ICCJ. Decizia nr. 2192/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2192/2013

Dosar nr. 7869/1/2012

Şedinţa publică din 20 iunie 2013

Asupra recursurilor de fată;

1. Prin sentinţa penală nr. 284 din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 7 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul 290/P/2009 din 14 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului H.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 06 aprilie 2009, inculpatul a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice împreună cu victima C.G., la diverse localuri din comuna Mitocu Dragomirnei. În jurul orelor 21:30 - 22:00, sus-numiţii au părăsit curtea barului denumit „L.C.", deplasându-se împreună spre intersecţia dintre D.J. 208 şi str. B. (fila 29); distanţa dintre cele două locaţii este de 130 m.

Înainte de a ajunge în respectiva intersecţie, datorită stării în care se afla, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe partea carosabilă a şoselei (filele 77, 97); inculpatul a ajutat victima să se ridice, apoi şi-au continuat deplasarea până în intersecţie, loc în care s-au despărţit, victima s-a deplasat pe str. B., cu intenţia de a ajunge Ia locuinţa sa, iar inculpatul s-a deplasat spre imobilul unde locuia, situat la aproximativ 58 m.

S-a reţinut că la momentul respectiv, în intersecţie, pe partea dreaptă a DJ 208U, se afla un grup format din martorii Ţ.D. (fila 76), C.T.D. (fila 79), C.M.S. (fila 82), B.M.R. (fila 91) ş.a., iar pe partea stângă a D.J. 208 se afla un alt grup format din martorii D.I.P. (fila 105), B.A.V. (fila 97) şi C.C. (fila 120) - toţi trei de etnie rromă. Cei trei tineri au sesizat căderea victimei anterior pe şosea precum şi starea avansată de ebrietate a inculpatului, şi este probabil ca aceştia să fi făcut anumite afirmaţii jignitoare la adresa inculpatului ori a victimei. Cu certitudine că aceste remarci au fost auzite de către inculpat -care a trecut la mică distanţă de grupul celor trei tineri rromi - şi probabil că a fost deranjat de cele spuse de martori; doar în acest mod se explică faptul că, observându-l pe martorul C.M.S., inculpatul i-a solicitat imperios să-i aducă un topor (filele 88, 91).

Întrucât martorul a refuzat solicitarea inculpatului, acesta s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu o toporişca, după care a revenit spre intersecţie, probabil cu intenţia de a-i agresa pe cei trei tineri rromi care, în opinia sa, anterior, l-ar fi jignit. Deplasarea inculpatului cu toporul în mână spre intersecţie a fost sesizată atât de grupul din care fac parte martorii C.M.S. şi B.M.R., cât şi de grupul celor trei tineri de etnie rromă. Cu privire la aceşti trei martori, s-a reţinut că aceştia, observând că inculpatul vine ameninţător către ei, înarmat, au luat-o la fugă spre barul „L.C." (fila 97 verso, 106, 122).

Datorită stării avansate de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, inculpatul nu a observat direcţia în care au fugit cei trei martori, ci a considerat că aceştia s-au deplasat pe str. B., spre satul Lipoveni. în timp ce se deplasa pe strada respectivă, inculpatul a observat silueta unei persoane pe imaş (filele 20, 21), nerecunoscând însă datorită întunericului că acea persoană este victima, astfel că s-a apropiat din spate de ea, aplicându-i mai multe lovituri cu toporul în zona capului.

Cercetările au stabilit că cei trei tineri rromi, după ce au fugit din intersecţie, au ajuns până aproape de barul „L.C.", după care au revenit spre aceeaşi intersecţie pentru a observa unde se află inculpatul. Din intersecţie cei trei martori s-au deplasat în continuare pe str. Bălţii şi au observat victima căzută pe imaş. S-a reţinut din depoziţiile martorilor că pe acelaşi imaş, la mică distanţă de locul comiterii faptei, au observat şi pe inculpat, care se deplasa în continuare, ameninţător, cu toporul în mână (filele 98, 110, 122).

La orele 22:19 martorul D.I.P. a apelat de la telefonul său Serviciul unic pentru urgenţe 112, solicitând prezenţa unei ambulanţe şi a poliţiştilor la faţa locului. La scurt timp după acest apel pe respectivul imaş au venit echipajele de urgenţă, care au transportat pe victimă la spital. S-a mai reţinut totodată din cercetări că în timp ce victimei îi era acordat primul ajutor, inculpatul a părăsit imaşul (cel mai probabil) prin grădinile locuitorilor din zonă, fiind observat de martorii oculari în timp ce se deplasa din direcţia în care se află barul „L.C.", prin intersecţie, spre domiciliul său, având în continuare în mână toporişca (filele 90, 94).

În pofida eforturilor depuse de personalul medical, victima a încetat din viaţă la data de 09 aprilie 2009.

Conform concluziilor medicului legist (filele 37 - 39) moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio - cerebral şi toracic, în opinia medicului legist, este vorba de două plăgi contuze epicraniene (una parieto -temporală stânga, relativ superficială, cealaltă occipitală dreapta, profundă, cu fractură cu înfundare circumscrisă ovalară subiacentă cu iradiere anterioară şi leziuni ale durei şi substanţei cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare şi hematom intracerebelos dreapta) şi o echimoză toracică cu fractură sternala subiacentă. Leziunea în legătură directă de cauzalitate cu decesul a fost cea cranio-duro-cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta, produsă prin lovire activă cu un corp contondent. Medicul legist a arătat că (întemeindu-şi opinia pe propriile constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiştii ridicate din gospodăria inculpatului), cel mai probabil respectiva toporişca a provocat leziunea tanatogeneratoare. La momentul internării victimei în spital, aceasta prezenta o alcoolemie de 2,85 gr %o.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu (filele 1, 2), proces verbal de cercetare la faţa locului, schiţe de orientare şi planşa fotografică aferentă (filele 3 - 29), raport de constatare medico-legală autopsie (filele 37 - 40), procese verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente (filele 42 - 46, 48 - 53, 57 - 69), raport constatare tehnico-ştiinţifică privind comportamentul simulat, referitor la martorul D.I.P. (f. 112 -119), corp delict - anexa 1, dovezi predare primire bunuri (filele 41, 47, 54, 56, 70), declaraţiile numitului C.G.I.; (filele 72 - 75), declaraţiile martorilor: Ţ.D. (filele 76 - 78), C.T.D. (fila 79) C.M.S. (filele 82 - 90), B.M.R. (filele 91 - 95), D.I.P. (filele 104-111), B.A.V. (filele 96 -102), C.C. (filele 120 -122), Ţ.l.P. (filele 123 - 125), B.S.T. (filele 126 - 128), R.V.E. (fila 129), O.V.M. (filele 130 -132), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 134), H.V. (filele 138 -140), coroborate cu declaraţiile inculpatului (filele 142, 149 -152, 161, 163 -165).

în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpatul H.P. (fila 29), părţile vătămate C.M.D. (fila 30), C.G.l. (fila 31), C.A.M. (fila 60), l.I.R. (fila 59) şi martorii Ţ.D. (fila 126), C.T.D. (fila 32) C.M.S. (fila 33), B.M.R. (fila 61), D.I.P. (fila 62), B.A.V. (fila 75), C.C. (fila 73), Ţ.l.P. (fila 90), B.S.T. (fila 89), R.V.E. (fila 110), O.V.M. (fila 111), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 142), H.V. (fila 127), O. (fostă R.) D. (fila 141), C.M. (fila 143) şi H.D. (fila 144).

Partea vătămate, prin declaraţiile date în faţa instanţei, au arătat că nu înţeleg să se constituie părţi civile în cauză, iar prin adresa din 17 iunie 2009 (fila 38 dos. fond) Spilaul Judeţean „Sf. loan cel Nou" Suceava s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 941,6 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale defunctului C.G.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa a reţinut că situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu este deplin dovedită:

În mod cert inculpatul şi victima au consumat împreună în seara incidentului băuturi alcoolice, fără a exista discuţii divergente între ei sau cu terţe persoane, şi s-au deplasat împreună către domiciliile lor, împrejurare în care victima a căzut (probabil din cauza consumului de alcool) iar inculpatul a ajutat-o să se ridice.

Această situaţie rezultă inclusiv din susţinerile inculpatului, cu menţiunea că acesta a arătat în mod constant că victima a căzut ca urmare a unei agresiuni la care ambii au fost supuşi. Această din urmă susţinere nu-şi găseşte suport în nici una dintre celelalte probe. Locul în care defunctul a căzut se afla în apropierea casei fam B. (în faţa căreia se jucau cu mingea martorii), într-o zonă iluminată. Nici unul dintre martorii audiaţi nu a indicat prezenţa unei alte persoane în apropierea inculpatului şi victimei în momentul în care aceasta a căzut, nu au auzit strigăte sau larmă şi nici nu au avut cunoştinţă despre desfăşurarea vreunui incident violent în comună în seara respectivă. De altfel, distanţa dintre locul în care se aflau martorii şi cel în care victima a căzut era de câteva zeci de metri (130 m era distanţa totală dintre bar şi intersecţie, conform cercetării la faţa locului, astfel că susţinerile inculpatului referitoare la o distanţă de 150 - 200 m nu pot fi reţinute), astfel că un incident de amploarea celui relatat de inculpat (lovirea de către 3-4 persoane) nu ar fi putut trece neobservat.

Din declaraţia martorului C.M.Ş., atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, rezultă că inculpatul i-a solicitat acestuia, ulterior despărţirii de victimă, să-i aducă un topor, împrejurare pe care martorul a relatat-o prietenilor săi. Din coroborarea declaraţiilor martorilor din intersecţie cu declaraţia inculpatului, rezultă că acesta a luat un topor de la domiciliu, cu intenţia de a-i găsi pe presupuşii agresori. Inculpatul a fost văzut având obiectul contondent în mână şi revenind către intersecţie, moment în care martorii D., C. şi B. s-au speriat şi au fugit către barul „la C." Aceasta rezultă atât din propriile lor declaraţii cât şi din declaraţia martorului C.M.S., iar din susţinerile aceloraşi, coroborate cu declaraţia martorului C.T.D., rezultă că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni.

Această din urmă afirmaţie, contrazice susţinerea inculpatului în sensul că s-ar fi deplasat iniţial către barul „la C.", pentru a identifica presupuşii agresori ce ar fi ieşit de pe o uliţă laterală, iar ulterior (întrucât nu i-a găsit) s-a deplasat către Lipoveni. Martorii au indicat în mod unanim că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni, la un interval de timp relativ redus după ce victima a plecat şi ea în aceeaşi direcţie.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor cu cele ale inculpatului, a rezultat că acesta a fost în mod constant în posesia toporului, din momentul în care a ieşit din curtea casei având obiectul asupra sa şi până în momentul în care a revenit la domiciliu, pe o rută ocolitoare, dinspre barul „la C." Prin declaraţiile date inculpatul nu a susţinut în nici un moment că în acest interval de timp ar fi fost implicat în vreo altercaţie sau că ar fi rămas în vreun moment fără topor.

Pe de altă parte, din analiza actelor medicale a rezultat că leziunea tanato - generatoare a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta (evidenţiată în foto 13 necropsie) şi care poate fi produsă prin lovire activă cu corp contondent, gen piatră, cărămidă, leat, par, bardă. De asemenea, s-a apreciat că este foarte probabil ca obiectul vulnerant să fi fost cordonul de pe suprafaţa mai mare de pe muchia toporului ridicat de la domiciliul inculpatului.

Coroborând actele medicale cu cele de anchetă, s-a constatat că în afara toporului inculpatului, în noaptea în care a avut loc agresiunea, au fost smulşi pari din gardul martorei O.D., aşa cum rezultă din declaraţia acesteia şi astfel cum au fost identificaţi şi fotografiaţi în cadrul cercetării la faţa locului, şi de asemenea în cadrul aceleiaşi cercetări a fost identificat un bolovan (foto 16) în apropierea locuinţei martorei O. La nici unul dintre aceste obiecte (procese - verbale de examinare criminalistică - filele 48-61 ds.u.p.) nu au fost identificate urme care să ateste că ar fi constituit obiectul vulnerant, însă parii şi bolovanul au fost ridicate şi fotografiate în apropierea locului săvârşirii faptei, fără ca vreo persoană să fi avut posibilitatea de a interveni pentru a şterge eventuale urme. Chiar martora Opariuc a declarat (fila 141 dos. fond) că aceştia nu prezentau urme de sânge, ceea ce se coroborează cu examinarea criminalistică.

