instanţa a reţinut că temeiurile care au justificat iniţial luarea măsurii preventive subzistă şi că la emiterea mandatelor de arestare potrivit sentinţei vor fi emise ordine de interdicţie a părăsirii ţării de către inculpaţi.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. luate faţă de inculpaţii P.I., T.M., R.C.D., C. (fost B.) C., revocare executorie la rămânerea definitivă a prezentei sentinţei.

Din declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate cu aspectele consemnate în procesele verbale întocmite de organele Poliţiei de frontieră rezultă cu certitudine sumele percepute în vederea practicării de relaţii sexuale de fiecare parte vătămată, sumele câştigate pe zi, raportat la care s-au calculat, având în vedere şi numărul de zile în care fiecare victimă a practicat prostituţia sumele de bani obţinute de inculpaţi din traficul de persoane, sume supuse confiscării. Confiscarea va opera de la persoanele care au primit efectiv aceste sume de bani:

În temeiul dispoziţiilor art 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumelor obţinute prin săvârşirea inffacţiunilbr de trafic de persoane şi trafic de minori:

În temeiul dispoziţiilor art 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.I. şi B.A.D. suma de 13.500 de euro sau echivalentul său în lei, câte 6.750 de euro, de la fiecare inculpat, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate B.A.D.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.I. şi B.A.D. suma de 15.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate C.C.M., câte 7.500 de euro de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul R.C.D. suma de 50.000 dolari sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii obţinută prin exploatarea sexuală a părţilor vătămate I.A.M., I.A., B.I.M., Z.C.F., S.F.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul T.M. suma de 3.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate P.L.E.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. ş-a confiscat de la inculpatul C. (fost B.) C. suma de 5.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate T.R.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii P.l. şi B.A.D. suma de 5.000 de euro sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate M.P.C., câte 2.500 de euro de la fiecare inculpat.

În temeiul dispoziţiilor artl9 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Ţ.M. suma de 9.300 de dolari sau echivalentul său în lei, la cursul B.N.R. din ziua plătii obţinută prin exploatarea sexuală a părţii vătămate V.A.G.

Sub aspectul acţiunilor civile alăturate celei penale, instanţa a reţinut că partea vătămată V.A.G. a solicitat obligarea la plata sumelor obţinute de ea prin practicarea prostituţiei. Instanţa a reţinut că partea civilă nu a invocat şi nu a dovedit existenţa unui prejudiciu, ci doar faptul că este îndreptăţită la această sumă de bani, care i s-ar cuveni, fiind a ei. Ea nu este îndreptăţită să obţină cu titlul de despăgubiri civile sume de bani pe care le-a obţinut ca urmare a încălcării normelor de convieţuire şi conduitei morale general acceptate.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de V.A.G., domiciliată în Vaslui, judeţul Vaslui.

Partea vătămată B.O. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumelor de 740 de dolari SUA - sumă plătită de partea vătămată inculpatului P.l. pentru restituirea paşaportului, cu menţiunea că documentul de călătorie al părţii vătămate a fost vândut de către inculpaţi, de la unul la altul;

Contravaloarea şedinţelor de terapie pe care partea vătămată a fost nevoită să le urmeze, acestea costând 35 dolari SUA - 105 lei, fiecare, în total 16 şedinţe; suma corespunzătoare celor două testări H.I.V. - S.I.D.A.: 30 dolari SUA, respectiv, 90 de lei.

De asemenea partea civilă a mai solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 30.000 de lei cu titlul de daune morale, sumă justificată de suferinţa cauzată părţii civile ca urmare a violenţelor fizice şi psihice la care a fost supusă, ca urmare a reţinerii documentelor de identitate şi de călătorie, de traumele suferite de aceasta.

Sub aspectul cererii privind repararea prejudiciului material produs prin fapta inculpaţilor, instanţa a reţinut că, acţionând în conformitate cu principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată celei penale, partea civilă, deşi asistată de un apărător ales, nu a propus administrarea unor probe pertinente, concludente şi utile, pe care, administrându-le, instanţa să reţină că s-a produs un prejudiciu cert, atât ca existenţă, dar şi ca posibilitate de evaluare. Reţinând că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, nefîind probat cuantumul prejudiciului pretins, instanţa a respins cererea privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 740 de dolari SUA (sau 2.220 lei).

Instanţa a reţinut că partea civilă B.O. a fost victima traficului de persoane, suferind traume psihice greu, dacă nu imposibil de remediat. Din probele administrate în cauză a rezultat că a făcut obiectul tranzacţiilor comerciale, fiind vândută şi cumpărată de proxeneţi, că a venit în Iaşi pentru a lucra ca dansatoare, dar a fost bătută, fiind dusă de inculpaţii P.I., T.M. şi R.D. la hotelul „E.,, unde a fost obligată să se prostitueze. „Iniţial, partea vătămată a fost predată de numitul Bogan inculpaţilor R. şi P., exploatată de aceştia din urmă împreună cu inculpatul T.M. care a şi agresat-o, dată numitului A. care a predat-o unei proxenete pe nume P.L., de la care inculpaţii au dorit să o recumpere. Din convorbirea telefonică ce a avut loc între inculpaţii P.I. şi T.M. la 2 mai 2004, la ora 17.30 a rezultat că partea vătămată B.O. a venit la clubul inculpatului P. pentru a cere restituirea documentelor sale personale. P.I. îi comunică lui T.M. că ar vrea să facă altfel decât se înţeleseseră anterior şi îl întreabă dacă poate să-i restituie părţii vătămate paşaportul. T.M. nu este de acord şi condiţionează restituirea paşaportului de plata unei sume de bani pe care să o dea unui al treilea, nenominalizat. Aceste aspecte se coroborează pe deplin cu cele precizate de partea vătămată B.O.".

