ICCJ. Decizia nr. 2194/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2194/2013
Dosar nr. 3938/103/2009
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75/P din 03 august 2012, Tribunalul Neamţ a condamnat-o pe inculpata T.E. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare (8 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) teza I C. pen.) cu suspendarea condiţionată pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, atrăgându-i atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. aceiaşi inculpată a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi art. 146 din Legea nr. 86/2006.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.C. SRL Piatra Neamţ.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 445 C. proc. pen., s-a anulat înscrisul fals.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul fondului a reţinut, în esenţă, că la data de 23 aprilie 1997 a fost înfiinţată SC S.I. SRL, societate al cărei asociat unic şi administrator a fost până la 28 august 2006 inculpata T.E., dată la care aceasta şi-a cesionat acţiunile către soţul său, T.M. care a devenit şi administrator.
În perioada 2002-2004, SC S.I. SRL a desfăşurat relaţii comerciale cu SC C.V.S. SA, societate care la momentul declanşării procedurii de insolvenţă avea un debit în valoare de 753.545,30 lei către firma inculpatei. Pentru stingerea datoriei lichidatorii judiciari, SC B.C. SRL şi SC C.D. SRL, au cedat în favoarea SC S.I. SRL baza agricolă Fălciu din judeţul Vaslui, care avea terenuri în suprafaţă de 70.309,06 mp şi construcţiile aferente.
Cedarea dreptului de proprietate a acestei baze agricole s-a făcut printr-un act sub semnătură privată intitulat „Act de dare în plată" încheiat la data de 06 decembrie 2004. Actul de dare în plată a fost însoţit de un proces-verbal de predare-primire a activelor bazei agricole Fălciu, încheiat între SC S.I. SRL Roman - ca primitor şi lichidatorul judiciar SC C.D. SRL - ca predător, în care au fost evidenţiate toate corpurile de clădiri predate prin actul de dare în plată, precum şi procesul verbal încheiat la data de 28 februarie 2003 prin care lichidatorul judiciar SC C.D. SRL a consemnat că valoarea creanţei pe care SC S.I. SRL Roman o are de recuperat de la debitoarea SC C.V.S. SA este în sumă de 35.633.722.266 lei.
Întrucât pentru intabularea dreptului de proprietate asupra bazei agricole Fălciu era necesar un act autentic, inculpata T.E., în calitate de administrator al SC S.I. SRL, a solicitat în instanţă autentificarea actului de dare în plată însă, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 71 din 28 martie 2005 rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac, a anulat acest act. Curtea de Apel Bacău, respingând contestaţia în anulare formulată în cauză, a menţinut soluţia dată de tribunal, imobilul urmând să reintre astfel în proprietatea statului.
La data de 06 martie 2006, s-a solicitat O.C.P.I.V. intabularea dreptului de proprietate al bazei agricole Fălciu, care s-a realizat la 13 martie 2006, în baza unui înscris fals, respectiv sentinţa civilă nr. 2321/2005 a Curţii de Apel Bacău, cererea de intabulare fiind semnată de G.F.I., care a depus şi actele aferente.
La O.C.P.I. Vaslui s-a depus un exemplar al Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, tehnoredactat pe computer, deşi cel original era dactilografiat la maşina de scris, care nu conţinea numărul hotărârii, completul de judecată, prezentând însă semnăturile preşedintelui completului şi grefierului, precum şi o ştampilă a curţii, toate scanate, cu menţiunea olografă „Definitivă şi irevocabilă", prin care se dispunea anularea sentinţei civile nr. 71/FC/2005 a Tribunalului Neamţ, iar pe fond se autentifica actul de dare în plată din data de 06 decembrie 2004. în realitate, prin hotărârea menţionată Curtea de Apel Bacău, în Dosarul civil nr. 6905/2005, a admis contestaţia în anulare formulată de către SC S.I. SRL, a anulat Decizia civilă nr. 1530 din 17 noiembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, fixând termen pentru soluţionarea fondului contestaţiei la 24 ianuarie 2006, cu citarea părţilor. Urmare a intabulării dreptului de proprietate, primăria comunei Fălciu a solicitat în instanţă reintrarea în proprietatea statului a bazei agricole, prin sentinţa civilă nr. 181 din 10 mai 2005 pronunţată de Judecătoria Murgeni anulându-se intabularea efectuată de O.C.P.I. Vaslui.