De asemenea, martorii D., C. şi B., persoanele care au descoperit victima, au declarat în mod constant că s-au deplasat către Lipoveni la scurt timp după ce inculpatul a plecat cu toporul în această direcţie şi că în apropierea victimei l-au văzut pe inculpat care avea asupra sa toporul. Declaraţiile acestora se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori (în sensul că au plecat către Lipoveni după inculpat); singurul martor care a susţinut, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, că martorul D.I. a plecat către Lipoveni după victima şi înaintea inculpatului, este martora B. Această susţinere nu a putut fi reţinută întrucât probatoriul administrat concordă în sensul că martorii Darie, Cuţitar şi Burşescu nu s-au despărţit până la momentul în care D.I. a sunat la 112, iar pe de altă parte ceilalţi martori aflaţi în intersecţie (respectiv în aceeaşi poziţie cu martora B.) au indicat fie că nu au văzut pe nimeni trecând către Lipoveni între victimă şi inculpat (martora Ţ.), fie că martorii s-au deplasat către Lipoveni după inculpat (martorul C.).

Coroborând probatoriul administrat Tribunalul a concluzionat că probele indirecte converg în mod neechivoc către concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut oportunitatea şi mijloacele pentru a acţiona violent asupra victimei, cauzându-i moartea prin lovirile aplicate. Susţinerile inculpatului cu privire la modalitatea de desfăşurare a incidentului nu se coroborează cu probele administrate, în sensul că existenţa unui incident violent în care el şi victima ar fi fost agresaţi nu se confirmă, iar împrejurarea că s-a deplasat către Lipoveni după partea vătămată fără a avea cunoştinţă de circumstanţele în care a fost agresată şi fără a o vedea căzută (deşi martorii l-au identificat în apropierea acesteia) este de asemenea - prin raportare la celelalte probe -neverosimilă.

Pe de altă parte, deşi inculpatul şi apărătorul său au insinuat că adevăraţii autori ar fi persoane de etnie rromă, care ar crea în mod frecvent perturbări ale ordinii publice în comună, nu a fost de asemenea dovedită. Nu au fost indicate numele persoanelor vizate (deşi inculpatul a susţinut că şi-ar putea recunoaşte agresorii după fizionomie), iar apartenenţa la o anumită etnie nu poate înfrânge prezumţia de nevinovăţie şi nici obtura probatoriul administrat. Este de asemenea adevărat că acesta din urmă se fundamentează într-o măsură esenţială pe declaraţiile unor persoane aflate în apropierea vârstei majoratului, însă declaraţiile acestora concordă în marea majoritate a aspectelor esenţiale şi au fost în mare măsură constante pe parcursul procesului penal.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a fost de natură a elucida complet existenţa sau natura acestuia. Având însă în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul şi împrejurarea că martorii D., C. şi B., toţi de etnie rromă, se aflau în apropierea inculpatului şi a părţii vătămate în momentul iniţial al căderii, ipoteza avansată prin rechizitoriu de organul de urmărire penală (în sensul intenţiei inculpatului de a agresa martorii şi al survenirii unei confuzii a fost reţinut şi de către instanţă.

În drept, fapta inculpatului care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei Mitocu Dragomimei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă, de intensitate ridicată, cu un topor, asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de 09 aprilie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul acestei încadrări juridice nu au fost reţinute susţinerile apărării referitoare la existenţa unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită şi nici invocată anterior formulării concluziilor, iar pe de altă parte chiar existenţa unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanţul cauzal între acţiunea ilicită a inculpatului şi rezultatul produs. De asemenea, faţă de obiectul vulnerant folosit, zona lezată şi natura leziunilor existenţa intenţiei de a ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă este nefondată.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului. Tribunalul a reţinut că inculpatul este cunoscut ca o persoană integrată în societate, a avut o comportare corectă şi nu a fost anterior angrenat în conflicte sau sancţionat.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, având în vedere că moştenitorii lui C.G. nu s-au constituit parte civilă în cauză, tribunalul în baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel Nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

2. Prin Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins a respins ca nefondat apelul inculpatului H.P. împotriva sentinţei penale nr. 284 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului şi a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reafuzat o justă interpretare şi apreciere a probelor, stabilind în mod corect situaţia de fapt şi de drept, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i)) C. pen.

Au fost audiaţi martorii D.I.P., C.C., B.A.V., C.M., C.T.D., C.T., O.V., M.G. şi de asemenea a fost admisă proba privind efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală care să stabilească cauza decesului, obiectul cu care s-ar fi putut produce şi dacă traumatismele au fost produse de o singură persoană sau mai multe persoane.

După administrarea probatoriului instanţa a stabilit în mod indubitabil că inculpatul este autorul faptei, care a avut drept rezultat decesul victimei C.G.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie şi nu a scăpat, din greşeală, toporul în cazul victimei, încadrarea corectă dată faptei fiind cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i)) C. pen.

Instanţa de prim control judiciar a constiderat că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.P., criticând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, art. 385⁸ pct. 17 şi art. 385⁸ pct. 14 C. proc. pen.

3. Prin Decizia penală nr. 3187 din 16 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de inculpatul H.P., s-a casat în totalitate Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava şi s-a trimis cauza spre rejudecare, cu menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei probe esenţiale, suplimentul la expertiză medico-legală efectuat în apel, urmând ca în rejudecare instanţa de prim control judiciar să verifice apărările inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, să clarifice toate contradicţiile existente între probatoriul administrat şi să arate motivat care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea şi care au fost înlăturate.

Reinvestîtă cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul H.P., Curtea a dispus reaudierea tuturor martorilor din lucrări audiaţi în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, în faţa instanţei de fond şi apel în primul ciclu procesual.

4. Prin Decizia penală nr. 47 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava a fost pentru a doua oară respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.P. împotriva sentinţei penale nr. 284 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la zi, iar conform art. 383 alin. (11), art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a readministrat tot probatoriul testimonial efectuat în cauză, respectiv a reaudiat martorii C.T.D., C.M.S., B.M.R., D.I.P., B.V., C.C., Ţ.l.P., Ţ.D., B.S.T., R.V.E., O.V., M.G.S., B.D.D., ajungând în final la aceeaşi soluţie vizând existenţa faptei şi săvârşirea ei cu vinovăţie de către inculpat.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P., iar prin Decizia penală nr. 4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, acesta a fost admis, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Suceava, cu menţinerea stării de arest a inculpatului.

În motivarea deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, se arată că instanţa de apel nu a valorificat declaraţiile martorilor, în sensul de a le reţine pe cele care corespund adevărului şi a le înlătura motivat pe celelalte, nu a lămurit contradicţiile existente în declaraţiile martorilor, a omis să efectueze confruntări, să-l audieze pe martorul C.T., a omis să se pronunţe pe declaraţiile martorilor B.M., Ţ.D., a omis să analizeze apărarea inculpatului privind posibilitatea decesului victimei ca urmare a căderii accidentale. S-a arătat că se impune reaudierea martorului C.T. şi eventuala lui confruntare cu inculpatul H.P., reaudierea martorilor B.M., C.M.S., C.C. şi I.D.P., eventuala lor confruntare, raportarea declaraţiilor,artorilor la conţinutul raportului de expertiză medico-legală, eventuala apreciere a instanţei cu privire la necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale.

6. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 872/39/2010 şi ţinând cont de îndrumările instanţei superioare, a fost audiat inculpatul, martorul C.T. (fila 81), procese verbale de confruntare între acest martor şi inculpat (fila 182), audiaţi martorii C.C., D.I.P. şi C.M. (fila 121), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. şi C.C. (fila 123), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. şi inculpatul H.P. (fila 150), audiată martora Ţ.D. (fila 152), proces verbal de confruntare între H.P. şi martora Ţ.D. (fila 153), proces verbal de confruntare între martorii D.I.P. şi Ţ.D. (fila 165), proces verbal confruntare între martorul C.C. şi Ţ.D. (fila 156), proces verbal de confruntare între martorul C.C. şi inculpat (fila 158), s-a obţinut avizul I.N.M.L. „M.M.", C.S.M.L., care a aprobat avizul Comisiei de Avizare de pe lângă I.M.L laşi din 04 martie 2010, cu menţiunea că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205), audiat martorul C.T.D. (fila 215), proces verbal de confruntare a acestui martor cu inculpatul (fila 218) şi cu martorul D.l.P. (fila 222), audiaţi martorii Ţ.l.P., B.S. (filele 225, 227), audiat martorul B.V.A. (fila 245), proces verbal de confruntare între martorul B.V.A. şi inculpat (fila 241). Martora B.M.R., cu toate diligentele depuse de instanţă nu a putut fi reaudiată, fiind plecată în Italia, motiv pentru care la termenul de judecată din 19 septembrie 2012, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus citirea depoziţiei dată de aceasta în cursul urmăririi penale (fila 228).

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 01 februarie 2012 prezenta instanţă de apel a dispus în baza art. 139 alin. (1), 35 rap. la art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H.P. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. soluţie ce a rămas definitivă prin respingerea recursului procurorului.

Prin Decizia penală nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secția penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.P., desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 284 din 04 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, şi în rejudecare:

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului H.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.P., durata arestării preventive a acestuia, de la data de 04 noiembrie 2009, la data de 10 februarie 2012.

S-a menţinut măsura obligării inculpatului H.P. de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea din data de 01 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 872/39/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Examinând probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin prisma recomandărilor instanţei de control judiciar, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptei săvârşite de către inculpat, motiv pentru care nu o va mai reitera.

Criticile făcute de inculpatul apelant se dovedesc a fi neîntemeiate, mai puţin cea referitoare la greşita individualizare a pedepsei.

Cum în prezenta fază a judecării apelului, mulţi dintre martori au arătat că datorită trecerii timpului, în prezent nu-şi mai amintesc ce au declarat iniţial, că eventualele contradicţii se datorează duratei de timp îndelungate scurse de la data faptei, dar că-şi menţin declaraţiile date la urmărirea penală unde au relatat adevărul, instanţa de apel va acorda prioritate acestor declaraţii, care de altfel au fost date fie chiar a doua zi după faptă, fie la un interval de timp foarte scurt, când memoria şi amintirile martorilor şi părţilor erau încă proaspete - ceea ce presupune o mai mare exactitate, constatând că ele se coroborează cu marea majoritate a celor susţinute în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cu alte probe incriminatoare.

Astfel, în cursul urmăririi penale se constată că au fost audiaţi:

- martora Ţ.D. (filele 76-78 d.u. audiată la Parchet la data de 07 aprilie 2009, decichiar a doua zi după faptă), care în esenţă declară că i-a văzut pe inculpat şi victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate şi nu se certau; că victima a căzut, iar inculpatul H. a ajutat-o să se ridice, că şi-au continuat drumul, iar la intersecţie s-au despărţit, inculpatul mergând înainte spre casa lui, iar victima la stânga spre Lipoveni; că apoi l-a văzut pe inculpat venind de acasă cu o toporişca în mână, era desculţ, îmbrăcat cu un tricou deschis la culoare (alb), pantalon Închis (albastru), si a mers spre Lipoveni, direcţie în care mersese cu câteva minute şi victima C.G.. Afirmă martora că nu a văzut alte persoane trecând spre Lipoveni sau venind dispre Lipoveni. Abia când victima şi cadrele medicale erau în salvare, l-a văzut pe inculpatul H. că venea dinspre Lipoveni şi mergea spre casa lui, şi era tot desculţ cu toporişca în mână.

De menţionat că martora Ţ.D. a fost audiată chiar a doua zi după comiterea faptei şi în prezenta unui referent.