Din adresa emisă la 19 iunie 2006 de I.O.M. - rezultă că, într-adevăr, B.O. s-a aflat în asistenţă la Centrul de reabilitate al I.O.M. în perioada 1 februarie 2005 - 5 martie 2005 (după comiterea faptelor a căror victimă a fost), suferind de „stress posttraumatic, coşmaruri nocturne, insomnie, stări depresive, idei suicidale, idei obsesive. S-a confirmat că în perioada de reabilitare i s-a perfectat documentul de identitate şi a primit asistenţă medicală, psihologică, socială. S-a întors în familie social vulnerabilă, de unde peste trei săptămâni a revenit pentru asistenţă psihologică repetată. „Următoarea adresare a avut loc după ce a primit scrisoarea de la Iaşi cu invitaţia de a participa la proces. Era speriată, anxioasă, îi era frică, cineva o suna permanent la telefon, nu voia să participe la proces. In urma consilierii psihologice, s-a constatat că renunţă să participe la proces deoarece nu se simte protejată, îi este frică pentru viaţa sa şi a familiei sale", (fila 394 - dosar - vol. I instanţă).

Instanţa a reţinut că partea civilă B.O. a fost prejudiciată grav prin faptele inculpaţilor care i-au afectat grav evoluţia ca individ, viaţa sufletească, în general. Faţă de consecinţele pe termen lung ale abuzului fizic şi emoţional la care partea civilă a fost supusă, având în vedere principiul reparaţiei integrale a pagubei şi fiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită - infracţiunile pentru care inculpaţii sunt condamnaţi; prejudiciu cert şi dovedit enunţat mai sus constând în traumatizarea puternică a victimei; legătură de cauzalitate dovedită de înscrisurile depuse şi- de celelalte probe; vinovăţie reţinută a inculpaţilor), instanţa a admis cererea părţii civile B.O. privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 30.000 de lei, cu titlul de daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de B.O., domiciliată în raionul Chişinău, Rep. Moldova, satul Băcioi. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.I., T.M. şi R.C.D. la plata sumei de 30.000 (treizeci de mii) de lei, către partea civilă B.O., cu titlul de despăgubiri civile, daune morale. S-au respins ca nefondate celelalte pretenţii civile formulate de B.O.

Instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale, în mod legal au fost dispuse de către procuror măsuri asigurătorii. Văzând că inculpaţii au fost condamnaţi, că s-a dispus confiscarea unor sume de bani şi că au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile, pentru a se garanta plata despăgubirilor civile şi asigurarea măsurii confiscării, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a dispus din oficiu luarea măsurilor asigurătorii constând în instituirea unui sechestru asigurător până la concurenţa sumelor de plată de către inculpaţi.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului P.I. până la concurenţa sumelor de 19.200 de euro şi 30. 000 de lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei B.A. până la concurenta sumei de 19.200 de euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului R.C.D. până la concurenţa sumei de 50.000 de dolari SUA şi 30.000 de lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului T.M. până la concurenţa sumei de 12.300 de euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C.C. până la concurenţa sumei de 5.000 de euro.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.C. a sumei de 650 de euro, 1 dolar SUA şi 5,3 lei, indisponibilizate la 23 mai 2005, fără emiterea unei ordonanţe de apL.are a sechestrului asigurător, măsură ce se execută la rămânerea definitivă a prezentei cauze.

În baza art. 109 alin. (9) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpata B.A.D. a paşaportului personal, a unei miniagende, a trei telefoane mobile cu încărcătoarele aferente şi a unei cartele Vodafone, bunuri ridicate de la aceasta la data de 29 martie 2005, astfel cum sunt ele descrise în procesul-verbal încheiat la acea dată, aflat la fila 434 din dosarul de urmărire penală, bunuri care constituie mijloace materiale de probă ridicate de la inculpată. S-a pus în vedere inculpatei B.A.D. că are obligaţia să păstreze aceste bunuri până la soluţionarea definitivă a cauzei, măsură executorie.

Împotriva sentinţei penale nr. 373/2010 a Tribunalului Iaşi au declarat apel inculpaţii P.I., C.C., R.C.D., T.M., B.A.D., partea civilă B.O. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 145 din 9 octombrie 2012 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a motivat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate, a aplicat corect toate dispozitiile legale incidente în cauză, a individualizat pedepsele cu luare în consideraţie a tuturor criteriilor generale enumerate la art 72 C. pen. şi a dispus motivat asupra sumelor de bani ce trebuie confiscate precum şi cu privire la despăgubirile civile.

Motivul invocat de procuror cu privire la omisiunea instanţei de a schimba încadrarea juridică pentru faptele pentru care inculpaţii au fost achitaţi, este nefondat.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru forma continuată a infracţiunilor, de trafic de persoane şi trafic de minori.

În condiţiile în care pentru o parte din acţiunile de trafic de persoane sau trafic de" minori instanţa a dispus achitarea, reţinând că acestea nu există, dar a reţinut că în forma constitutivă a infracţiunii continuate rămân acţiuni care reanalizează fiecare în parte conţinutul aceloraşi infracţiuni, nu era necesară o schimbare de încadrare juridică.

Atunci când pentru unele acţiuni sau inacţiuni care realizează conţinutul constitutiv al formei continuate, se dispune achitarea, dar în cauză pentru celelalte acţiuni sau inacţiuni mai subzistă forma continuată, nu este necesară o schimbare de încadrare juridică.

Schimbarea de încadrare juridică era necesară numai atunci când, în urma achitării pentru o parte dintre acţiuni, nu mai subzistă forma continuată.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, toate criteriile enumerate la art. 72 C. pen. fiind avute în vedere.

Perseverenţa infracţiunilor, comportarea procesuală incorectă a inculpaţilor cu excepţia inculpatei B.A.D. care a avut o comportare corectă, au fost avute în vedere şi au justificat cuantumul pedepselor aplicate, cuantum stabilit şi în funcţie de activitatea infracţională a fiecărui inculpat, precum şi modalitatea de executare, modalitate care corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.

Inculpatul P.I. a fost condamnat pentru fapte de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte care s-au concretizat în activităţi de recrutare prin inducerea în eroare, transport, sechestru, ameninţare, făcute în scopul exploatării părţilor vătămate.

În modalitatea în care a acţionat inculpatul, faptele lui realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv trafic de minori şi nu cea de proxenetism.