S-a mai reţinut că potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică grafoscopică din 30 aprilie 2009 şi de constatare tehnico ştiinţifică din 05 octombrie 2007, documentul prezentat la O.C.P.I. Vaslui de reprezentanţii SC S.I. SRL „este contrafăcut în totalitate", menţiunile olografe fiind realizate de inculpata T.E., iar semnătura de la poziţia „Preşedinte" a fost executată prin „imitaţie liberă" a celei a judecătorului V.S. de pe decizia originală.
Coroborând concluziile acestor două rapoarte şi declaraţiile inculpatei şi ale martorilor G.F.I., I.C., L.A. şi V.R.I. date atât la urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului a stabilit că acţiunile întreprinse de către inculpată prin depunerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate, la care a fost anexată o copie emisă în fals a Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.
La individualizare pedepsei au fost avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar în raport de circumstanţele personale ale inculpatei (studii superioare, inginer agronom, conduită bună în societate şi familie, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de regret) s-a apreciat că scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără privare de libertate, în condiţiile art. 81 și art. 82 C. pen.
Tribunalul a mai reţinut că activitatea inculpatei nu se circumscrie infracţiunii de înşelăciune, lipsindu-i elementul material, respectiv acţiunea de inducere sau menţinere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în condiţiile în care, la data de 06 decembrie 2004, s-a încheiat actul de dare în plată, în scopul recuperării datoriei pe care debitoarea SC C.V.S. SA o avea faţă de creditoarea SC S.I. SRL, respectându-se astfel sentinţa civilă pronunţată la 21 aprilie 2003 de Tribunalul Neamţ, prin care se stabilea ca stingerea creanţei să se realizeze prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bazei agricole Fălciu către SC S.I. SRL, înscris semnat de către lichidatorii judiciari care administrau patrimoniul SC C.V.S. SA, adică SC B.C. SRL şi SC C.D. SRL, în cuprinsul căruia s-a menţionat că intabularea se va face la cererea dobânditorului, care are mandat din partea transmiţătorului.
Deşi actul de dare în plată nu a fost recunoscut de către instanţă, întrucât nu întrunea condiţiile de validitate, judecătorul fondului a reţinut că lichidatorilor le revenea obligaţia de a adopta măsuri de stingere a debitelor, iar prin semnarea actului de dare în plată au creat inculpatei convingerea că în baza înscrisului va intabula imobilul, recuperându-şi astfel creanţa datorată de societatea debitoare. în realitate, lichidatorii nu au efectuat toate procedurile legale în vederea plăţii creanţei, aspect ce a rezultat şi din poziţia procesuală a martorului I.C., lichidator în cadrul SC C.D. SRL, care contrar aparenţelor a negat semnarea actului de dare cu plată care fiind semnat şi ştampilat se bucură de prezumţia de legalitate.
Tribunalul a reţinut că, aceste premise au determinat ca acţiunile exercitate ulterior de către inculpată să aibă ca rezultat falsificarea Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, fără ca activitatea inculpatei să se materializeze în acte de inducere în eroare a societăţii de lichidare pentru obţinerea unui folos material injust, întrucât s-a încercat autentificarea unui act recunoscut iniţial chiar de către lichidatorii SC C.V.S. SA, iar fără a fi astfel pricinuită o pagubă.