- Martorul C.T.D. (audiat şi el la Parchet pe 07 aprilie 2009, deci a doua zi după faptă) relatează şi el aceleaşi împrejurări ca şi martora Ţ.D. Martorul afirmă că i-a văzut pe inculpat şi victimă venind pe drum beţi, că nu se certau, că victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, după care şi-au continuat drumul; că s-au despărţit în intersecţie, fiecare mergând spre casa lui, că după 5 minute inculpatul a revenit în intersecţie cu un obiect în mână ce părea a fi o toporişca şi că inculpatul s-a deplasat spre Lipoveni. Relatează martorul că după 15 minute de la trecerea inculpatului spre Lipoveni, a mers spre Lipoveni şi martorul D.I., care s-a întors şi a spus copiilor că l-a văzut pe C.G. căzut pe imaş. Afirmă martorul că nu a văzut alte persoane mergând spre sau venind dinspre Lipoveni.

- Martorul C.M.S. (filele 82-90, declaraţie dată la 07 aprilie 2009), declară că la momentul respectiv, strada era luminată, că inculpatul şi victima veneau pe stradă fiind în stare de ebrietate, la intersecţie s-au despărţit, inculpatul mergând spre casa lui, iar victima a luat-o la stânga spre Lipoveni; că după aceasta inculpatul a venit în intersecţie cu un topor în mână, a mers spre barul „La Culiman", s-a oprit uitându-se după ceva anume, după care s-a întors din drum, a revenit în intersecţie (cea în care anterior se despărţise de victimă) şi a luat-o spre stânga, spre imaş, exact drumul pe care-l urmase anterior C.G. Zice că după ce inculpatul a luat-o spre imaş, cei trei tineri romi au revenit în intersecţie şi au mers şi ei pe direcţia în care a mers inculpatul H. După puţinjimp cei 3 tineri romi au revenit şi le-au spus că pe imaş este căzut C.G., este lovit la cap şi plin de sânge. Martorul afirmă că a plecat şi el spre locul indicat, l-a văzut pe C.G. care se mişca şi zicea ceva neinteligibil.

În suplimentul de declaraţie, acelaşi martor C.M.S. declară că nu a auzit ca cei trei tineri romi să spună ceva la adresa Iui H.; că inculpatul l-a chemat şi i-a cerut să-i dea un topor, fără însă să-i spună pentru ce anume îi trebuie; că atunci când inculpatul a revenit cu toporul în intersecţie, cei 3 tineri rromi au fugit spre barul SC „I.V." SRL, („La C."), inculpatul a mers pe aceeaşi direcţie, dar la jumătatea distantei s-a întors, a revenit în intersecţie şi a luat-o spre stânga pe direcţia în care anterior o luase victima. Afirmă martorul că nu a văzut nicio persoană care să meargă spre imas sau să vină dinspre imas. După ce inculpatul H. a revenit din curtea lui cu toporul în mână, cei trei tineri romi, probabil de frică au rupt nişte pari din gard şi cu ei în mână au fugit în vale spre bar. După ce inculpatul H. a plecat spre imaş, cei 3 rromi au revenit în intersecţie, dar zice martorul că nu i-a mai văzut să aibă pari în mână. Mai declară martorul că în timp ce poliţiştii se aflau pe imaş, iar el martorul se deplasa spre casa lui, l-a observat pe inculpatul H. că venea cu toporul în mână pe şosea, dinspre barul SC „I.V." SRL, a trecut de intersecţie şi se îndrepta spre locuinţa sa.

De menţionat este şi precizarea martorului că se cunoştea cu inculpatul, erau în relaţii bune deoarece au lucrat împreună, astfel încât este exclusă orice confuzie.

- Martora B.M.R. (filele 91-95 d.u. audiată la Parchet în 14 aprilie 2009), arată că inculpatul şi victima veneau pe drum în stare de ebrietate, că la un moment dat s-au despărţit, fiecare mergând în direcţia casei sale, că nu a auzit ca cei 3 tineri romi să spună ceva inculpatului H.; că inculpatul i-a cerut martorului C. un topor, dar nu i-a spus ce vrea să facă cu el; că inculpatul după despărţirea de victimă şi-a continuat drumul spre casă, dar după puţin timp I-a văzut ieşind din curte cu un topor în mână şi că a plecat pe aceeaşi direcţie pe care anterior a plecat C.G. Când cei 3 tineri rromi l-au văzut pe inculpatul H. cu toporul în mână, a văzut cum aceştia au rupt o scândură din gard şi au plecat spre Lipoveni. Afirmă martora că martorii C. şi C.D. au mers şi ei pe imaş, iar când s-au întors Ie-a spus că victima este căzută, a mers şi ea pe imaş, a văzut victima, dar nu s-a putut apropia deoarece acolo era deja venită ambulanţa. Cât timp pe imaş erau poliţiştii şi ambulanţa, B.M. arată că I-a văzut pe inculpat care venea dinspre barul „La C.", pe şosea singur, avea toporul în mână, era desculţ, era îmbrăcat cu pantaloni şi bluză cu mâneci lungi de culoare închisă, mergea cu pas normal spre locuinţa lui.

Cu privire la declaraţia acestei martore, prezenta instanţă de apel constată că cea mai mare parte se coroborează cu declaraţiile acuzatoare ale celorlalţi martori, inclusiv sub aspectul că în momentul când pe imaş se aflau poliţiştii şi salvarea, inculpatul H. venea pe şosea dinspre barul „La C.", cu toporul în mână, mergea spre locuinţa sa, ceea ce dovedeşte că după comiterea faptei, pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a revenit la locuinţa sa pe o rută ocolitoare, trecând prin grădinile altor cetăţeni şi nu pe drumul direct pe care iniţial mersese victima şi apoi el.

În plus, din moment ce poliţia şi salvarea erau deja venite pe imaş, inculpatul nu avea de ce să-i mai fie frică, astfel încât nu poate fi primită apărarea acestuia că a revenit de pe imaş la domiciliu pe căi ocolite deoarece i-a fost frică, cu atât mai mult cu cât avea toporul în mână.

Este adevărat că B.M.R. este singura martoră care audiată şi ulterior (la cercetarea judecătorească în primă instanţă, la judecarea primelor apeluri), declară că ordinea în care s-a mers spre Lipoveni este victima C.G., cei 3 tineri rromi şi apoi inculpatul. Se constată însă că din restul probatoriului administrat niciunul dintre ceilalţi martori nu au susţinut această variantă, ci au declarat în totalitate că după victimă, pe acelaşi drum spre Lipoveni a mers inculpatul şi abia apoi cei 3 tineri rromi.

Ca urmare, cum această afirmaţie a martorei B.M. nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, instanţa nu o va reţine.

Oricum, în cauză nu există probe din care să rezulte că cei 3 tineri romi l-ar fi lovit cu leaturile rupte din gard pe C.G.. Dimpotrivă, din declaraţiile martorilor C.M.S., B.A.V., D.I., O.D. (care zice că i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, doi pari, dar care nu aveau sânge pe ei şi ie-a montat a doua zi la loc), rezultă că după ce au văzut că inculpatul H. nu vine după ei, ci merge pe direcţia spre Lipoveni, direcţie pe care anterior mersese şi victima, cei 3 tineri rromi au revenit în intersecţia în care se jucau copii, dar că nu mai aveau leaturile în mână, ceea ce duce la concluzia că atunci când aceştia au descoperit victima pe imaş, ei nu aveau nimic în mână.

- Martorul B.A.V. (filele 96, 97-101 d.u., face parte din grupul celor 3 tineri de etnie rromă, audiat şi el la 07 aprilie 2009), declară că a văzut pe inculpat şi victimă cum veneau pe drum în stare de ebrietate, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că după ce şi-au continuat drumul s-au despărţit în intersecţie, după despărţire l-a văzut pe inculpatul H. că a ieşit din curtea casei sale cu un topor în mână, că ulterior mergând şi el spre casă l-a văzut pe C.G. întins pe imaş, pe o parte şi din spatele capului îi curgea sânge, că tot în acest moment la circa 100 m l-a văzut pe inculpatul H. care se plimba cu un topor în mână. în suplimentul de declaraţie, martorul Burescu declară că nici el şi nici ceilalţi doi tineri romi nu au spus nimic inculpatului sau victimei, că atunci când a ieşit în intersecţie cu toporul în mână, ei cei 3 tineri rromi au fugit spre bar, dar cum inculpatul a pornit spre imaş, ei au revenit în intersecţie, că văzându-l pe inculpatul H. pe imaş cu toporul în mână, au revenit în intersecţie de unde au rupt pari dintr-un gard, deoarece au crezut că inculpatul o să-i atace; că ei cei 3 tineri rromi nu au lovit pe nimeni şi ulterior au aruncat parii în şanţ, că nu l-a văzut pe inculpat pe unde a plecat de pe imaş, dar pe lângă ei nu a trecut.

- Martorul D.I.P. (filele 104-110 d.u, face parte din grupul celor 3 tineri rromi şi a fost audiat a doua zi după faptă, adică pe 07 aprilie 2009), declară şi el că la data critică i-a văzut pe inculpat şu victimă venind în stare de ebrietate pe drum, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, nu i-a auzit să se certe; că după ce s-au despărţit în intersecţie, la un moment dat din curtea casei sale a ieşit inculpatul H. cu un topor în mâna dreaptă pe care-l ţinea lângă picior, că inculpatul avea pe el un tricou cu mâneci scurte, că l-au văzut pe inculpat venind cu toporul spre ei, s-au speriat şi au fugit spre barul „La C.", unde s-au oprit şi când s-au uitat în spate au văzut că inculpatul nu a venit după ei, astfel că şi-au dat seama că a luat-o spre Lipoveni.

Susţine martorul că s-au întors în intersecţie şi au plecat şi ei spre Lipoveni, afară era lumină de la un bec, au văzut pe imaş o persoană căzută lângă gard, s-au apropiat şi au văzut că era C.G., care avea o rană la cap, din care curgea sânge.

Tot atunci, arată martorul că l-a văzut pe inculpatul H. pe imaş, la cea. 100 m. având toporul în mână, că şi inculpatul i-a văzut, s-a îndreptat spre ei, moment în care cei 3 tineri rromi au fugit înapoi în intersecţie, unde D.I. a dat telefon la 112.

Susţine martorul că nu ştie pe unde a plecat inculpatul H. de pe imaş, că nu-l cunoaşte pe inculpat şi nici nu a avut incidente cu el.

În suplimentul de declaraţie (fila 109), martorul D.I. declară că nici el şi nici ceilalţi doi prieteni ai săi nu au spus absolut nimic inculpatului sau victimei, că după ce l-au văzut pe inculpatul H. ieşind din curtea sa cu toporul în mână, au rupt nişte scânduri dintr-un gard pentru a se apăra, dar nu au lovit victima.

- În cursul urmăririi penale martorul D.I.P. a fost de acord să fie testat cu aparatul poligraf (filele 111-117 d.u.). Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, la întrebările nr. 4 şi nr. 7, relevante în cauză (nr. 4 - ai văzut cine l-a lovit pe C.G. cu toporul? Răspuns: Nu; Nr. 7 - Ai fost de faţă când a fost lovit C.G. în 6 aprilie? Răspuns: Nu). Nu au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat - subiectul a fost sincer.

- Martorul C.C. (filele 120-122 d.u. face parte din grupul celor 3 tineri rromi, audiat şi el tot pe 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat şi victimă venind în stare de ebrietate pe drum, că victima a căzut, dar s-a ridicat continuându-şi drumul, că după ce s-au despărţit, inculpatul H. a revenit în intersecţie cu un topor în mână, fiind îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, că văzându-l s-au speriat şi au fugit spre vale (spre barul „La C."), dar inculpatul a luat-o spre Lipoveni; că s-au întors în intersecţie şi apoi au pornit spre Lipoveni, unde pe imaş, sub un gard l-au găsit pe C.G. căzut, îi curgea sânge din cap, că în acest moment la o distanţă de circa 100 m. era inculpatul H. cu toporul în mână, că s-au speriat şi au fugit înapoi în ntersecţie. Cu referire la inculpat, martorul Cuţitar arată că nu a avut niciodată de-a face cu inculpatul, dar a auzit că e o persoană violentă şi nimeni nu vrea să aibă de a face cu acesta.