S-au reţinut dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001, în forma din momentul săvârşirii faptei, dispoziţii care sunt favorabile inculpatului.

ApL.area dispoziţiilor art. 13 alin. (4) teza a III a din Legea nr. 678/2001, s-a făcut pentru că erau incidente în cauză la momentul săvârşirii faptei.

Instanţa a avut în vedere dispoziţiile legale aplicabile la momentul săvârşirii faptei şi nu cele actuale, dispoziţii care ar fi nefavorabile inculpatului.

Nu s-a reţinut că a intervenit moartea sau sinuciderea unei părţi vătămate, ci faptul că în cauză sunt încălcate dispoziţiile legii care era în vigoare la momentul consumării faptelor.

Declaraţia părţii vătămate N.B.Ş., coroborată cu procesele verbale întocmite cu ocazia recunoaşterii din grup, cu declaraţiile inculpatei B., ale părţii vătămate B.A.N., martora E.F.E., ale părinţilor părţii vătămate, ale părţii vătămate F.N.L. din cursul urmăririi penale, ale inculpatei B., procesele-verbale de recunoaştere din grup, procesele verbale ale Poliţiei de Frontieră, ale martorului M.G.F., declaraţiile părtii vătămate A.O.I., ale martorei B.L., procesele verbale, declaraţia inculpatei B., ale părţii vătămate A.P., au susţinut existenţa faptelor descrise în rechizitoriu la pct. 5, 6, 12 şi 18.

Probele administrate au susţinut existenţa unui grup iniţiat şi constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu au forma de grup infracţional organizat, ci o asociere în vederea săvârşirii de fapte penale prin sprijin şi ajutor reciproc aşa cum corect a reţinut prima instanţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.M., pentru fapta reţinută la pct. 7 din rechizitoriu, declaraţia părţii vătămate B. s-a coroborat cu procesele verbale de redare a convorbirilor dintre inculpatul P. şi alte persoane inclusiv inculpatul Ţ., pentru fapta reţinută la pct. 10, declaraţia părţii vătămate P.L.E. din cursul urmăririi penale s-a coroborat cu ale părţii vătămate I.A. şi a altor părţi vătămate din cauză, cu procesele verbale în care sunt evidenţiate intrările şi ieşirile din ţară, instanţa înlăturând motivat revenirea acestei părţi asupra declaraţiei, iniţiale.

Faptele reţinute la punctele 15 şi 16 din rechizitoriu sunt de asemenea pe deplin dovedite, declaraţiile părţilor vătămate A.L.M. şi V.A.G., s-au coroborat cu declaraţiile părţilor vătămate Z.C., P.L.E. şi procesele verbale de.recunoaştere din grup şi cele prin care se evidenţiază ieşirile dinţară.

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi a judecăţii cu privire la inculpatul R.C.D., declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale care evidenţiază ieşirile şi intrările din ţară, cele întocmite cu ocazia recunoaşterii din grup, au susţinut existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului.

În cazul inculpatului C (B ) C., fapta reţinută în actul de sesizare la pct. 11, ca fiind consumată în cursul anului 2004, parte vătămată fiind T.R.E., s-a consumat de fapt în perioada aprilie - mai 2003 (în descriere s-a reţinut anul 2004 dar este o eroare materială evidentă), probele administrate, declaraţia părtii vătămate, procesele verbale, declaraţia inculpatei B.A.D. şi relaţiile din care rezultă că s-au expediat bani din Italia pentru inculpat prin intermediul numitei B.I., sora inculpatului, dovedesc pe deplin existenţa faptei.

Urmărirea penală, aşa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 27 martie 2005, s-a început pentru fapte consumate în perioada 2003 - 2005.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 având în vedere întreaga lui activitate infracţională, instanţa reţinând inclusiv pentru fapta descrisă la art. 17 din rechizitoriu, că întreaga lui activitate se circumscrie conţinutului constitutiv al faptei prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, activităţi în sensul cerut de măsura de drept sus citată fiind făcute de inculpat cu numitul D. şi B.E.

Confiscarea sumei de bani de la inculpatul C. a avut la bază, legătura de rudenie dintre inculpat şi numita B.I., sora acestuia, persoană prin intermediul căreia banii daţi de partea vătămată T.R. au ajuns în posesia inculpatului ori a familiei lui.

Faţă de motivele invocate de inculpaţii Ţ., R., C. şi P., care privesc aspecte de nelegalitate a urmăririi penale, instanţa a reţinut:

În cauză urmărirea penală a format obiectul Dosarului nr. 113/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi după care în luna martie 2005 a fost preluat de D.I.I.C.O.T.

O parte din actele procesual penale, sesizări din oficiu, plângeri ale părţilor vătămate, au fost administrate înainte de preluarea cauzei de către D.I.I.C.O.T.

În cauză, după preluare s-au readministrat probe şi s-au emis acte procesuale specifice urmăririi penale, respectiv cele care privesc începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, rezoluţii de delegare pentru efectuarea unor acte de urmărire penală.

Urmărirea penală în cauză s-a finalizat la data de 19 iulie 2005, data prezentării materialului de urmărire penală pentru toţi inculpaţii.

În raport cu data finalizării urmăririi penale, în cauză erau apL.abile dispoziţiile Codului de procedură penală în vigoare la acea dată şi nu cele actuale.

În cauză există procesele-verbale de sesizare din oficiu încheiate în condiţiile art 228 C. proc. pen., în vigoare la acea dată.

Prin ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale, prin cele prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii, prin declaraţiile inculpaţilor P.I. (fila 406 şi fila 407 dosar urmărire penală); Ţ.M. (fila 412 şi fila 413 dosar urmărire penală); C.C. (fila 419 şi fila 420 dosar urmărire penală); R.C.D. (fila 427 dosar urmărire penală), rezultă că li s-au făcut cunoscute învinuirile din cauză.

Nu există dispoziţii legale cate să conducă la obligativitatea semnării de către inculpat sau învinuit a ordonanţei de reţinere.