Pornind de la relaţiile comerciale dintre SC C.V.S. SA şi SC S.I. SRL şi demersurile făcute de societăţi în scopul achitării, respectiv recuperării debitului în sumă de 35.633.722.266 lei, instanţa de fond a constatat că acţiunile inculpatei nu au avut capacitatea de a induce în eroare lichidatorii, motiv pentru care a achitat-o în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceleaşi raţiuni fiind reţinute şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 146 din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât acuzarea nu a arătat prin rechizitoriu în ce constă această faptă.
Pe latură civilă s-a constatat inexistenţa unei fapte ilicite a inculpatei care să atragă răspunderea civilă delictuală, în condiţiile în care prin intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor ce compun baza agricolă Fălciu nu s-au produs consecinţe juridice şi prejudicii în dauna societăţilor de lichidare, deoarece terenul în suprafaţă de 70.309,06 mp a rămas în domeniul privat al localităţii Fălciu, judeţul Neamţ, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 181 din 10 mai 2005 a Judecătoriei Murgeni, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 786 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpata T.E. şi partea civilă SC C.V.S. SA prin lichidator SC G.C. S.P.R.L.
Parchetul a criticat greşita achitare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi art. 146 din Legea nr. 86/2006, întrucât prin acţiunile sale de intabulare a dreptului de proprietate asupra bazei agricole a prejudiciat SC G.C. SRL, societate care se afla în lichidare, cauzând astfel pagube şi în patrimoniul celorlalţi creditori incluşi în masa credală.
Inculpata T.E. a criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, întrucât nu a falsificat actul care de altfel nu era apt să producă consecinţe juridice, în timp ce funcţionarul de la C.F. era obligat să îl verifice, motiv pentru care nu este absolvit de vină, iar din probe nu rezultă că a folosit respectivul act pentru a cere intabularea dreptului de proprietate.
Prin Decizia penală nr. 11 din 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins excepţia tardivităţii formulării apelului părţii civile SC C.V.S. SA prin lichidator SC G.C. S.P.R.L., a admis apelurile parchetului şi inculpatei, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând a înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii şi respingând apelul părţii civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că partea civilă a lipsit de la dezbateri cât şi de la pronunţare, motiv pentru care termenul de apel a început să curgă de la 07 august 2012, când i-a fost comunicată hotărârea, fiind împlinit în condiţiile art. 186 alin. (2) C. proc. pen. la 20 august 2012, dată la care partea civilă a înaintat prin fax declaraţia de apel.
S-a reţinut şi că, în mod corect, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi art. 146 din Legea nr. 86/2006, întrucât nu există o acţiune de inducere sau menţinere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, săvârşită în aşa fel încât fără acea eroare, să determine în mod direct şi nemijlocit pricinuirea unei pagube.
Acţiunile inculpatei T.E. de a menţiona în copia dispozitivului Deciziei civile nr. 2321 din 13 decembrie 2005, ca autoare a scrisului „24 februarie 2006, definitivă şi irevocabilă" şi de a obţine în mod ilegal intabularea dreptului de proprietate s-a apreciat de către instanţa de apel că nu au constituit mijlocul de inducere în eroare a lichidatorilor, întocmirea actului de dare în plată fiind anterioară şi independentă de aceste activităţi, astfel încât nu sunt indecente dispoziţiile art. 215 C. pen., sub aspectul laturii obiective, motiv pentru care nu au mai fost analizate susţinerile privind încadrarea juridică a faptei.
Instanţa de apel constatând că firma inculpatei deţinea o creanţă reală asupra patrimoniului societăţii debitoare, în valoare de 35.633.722.266 lei, a reţinut că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006, faptă care constă în solicitarea înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului.
Sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals s-a stabilit că inculpata T.E. în cursul lunii martie 2006 a falsificat Decizia civilă nr. 2321/2005 a Curţii de Apel Bacău, obţinând astfel în mod ilegal intabularea dreptului de proprietate pentru baza agricolă Fălciu judeţul Vaslui, în favoarea SC S.I. SRL Roman, activităţii care se circumscriu elementelor constitutive ale celor două infracţiuni de fals.