- Martorul Ţ.l. (filele 123-125, audiat la 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat şi victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate, nu se certau, victima a căzut cu capul de asfalt, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că aceştia au mers câţiva metri împreună, iar la intersecţie s-au despărţit, fiecare mergând spre casa lui. După despărţirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă şi nu mai ştie ce s-a întâmplat.

- Martorul B.S. (filele 126, 127 d.u., audiat la 07 aprilie 2009) arată că este vecin cu inculpatul H., dar el şi cu bunica lui evită să se întâlnească sau să discute cu „vecinii noştri"; că i-a văzut pe inculpat şi victimă venind pe drum, în stare de beţie, nu a văzut momentul când C. a căzut, dar I-a văzut pe inculpatul H. cum I-a ajutat să se ridice; că au mai mers o bucată de drum împreună, iar la intersecţie s-au despărţit, victima a mers spre Lipoveni, iar inculpatul „spre casa lui; că în acea intersecţie exista un bec de iluminat public, iar drumul era bine luminat. După despărţirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă, la un moment dat a auzit salvarea, a ieşit din nou afară unde copiii i-au spus că victima C.G. a fost lovit de cineva şi era căzut în iarbă. A vrut şi el să se uite, dar şeful de post nu l-a lăsat, a văzut însă victima mergând spre salvare, pe picioarele sale, sprijinit de două cadre medicale. După ce salvarea şi poliţia au plecat, martorul declară că a mers şi el acasă.

Declaraţiile martorilor R.V.E., M.G., B.D.D. şi O.V. (filele 128, 133, 134, 130-132), nu prezintă relevanţă directă, ele fiind importante doar sub aspectul că aceştia martori au văzut cum anterior comiterii faptei, victima şi inculpatul consumau împreună băuturi alcoolice, fără a avea discuţii contradictorii, martorul O.V.M. consumând şi el o bere la aceeaşi masă cu inculpatul şi victima C.

- Martorul H.V. (filele 138-140 d.u., este fratele inculpatului şi a fost audiat la Parchet la data de 28 aprilie 2009), declară că în ziua de 10 aprilie 2009 a mers la arestul I.P.J. Suceava unde a vorbit cu inculpatul, care i-a spus" am fost beat. Nu-mi amintesc nimic", că după ce a ieşit din barul „La C." un grup de 3 persoane i-au lovit şi că după ce a fost lovit nu-şi mai aminteşte nimic"; că oricum el (adică inculpatul H.) nu a făcut nimic victimei.

Această declaraţie prezintă relevanţă în cauză deoarece ea scoate în evidenţă poziţia procesuală oscilantă a inculpatului, care dacă la urmărirea penală a relatat fratelui său, dar a dat şi declaraţii în nume propriu în care susţine că fiind în stare de ebrietate nu-şi mai aduce aminte nimic din ceea ce a făcut după ce a plecat de la barul „La C.", ulterior în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul prezintă unele amănunte, ba chiar afirmă că niciodată nu i s-a întâmplat să nu-şi aducă aminte ce a făcut după ce a consumat băuturi alcoolice.

- Raportul din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul principal C.T. (fila 141 d.u.)în care se arată că în data de 07 aprilie 2009 agentul a vorbit cu inculpatul H., care i-a spus „Nu l-am lovit cu pumnii", că I-a lăsat pe C.G. pe poteca din zona islazului comunal, întins pe sol; dar că el nu i-a făcut nimic. Apoi zice martorul că inculpatul a făcut o pauză şi i-a spus că nu mai doreşte să spună nimic, deoarece el este nevinovat.

Chiar dacă potrivit ordonanţei de reţinere şi încheierii de arestare (filele 153-155 d.u.) inculpatul H.P. a fost reţinut şi apoi arestat în continuare începând cu data de 07 aprilie 2009, orele 16:00, din conţinutul raportului întocmit de agentul principal C.T. reiese că discuţia dintre acesta şi inculpat a avut loc pe data de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 13:00, la sediul Postului de Poliţie Mitocul Dragomirnei.

Nu are relevanţă în cauză ora trecută în ordonanţa de reţinere a inculpatului şi nici împrejurarea că acesta nu a participat la cercetarea la faţa locului, din moment ce din conţinutul acestui proces verbal reiese faptul că cercetarea la faţa locului a avut loc în data de 07 aprilie 2009, între orele 9:30 şi 12:45, că în cadrul acestei cercetări la sediul postului de poliţie au fost efectuate fotografii judiciare asupra numitului H.P. (filele 3-5 d.u.).

Având în vedere şi faptul că respectivele fotografii judiciare ale inculpatului se află Ia dosarul de urmărire penală, concluzia nu poate fi decât aceea că în dimineaţa zilei de 07 aprilie 2009, inculpatul a fost condus la sediul Postului de Poliţie Mitocul - Dragomirnei unde chiar dacă nu a participat în mod efectiv la cercetarea la faţa locului i s-au făcut fotografii judiciare şi în aceste împrejurări a avut loc şi discuţia cu agentul C.T. (care de altfel nu precizează o oră foarte exactă, ci spune „în jurul orelor 13:00").

Apoi, prezenta instanţă de apel constată că în conţinutul raportului din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul C.T., nu se afirmă că victima C.G. ar fi decedat si nici faptul că la momentul discuţiei inculpatul ar fi fost deja reţinut. Se menţionează cu privire la acest aspect doar că discuţia a avut Ioc la sediul Postului de poliţie în timp ce se efectuau cercetări cu privire la agresiunea fizică a numitului C.G. (a se vedea raportul-fila 141 d.u.).

De altfel, martorul C.T. a fost reaudiat şi în prezenta fază a rejudecării apelului, a fost confruntat cu inculpatul H.P., martorul menţinându-şi în totalitate afirmaţiile făcute în raport, în sensul că inculpatul a recunoscut că a lovit victima, dar nu cu pumnii. însăşi inculpatul în cadrul confruntării, nu a negat că a avut o discuţie cu agentul C.T., ci a negat doar conţinutul discuţiei, respectiv că ar fi recunoscut faţă de acesta că ar fi agresat victima.

- Procesul verbal din data.de 07 aprilie 2009, orele 10:50 (fila 142 d.u.), în care organele de poliţie consemnează că inculpatul H.P. a susţinut că nu doreşte să facă vreo declaraţie referitoare la agresarea victimei C.G., că inculpatul nu a motivat în niciun fel refuzul său şi că a refuzat să semneze procesul verbal.

- Procesul verbal de constatare din data de 07 aprilie 2009 (fila 55 vol.1 d.u.), din conţinutul căruia reiese că organele de poliţie s-au prezentat la locuinţa inculpatului, unde i-a găsit pe mama şi fratele acestuia, iar H.D. a arătat o vană din tablă în care din proprie iniţiativă a pus la spălat, turnând apă şi detergent, hainele purtate de inculpat cu o zi înainte, respectiv un tricou cu mâneci scurte, de culoare verde, un pulover la baza gâtului, o pereche de pantaloni de culoare neagră şi a predat organelor de anchetă şi o toporişca ce a fost găsită înfiptă într-un trunchi de lemn.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuate de către instanţa de fond, martorii C.M.S., B.M., D.I., B.A.V., C.C., B.S., Ţ.l.P., etc. şi-au menţinut în general afirmaţiile încriminatoare făcute la adresa inculpatului.

Prima instanţă l-a audiat şi pe martorul H.V. (fila 127 dos. fond, fratele inculpatului), care a declarat că atunci când era inculpatul în arest, acesta i-a spus că el şi victima au fost atacaţi de persoane necunoscute pe drumul dintre barul „La C." şi intersecţie, că vorbind cu mama lui a înţeles că inculpatul nu i-a cerut acesteia să-i spele hainele, ci a făcut-o din proprie iniţiativă.

- Martora H.D. (fila 144 d.fond, mama inculpatului), declară în esenţă că inculpatul nu i-a cerut nimic şi din proprie iniţiativă a pus la spălat hainele acestuia.

Or, prezenta instanţă de apel având în vedere gradul de rudenie foarte apropiat al celor doi martori cu inculpatul (fratele şi mama acestuia), are mari rezerve în ce priveşte credibilitatea acestora. De altfel se constată că în contra declaraţiilor a multor martori şi chiar a susţinerilor inculpatului care recunoaşte că după despărţirea de victimă a ieşit din nou în stradă cu toporul în mână pentru a se răzbuna, martora H.D. declară că în seara de 06 aprilie 2009, când ea a venit la domiciliu, inculpatul nu era acasă, dar a venit în scurt timp, fără a avea vreun topor, a întrebat-o ce mai face, după care inculpatul s-a dus la culcare. Mai declară martora că „nu era posibil ca inculpatul să fi ieşit, iar eu să nu fi ştiut".

Or, instanţa de apel constată că probatoriul administrat a dovedit cu certitudine că inculpatul a revenit în stradă având un topor în mână, fapt recunoscut şi de către el.

- Martora O.D. (fila 141 dos. fond) declară că în data faptei i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, s-au smuls doi pari, dar a doua zi Ie-a găsit şi Ie-a bătut la loc. Martora mai susţine că pe scânduri nu erau urme de sânge, că a auzit scandal, dar crede că se auzea dinspre şoseaua asfaltată şi nu dinspre imaş. Lipsa urmelor de sânge pe aceste obiecte este confirmată şi de examinările criminalistice care au ajuns la aceeaşi concluzie.

În cursul prezentei rejudecări a apelului declarat de inculpat, au fost audiaţi:

- Martorul C.T. (fila 81 d.u. apel) care a arătat că-şi menţine cele arătate în raportul din 08 aprilie 2009, că în discuţia ce a avut-o cu inculpatul acesta i-a spus că l-a lovit pe C.G., dar nu a vrut să-i dea alte amănunte. Şi în cadrul confruntării cu inculpatul, martorul C.T. declară că este sigur că inculpatul i-a spus că a lovit victima, dar nu a precizat amănunte. În cadrul confruntării inculpatul a recunoscut că a avut o discuţie cu agentul C.T., dar a negat că i-ar fi spus că a lovit pe C.G. (fila 82 d. apel).

- Martorul C.C. (fila 118 d. apel) - care, fără a mai relata în amănunt susţinerile acestuia, declară din nou că a văzut pe inculpat şi victimă cum veneau în stare de beţie pe drum, iar la intersecţie s-au despărţit; că atunci când el cu D.I. şi cu B. s-au întors de la magazin, au găsit victima lovită pe imaş, iar martorul D.I. a dat telefon la salvare. Spre deosebire de cele susţinute la urmărirea penală (unde a spus că l-a văzut pe inculpat ieşind cu un topor în mână şi că a mers spre Lipoveni, acum martorul declară că nu mai reţine dacă l-a văzut pe inculpat mergând pre Lipoveni şi nu mai reţine dacă avea ceva în mână.

Totuşi instanţa de apel constată că la începutul reaudierii acestui martor, acesta a declarat că îşi menţine declaraţiile date (inclusiv cele de la urmărire) deoarece corespund adevărului, astfel încât eventualele neconcordanţe din prezent nu pot fi explicate decât prin trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data faptei (peste 3 ani), ceea ce a slăbit memoria martorului, cât şi datorită unei reduse instrucţii şcolare.

- Martorul D.I.P. (fila 120 d. apel) relatează din nou cum inculpatul şi victima veneau împreună pe drum, că după ce s-au despărţit inculpatul a revenit cu un topor în mână; că atunci când au găsit victima, inculpatul era la o distanţă de 50 metri de victimă, se plimba pe toloacă cu bărdiţa în mână, după care inculpatul a plecat spre Lipoveni.

Susţine acum martorul că nu a văzut pe nimeni rupând leaturi din gard, dar cum probatoriul nu confirmă că cei trei tineri de etnie rromă au folosit leaturile la lovirea victimei, instanţa consideră că aceştia nu mai recunosc că au rupt leaturile pentru a se apăra în ipoteza că inculpatul beat fiind i-ar fi atacat cu toporul, de teamă să nu fie cumva ei acuzaţi.