Pe lângă faptul că în cauză există procese verbale de sesizare din oficiu, de aducere la cunoştinţă a învinuirilor, ordonanţe şi rezoluţii de delegare, aceste aspecte, care reprezintă încălcări ale dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitate relativă, trebuiau invocate în cursul urmăririi penale până la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpaţii fiind prezenţi la această fază procesuală.

Deşi nu s-au mai invocat aspecte de nelegalitate a urmăririi penale sancţionate cu nulitate relativă, care să se fi consumat după prezentarea materialului de urmărire penală, aceste aspecte de nelegalitate au fost invocate în cursul judecăţii, împreună cu excepţia de neregularitate a actului de sesizare, prin încheierea din 18 aprilie 2006 răspunzându-se la criticile formulate în acest sens.

Chiar în măsura în care s-ar constata în calea de atac a apelului existenţa unor încălcări ale normelor de drept, încălcări sancţionate cu nulitate relativă, faţă de dispoziţiile art. 397 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care reglementează cazurile de desfiinţare a hotărârilor fondului, de dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. care reglementează cazurile de desesizare şi ale art. 197 alin. (4) C. proc. pen., motivele invocate de apelanţi sub acest aspect nu au condus la desfiinţarea hotărârii.

Pedeapsa stabilită de prima instanţă pentru inculpata B.A.D. a fost corect individualizată, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare au putut conduce la realizarea finalităţii cerute de art. 52 C. pen.

Instanţa a reţinut motivat că daunele materiale solicitate de partea vătămată B.O. nu au fost dovedite şi a apreciat corect că suma pretinsă cu titlu de echivalent bănesc al daunelor morale, reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/2012 a Curţii de Apel Iaşi au declarat recurs inculpaţii P.I., C.C., R.C.D., Ţ.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Recursurile declarate sunt nefondate.

În urma analizării materialului probator administrat s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpaţilor C.C., P.I., R.C.D. şi T.M., constatând că vinovăţia acestora a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat.

Acţiunile infracţionale ale inculpaţilor au fost dovedite cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu procesele verbale de recunoaştere după fotografie, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, relatările martorilor C.C., L.C., A.P., E.F., B.L.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., este de menţionat că eroarea gravă de fapt poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În cauză, se constată că nu există vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la. săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii C.C., P.I., R.C.D., T.M., situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate, respectiv depoziţiile părţilor vătămate B.A.D., C.D., A.P., R.A., N.B.Ş., B.A.N., B.O., R.O.I., P.L.E., T.R.E., F.N.L., M.P.G., S.D., A.L.M., V.A.G., A.L., A.O.I., procese-verbale de recunoaştere după fotografie, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

De altfel, nici inculpaţii C.C., P.I., R.C.D., T.M. nu au invocat aspecte esenţiale, controversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia de condamnare dispusă, ci doar împrejurarea că probatoriul administrat este insuficient pentru a demonstra comiterea faptelor de către aceştia.

Or, analiza şi reaprecierea probelor administrate în speţă nu este atributul instanţei de recurs, care, în absenţa unei erori grave de fapt, nu are dreptul de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei.

Distinct de aceasta, se reţine că probele au relevat că în perioada decembrie 2003-martie 2004, inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată B.A.D. (în vârstă de 21 ani) prin înşelăciune promiţându-i că îi va facilita obţinerea unui loc de muncă într-o pizzerie, ca ospătar. Prin această modalitate şi înlesnindu-i obţinerea documentelor de călătorie, cât şi transportul, a determinat-o să se deplaseze în Italia unde a practicat prostituţia, iar banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I. prin intermediul inculpatei B.A.D.

Fapta a fost dovedită cu depoziţiile părţii vătămate B.A.D. date atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, confirmate de inculpata B.A., care se coroborează cu aspectele consemnate în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor P.I. şi B.A.D. Din cuprinsul acestora a reieşit că P.I. i-a solicitat inculpatei B.A.D. să supravegheze părţile vătămate, să-i trimită bani şi să facă presiuni asupra acestora pentru creşterea veniturilor obţinute din prostituţie.

Partea vătămată B.A. l-a recunoscut, după fotografii pe inculpatul P.I. ca autorul faptei, iar martora M.P.C. a atestat că partea vătămată a practicat prostituţia în Italia - localitatea Prato iar banii obţinuţi au fost trimişi în ţară inculpatului P.I.

De asemenea, din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului P.I. din 3 mai 2004 a rezultat demersul acestuia în obţinerea paşaportului părţii vătămate prin intermediul numitului G. de la Serviciul Paşapoarte, căruia în mod repetat i-a cerut paşaportul părţii vătămate.

În decembrie 2004, inculpatul P.I. a recrutat-o pe martora A.P., iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă) a determinat-o să se deplaseze în Italia, în vederea practicării prostituţiei. Inculpatul i-a facilitat obţinerea documentelor de călătorie şi transportul iar în Italia, martora a fost găzduită de inculpata B.A.D. şi a practicat prostituţia în perioada 1 martie 2005 - 8 aprilie 2005. Banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I., prin intermediul inculpatei B.A.D.

Fapta a fost dovedită cu depoziţiile martorei A.P., confirmate de inculpata B.A.D., care se coroborează cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului P.I.. Din cuprinsul acestora a reieşit că inculpatul a apelat-o pe martoră, căreia i-a solicitat să obţină mai mulţi bani şi să aibă grijă de inculpata B.A.D.

Martora C.C. a confirmat că prin intermediul său, inculpatul a cunoscut-o pe A.P. iar aceasta l-a recunoscut din fotografii pe inculpatul P.I. ca autorul faptei. De asemenea, martora a indicat organelor de urmărire penală apartamentele din municipiul Iaşi, unde a fost găzduită de inculpatul P.I. Din procesul verbal încheiat la 2 iunie 2005 de organele de cercetare penală, a rezultat că în urma verificării bazei de date a poliţiei de frontieră, A.O.I. s-a aflat în Italia în aceeaşi perioadă cu A.P., care a ieşit din ţară la 11 martie 2005.