Relevante în susţinerea vinovăţiei inculpatei au fost apreciate concluziile raportului de expertiză criminalistică din 25 februarie 2011 efectuat de către I.N.E.C. Bucureşti din care rezultă că documentul neintitulat, având preambulul Dosar nr. 6905/2005 România, Curtea de Apel Bacău, a fost obţinut în mai multe etape, tipărirea textului efectuându-se cu ajutorul unui calculator, selecţionarea imaginilor facându-se prin reproducere cu ajutorul unei maşini de fotocopiat color, iar inculpata T.E. fiind autoarea scrisului „24 februarie 2006. Definitivă şi irevocabilă".
În aceste condiţii, s-a constatat că Decizia civilă nr. 2321/2005 a Curţii de Apel Bacău, falsificată de către inculpată, reprezintă un înscris oficial cu relevanţă juridică, care a produs consecinţe juridice (intabularea dreptului de proprietate), şi, deşi, nu cuprinde toate elementele unei hotărâri judecătoreşti, a făcut ca funcţionarul de la carte funciară să aibă credinţa că înscrisul fals este adevărat, fiind lipsită de orice relevanţă împrejurarea că acesta a fost uşor de înşelat, atâta timp cât înscrisul a avut aparenţa unui act oficial adevărat.
Instanţa de apel reţinând că inculpata s-a deplasat împreună cu G.I. la biroul de carte funciară unde s-a prezentat hotărârea falsă, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals.
Sub aspectul individualizării pedepselor, precum şi a modalităţii de executare s-a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanţă gradului de pericol social concret al faptelor, circumstanţelor reale în care au fost comise şi urmărilor produse, dar şi circumstanţelor personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor.
S-a constatat însă că judecătorul fondului a greşit aplicând dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., în condiţiile în care, faptele au fost comise de inculpată în martie 2006, iar aceste reglementări au fost introduse prin Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la data de 10 octombrie 2006.
Instanţa de prim control judiciar, analizând din oficiu apelul nemotivat formulat de partea civilă, a constatat că este nefondat întrucât intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor ce compun baza agricolă Fălciu din comuna Bogdăneşti, judeţul Vaslui, nu a determinat prejudicierea acestei părţi, în condiţiile în care înscrierea în C.F. nu poate determina pierderea dreptului de proprietate, nefiind constitutivă de drepturi, ci asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare faţă de terţi, iar terenul în suprafaţă de 70.309,06 mp a rămas în domeniul privat al localităţii Fălciu, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 181 din 10 mai 2005 a Judecătoriei Murgeni, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 786 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. şi de inculpata T.E.
Partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L., a criticat hotărârea sub greşitei soluţionări a laturii civile, sens în care a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 1.216.474,32 lei ce reprezintă paguba ce le-a fost produsă prin falsificarea deciziei date de curtea de apel în contestaţia în anulare promovată de inculpată.
Inculpata T.E. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. şi inculpata T.E. ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Pentru a se realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale este necesar ca acţiunea de falsificare, în mod material, a unui înscris oficial săvârşită prin contrafacerea scrierii sau a semnăturii ori prin modificarea respectivului înscris să fie de natură a produce consecinţe juridice.
Adică, activitatea de falsificare trebuie să privească un înscris cu forţă probantă şi să conducă la obţinerea unui înscris care aparent are însuşirile unui înscris oficial adevărat şi care prin folosire să poată produce aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă.
În speţă, s-a confecţionat un înscris similar cu cel oficial fiind plăsmuită în totalitate Decizia civilă nr. 2321 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău prin reproducerea conţinutului pe care îl are, în mod obişnuit, o hotărâre judecătorească, respectiv parte introductivă, expunere şi dispozitiv, pentru ca în preambul să fie specificate - Dosarul nr. 6905/2005, România, Curtea de Apel Bacău, iar la final să fie inserate semnătura preşedintelui de complet şi a grefierului de şedinţă, precum şi o ştampilă a Curţii de Apel Bacău, cu menţiunea olografă „21 februarie 2006 - Definitivă şi irevocabilă", certificată print-o semnătură, care aşa cum au stabilit probele ştiinţifice îi aparţine inculpatei T.E.