De precizat că şi acest martor la începutul acestei declaraţii arată că-şi menţine declaraţiile anterioare care corespund adevărului şi că în momentul de faţă nu-şi mai aminteşte nimic din ceea ce a declarat până acum.

În confruntarea ce a avut loc între martorul I.D. şi C.C. (fila 123 d. apel), primul reafirmă că inculpatul a revenit în stradă cu un topor în mână; în timp ce martorul Cuţitar susţine că inculpatul avea ceva în mână dar nu poate preciza dacă era topor, sapă, etc; ambii martori răspund că şi-au dat seama că este inculpatul H., deoarece locul unde era acesta era bine iluminat, ca şi locul unde se aflau ei şi copii la joacă.

- Martorul C.M. (fila 121 d. apel) declară din nou cum inculpatul şi victima veneau pe drum împreună, în stare de ebrietate, victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; au mai mers împreună parte din drum după care la intersecţie s-au despărţit; după despărţire la circa 10 minute inculpatul a venit cu ceva în mână, topor sau bărdită si a mers spre Lipoveni: nu a auzit nicio ceartă şi că după 10, 20, 30 minute pe aceiaşi direcţie spre Lipoveni au mers si cei trei tineri de etnie rromă.

Audiat din nou martorul D.I. (fila 148 dos. apel), deşi chiar de la început arată că-şi menţine declaraţiile de până acum deoarece corespund adevărului, dar că în prezent nu-şi mai aduce aminte ce a declarat, spre deosebire de declaraţiile anterioare acum martorul afirmă printre altele că nu-şi mai aminteşte dacă l-a văzut pe inculpat cu o bărdită asupra lui, că atunci când a venit salvarea nu l-a văzut pe inculpatul H. în apropiere.

Or, având în vedere că până la momentul de faţă, martorul D.I. a declarat de mai multe ori, în mod constant că l-a văzut pe inculpat revenind în stradă cu toporul în mână, că l-a văzut pe imaş cu bărdiţa în mână şi atunci când a venit salvarea, ţinând cont şi de multitudinea de depoziţii ale altor martori făcute în acelaşi sens (chiar inculpatul recunoaşte că a ieşit în drum cu toporul, că pe imaş a găsit victima, iar el de frică s-a întors la domiciliu pe căi ocolite), instanţa nu poate reţine aceste ultime afirmaţii ale martorului D.I., motivat şi de eventualele presiune exercitate de către inculpat.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre martorul D.I. şi inculpat (fila 150 d. apel), reiese că acesta din urmă a recunoscut că a revenit în stradă cu un topor în mână pentru a se răzbuna; inculpatul susţine că după ce a ieşit din barul „La C." el şi victima au fost bătuţi de 3-4 bărbaţi cu pumnii, în schimb martorul nu ştie nimic despre acest fapt; martorul nu-şi aduce aminte cu ce era îmbrăcat inculpatul; locul unde a avut loc incidentul era parţial luminat, nu se putea vedea prea bine -declară ambii; martorul susţine că nu auzit pe nimeni să rupă leaturi din gard, că el nu a rupt, în timp ce inculpatul susţin e că a auzit rupându-se leaturi dar nu ştie de către cine; nici inculpatul şi nici martorul nu pot preciza cu exactitate cine a mers pe drum imediat după victimă.

- Martora Ţ.D. (fila 152 d. apel) reiterează din nou cum inculpatul şi victima veneau împreună pe drum, victima a căzut cu capul de ciment, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; că şi-au continuat drumul după care s-au despărţit la intersecţie; nu-şi mai aduce aminte martora dacă inculpatul H. avea un topor în mână şi că nu a auzit să fie rupte leaturi din gard; că nu a auzit că inculpatul şi victima să fi fost lovite în seara aceea de alte persoane.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi martora Ţ.D. (fila 153 d. apel) reiese că ambii au auzit zgomot de leaturi rupte, dar nu pot spune când şi cine Ie-a rupt; că locul unde a avut loc incidentul era iluminat parţial; inculpatul a recunoscut că a revenit în stradă cu un topor; martora nu-şi aminteşte cu ce era îmbrăcat atunci inculpatul.

Deşi inculpatul susţine din nou că în seara respectivă ei şi victima au fost loviţi de 3-4 bărbaţi cu pumnii, şi c ă în acel moment atât în faţa lor cât şi în spate erau nişte grupuri de copii ale căror nume nu-l cunoaşte, martora Ţ.D. deşi era şi ea în drum, declară că nu ştie despre aşa ceva şi nu a văzut nimic.

De altfel, instanţa de apel constată că incidentul relatat de inculpat în apărarea sa, precum că ar fi fost iniţial loviţi de către 3-4 bărbaţi cu pumnii, nu este confirmat de niciunul dintre martori, cu toate că după spusele inculpatului atât în faţa lui şi a victimei cât şi în spatele lor, erau câte un grup de copii. Apoi, este inexplicabilă afirmaţia inculpatului că au fost loviţi de către cei 3-4 bărbaţi cu pumnii, într-o linişte deplină, că nici el şi nici C.G. nu au strigat după ajutor, nu au strigat după poliţie, cu toate că erau în stare de ebrietate nu au făcut nici un zgomot, astfel încât copii nu au auzit şi nici nu au văzut când au fost agresaţi.

Oricum, afirmaţiile inculpatului despre acest incident sunt contradictorii. Dacă iniţial susţine că erau 3-4 bărbaţi, că i-ar putea recunoaşte dacă i-ar vedea, alteori a declarat că nu ştie câte persoane l-au lovit pe el şi pe victimă, şi nici nu ştie dacă erau bărbaţi sau femei.

În acest context, apărarea făcută de inculpat precum că a ieşit din nou în stradă cu toporul în mână să se răzbune pe persoanele care l-au lovit, este hilară din moment ce chiar el afirmă în ultima vreme că nu-i cunoaşte pe agresori, nu ştia încotro au fugit.

Un argument în plus este şi procesul verbal de cercetare la faţa locului din care reiese că distanţa dintre barul „La C." şi intersecţie este relativ mică, de 130 m., şi cum pe această distanţă se aflau poziţionaţi martorii agresarea inculpatului şi a victimei de către acele persoane, nu era posibilă fără să fie observată de către mulţimea de martori.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre martorii D.I. şi Ţ.D. (fila 155 d. apel) reiese că doar martora Ţ. a auzit o bufnitură atunci când a căzut victima C.G., iar inculpatul i-a ajutat să se ridice.

- Au fost confruntaţi martorii C.C. şi Ţ.D. (fila 156). Dacă primul declară că nu a auzit o bufnitură, martora Ţ.D. susţine că a auzit o bufnitură atunci când victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice. Martorul C. declară că l-a văzut pe inculpat cu ceva în mână, topor sau bâtă, Ţ.D. susţine că nu-şi mai aminteşte, dacă inculpatul avea ceva în mână; martorul C. afirmă că după victimă, pe acelaşi drum a plecat şi inculpatul, în timp ce martora declară că nu ştie.

- A fost confruntat martorul C.C. şi cu inculpatul H.P. (fila 158), martorul confirmându-şi poziţia procesuală anterioară; că l-a văzut atât el cât si tot grupul de copii pe inculpat trecând cu acel obiect în mână spre Lipoveni: martorul afirmă că el nu ştie şi nu a văzut ca în acea seară inculpatul şi victima să fi fost atacaţi de cineva; că zona era parţial luminată şi că el nu a auzit pe nimeni rupând laţuri din gard; că a auzit un copil spunând „uite-I pe Petrea trecând în acolo" şi aşa a văzut pe inculpat care pleca spre Lipoveni în aceeaşi direcţie în care a plecat C.G..

- Martorul C.T.D. (fila 215 d. apel) precizează expres că ceea ce a declarat la procuror, corespunde adevărului şi declară în esenţă din nou, cum inculpatul şi victima veneau în stare de beţie pe drum, victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; au mai mers o bucată pe drum, după care s-au despărţit; inculpatul a revenit în stradă cu un obiect în mână şi a mers spre Lipoveni, exact pe aceeaşi direcţie ca şi victima, apoi au mers cei trei tineri de etnie rromă; că D.I. a. revenit la grupul de copii şi Ie-a spus că a găsit un bărbat căzut pe imaş. Susţine martorul că nu a văzut pe nimeni să meargă după victimă decât pe inculpat şi apoi pe cei trei tineri rromi, că nimeni nu a venit dinspre Lipoveni spre ei; că după ce a venit salvarea l-a văzut pe inculpat venind dinspre cooperativă pe stradă cu acel obiect în mână.

- Cu ocazia confruntării dintre martorul C.T. şi inculpatul H.P. (fila 218 d. apel), întrebat fiind expres de către instanţă, inculpatul a arătat că nu poate să ofere nicio explicaţie de ce totuşi a revenit în stradă cu toporul în mână pentru a se răzbuna, din moment ce acele persoane care l-au lovit pe el şi pe victimă au dispărut în întuneric, nu-i cunoaşte şi deci nu avea pe cine să se răzbune. Tot cu această ocazie, martorul relatează că nu a văzut pe nimeni să agreseze pe inculpat sau victimă, că cei doi nu prezentau nici un indiciu din care să reiasă că cineva i-ar fi bătut, şi că el martorul nu a auzit pe nimeni să rupă leaturi din gard. Inculpatul susţine acum că după ce au fost agresaţi, a mers pe drum împreună cu C.G. dar nu l-a întrebat nimic, nu I-a întrebat dacă a fost lovit sau nu, de către cine, dacă poate merge. Cu toate acestea, inculpatul susţine că după ce au fost loviţi de către cei 3-4 bărbaţi, l-a ajutat pe C.G. să se ridice, dar totuşi fără să-i spună nimic.

Ulterior, victima a căzut din nou şi abia atunci i-au văzut copii.

- Procesul-verbal de confruntare între martorii C.T. şi D.I. (fila 222 d. apel) reliefează aceiaşi poziţie procesuală a martorilor, ambii relatând din nou cum inculpatul şi victima veneau împreună pe stradă, la intersecţie s-au despărţit, apoi inculpatul a revenit în stradă cu un topor asupra lui, martorul D.I. reconfirmă că atunci când a găsit victima era şi inculpatul în zonă cu toporul în mână; ambii martorii susţin că nu au cunoştinţă dacă s-au rupt leaturi din grad, că nimeni nu a spus nimic inculpatului sau victimei. Martorul D.I. a precizat din nou că cele declarate pe 07 aprilie 2009 la procuror corespund adevărului, iar în prezent nu-şi mai aduce aminte nimic din ce a declarat atunci.

- Martorul Ţ.l.P. (fila 225 d. apel), relatează din nou că la data respectivă inculpatul şi victima erau în stare de ebrietate, veneau ţinându-se de după umeri; că a auzit o bufnitură dar cum în locul respectiv era întuneric nu a văzut ce s-a întâmplat dar a bănuit că unul dintre ei s-a împiedicat şi a căzut datorită beţiei; că el nu a văzut să se rupă leaturi; că strada era parţial luminată în sensul că un bec de la stâlp ardea, următorul nu, iar următorul ardea din nou.

Martorul declară ca şi anterior, că a stat în stradă cu copii doar 10 minute după care" a intrat în casă şi nu ştie ce s-a mai întâmplat.

- Martorul B.S. (fila 227 d. apel) - arată că în prezent nu mai ştie dacă i-a văzut atunci pe inculpat şi victimă, este posibil să-i fi văzut dar acum nu-şi mai aminteşte. Despre cei trei tineri de etnie rromă, martorul spune că timp de o jumătate de oră cât a stat el în stradă cu copii, nu i-a văzut, dar i-a văzut când a venit salvarea. în stradă, spune martorul că erau aprinse 2 becuri de la stâlpii de iluminat.

- Martorul B.A.V. (fila 243 d. apel) a fost şi el audiat de către prezenta instanţă de apel şi se constată că în general îşi menţine şi el afirmaţiile acuzatoare făcute anterior la adresa inculpatului. Martorul reiterează cum inculpatul şi victima veneau împreună pe drum, afară era întuneric dar erau becuri aprinse; inculpatul şi victima nu au avut cu nimeni nicio discuţie; că victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; după ce s-au despărţit, inculpatul a revenit în stradă cu un obiect în mână şi a mers spre Lipoveni; când au găsit victima, l-a văzut pe inculpat în zonă pe imaş cu acel obiect în mână, unde inculpatul a stat circa 10 minute; că parcă martorii D.I. şi C.C. au rupt câte un leat pentru a se apăra în ipoteza în care inculpatul H. îi va ataca, dar când a venit salvarea au aruncat leaturile; că atunci când i-a văzut venind pe drum, nici inculpatul şi nici victima nu lăsau impresia că ar fi fost bătuţi anterior şi nici nu a auzit înainte de a-i vedea strigăte sau gălăgie.

- Martorul B.A.V. a fost confruntat cu inculpatul H.P. (fila 241 d. apel). Martorul reafirmă că D.I. şi C.C. au rupt leaturi din gard dar nu le-au folosit; că l-a văzut pe inculpat ieşind din curtea lui cu un obiect în mână.a mers spre magazin, dar s-a întors din drum şi a mers spre Lipoveni, exact pe drumul pe care anterior mersese victima; că atunci când au găsit victima căzută în iarbă, l-au văzut pe imaş şi pe inculpat cu acel obiect în mână.

Inculpatul în cadrul acestei confruntări susţine că iniţial el şi victima au fost loviţi de 2-3 indivizi, că nici el şi nici victima nu au strigat după ajutor sau de durere, că după lovire şi-au continuat drumul într-o linişte totală fără să discute ceva cu victima, că după ce au fost loviţi acei indivizi au fugit pe o uliţă întunecată, astfel încât nici nu se ştie cine erau şi nici dacă erau bărbaţi sau femei, că deşi nu-i cunoştea pe agresori şi nu ştia încotro au fugit, totuşi a ieşit în stradă cu toporul pentru a se răzbuna pe aceştia, că deşi avea toporul în mână, atunci când a găsit victima căzută pe imaş i s-a făcut frică deoarece a auzit zgomot de leaturi rupte din gard şi a plecat pe căi ocolite spre casă.

Tot cu această ocazie inculpatul arată că „având toporul la mine m-am deplasat iniţial către magazin, dar după aceasta m-am întors în sens invers, pe direcţia Lipoveni pe acelaşi drum pe care anterior s-a deplasat şi partea vătămată după despărţirea noastră". De asemeni afirmă cu siguranţă că: „Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu în stare de ebrietate şi să nu ştiu (ulterior) sau să nu-mi aduc aminte ceea ce am făcut" (fila 242 d.apel).

Instanţa de apel constată că inculpatul se contrazice din nou. Dacă uneori la urmărirea penală declara că au fost atacaţi de 3-4 bărbaţi, că i-ar putea recunoaşte dacă i-ar vedea, în prezent zice că nici măcar nu ştie dacă erau bărbaţi sau femei. La urmărire declară de mai multe ori că nu-şi aduce aminte nimic din ce a făcut după ce a plecat de la barul „La C."deoarece era în stare avansată de ebrietate, în prezent susţine total contrariul, că niciodată nu i s-a întâmplat ca după ce a consumat băuturi alcoolice să nu ştie ce a făcut sau să nu-şi aducă aminte.

De asemenea nu poate oferi nicio explicaţie plauzibilă faptului că deşi nu-i cunoştea pe agresori care au fugit pe o uliţă în întuneric, totuşi el a ieşit în stradă cu un topor în mână pentru a se răzbuna pe ei. Or, chiar inculpatul a susţinut că agresorii au fugit pe o uliţă în întuneric şi deci nu avea pe cine să se răzbune. Lipsită de logică este şi apărarea inculpatului că atunci când a găsit el victima în iarbă, auzind zgomot de leaturi rupte din gard, i s-a făcut frică şi a fugit acasă, dar pe o rută ocolitoare, cu toate că avea încă toporul în mână şi chiar inculpatul declară că nu a văzut pe nimeni în apropierea victimei, strada principală era parţial luminată, iar ceva mai încolo erau mai mulţi copii care se jucau. Apoi mai mulţi martori declară că atunci când a venit salvarea şi poliţia pe imaş, l-au văzut pe inculpat deplasându-se spre domiciliul său, dar venind dinspre cooperativă (rută ocolitoare) şi nu pe drumul pe care mersese iniţial.

Dacă inculpatul mai avea toporul în mână, strada era parţial luminată, în zonă erau mai mulţi copii care încă se jucau, nu exista nici un pericol care să-l ameninţe, între timp apăruse pe imaş poliţia şi salvarea, atunci inculpatul de ce s-ar fr speriat? Dacă s-a speriat de ce era nevoie să se întoarcă acasă, pe căi ocolite, prin grădinile altor oameni şi nu pe drumul cel mai scurt, respectiv cel pe care venise iniţial după ce luase toporul din casă? Evident că singura explicaţie a schimbării poziţiei procesuale a inculpatului este aceea că în raport de lucrările dosarului, acesta încearcă să se sustragă răspunderii penale.

Această atitudine oscilantă a inculpatului nu face altceva decât să-l incrimineze în mod indirect.

- Inculpatul H.P. a fost audiat pentru prima dată la 07 aprilie 2009, la Parchet în prezenţa apărătorului (fila 150 d.u.). Cu această ocazie a declarat în esenţă că în seara precedentă a băut la magazin, că şi-a mai luat o jumătate de litru de rom şi că „între timp mi-am pierdut memoria şi nu mai ştiu ce am făcut"; că nu avea motive să se certe cu victima.

- Tot Ia data de 07 aprilie 2009 la Parchet în prezenţa avocatului (fila 151 d.u.), inculpatul H. declară că nu-şi mai aminteşte nimic deoarece a consumat o cantitate mare de alcool, că ultimul lucru ce şi-l aminteşte este că se afla Ia barul „La C." cu victima şi cu O.V., dar ce a făcut în continuare nu mai ştie; că nu i-a cerut mamei sale să-i spele hainele purtate în data de 06 aprilie 2009; că are în gospodărie 3 topoare, că s-a trezit în dimineaţa de 07 aprilie 2009 în casa în care locuieşte cu mama sa; că nu a agresat pe C.G. şi nici pe altă persoană; că „se întâmplă destul de des să consume băuturi alcoolice, iar apoi să nu-mi amintesc ce s-a întâmplat".

Instanţa constată că în aceste două declaraţii inculpatul deşi în prezenţa apărătorului său nu a invocat apărarea referitoare la faptul că după ce au ieşit din barul „La C." ar fi fost loviţi (el şi victima)de către nişte persoane necunoscute. în plus, afirmă foarte sigur pe el, că i se întâmplă chiar destul de des ca să consume băuturi alcoolice, iar apoi să nu-şi mai amintească ce a făcut. -

- La data de 04 mai 2009, la Parchet, în prezenţa avocatului, inculpatul H.P. dă un supliment de declaraţie (filele 163-165 d.u.). Pentru prima dată (deci la aproximativ o lună de la data faptei), inculpatul susţine că a plecat de la barul „La C." împreună cu C.G., a simţit cum din spate este lovit de mai multe persoane, dar nu poate preciza câte persoane erau; că el a fost lovit în zona frunţii şi în spate; că şi C.G. a fost lovit atunci. Inculpatul declară că el a fugit circa 10 metri, după care s-a oprit şi a fost ajuns din urmă de C.G.. Singurul lucru pe care l-a discutat atunci cu C.G. este că niciunul nu a ştiut cine i-a lovit.

Mai declară inculpatul că nu a avut nicio discuţie cu tinerii din stradă; că a luat de acasă o toporişca ca să se răzbune pe agresori; că el l-a găsit pe C.G. pe şoseaua asfaltată, era ghemuit pe partea dreaptă, dar nu a vorbit nimic cu el. A stat lângă victimă câteva secunde, a auzit zgomote şi a fugit prin grădini către domiciliu deoarece i-a fost frică să se întoarcă pe drumul principal. Susţine inculpatul că el nu a lovit pe nimeni cu toporul şi cu toate acestea declară că el nu este de acord cu efectuarea unei conduceri în teren.

Cu privire la cele declarate de inculpat în declaraţia anterior precizată, instanţa de apel constată că victima a fost găsită nu pe şoseaua asfaltată aşa cum susţine aici inculpatul, ci pe imaş pe iarbă aşa cum reiese din procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor şi planşele foto care evidenţiază cele două pete de sânge.

Apoi, din moment ce inculpatul se pretinde prieten cu victima, susţine că nu avea motive să se certe cu ea, ca este nevinovat, este cel puţin suspicioasă atitudinea inculpatului care refuză orice colaborare cu organele de anchetă, care refuză să participe la o cercetare în teren, ce trebuia făcută tocmai pentru a fi descoperit autorul faptei.

La instanţa de fond, inculpatul a fost audiat (fila 29 d. fond) şi reiterează că la data respectivă el şi victima C.G. au fost agresaţi de 3-4 persoane; că au fost loviţi din spate şi nu ştie dacă agresorii aveau vreun obiect contondent asupra lor; că dacă ar vedea persoanele le-ar putea recunoaşte.

Or, dacă au fost loviţi din spate, afară era întuneric iar agresorii au fugit pe o uliţă întunecată, dacă nu ştie dacă erau bărbaţi sau femei, atunci cum îi poate recunoaşte inculpatul? După ce semnalmente?

De precizat că şi în prezenta cerere scrisă de apel, inculpatul H.P. nu solicită achitarea, nu susţine că ar fi nevinovat şi că alte persoane ar fi comis fapta, ci critică greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.

În prezenta fază a judecării apelului, inculpatul H.P. a negat în continuare comiterea faptei şi a precizat totodată că nu solicită aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Actele medico-legale întocmite în cauză sunt şi ele în sensul incriminării inculpatului.

Astfel, în faza urmăririi penale filele 38 - 39 dosar a fost întocmit raportul de autopsie medico-legală din a cărui concluzii a rezultat că moartea numitului C.G. a fost violentă şi s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio-cerebral şi toracic.

S-au constatat 2 plăgi contuze epicraniene, una parieto-temporală stângă, relativ superficială, cealaltă occipitală dreaptă, profundă cu fractură cu înfundare circumscrisă ovalară subiacentă cu iradiere anterioară şi leziuni ale durei şi substanţei cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare şi hematom intracerebelos dreapta şi o echimoză toracică cu fractură sternală subdiacentă, leziunea în legătură directă de cauzalitate cu decesul, a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta, leziunile putând fi produse prin loviri active cu un corp contondent, gen piatră, cărămidă, Ieaţ, par, bardă, etc.

Leziunile reţinute prin raportul de autopsie medico legală au fost evidenţiate şi în actele medicale eliberate de Spitalul Judeţean „Sf. loan cel Nou" Suceava, filele 38-49 dosar fond.

Medicul legist, întemeindu-şi opinia pe propriile constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiştii ridicate din gospodăria inculpatului, a arătat că cel mai probabil toporişca a provocat leziunea tanatogeneratoare.

La dosarul instanţei de apel, în primul ciclu procesual, fila 87, a fost depus răspunsul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico - Legale din cadrul I.M.L. .laşi din 4 martie 2010 care concluzionează asemenea raportului de autopsie medico legală că moartea numitului C.G. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio cerebral cu hematom intracerebelos drept, inundare ventriculară, hemoragie subarahnoidiană, hemoragie în trunchiul cerebral, fractură cominutivă cu înfundare minimă a fragmentelor occipitală dreaptă, fractură mastoidiană dreapta, plăgi contuze epicraniene, excoriaţie frontală dreaptă.

S-a stabilit că leziunile meningocerebrale au fost tanatogeneratoare, fractura de stern neavând rol tanatogenerator.

S-a mai concluzionat că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, fără a se preciza cu exactitate natura acestuia, nefiind exclusă producerea lor prin cădere cu impact cranian cu neregularităţile solului, auto sau heteropropulsia urmând a fi demonstrată pe cale de anchetă.

Răspunsul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico -Legale a mai concluzionat că numărul de leziuni epicraniene sugerează faptul că asupra extremităţii cefalice a victimei s-au aplicat minim patru lovituri, cu sau de obiecte contondente.

Analizând probatoriul administrat în cauză se constată că nu sunt probe care să demonstreze că leziunile tanatogeneratoare ale victimei C.G. au fost produse ca urmare a impactului cranian pe neregularităţile solului.

Este adevărat că martora T.D. declară că a văzut victima C.G. căzută pe asfalt în faţa locuinţei lui F.V. iar inculpatul a ajutat-o să se ridice filele 76-78 d.u.p)., iar Ia rejudecarea acestui apel a declarat că victima a căzut şi s-a lovit cu capul de ciment (fila 152 d. apel).

Se constată că această căzătură nu putea genera leziunea tanatogeneratoare deoarece nu doar martora T.D. ci şi martorii C.T.D., C.M.S., B.A.V., D.I.P., C.C., T.l., B.S.T. au declarat în nenumărate rânduri că victima s-a ridicat (chiar dacă cu ajutorul inculpatului), au mai mers o bucată de drum împreună iar la intersecţia spre Lipoveni s-au despărţit, după care C.G. a mai mers singur o bucată de drum (circa 60 metri conform schiţei fila 29 d.u.p.), până la locul unde a fost găsit căzut pe imaş.

În plus, în urma recomandărilor instanţei superioare, în prezentul ciclu procesual, .I.N.M.L. „M.M." respectiv C.S.M.L., în şedinţa din 21 iunie 2012 a aprobat avizul Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă I.M.L. laşi din 04 martie 2010 care răspunde obiectivelor din dosar, menţionând că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205 d. apel). De asemenea acestea exclud în totalitate şi apărarea inculpatului că decesul ar fi survenit în exclusivitate datorită stopului cardiac şi fără nici o legătură cu loviturile aplicate victimei.

De altfel, ar fi şi ilogic a se reţine că victima ar fi putut să cadă pe sol în mod repetat şi să-şi cauzeze atât leziunile cranio-cerebrale consecutive cât şi fractura de stern.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză şi în special cel din faza de urmărire penală când audiaţi chiar a doua zi după comiterea faptei ori la câteva zile, când evenimentele erau bine întipărite în memoria martorilor, iar timpul foarte scurt scurs de la momentul faptei nu ar fi putut permite eventuale înţelegeri suspicioase, coroborând respectivele probe cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti atât în fond cât şi în căile de atac, respectiv declaraţia martorilor Ţ.D. (filele 76-78 d.u.p.), C.T.D. (filelew 78-81 d.u.p.), C.M.S. (filele 82-90 d.u.p.), parte din declaraţia martorei B.M.R. (filele 91-95 d.u.p.), B.A.V. (filele 96-101), D.I.P. (filele 104-110), C.C. (filele 120-122 d.u.p.), Ţ.l.P. (filele 123-125 d.u.p.), B.S.T. (fila 126 d.u.p.), O.V.M. (filele 130-132 d.u.p.), B.D. (fila 134 d.u.p.), H.V. (fila 138 d.u.p.), raportul din 08 aprilie 2009 a agentului principal C.T. (fila 141 d.u.p.), proces verbal din 07 aprilie 2009 întocmit de către organele de urmărire penală (fila 142 d.u.p.), raportul de autopsie, proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, în parte declaraţiile date de inculpat la urmărire penală (filele 150,151,163-165 d.u.p.), coroborate cu declaraţiile acestor martori date şi la prima instanţă, la instanţele de apel (unde aspectele vizând acuzarea inculpatului se menţin) respectiv C.M. (fila 33 d. fond, fila 121 d. apel prezent), în parte declaraţia martorei B.M. (fila 61 d. fond.), în parte declaraţiile martorilor C.C. (fila 73 d. fond, fila 118 d. apel prezent), B.A. (fila 74 d. fond, fila 243 d. apel prezent) şi D.I. (fila 120 d. fond, fila 62 d. fond, fila 148 d. apel prezent), B.S. (fila 89 d. fond, fila 227 d. apel prezent), Ţ.l.P. (fila 90 d. fond, fila 225 d. apel prezent), O.V. (fila 111 d. fond) Ţ.D. (fila 126 d. fond, fila 152 d. apel prezent), O.D. (fila 141 d. fond), C.T. (fila 81 d. apel prezent), C.T.D. (fila 215 d. apel prezent), procese verbale de confruntare între inculpat şi martorul C.T. (fila 82 d. apel prezent), între martorii D.I. şi C.C. (fila 123 d. apel prezent), între inculpat şi D.I. (fila 150 d. apel prezent), între inculpat şi martora Ţ.D. (fila 15 d. Apel prezent), între martorii D.I. şi T.D. (fila 155 d. apel prezent), între martorii C.C. şi T.D. (fila 156 d. apel prezent), între inculpat şi martorul C.C. (fila 158 d. apel prezent), între inculpat şi martorul C.T. (fila 222 d. apel prezent), între inculpat şi martorul B.A. (fila 241 d. apel prezent), coroborate cu depoziţiilor acestor martori date în cursul judecării celorlalte apeluri şi care din moment ce concordă sub aspectul împrejurărilor ce-l acuză pe inculpat (că la data respectivă acesta a venit împreună cu victima pe drum, ambii fiind în stare de ebrietate; că anterior acestui moment nu a fost nicio bătaie şi nici un incident în zona barului „La C."; că nimeni nu Ie-a spus inculpatului şi victimei nimic; după despărţire inculpatul a revenit cu un topor în mână şi chiar dacă a parcurs câţiva metri pe direcţia spre barul „La C." s-a întors imediat şi a luat-o exact pe acelaşi drum spre Lipoveni, pe care anterior plecase victima; că nicio altă persoană nu a mai mers pe direcţia spre Lipoveni şi nici nu a venit decât inculpatul; că acesta a fost singura persoană văzută în apropierea victimei, plimbându-se cu toporul în mână atunci când victima a fost găsită lovită la cap, pe imaş; că atunci când pe imaş au apărut salvarea şi poliţiştii inculpatul a fost văzut că revine la domiciliul său dar pe o rută ocolitoare; că zona era parţial luminată dar se putea vedea bine, etc), coroborate cu parte din declaraţiile inculpatului date în celelalte faze de judecată, cu actele medico-legale întocmite în cauză (raport de necropsie (filele 38-40 d.u.), raportul I.M.L. - laşi (fila 87 - primul apel), avizul Comisiei Superioare din cadrul I.N.M.L. „ M.M." (fila 205 d. apel prezent), Curtea constată că probele indirecte administrate conduc în mod neechivoc Ia concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut oportunitatea şi mijloacele necesare pentru a acţiona violent asupra victimei, cauzându-i moartea prin loviturile aplicate cu toporul.

Susţinerile inculpatului cu privire la modalitatea de desfăşurare a incidentului nu se coroborează cu probele din dosar. Posibilitatea producerii prin cădere a leziunilor tanatogeneratoare ale victimei a fost deja analizată şi exclusă. Afirmaţia inculpatului cu privire la existenţa acelui incident violent în care a fost implicat împreună cu victima, atunci cânt au ieşit din barul „La C.", nu este confirmat de nicio probă. Nici martorii prezenţi în zona barului (R.V., O.V., M.G., B.D.D.) nu l-au confirmat şi nici cei ce erau prezenţi pe stradă.

Deşi s-a insinuat că adevăraţii autori ai faptei ar fi persoane de etnie rromă, fără a Ii se preciza numele, probatoriul administrat nu confirmă această apărare. Declaraţiile martorilor D.I., C.C., B.A. au fost reţinute doar în parte, Curtea constatând că ei au rupt câte un leat din gardul martorei O.D. pentru a se apăra în ipoteza în care ar fi fost atacaţi de către inculpatul H. care era beat şi avea un topor în mână, dar nu le-au folosit, fapt recunoscut uneori de cei 3 martori, dar şi de alţi martori precum C.M., O.D. (fila 141 d. fond) - aceasta declarând că scândurile şi parii pe care i-a montat din nou în gard, nu prezentau urme de sânge.

Este adevărat că martorii D.I., C.C., B.A. uneori s-au contrazis susţinând că nu au rupt leaturi din gard, dar în contra probatoriului existent, aceste contradicţii nu pot fi explicate decât prin teama de a nu fi ei acuzaţi şi prin lipsa de instrucţie şcolară.

Eventualele contradicţii ale altor martori se poartă asupra unor aspecte neesenţiale şi ele se datorează trecerii unei perioade de timp îndelungate de la data faptei (peste 3 ani), perceperii evenimentelor de către unii dintre martori când erau încă minori şi cu un grad redus de instrucţie şcolară.

Inculpatul nu a indicat numele persoanelor vizate, deşi la un moment dat a afirmat că-i poate recunoaşte după fizionomie.

Susţinerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, nu sunt de natură ca în contra probatoriului administrat să ducă la achitarea inculpatului. Având în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul, numeroasele persoane pe lângă care a trecut în aceea seară, face posibilă ipoteza constată şi în rechizitoriu, (în sensul că vreo persoană ar fi comentat ceva sau aşa i s-a părut inculpatului, care era în stare avansată de beţie), motiv pentru care a ieşit în stradă cu toporul pentru a se răzbuna pe acea persoană, şi pe fondul unei confuzii totale, inculpatul a lovit pe C.G.

Nu trebuie omis că în cauză este cert dovedit că inculpatul a revenit cu toporul în stradă pentru a se răzbuna (lucru recunoscut şi de el), că martorul B.S.T. (fila 126 d.u.) este vecin cu inculpatul şi că el martorul şi bunica Iui evită să se întâlnească sau să discute cu „vecinii noştri", iar martorul B.D.D. (fila 133 d.u.) susţine că inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă şi doar „ de ceva vreme este liniştit, nu face scandaluri".

În susţinerea nevinovăţiei sale, inculpatul prin apărător, în concluziile scrise, a mai făcut şi alte apărări care însă se dovedesc şi ele a fi neîntemeiate. Nu are nicio relevanţă împrejurarea că inculpatul a fost reţinut pe 07 aprilie 2009 orele 16.00 din moment ce deja prezenta instanţă a analizat şi argumentat că în cursul aceleiaşi zile, inculpatul H.P. a fost condus la sediul Postului de politie Mitocu-Dragomirnei, unde i s-au făcut fotografii judiciare - aşa cum reiese din conţinutul procesului-verbal de cercetare la fata locului, şi unde în jurul orei 13.00 a avut loc discuţia cu agentul principal Crainiciu Titus, astfel încât declaraţia acestui martor nu poate fi înlăturată. în procesul-verbal de cercetare la fata locului nici măcar nu apare menţiunea că agentul Crainiciu Titus ar fi participat la acest act (fila 3, vol. 1 d.u.)., aşa încât ambii erau prezenţi la sediul politiei, fiind veridic şi procesul-verbal în care se consemnează că la data de 07 aprilie 2009, orele 1050 inculpatul a refuzat să dea orice declaraţie fără a preciza vreun motiv anume.

Agentul Crainiciu Titus a întocmit raportul la data de 08 aprilie 2009, când inculpatul era deja reţinut şi nu este real că în conţinutul său se afirmă că victima C.G. ar fi decedat deja (fila 141 d.u.), aşa cum eronat susţine apărarea.

Nu este adevărată nici susţinerea apărării că în raportul de autopsie (fila 38 d.u.) s-ar fi precizat că ora decesului ar fi 21.30. Instanţa constată că în acest act medico-legal se arată doar că victima a încetat din viată la data de 09 aprilie 2009 şi că a fost spitalizată de la 07 aprilie 2009 orele 0114 până la data de 09 aprilie 2012 orele 2100, fără a se preciza ora decesului. Această perioadă de spitalizare este confirmată şi prin adresa din 22 aprilie 2009 a Spitalului de Urgentă „Sfântul loan cel Nou" Suceava (fila 31 d.u.) şi drept urmare apărările făcute în acest sens de către apărare nu se justifică. Apoi nici un act medico-legal nu susţine că decesul s-a datorat în exclusivitate stopului cardiac şi nu leziunilor tanatogeneratoare care au generat decesul.

Nu sunt justificate nici ipotezele avansate de către apărare că loviturile asupra victimei C.G. au fost comise de mai multe persoane, prin cădere şi nu de către inculpat. Despre eventualitatea producerii tuturor leziunilor prin cădere instanţa deja s-a pronunţat. Probatoriul administrat în cauză dovedeşte pe deplin că după ce au plecat de la barul „L.C." inculpatul şi victima nu au fost implicaţi în niciun incident violent cu alte persoane; că după despărţirea la intersecţie doar inculpatul a plecat pe direcţia spre Lipoveni, cu toporul în mână, direcţie pe care anterior cu câteva minute plecase victima, şi abia după inculpat au mers şi cei trei tineri de etnie rromă, dar fără a lovi pe cineva cu leaturile ce le aveau în mână; că în afară de aceste persoane nimeni nu a plecat spre Lipoveni şi nici nu a venit dinspre Lipoveni; că singura persoană ce a fost văzută în preajma victimei când a fost găsită lovită pe imaş, este doar inculpatul H. care se plimba cu toporul în mână; că atunci când au venit salvarea şi poliţiştii pe imaş, inculpatul a fost văzut cu toporul în mână venind acasă, dar nu pe drumul principal, ci pe o rută ocolitoare aşa cum declară martorii Ţ.D., B.M., B.A., D.I., C.C., C.T., etc.

Drept urmare, probatoriul dovedeşte că doar inculpatul H.P. este cel ce a aplicat cu toporul loviturile tanatogeneratoare victimei.

Chiar dacă pe respectivul topor nu au fost găsite urme de sânge, în contra argumentelor şi probelor anterior precizate, acest aspect nu prezintă o relevanţă deosebită, cu atât mai mult cu cât există probe, planşe foto şi raport de expertiză criminalistică din care reiese că la data faptei victima purta o şapcă de culoare albastră pe care s-au identificat doar câteva picături mici de culoare roşcată, ceea ce presupune că între obiectul contondent şi capul victimei era un obstacol, iar sângerarea imediată nu era obligatorie.

Sunt eronate afirmaţiile făcute în apărare precum că pe leaturile şi stâlpii de gard, pe acel bolovan găsit în apropiere s-au identificat urme de sânge. Rapoartele de expertiză criminalistică făcute în cursul urmăririi penale confirmă că nu au fost găsite astfel de urme.

Este adevărat că pe hainele inculpatului din acea seară, nu au fost găsite urme de sânge, dar aceste haine înainte de a fi examinate, au fost puse la spălat într-o vană de tablă cu multă apă şi detergent. în legătură cu aspectul că pe cizmele inculpatului de asemenea nu au fost identificate astfel de urme, instanţa constată că potrivit declaraţiilor martorilor (fila 72 d.u.) cu referire la cele ce a aflat de la numita C.D., Ţ.D., B.M. date în faza de urmărire penală, atunci cânt inculpatul a revenit în stradă cu toporul ar fi fost desculţ, ceea ce poate justifica lipsa unor astfel de urme.

Aspectele invocate de apărare cu privire la slaba iluminare a străzii la unele distanţe apreciate eronat de către unii martori, nu prezintă relevanţă în cauză atâta timp cât s-a dovedit ca parţial luminată, în zonă se vedea destul de bine, că pentru a identifica victima martorul D.I. s-a folosit de lumina telefonului mobil, că însăşi inculpatul recunoaşte că a fost prezent pe imaş cu toporul în mână. Oricum, în aprecierea distanţelor instanţa nu poate pretinde exactitatea maximă a unor martori care au perceput evenimentele pe vremea când erau încă minori, în urmă cu peste 3 ani şi cu un grad de instrucţie şcolară redusă.

Nu poate fi primită nici apărarea precum că impactul luminii becului de la stâlp are aceleaşi efecte precum faza mică la autoturisme, în sensul că ochiul omenesc nu poate distinge pe laterale, ci doar în faţă câţiva metri.

Or, spre deosebire de faza scurtă de la autoturisme când lumina se propagă în plan aproape orizontal, în cazul becului de la un stâlp lumina vine de sus, deci pe plan vertical, astfel încât nu se poate spune că efectele asupra ochiului omenesc sunt identice.

De altfel, aspectul nu prezintă relevanţă deoarece prezenţa inculpatului în zona apropiată victimei lovite pe imaş, a fost stabilită cu certitudine prin mai multe probe, coroborate între ele, inclusiv cu recunoaşterea inculpatului.

În aceste împrejurări, fapta inculpatului, care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei Mitocu Dragomirnei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă, de intensitate ridicată, cu un topor, asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de 09 aprilie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul acestei încadrări juridice nu pot fi reţinute susţinerile apărării referitoare la existenţa unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită, iar pe de altă parte chiar existenţa unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanţul cauzal între acţiunea ilicită a inculpatului şi rezultatul produs. De asemenea, faţă de obiectul vulnerant folosit, zona lezată şi natura leziunilor existenţa intenţiei de a ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă este nefondată.

Nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. nu este justificată.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit rezultatul tanatologic, Curtea apreciază că faţă de corpul contondent folosit, zona vitală vizată şi intensitatea loviturii aplicate victimei, inculpatul a prevăzut un asemenea rezultat şi a acceptat producerea lui, acţionând astfel cu intenţie indirectă.

Forma agravată şi calificată a infracţiunii de omor prevăzută de art. 175 alin. (1), lit. i) C. pen. rezultă din faptul că victima a fost agresată într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, fiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen.

Aşa cum se poate observa din actele şi lucrările dosarului, imaşul pe care a fost lovită şi găsită ulterior victima nu este un loc izolat, neaccesibil publicului, ci este o porţiune de teren cu iarbă pe care sau alături de care se pot deplasa persoane.

Apelul declarat de inculpat este însă întemeiat pentru motivul vizând greşita individualizare a pedepsei, respectiv cuantumul prea mare al acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen. la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei, urmările produse, cât şi de persoana făptuitorului.

În speţă se constată că în favoarea inculpatului au fost deja reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aspect ce în lipsa apelului procurorului a intrat în puterea lucrului judecat. Apoi din lucrările dosarului reiese că inculpatul a comis fapta fiind într-o stare avansată de ebrietate, că a fost în eroare cu privire la persoana victimei. Cum din fişa de cazier rezultă că acesta nu are antecedente penale, se apreciază că scopul pedepsei de prevenţie generală şi specială de reeducare se poate realiza prin aplicarea unei pedepse principale de 7 ani (în loc de 12 ani) în regim privativ de liberate.

Nu sunt întemeiate solicitările apărării ca executarea pedepsei să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere deoarece gravitatea faptei comise, urmările ei nu justifică acest lucru.

7. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul H.P.

Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Inculpatul a susţinut că instanţa de rejudecare nu s-a conformat indicaţiilor cuprinse în decizia de casare şi că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că ar fi vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.

A mai precizat că reiterează criticile din apel referitoare la încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea formal se încadrează, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce priveşte motivul de recurs ce pune în discuţie nerespectarea deciziei de casare, analizat prin prisma cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Curtea reţine că acesta este neîntemeiat.

Prin Decizia penală nr. 4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru verificarea şi clarificarea tuturor contradicţiilor existente în probatoriul administrat în cauză.

Aşa cum se poate constata din dosarul instanţei de rejudecare, aceasta s-a conformat indicaţiilor cuprinse în decizia de casare, procedând la audierea, reaudierea şi confruntarea tuturor persoanelor menţionate în acea decizie (C.T., B.M., C.M., C.C. şi I.D.) şi raportând apoi conţinutul tuturor acestor declaraţii la actele medico-legale întocmite în cauză.

Mai mult, instanţa de rejudecare a suplimentat probatoriul administrat în cauză atât prin audierea altor persoane în calitate de martor, cât şi prin demersuri în sensul completării actelor medico-legale.

În acest sens, instanţa, de apel a procedat la audierea numiţilor Ţ.D., Ţ.l.P., C.T.D., B.S. şi B.V.

În privinţa actelor medico-legale s-a solicitat un nou aviz al Comisiei de avizare şi control, dar şi avizul C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L., care a aprobat avizul iniţial al Comisiei de avizare şi control (emis în anul 2010), cu menţiunea că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă.

În privinţa criticii vizând stabilirea vinovăţiei inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii, aceasta tinde la stabilirea unei alte situaţii de fapt, în condiţiile în care inculpatul a negat agresarea victimei.

Prin urmare, deşi inculpatul nu l-a invocat ca atare, Curtea urmează a analiza critica formulată prin prisma cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. pentru a se stabili dacă instanţa de apel a comis sau nu o gravă eroare de fapt, cu consecinţa pronunţării unei greşite hotărâri de condamnare.

În acest context, Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestui caz de casare trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurentul critică modalitatea în care instanţele de fond şi apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs în limitele cazului de casare invocat.

În privinţa probelor şi a aprecierii acestora, Curtea reţine că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Principiul liberei aprecieri a probelor presupune inexistenţa unor criterii legale de prevalentă a unora dintre probe în raport cu celelalte, în funcţie de faza procesului penal în care au fost administrate.

În ipoteza unor contradicţii sau neclarităţi între declaraţiile date de aceeaşi persoană pe parcursul procesului penal, este datoria instanţei să arate motivat pe care dintre depoziţii urmează să o reţină, analizând de pildă în acest context dacă scurgerea timpului a afectat memoria persoanei audiate.

Aşa a explicat în speţă instanţa de apel de ce a avut în vedere în special probatoriul administrat în faza de urmărire penală, adică declaraţiile date de martori la scurt timp după producerea evenimentelor, când acestea erau mai proaspete.

Curtea constată că instanţa de apel a făcut o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, înlăturând motivat toate apărările inculpatului, în condiţiile în care susţinerile sale privind desfăşurarea incidentului nu îşi găsesc suport probatoriu.

Astfel, instanţa de apel a coroborat actele medico-legale cu probele testimoniale, din acestea rezultând în mod cert pe de o parte că moartea victimei nu s-a putut produce exclusiv prin cădere, fiind vorba aşadar despre un mecanism activ de producere a leziunilor cu rol tanatogenerator, iar pe de altă parte că inculpatul a fost singura persoană văzută în apropierea victimei la scurt timp după ce aceasta a fost găsită la faţa locului. în plus, inculpatul avea asupra sa un topor (aspect necontestat nici măcar de el), obiect vulnerant apt să producă leziunile letale constatate cu ocazia autopsiei.

Împrejurarea că inculpatul nu a fost surprins în flagrant este lipsită de importanţă, câtă vreme probele indirecte analizate în detaliu în hotărârea atacată demonstrează că inculpatul a fost singura persoană care a avut atât mijloacele, cât şi oportunitatea de a acţiona violent asupra victimei.

Tot irelevantă este şi lipsa unui mobil pentru fapta comisă, în condiţiile în care inculpatul se afla într-o avansată stare de ebrietate şi a ieşit în stradă pentru a se răzbuna pentru presupuse afirmaţii jignitoare făcute anterior de persoane care observaseră tocmai starea în care acesta se găsea. în acest context, pe fondul unei confuzii totale, inculpatul a lovit victima, eroarea asupra identităţii acesteia nefiind de natură să-l absolve de răspunderea penală pentru fapta comisă.

Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între conţinutul probelor aflate la dosar şi cele reţinute de instanţa de apel în hotărârea atacată, astfel încât soluţia de condamnare dispusă în cauză este legală şi temeinică.

În ce priveşte încadrarea juridică, cenzurabilă prin prisma cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., fapta inculpatului a fost în mod corect încadrată în infracţiunea de omor calificat (ca omor comis în public), întrucât locul în care a fost lovită şi găsită victima era unul accesibil publicului prin natura sau destinaţia lui.

În fine, în ce priveşte individualizarea pedepsei, analizată în cadrul cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanţa de apel a dat eficienţă corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen., atât a celor ce ţin de circumstanţele concrete în care fapta a fost comisă (spontan, pe fondul consumului de alcool şi a erorii cu privire la persoana victimei), cât şi a datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsit de antecedente penale, dar cu o conduită procesuală nesinceră, în ciuda probelor de vinovăţie).

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. llit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.

Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul H.P. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 20 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2157/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2194/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2192/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2192/2013. Penal