În decembrie 2004, prin aceeaşi modalitate inculpatul P.I. a recrutat-o pe martora R.A.M. (care nu a înţeles să participe în procesul penal ca parte vătămată sau parte civilă) şi a determinat-o să se deplaseze în Italia, la Roma, unde a practicat prostituţia. Banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I. prin intermediul inculpatei B.A.D., care a găzduit-o şi i-a înlesnit practicarea prostituţiei în Italia.

Fapta a fost dovedită cu depoziţiile martorei R.A.M., inculpatei B.A.D. şi martorei C.C. Aceasta din urmă a relatat că R.A.M. a fost prietena fratelui său, iar în luna decembrie 2004 a anunţat-o că s-a hotărât să plece în Italia cu ajutorul inculpatului P.I., R.A.M. l-a recunoscut din fotografii pe inculpatul P.I., ca autorul faptei.

În decembrie 2004, inculpatul P.I., prin aceeaşi modalitate, a recrutat-o pe partea vătămată N.B.Ş. - minoră, în vârstă de 16 ani - în scopul practicării prostituţiei şi a transferat-o unei alte persoane pentru întreţinerea de raporturi sexuale.

Fapta a fost probată cu declaraţiile pârtii vătămate, inculpatei B.A.D. coroborate cu procesele verbale de recunoaştere după fotografie a inculpatului P.I., ca autorul faptei, de către minoră.

În perioada 2-4 mai 2005, inculpatul P.I., prin înşelăciune a recrutat-o pe partea vătămată B.A.N. - minoră în vârstă de 17 ani - în scopul practicării prostituţiei. În acest sens, s-a ocupat cu procurarea documentelor de călătorie ale minorei, însoţind-o la Serviciul Paşapoarte pentru a o trimite în străinătate în scopul menţionat

Fapta a fost probată cu depoziţiile părţii vătămate B.A.N. coroborate cu cele ale martorilor B.V., B.C., E.F. Părinţii victimei au susţinut că nu şi-au dat vreodată acordul pentru ca fiica lor minoră să-şi obţină paşaportul, însă aceasta a dispărut de acasă şi intenţiona să plece în străinătate să lucreze ca dansatoare. După ce a aflat că urma să practice prostituţia pentru inculpatul P.I., minora a părăsit clubul inculpatului.

În luna martie 2005, prin aceeaşi modalitate, inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată A.O.I. - minoră în vârstă de 17 ani şi a determinat-o să se deplaseze în Italia, unde a practicat prostituţia în perioada 11 martie 2005 - 26 martie 2005.

În acest scop, inculpatul i-a înlesnit obţinerea documentelor de călătorie şi transportul în Italia. Banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I. prin intermediul inculpatei B.A.D., care a găzduit-o şi i-a înlesnit practicarea prostituţiei.

Fapta a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate A.O.I. date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, coroborate cu relatarea martorei B.L., .procesele-verbale de recunoaştere după fotografie a inculpatului ca autorul faptei de către victimă şi procesele - verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de Poliția de frontieră.

Martora B.L. - mama părţii vătămate A.O.I. a relatat că în luna martie 2005, fiica sa a vizitat-o la locul de muncă împreună cu inculpatul P.I., spunându-i că a dorit să plece la muncă în străinătate, dar nu i s-a permis fiind minoră. Martora a precizat că s-au deplasat împreună la Primăria comunei Bucecea, judeţul Botoşani pentru a soL.ita datele de stare civilă ale tatălui minorei, mama nefiind căsătorită cu acesta, apoi la Botoşani, unde mama pârtii vătămate i-a ridicat buletinul de la poliţie. Cu acea ocazie, martora a aflat că fiica sa va pleca în Italia - Verona să lucreze într-un local (pizzerie) iar bărbatul care o însoţea era inculpatul P.I. Depoziţia martorei se coroborează cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de politia de frontieră din care a rezultat că la 6 martie 2005, A.O.I. a încercat să iasă din ţară, dar nu i s-a permis întrucât nu avea acordul părinţilor pentru a călători peste graniţă. Partea vătămată a reuşit în final să părăsească România la 11 martie 2005.

Partea vătămată A.P. a declarat că în perioada 1 martie 2005 - 8 aprilie 2005 zilnic, la orele 18:00, împreună cu minora A.O.I., trimisă în Italia de inculpatul P.I. şi preluată de inculpata B.A.D., mergeau pe Via Salaria şi întreţineau relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, iar banii obţinuţi erau trimişi inculpatului P.I. de inculpata B.A.D., prin W.U. sau cărăuşi.

În perioada aprilie - mai 2003, inculpatul C.C., cu ajutorul numitei B.L., a recrutat-o pe partea vătămată T.R., căreia i-a înlesnit obţinerea paşaportului iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă) a determinat-o să se deplaseze la Roma - Italia, unde a practicat prostituţia. Banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul C.C. prin intermediul numitei B.I. (faţă de care s-a disjuns urmărirea penală), care i-a înlesnit practicarea prostituţiei.

Fapta a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate T.R. coroborate cu aspectele consemnate în procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere din care a reieşit că victima i-a recunoscut pe inculpaţii C.C., B.I., B.A.D., B.A., inclusiv cu depoziţia inculpatei B.A.D. care a arătat că în luna mai 2003 se afla în Italia, Roma unde practica prostituţia în favoarea inculpatului P.I. şi sub supravegherea surorii acestuia, B.A. De asemenea, depoziţia părţii vătămate T.R. se coroborează şi cu aspectele consemnate în adresa din 11 mai 2005 emisă de C.N.P.R. - Direcţia servicii financiare din care a rezultat că la data de 19 mai 2003, B.I. a expediat de la Roma inculpatului C.C. 300 dolari, la 22 mai 2003 suma de 300 dolari iar la 26 mai 2003, suma de 100 dolari.

În aprilie 2004, inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată M.P.C., iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă) a determinat-o să se deplaseze în Italia - Prato. în Italia, partea vătămată a fost găzduită de inculpata B.A.D., care i-a înlesnit practicarea prostituţiei, iar banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I., prin intermediul inculpatei B.A.D.