Prin acţiunea de contrafacere s-a obţinut o hotărâre judecătorească falsă care prezintă aparent toate caracteristicile unui înscris oficial corespunzător, singura omisiune fiind cea privind componenţa completului de judecată, motiv pentru care a fost greu de depistat caracterul plăsmuit al acestei deciziei de către funcţionarul de la O.C.P.I. Vaslui care a întocmit încheierea de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiilor ce aparţineau bazei agricole Fălciu şi care de altfel avea o experienţă relativ redusă, fiind angajat de nici un an.
Chiar dacă înscrisul falsificat nu se aseamănă perfect cu hotărârea autentică, împrejurarea că acesta prin însuşirile sale creează impresia că este adevărat, deci susceptibil de a produce efecte juridice, este suficientă pentru a constata că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
De altfel, inculpata T.E. prin proriile-i menţiuni olografe făcute pe hotărârea confecţionată a urmărit să obţină intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor ce aparţineau bazei agricole Fălciu pe numele societăţii al cărei asociat unic şi administrator era, în lipsa înscrisului fals fiind imposibil de realizat acest fapt, în condiţiile în care actul de dare în plată încheiat între SC S.I. SRL şi SC C.C.V.S. SA, prin lichidator, nu fusese autentificat în instanţă.
Cu alte cuvinte inculpata a acţionat cu intenţie când a plăsmuit hotărârea judecătorească, urmărind obţinerea unui înscris fals întrucât dorea să-l întrebuinţeze în vederea intabulării dreptului de proprietate, sens în care a şi acţionat, prezentându-se împreună cu martorul G.F.I. la O.C.P.I. Vaslui unde a fost depusă cererea de intabulare la care a fost anexată decizia contrafăcută.
Având în vedere că autorul înscrisului falsificat l-a şi utilizat, Înalta Curte constată că în cauză sunt realizate şi elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals care intră în concurs infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, aşa cum corect au reţinut şi instanţele inferioare.
Hotărârile sunt supuse casării conform art. 385 pct. 17 C. proc. pen., când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Într-adevăr, în toate cazurile când se constată că prin infracţiune s-a produs o pagubă instanţa este obligată să ia măsuri pentru repararea prejudiciului, sens în care obligă inculpatul la plata despăgubirilor civile dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
În speţă, instanţele inferioare în mod corect au respins acţiunea civilă formulată de SC C.C.V.S. SA, prin lichidator judiciar, în condiţiile în care inculpata a fost condamnată doar pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, care sunt infracţiuni de pericol.
Singura infracţiune de rezultat pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este infracţiunea de înşelăciune pentru care s-a dat o soluţie de achitare, motiv pentru care eventualele acţiuni ale acesteia în urma cărora s-ar fi putut produce o pagubă în patrimoniul părţii civile nu se înscriu în sfera ilicitului penal ca să poată fi angajată răspunderea civilă delictuală în procesul penal.
În aceste condiţii nimic nu împiedică partea civilă să se adreseze instanţei civile în vederea recuperării prejudiciului, dacă bineînţeles se va constata că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile pentru fapta proprie.
De altfel, judecătorul fondului a restabilit situaţia anterioară conform art. 348 C. proc. pen., anulând înscrisul falsificat, singura măsură pe care o putea dispune în cauză dat fiind faptul că inculpata aşa cum s-a arătat deja a fost condamnată pentru infracţiuni de pericol şi nu pentru fapte producăroare de daune materiale.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate recursurile părţii civile SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. şi inculpatei T.E.
Având în vedere că recurentele se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte le va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC C.C.V.S. SA prin lichidator judiciar SC G.C. S.P.R.L. şi de inculpata T.E. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2269/2013. Penal → |
|---|