Fapta a fost probată cu depoziţiile părţii vătămate M.P.C. date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti coroborate cu declaraţiile inculpatei B.A.D., cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie şi cu relatările părţii vătămate B.A.D.

Conform bazelor de date ale poliţiei de frontieră, victima M.P.C. a ieşit din România la 18 mai 2004. B.A.D. i-a recunoscut din fotografii pe inculpaţii P.I., B.A.D. cât şi pe partea vătămată M.P.C. Aceasta din urmă a confirmat că B.A.D. care era însărcinată, a lucrat ca şi ea iniţial, în România, în barul inculpatului apoi când a ajuns în Italia s-a prostituat timp de 3 săptămâni.

În februarie 2003, inculpatul C.C. a recrutat-o pe partea vătămată A.L., iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă în străinătate ca ospătar sau în industria confecţiilor) a determinat-o să se deplaseze în Italia la Roma, unde a practicat prostituţia. În acest scop, inculpatul i-a înlesnit obţinerea documentelor de călătorie, iar banii obţinuţi de victimă au fost însuşiţi integral de inculpat

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate A.L. coroborate cu interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului C.C. din cuprinsul cărora a rezultat că în perioada 2003-2005 a desfăşurat o amplă activitate de exploatare a unor persoane de sex feminin prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei. Din procesele-verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de politia de frontieră, a rezultat că partea vătămată A.L. a ieşit din ţară la 20 februarie 2003 şi a revenit în România la 8 martie 2003, returnată de autorităţile italiene.

În ianuarie 2004, inculpaţii P.I., T.M. şi R.C.D. au recrutat-o pe partea vătămată B.O., au obligat-o la practicarea prostituţiei şi au încheiat acte de comerţ cu privire la aceasta.

Faptele au fost probate cu depoziţiile părţii vătămate B.O. coroborate cu declaraţiile celorlalte victime care au confirmat că au văzut-o pe B.O. în club, cu procesele-verbale de recunoaştere din fotografii a inculpaţilor şi interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor P.I. şi Ţ.M.

Partea vătămată a relatat că a făcut obiectul tranzacţiilor comerciale, fiind vândută şi cumpărată de către inculpaţi care au dus-o la hotelul E. unde a fost obligată să se prostitueze.

În februarie 2004, inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată C.D., prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă ca ospătar) în scopul obligării la practicarea prostituţiei în Italia.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate C.D. date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti coroborate cu declaraţia inculpatei B.A.D. şi cu aspectele consemnate în. procesele verbale de recunoaştere după fotografie.

Relatarea părţii vătămate se coroborează cu susţinerile celorlalte victime precum şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului P.I. din cuprinsul cărora a reieşit că desfăşura acţiuni de racolare, cazare, transport şi exploatare a părţilor vătămate, prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În martie 2003, prin aceeaşi modalitate (promisiunea unui loc de muncă, ca ospătar) inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată minoră F.N.L. în scopul obligării la practicarea prostituţiei, procurându-i documentele de călătorie în străinătate. Cu ajutorul inculpatei B.A.D., minora a fost transportată în Italia şi găzduită de inculpată care i-a înlesnit practicarea prostituţiei. Banii obţinuţi au fost însuşiţi de inculpatul P.I.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate minore coroborate cu cele ale inculpatei B.A.D. şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie a inculpatului P.I.

Partea vătămată F.N. a declarat că şi-a obţinut paşaportul fără încuviinţarea părinţilor săi, cu ajutorul unui prieten al inculpatului P.I., în decurs de numai o zi.

Cererea minorei de eliberare a paşaportului aflată în evidenţele Serviciului de paşapoarte Iaşi a fost redactată la 18 martie 2003 şi rezolvată la 19 martie 2003 fără acordul părinţilor minorei, ca şi cum ar fi fost majoră.

Partea vătămată F.N. a părăsit domiciliul părinţilor săi la 22 martie 2003, iar la 27 martie 2003 a ieşit din România fără ştirea acestora. F.C. şi F.M. au arătat că la sfârşitul lunii martie, fiica lor i-a sunat şi le-a transmis că a fost dusă în Italia de inculpatul P.I., care i-a reţinut paşaportul şi buletinul, motiv pentru care au formulat plângere penală împotriva inculpatului. În acelaşi sens a relatat şi martorul M.G.F. - fratele părţii vătămate.

Din procesul-verbal din 8 noiembrie 2003 emis de I.G.P.F. a rezultat că la 27 martie 2003, partea vătămată a fost scoasă din ţară de B.A. cu un microbuz.

În iulie 2003, inculpatul Ţ.M. a recrutat-o pe partea vătămată V.A.G., iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă) a determinat-o să părăsească România.

Inculpatul a transportat-o în Polonia, a cazat-o la numita L. (faţă de care s-au disjuns cercetările), i-a reţinut documentele de identitate şi călătorie şi a obligat-o să practice prostituţia, suma de 9.300 dolari obţinută de victimă fiind însuşită de inculpat.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate V.A.G. coroborate cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie a inculpatului. Astfel, depoziţia părţii vătămate se coroborează cu procesul-verbal de recunoaştere după fotografie şi cu procesul-verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de poliţia de frontieră din care rezultă că partea vătămată a ieşit din ţară împreună cu Ş.S. la 10 august 2003, după cum aceasta a declarat şi s-a întors în România la 3 decembrie 2003.

Partea vătămată V.A.G. a fost recunoscută de multe dintre victime. în acest sens, S.D. a relatat că în apartamentul numitei L.a erau mai multe tinere care practicau prostituţia pentru inculpatul Ţ.M., printre acestea aflându-se şi V.A.G.

În noiembrie 2003, inculpatul Ţ.M. a recrutat-o pe partea vătămată P.L.E. iar prin aceeaşi modalitate a determinat-o să părăsească teritoriul României. Inculpatul a transportat-o în Polonia, a cazat-o la numita L.a, i-a reţinut documentele de identitate şi călătorie şi a obligat-o la practicarea prostituţiei cu ajutorul numitei L.a, suma de aproximativ 3.000 dolari obţinută de victimă fiind însuşită de inculpat.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate P.L.E. coroborate cu cele ale părţilor vătămate I.A.M., S.F., B.I., Z.C.F. şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale de redare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de politia de frontieră.

În octombrie 2003, inculpatul Ţ.M. a recrutat-o pe partea vătămată S.D., iar prin aceeaşi modalitate a determinat-o să se deplaseze în Polonia în scopul obligării la practicarea prostituţiei. In aceeaşi perioadă, inculpatul R.C.D. a transportat-o pe partea vătămată în Polonia, a cazat-o şi i-a înlesnit practicarea prostituţiei, cunoscând modalitatea în care inculpatul Ţ.M. a acţionat, iar banii obţinuţi de victimă au fost însuşiţi de inculpatul Ţ.M.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu relatările părţii vătămate V.A.G., cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie.

Din procesele-verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. a reieşit că în perioada august 2003 - aprilie 2004, inculpaţii R.C.D. şi Ţ.M. au transportat peste graniţă în Polonia mai multe persoane de sex feminin, având ca însoţitori pe perioada transportului pe Ş.S. şi Ş.V. Din procesele-verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi partea vătămată S.D., a reieşit că aceasta a fost scoasă din ţară la 3 octombrie 2003 de inculpatul R.C.D., însoţit de Ş.S. şi Ş.V. şi a revenit în România la 23 octombrie 2003, însoţită de Ş.V.

Partea vătămată V.A.G. a declarat că în timp ce se afla în Polonia, inculpatul R.C.D. a adus mai multe fete în Polonia pentru practicarea prostituţiei, printre acestea aflându-se şi S.D. şi Z.C. care au locuit cu inculpatul R.C.D. într-un apartament timp de câteva zile.

În perioada octombrie 2003 - ianuarie 2004, inculpatul R.C.D. le-a recrutat pe părţile vătămate I.A., S.F., Z.C. şi pe părţile vătămate minore B.I.M. şi I.A.M. iar prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă) le-a determinat să părăsească teritoriul României. Inculpatul le-a transportat în Polonia, le-a cazat, le-a reţinut documentele de identitate şi călătorie şi le-a obligat la practicarea prostituţiei, suma de aproximativ 50.000 dolari obţinute de victime fiind însuşită de inculpat.

Faptele au fost dovedite cu declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu depoziţiile numitei Istraţe Tatiana, cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie şi cu procesele-verbale de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din ţară ale cetăţenilor români întocmite de poliţia de frontieră.

De asemenea, în vara anului 2003, inculpatul P.I. a recrutat-o pe partea vătămată A.L.M. în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Inculpatul P.I. a transferat-o pe partea vătămată inculpatului Ţ.M.. Acesta din urmă prin fraudă a determinat-o să părăsească teritoriul României, a transpoxtat-o în Polonia, a cazat-o la numita L.a, i-a reţinut documentele de identitate şi călătorie şi a obligat-o să practice prostituţia, suma de 3.000 dolari obţinută de victimă fiind însuşită de inculpat.

Fapta a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate A.L. coroborate cu relatările părţilor vătămate Z.C.F., P.L.E., B.I.M.

Schimbarea depoziţiilor părţilor vătămate şi martorilor în cursul judecăţii nu poate constitui temei de achitare a inculpaţilor C.C., P.I., R.C.D., T.M.

În acest sens, se au în vedere dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor adbministrate în scopul aflării adevărului.

Părţile vătămate şi martorii nu au oferit nicio explicaţie rezonabilă şi credibilă cu privire la schimbarea declaraţiilor din faza de urmărire penală, iar pe de altă parte se reţine că depoziţiile de la urmărirea penală sunt cele care corespund adevărului, avându- se în vedere şi faptul că au fost consemnate la scurt timp de la comiterea faptelor inculpaţilor şi se coroborează cu celelalte probe administrate în proces.

În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., când se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului care procedează potrivit art. 286 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

De asemenea, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmării penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persO., sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Încălcarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei are în vedere regularitatea desfăşurării urmăririi penale, prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii (punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului în condiţiile legale de către procurorul competent). Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoicare în vedere situaţia când urmărirea penală nu a fost efectuată de organul competent (spre exemplu cercetarea penală a.fost realizată de organul de cercetare în locul procurorului căruia îi revenea competenţa să o efectueze potrivit legii). Când excepţia de necompetenţă a organului de cercetare penală este invocată de procuror, părţi sau din oficiu, înainte sau în cursul cercetării judecătoreşti, restituirea devine obligatorie, întrucât actele de cercetare sunt nule.

În cazul în care cercetarea judecătorească a fost epuizată şi s-a trecut la dezbaterile judiciare, întrucât actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească, restituirea cauzei nu mai are loc.

În speţă, cercetarea judecătorească a fost finalizată, au avut loc dezbaterile judiciare, astfel că actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească şi prin urmare restituirea cauzei la parchet nu se justifică, după cum solicită recurenţii P.I. şi C.C.

În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor referitoare la prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, se au în vedere cazurile în care legea cere, la efectuarea unor acte de urmărire penală, prezenţa obligatorie a învinuitului sau inculpatului şi asistarea sa de către apărător.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului PubL. a D.I.I.C.O.T., sunt de competenţa D.I.I.C.O.T., indiferent de calitatea persO., infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Pentru aceste infracţiuni, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procurori specializaţi din cadrul D.I.I.C.O.T., potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 508/2004.

În speţă, urmărirea penală s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, anume de către procurori din cadrul D.I.I.C.O.T., inculpaţii fiind cercetaţi pentru trafic de persoane şi trafic de minori.

În afară de dispoziţiile prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. (dispoziţii relative la competenţa după materie sau după calitatea persO., la sesizarea instanţei, compunerea acesteia, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori), toate celelalte dispoziţii care reglementează desfăşurarea procesului penal, atrag, în cazul încălcării lor, nulitatea relativă.

Pentru aceste nulităţi relative, se cere îndeplinirea a trei condiţii: încălcarea unei dispoziţii legale de procedură care nu se încadrează în art. 197 alin. (2), producerea unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Nulitatea relativă trebuie invocată când partea este prezentă la efectuarea actului, în cursul efectuării actului, iar când partea a fost absentă la efectuarea actului, poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă.

Depăşirea acestor momente atrage tardivitatea excepţiei de nulitate şi validează actul. De asemenea, poate fi invocată numai de partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii.

Aspectele relevate de către inculpaţii C.C. şi P.I. constituie nulităţi relative, în sensul că s-au încălcat dispoziţii legale de procedură care nu se încadrează în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

De aceea, nerespectarea prevederilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu s-a întocmit procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare, nesemnarea ordonanţelor de reţinere de către inculpaţi, nerespectarea dispoziţiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la ascultarea inculpaţilor, trebuiau invocate de inculpaţi fie în cursul efectuării actului, fie la primul termen de judecată cu procedura completă, ceea ce inculpaţii nu au făcut, cu toate că au avut asigurată asistenţa juridică de apărători.

Fiind vorba de nulităţi relative, nu pot fi invocate direct la instanţa de control judiciar - apel sau recurs.

Prevederile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. (invocate de inculpatul C.C.) sunt apL.abile în trei situaţii: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, când motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii şi când dispozitivul hotărârii nu se înţelege.

Niciunul dintre cazurile prevăzute de dispoziţiile legale enunţare şi care impun rejudecarea cauzei nu se regăsesc în speţă.

În conformitate cu prevederile art. 383 C. proc. pen., decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, include printre altele şi dreptul părţilor la proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor şi obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probă ale părţilor, ceea ce nu înseamnă un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cum Curtea europeană a statuat prin jurisprudenţa sa.

Se constată că instanţa de apel în cuprinsul deciziei a expus temeiurile de fapt şi de drept care au condus la respingerea apelurilor inculpaţilor P.l., C.C., R.C.D., Ţ.M., B.A.D., părţii civile B.O. şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a realizat o analiză efectivă, reală a apărărilor inculpaţilor, o referire concretă la elementele de fapt ce au justificat concluzia referitoare la vinovăţia acestora, procedând la interpretarea elementelor constitutive ale infracţiunilor.

Cazul.de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. priveşte şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Constituie astfel de cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului cererea pentru administrarea unei probe.

Motivul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu priveşte ipoteza în care instanţa a respins motivat cererea pentru administrarea unei probe.

Recurentul Ţ.M., invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. susţine că o dată cu motivele de apel formulate, prin cererea de apel a solicitat administrarea unor probe constând în audierea convorbirilor dintre inculpaţii P.l. şi Ţ.M. şi depunerea la dosar a autorizaţiilor privind interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor.

Pe lângă faptul că interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 91¹ şi urm. C. proc. pen., se reţine că la termenul din 25 septembrie 2012, când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei niciunul dintre inculpaţi, inclusiv inculpatul Ţ.M. nu au solicitat administrarea de probe. Ca atare, inculpatul Ţ.M. a renunţat la probele solicitate prin motivele de apel formulate, din moment ce la momentul dezbaterilor a precizat, prin apărător ales că nu mai are alte cereri sau probe de administrat.

Prin urmare, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpatul T.M. nu este incident, atâta vreme cât recurentul nu şi-a mai susţinut cererea pentru administrarea de probe, cu ocazia dezbaterilor în apel.

Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este incident dacă faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către instanţa de judecată a unei concordanţe între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia.

În cauză, nu se identifică motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul P.I. întrucât nu ne aflăm în situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracţiune decât cea ale cărei elemente constitutive sunt întrunite.

Probele au relevat că faptele inculpatului P.I. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3), alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În speţă, elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori a fost realizat prin acţiuni alternative prevăzute de lege - recrutarea, transportarea, transferarea părţilor vătămate majore şi minore prin înşelăciune şi profitând de imposibilit. a)tea minorelor de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa în scopul obligării acestora la practicarea prostituţiei.

Sub aspectul laturii subiective a acestor infracţiuni, este evidentă intenţia directa a inculpatului care a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - săvârşirea de două sau mai multe persoane împreună - se aplică indiferent dacă persoanele sunt prezente sau nu la locul faptei, de contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunilor şi indiferent de trimiterea în judecată concomitentă a acestor persoane.

În cauză, agravanta este aplicabilă inculpaţilor pentru că infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori au fost săvârşite de inculpaţi atât împreună sau şi cu alte persoane faţă de care parchetul a disjuns cauza.

Înalta Curte, constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru faptele săvârşite au fost avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. - respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptelor comise, - infracţiuni contra libertăţii de voinţă şi acţiune a persO. - circumstanţele reale în care au fost săvârşite, prin fraudă şi înşelăciune, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Pedepsele stabilite inculpaţilor P.I., C.C., R.C.D., T.M. reflectă într-o măsură suficientă atât datele care ckcumstantiază persoana inculpaţilor (vârsta, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalit. a)tea în care au acţionat, prin înşelăciune şi fraudă, profitând de imposibilit. a)tea minorelor de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, iar prin urmare, în raport de criteriile enunţate nu se justifică reducerea pedepselor inculpaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori sunt supuse confiscării speciale.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, în mod corect instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor de bani de la inculpaţi întrucât au fost dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

În ceea ce priveşte cererea de scutire de la plata amenzii judiciare, formulată de doamna avocat V.D., urmează a fi respinsă ca nefondată întrucât nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare la termenul din data de 7 mai 2013.

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.l., T.M., C.C., R.C.D., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

1. Respinge, ca nefondaţe, recursurile declarate de inculpaţii C. (fost B.) C., P.l., R.C.D. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat C. (fost B.) C. la plata sumei de 2250 lei, cu tiflu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi P.l., R.C.D. şi T.M. la plata sumei de câte 2.025 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din. oficiu pentru intimata parte civilă şi intimatele părţi vătămate, în sumă de 1.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

II. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de scutire de la plata amenzii judiciare, formulată de doamna avocat V.D.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă pubL.ă, azi 18 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2194/2013. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 2114/2013. Penal. Falsul intelectual (art. 289... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2135/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs