ICCJ. Decizia nr. 2191/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2191/2013

Dosar nr. 13575/62/2011

Şedinţa publică din 20 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 158 din 20 iunie 2012, Tribunalul Braşov a schimbat încadrarea, juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.V., M.F., F.N. şi D.N. în sensul reţinerii dispoziţiilor alin. (1) lit. a) ale art. 175 C. pen. şi ale art. 75 lit. a) C. pen. şi i-a condamnat pe fiecare dintre aceştia la câte o pedeapsă de 18 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, deducându-le şi prevenţia.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţii la 40.000 lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei C.I., 150.000 lei daune morale către părţile civile minore Ş.I. şi Ş.S. şi câte 200 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 11 august 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat bunurile corp delict utilizate la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-au restituit martorului M.L. a bunurilor personale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-au prelevat probele biologice de la inculpaţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, coroborând declaraţiile martorilor oculari cu înregistrările de pe camerele video şi declaraţiile unor inculpaţi, că la data de 10 august 2011, inculpatul D.V., concubina sa Ş.A., victima P.A., fratele victimei - D.C., verii victimei - I.D. şi Ş.N. şi concubina fratelui victimei - P.A. au plecat cu autocarul din Italia spre ţară, iar în timp ce se aflau în Slovenia victima i-a dat o palmă inculpatului pe seama căruia a făcut glume că e gras, motiv pentru care acesta l-a luat de haine şi l-a scuipat şi apoi s-au îmbrâncit reciproc, posibil şi din cauza nerestituirii la timp a unei sume de bani, cu camătă, de către inculpatul către victimă. Supărându-se inculpatul D.V. a afirmat „las că te fac eu”, sens în care la 11 august 2011 şi-a sunat familia din Mogoşoaia, în mai multe rânduri relatându-le despre incident şi solicitându-le să vină să-l ia din Braşov, întrucât dorea să-i aplice o lecţie victimei, respectiv să se răzbune pentru umilirea sa în public.

Ca urmare, în aceiaşi zi inculpaţii M.F. zis N., F.N. zis D., D.N. zis D. şi V.A. zis L. au plecat cu autoturismul marca B. proprietatea ultimului la Autogara Braşov şi pe drum inculpatul M.F. a avut convorbiri telefonice cu fratele său, inculpatul D.V. privind continuarea cu victima şi fratele acesteia, aspecte care au fost comunicate ocupanţilor maşinii care au stabilit să le aplice celor doi o corecţie.

La scurt timp martorul M.L., tatăl inculpatului D.V. a plecat cu împreună cu martorii C.I. zis S., M.S., M.F. zis G. spre Braşov, ajungându-i din urmă pe inculpaţii la Ploieşti, ocazie cu care M. i-a pus pe inculpaţii F.N., D.N. şi V.A. să-i predea cuţitele, lăsându-i doar inculpatului M.F. o bâtă.

Ajunşi la Braşov inculpaţii M.F. zis N., F.N., D.N. şi V.A. au rămas în autogara, iar maşina cu martorii a fost parcat în Benzinăria O.1, aflată vis-a-vis de autogara.

În jurul orei 19,00, autocarul cu victimă P.A. şi inculpatul D.V. a ajuns în Autogara Bartolomeu Braşov,unde victima odată coborâtă în staţie a fost atacată de inculpatul D. cu cuţitul, pumnii şi picioarele şi imediat de către inculpaţii V.A. şi D.N. care au lovit-o cu bâtă şi picioarele, dar şi de inculpatul F.N. cu cuţit.

Victima, la rândul ei, a ripostat cu un cuţit încercând să se apere de inculpatul D.V., însă a fost dezarmată de ceilalţi patru inculpaţi şi lovită cu propriul cuţit.

Inculpatul M.F. zis N., având în mână o bâtă de baseball l-a lovit pe martorul I.D. zis T., după care observându-l pe fratele său, inculpatul D.V. victima, s-a apropiat şi el în fugă şi a atacat-o cu bâta în zona capului.

Agresiunea concertată a celor cinci inculpaţi a avut loc în spatele autocarului parcat şi a durat aproximativ 1 minut fără să existe vreo ceartă, după care aceştia au fugit la autoturismul B., inculpatul M.F. zis N. s-a întors şi a mai aplicat o lovitură peste picior victimei căzute la pământ, după care au părăsit municipiul Braşov, urmând ruta Piteşti - Bucureşti.

Victima P.A. la scut timp după ce a fost dusă la spitalul a decedat din cauza hemoragiilor interne şi externe consecutive multiplelor plăgi tăiate - înţepate cu leziuni de plămân stâng, colon transvers, mezenter şi musculatură gambieră, leziunile fiind produse prin loviri directe şi repetate cu instrumente tăietoare - înţepătoare şi loviri cu corpuri dure, aplicate de persoane diferite când era căzută pe plan dur, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală al S.M.L. Braşov.

Relevat a fost considerat şi suplimentul la raportul de constatare medico-legală autopsie din 3 februarie 2011 potrivit căruia plăgile de pe regiunea parietală stângă au fost produse prin lovire cu lama de instrument tăietor înţepător, cele de pe hemitoracele stâng posterior au fost realizate prin lovire cu instrument tăietor înţepător de tipul cuţit sau briceag, cu lăţimea maximă a lamei de 2,1 cm, cea din hipocondrul stâng a fost produsă cu instrument tăietor înţepător de tipul cuţit sau briceag,cu lăţimea lamei până la 3,8 cm, cele de pe gamba dreaptă au fost produse prin lovire cu instrument tăietor înţepător de tipul cuţit sau briceag.

Astfel, s-a stabilit pe baza probelor că atât inculpatul D.V. cât şi coinculpaţii M.F. zis N., F.N., D.N. şi V.A. au aplicat multiple lovituri cu bâte, pumni, picioare, cuţite în zona abdominală, a capului, a toracelui cu mare intensitate materializată în gravitatea leziunilor care au condus la moartea victimei la câteva minute de la agresiune.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor D.V., M.F. zis N., F.N., D.N. şi V.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., sens în care s-a schimbat încadrarea juridică.

S-a reţinut circumstanţa agravantă a premeditării în raport de probatoriul administrat care evidenţiază caracterul organizat în care coinculpaţii M.F. zis N., F.N., D.N. şi V.A. s-au deplasat la Braşov la solicitarea coinculpatului D.V. în scop de răzbunare pentru incidentul avut de acesta din urmă cu victima şi au aşteptat 2 ore în autogara sosirea autocarului, lovind victima imediat după coborâre rapid şi concertat cu două bâte şi cel puţin trei cuţite conform concluziilor raportului de autopsie, după care au fugit cu maşina pregătită, încercând chiar să se sustragă urmării penale, fiind depistaţi în parte de poliţie, în timp ce părăseau localitatea de domiciliu.

Au fost înlăturate apărările inculpatului M.F. zis N. potrivit cărora i-a aplicat victimei când era căzută doar o lovitură cu bâta în picior, în condiţiile în care declaraţiile inculpaţilor D.V. şi F.N., a martorilor M.F. zis G., M.F., D.C., P.A., Ţ. susţin contrariul, respectiv că acesta a lovit victima cu bâta în zona capului a picioarelor,dar şi cu pumnii şi picioarele.

Invocând doctrina şi practica judiciară, judecătorul fondului a reţinut că sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracţionale comune de suprimare a vieţii unei persoane, chiar dacă nu toate au fost mortale.

S-a mai constatat că faţă de inculpatul D.V. nu se poate aplica circumstanţa atenuantă a provocării întrucât conflictul de pe autocar avut cu victima s-a desfăşurat cu aproximativ 11 ore înainte de a o agresa pe aceasta în autogara Braşov, interval de timp în care inculpatul le-a solicitat coinculpaţilor să vină în grup şi înarmaţi pentru a-i da o lecţie victimei care l-a umilit în prezenţa rudelor soţiei sale.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, împrejurările şi urmările grave ale săvârşirii acesteia, caracterul premeditat activităţii infracţionale, numărul persoanelor implicate, reacţia deosebit de violentă a acestor, împrejurări care s-a apreciat că impun şi reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 74 lit. a) 72 C. pen.

- pe latură civilă s-au constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel că inculpaţii au fost obligaţi la recuperarea prejudiciului moral, precum şi la plata unor despăgubiri materiale lunare pentru cele două minore la întreţinerea cărora contribuia în calitate de tată victima.

Împotriva acestei hotărâri au - formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, partea vătămată D.C. şi inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor D.V., M.F., F.N. şi D.N. în raport de circumstanţele lor personale şi de gravitatea faptei, împrejurări care justifică un regim sancţionator mai sever, solicitând şi luarea măsurii de siguranţă a interzicerii dreptului de a se mai afla pe raza judeţului Braşov faţă de aceştia.

Parte vătămată D.C., la termenul din 02 octombrie 2012 şi-a retras apelul.

Inculpatul D.V. a criticat greşita schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii agravantei premeditării în condiţiile în care telefoanele date către familie când se întorcea din Italia demonstrează temerea acută pe care o resimţea faţă de ameninţările pe care i le-a proferat partea vătămată, motiv pentru care şi-a rugat familia să vină să-l ia.

Sub aspectul individualizării pedepsei a solicitat aplicarea circumstanţelor atenuante, inclusiv a provocării, întrucât din proba testimonială rezultă cu prisosinţă atitudinea provocatoare, jignitoare, umilitoare pe care victima a avut-o faţă de el care a culminat în Autogara Braşov cu o agresiune directă şi nemijlocită asupra sa din partea acesteia, motiv pentru care a fost nevoit să riposteze, făcând totodată referire şi la atitudine procesuală sinceră şi lipsa antecedentelor penale.

Inculpatul M.F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din înregistrările video nu reiese cu certitudine participarea sa la comiterea faptei, chiar dacă s-a deplasat la Braşov la chemarea inculpatului D.V., a ajuns la agresiunii după înjunghierea victimei.

Inculpatul F.N. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe certe care să ateste fără dubiu vinovăţia sa, în condiţiile în care nu a participat efectiv la suprimarea vieţii victimei, fiind doar în zona incidentului, relevante în acest sens sunt înregistrările video şi depoziţiile martorilor oculari, prin excepţie doar martorul D.C. susţinând că l-a văzut când a lovit cu un cuţit victima în zona capului.

Inculpatul D.N. a solicitat achitarea întrucât deşi a fost prezent în Autogara din Braşov la momentul săvârşirii faptei era la distanţă.

Prin decizia penală nr. 106/ AP din 09 octombrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând, a aplicat inculpaţilor D.V., M.F., F.N. şi D.N. măsura de siguranţă „a interzicerii de a se afla în Municipiul Braşov pe o durată de 3 ani după executarea pedepselor principale, i-a obligat în solidar pe inculpaţi la 40.000 lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei daune morale către partea civilă C.I., 150.000 lei daune morale către părţile civile minore Ş.I. şi Ş.S. şi la câte 2.800 lei lunar cu titlu de prestaţii periodice datorate pentru perioada 11 august 2011 până la data pronunţării deciziei şi câte 200 lei lunar începând cu luna noiembrie 2012 şi până la majorat pentru fiecare minor, a constatat că părţile vătămate Ş.I., D.C., P.R. şi Ş.E. nu s-au constituit părţi civile, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a luat act de retragerea apelului părţii vătămate D.C., a respins ca nefondate apelurile celor patru inculpaţi şi le-a dedus prevenţia la zi.

Pentru a pronunţa ceasta hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că judecătorul fondului a stabilit în mod corect împrejurările faptice fapt constând în aceea că la data de 11 august 2011, în jurul orelor 19.00, inculpaţii D.V., M.F. - zis N., F.N., D.N. şi V.A. au agresat victima P.A. în Autogara Bartolomeu din municipiul Braşov, care sosise din Italia cu autocarul, lovind-o cu obiecte tăietor înţepătoare (cuţite, bricege) şi corpuri contondente (bâte, coş de gunoi tip scrumieră, pumni şi picioare), cauzând multiple leziuni care au condus la decesul acesteia.

Deşi inculpaţii M.F.-zis N., F.N. şi D.N. nu recunosc comiterea faptei s-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod just vinovăţia acestora din coroborarea tuturor probelor existente la dosar.

Relevante au fost considerate declaraţiile inculpatului D.V. de la urmărire penală din care rezultă că enervat de atitudinea victimei P.A. a telefonat rudelor sale pentru a veni să-l aştepte la Braşov; ale martorilor M.L., M.S., C.I. şi M.F. zis G. potrivit cărora inculpaţii M.F.-zis N., F.N., D.N. şi V.A. s-au deplasat la Braşov la chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilinţa” la care victima îl supusese în autocar; ale martorului B.C.I. care l-a auzit pe inculpatul D.V. în autocar vorbind cu rudele sale şi afirmând „vedem noi când ajungem”; ale martorului Ş.R.N. care fiind în autocar l-a auzit pe inculpat D.V. vorbind cu familia din ţară şi afirmând „las că te fac eu”.

Participarea celor cinci inculpaţi la agresarea concertată a victimei a fost analizată şi din perspectiva concluziilor raportului de constatare medico-legală autopsie din 12 august 2011 al S.M.L. Braşov, avizat de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. care se coroborează cu declaraţiile de la urmărire penală ale inculpatului D.V. şi ale martorilor Ş.A. (care i-a văzut pe D.V. şi V.A. agresând victima, dar şi pe M.F. zis N. lovind victima cu o bâtă însă acesta nu a fost din primul momentul în grupul care lovea., grup din care făceau parte şi F.N. şi D.N.); D.C. (care l-a văzut pe inculpatul D.V. cum l-a tăiat pe fratele său în zona posterioară a toracelui, lângă plămâni, pe V.A. lovind aceiaşi persoană, fără a putea preciza obiectul, pe M.F. zis N., lovind victima cu o bâtă de basseball în cap în timp era la pământ, pe inculpatul D.N. lovind tot cu o bâtă de basseball la picioare şi pe F.N. aplicând cu cuţitul lovituri în zona capului); P.A. ( care a văzut de la o distanţă de aproximativ 20 m pe victima înconjurată de nişte bărbaţi, D.V. a dat cu cuţitul,cu pumnii şi cu picioarele, M.F. zis N. lovea victima cu o bâtă de basseball, D.N. cu o bâtă şi cu picioarele); M.F. zis G., fratele inculpaţilor D.V. şi M. zis N. (potrivit căruia inculpaţii F.N., M.F. zis N., V.A. şi D.N. s-au deplasat la Braşov, văzând când D.V. se bătea cu victima, iar inculpatul M. zis N., în apropiere cu o bâtă de basseball în mână, fiind secondat de inculpaţii F., D.N. şi V., fără a observa dacă aceştia loveau victima); M.L. (care a arătat în declaraţia dată la 13 august 2011 în Dosar penal nr. 742/62/2011 al Curţii de Apel Braşov l-a observat pe fiul său M.F. zis N. având în mână o bâtă de baseball deplasându-se spre locul în care se băteau D.V. cu victima şi a lovit cu bâta în victima care era căzută pe jos).

Au fost evidenţiate şi declaraţiile altor martori care au văzut modalitatea de derulare a evenimentelor, dar care, din cauza timpului extrem de scurt în care a avut loc agresiunea deşi nu au putut să fixeze în memoria fotografică imaginile agresorilor; au reuşit însă să surprindă şi să redea fragmente din activitatea infracţională a cărei victimă a fost P.A., apte să întregească acţiunile desfăşurate de inculpaţi şi conturând starea de fapt reţinută de către prima instanţă.

Astfel, au fost prezentate susţinerile martorilor I.D. (care a arătat că în timp ce era la toaleta a apărut inculpatul M.F. zis N. care l-a lovit cu pumnul fără nici un motiv şi fără să îi spună nimic după care a fugit; apoi când a ieşit de la toaletă a văzut victima jos, tăiată lângă victimă era numai martora Ş.A., care striga „Moare, Moare!”) T.I.B., şoferul autocarului (care a arătat că după ce au ajuns în Autogara Braşov a coborât pentru a proceda la predarea bagajelor, iar după aproximativ 3-4 minute a auzit ţipete; nu a văzut ce s-a întâmplat însă a văzut victima căzuta jos cu urme de sânge, pe care a recunoscut-o ca fiind unul dintre călătorii din autocar,cel care se certase cu inculpatul D.V. pe drum, iar în jurul lui erau rudele acestuia care încercau să îi acorde ajutor), F.L. (care a văzut cum un bărbat este agresat de un grup de alţi bărbaţi, erau mai mult de patru. acel grup de bărbaţi loveau victima cu picioarele.), L.D. (care a văzut un grup de 4-5 persoane de etnie rromă erau toţi grămadă pe victima căzută şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele timp de câteva secunde), I.O.N. (care a văzut trecând pe lângă ea în autogara un bărbat pe care l-a observat scoţând două bâte de basseball dintr-o bluză de trening de culoare verde cu alb şi negru, iar în scurt timp a auzit strigăte de bărbaţi şi femei, observând un bărbat căzut jos şi sânge lângă acesta), M.C. (care a observat, pe geam, atunci când autocarul staţiona în autogara din Braşov cum unul dintre bărbaţii care fusese în autocar şi care avusese un conflict aleargă cu o bâtă în mână, la un moment dat a observat o altă persoană căzută la pământ, înconjurată de. mai mulţi bărbaţi de etnie rromă), M.F. (care a văzut un bărbat căzut, iar lângă el 4 sau 5 bărbaţi care îl loveau; unul dintre bărbaţi purta o şapcă albă, l-a văzut lovind cu pumnii şi cuţitul victima. Un al doilea bărbat purta un maieu alb şi lovea victima cu o bâtă de base-ball. Mai mulţi bărbaţi purtau pantaloni trei sferturi. A văzut unul dintre bărbaţi lovind cu cuţitul victimă în zona abdomenului), T.E. (care a văzut un grup de trei bărbaţi dintre care doi erau slabi şi îmbrăcaţi sport iar al treilea avea o statură potrivită însă era mai înalt ca ceilalţi, cei trei agresându-l pe altul, iar la instanţa de fond i-a recunoscut fie din box fie după planşă foto pe inculpaţii D.N. şi V. ca fiind dintre agresorii, ultimul lovind victima cu o bâtă în zona capului, abdomenului şi a picioarelor), B.C.I. (care a văzut pe geamul autocarului un bărbat de etnie rromă care a luat dintre două chioşcuri o bluză de trening de culoare negru, verde şi alb în care învelise două bâte de basseball, iar din lateralul a văzut mai mulţi bărbaţi de etnie rromă, care fugeau spre spatele autocarului împreună cu individul cu bâtă de basseball, unde l-au lovit pe cel cu care călătorise şi era îmbrăcat în haine închise şi tuns scurt şi care anterior intrase în conflict cu bărbatul rrom cu ochii verzi), Ş.R.N. (care a arătat că de la martora oculară P. şi mătuşa sa, Ş.A. ştie că victima a fost agresată de D.V., de M.F. zis N.).

Depoziţiile acestor martorilor oculari care au oferit informaţii referitoare la vestimentaţia agresorilor au fost coroborate cu imaginile video surprinse de camerele de luat vederi montate în autogara şi care alături de actele medico-legale au format convingerea instanţei de apel că inculpaţii M.F.-zis N., F.N. şi D.N. au participat în mod activ la data de 11 august 2011, în jurul orelor 19.00 la agresarea victimei P.A. producându-i leziuni care au condus la decesul său, motiv pentru care au fost înlăturate apărările acestora potrivit cărora nu au fost implicaţi în lovirea victimei.

S-a mai reţinut că nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului D.V., întrucât, deşi acesta s-a enervat la momentul altercaţiei avute cu victima în autocar, probele administrate nu relevă că s-ar fi aflat într-o stare de tulburare sau emoţie sub imperiul căreia a agresat-o în condiţiile în care trecuseră mai bine de 11 ore de la primul conflict, timp în care şi-a sunat rudele de la Mogoşoaia, chemându-şi fratele împreună cu alte persoane să vină să îl ia de pe trase, înainte de a ajunge la destinaţie pentru a-i aplica o corecţie victimei pentru comportamentul adoptat pe parcursul călătoriei, făcându-şi astfel planuri de răzbunare.

Din contră atitudinea inculpatului de punere la cale a unui plan de răzbunare la care au achiesat şi ceilalţi coinculpaţi care s-au deplasat de la Mogoşoaia la Braşov înarmaţi cu corpuri contondente şi tăietor înţepătoare pentru a agresa victima - acceptând posibilitatea ca în urma agresării victimei cu obiectele cu care s-au înarmat aceasta să decedeze - coroborată cu atacul fulgerător, concertat asupra acesteia, a fost apreciată ca fiind subsumată noţiunii de premeditare, motiv pentru care s-a reţinut că în mod corect judecătorul fondului a schimbat încadrarea juridică a faptelor.

Sub aspect sancţionator instanţa de prim control judiciar a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor orientate între limita minimă şi cea maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă, executabile în regim privativ de libertate, sunt just individualizate şi sunt în măsură să conducă la reeducarea acestora în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală, astfel că majorarea lor, aşa cum a solicitat parchetul nu se impune.

Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat că se impune aplicarea faţă de toţi inculpaţii a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., întrucât niciunul dintre aceştia nu are domiciliul în raza judeţului Braşov, iar prin prisma faptei comise şi mai ales a circumstanţelor reale care caracterizează această faptă, prezenţa lor în Municipiului Braşov reprezintă un pericol grav pentru comunitatea locală.

S-a mai constatat că deşi judecătorul fondului în mod corect a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor a cauzat părţilor civile N.C. (mama victimei P.A.), C.I.C. (concubina victimei P.A.), Ş.I. şi Ş.S. (fiicele victimei P.A.) prejudicii morale în raport de vârsta victimei, modalitatea extrem de violentă în care i-a fost curmată viaţă, stabilind astfel că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, a omis să arate că care dintre inculpaţi trebuie să suporte - repararea pagubei şi să facă referire la principiul solidarităţii pasive.

Cu toate că a fost recunoscut şi dreptul părţilor civile minore Ş.I. şi Ş.S. la prestaţii periodice lunare datorită decesului părintelui care se ocupa de îngrijirea lor şi a obligat inculpaţii la plata prestaţiilor periodice, s-a mai reţinut că nu a stabilit o sumă globală de la data decesului şi până la dezlegarea definitivă a raportului de drept penal, iar ulterior o sumă lunară a acestor prestaţii şi nici nu a individualizat titularii obligaţiei de plată a prestaţiilor periodice pentru părţilor civile.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat redozarea pedepselor aplicate celor patru inculpaţi, întrucât în raport de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii (loc public, foarte aglomerat, în timpul zilei), dar şi cele care caracterizează persoana acestora se impune un tratament sancţionator mai sever pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpatul D.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, precum şi reducerea pedepsei sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante.

Inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi reducerea pedepsei sub minimul special. S-a mai arătat că în raport de implicare sa în activitatea infracţională se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri şi alte violenţe comisă în stare de provocare.

Inculpatul F.N.,, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a contribuit la comiterea faptei, probele administrate dovedind că a stat la distanţă de 200 m de locul incidentului, iar în subsidiar redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale şi că are doi copii în întreţinere.

Inculpatul D.N., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate rezultă că nu a lovit victima.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Pentru a se reţine premeditarea, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin, (1) lit. a) C. pen., trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, constând în luarea rezoluţiei infracţionale cu suficient timp înainte de acţiunea agresivă, interval care să permită infractorului să chibzuiască asupra planului, inclusiv să întreprindă acte specifice de pregătire în acest scop.

În speţă,, aceste cerinţe sunt îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultând că inculpatul D.V. a premeditat comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi nu a acţionat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.

Hotărârea de a ucide a fost luată de inculpatul D.V. într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obişnuit, încă din perioada în care se afla în autocar pe drumul de întoarcere în ţară, deci cu cel puţin 12 ore înainte de incident, fiind rezultatul dorinţei de a se răzbuna pe comportamentul victimei care îl pusese, în prezenţa celorlalţi călători, într-o poziţie umilitoare prin remarcile făcute la adresa fizionomiei sale.

În aprecierea, Înaltei Curţi, afirmaţiile inculpatului D.V. adresate victimei - „las că te fac eu”, „vedem noi când ajungem acasă” demonstrează existenţa unei rezoluţii infracţionale ce a fost exteriorizată prin activităţi materiale de pregătire a infracţiunii, materializate în contactarea telefonică, în mai multe rânduri, a rudelor sale din Mogoşoaia, cărora le-a relatat incidentul avut, solicitându-le să vină să-l ia din Autogara Braşov, întrucât dorea să-i aplice o lecţie victimei, respectiv să se răzbune pentru umilirea sa în public.

Premeditarea activităţii infracţionale este dovedită dincolo de orice dubiu de modalitatea în care au acţionat toţi cei cinci inculpaţi, începând de la telefoanele date de inculpatul D.V. rudelor sale, cărora le-a cerut să-l sprijine în demersurile sale de sancţionare a comportamentului victimei, până la deplasarea la Braşov, în mod organizat a inculpaţilor M.F. zis N., F.N., V.A. şi D.N. şi martorii M.F. zis G., M.L., M.S. şi C.I., cu două autoturisme, înarmaţi cu bâte şi cuţite, pentru a aştepta victima când coboară din autocar şi a-i aplica o corecţie corespunzătoare.

Astfel, organizarea unui grup de mai multe persoane, înarmate cu bâte şi cuţite în scopul răzbunării inculpatului D.V., precum şi superioritatea numerică, în condiţiile în care acţiunile urmau să fie îndreptate împotriva unei singure persoane, demonstrează premeditarea în comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, iar acţiunile conjugate, intensitatea şi agresivitatea acestora, obiectele vulnerante folosite şi zonele în care s-au aplicat loviturile conturează intenţia cu care au acţionat cei cinci inculpaţi, acea de a suprima viaţa victimei.

Toate contribuţiile inculpaţilor D.V., M.F. zis N., F.N., V.A. şi D.N. având legătură între ele şi fiind conjugate şi unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea - uciderii victimei, reprezintă acte de coautorat la omor, motiv pentru care nu are relevanţă, din punct de Vedere al cauzalităţii juridice, care dintre aceste acte au provocat leziunile care, în final, au dus la moarte întrucât coautoratul implică unitatea acţiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiaşi sistem sau model de explicaţie.

În aceste condiţii o dată stabilit atacul asupra victimei, loviturile chiar de mai mică gravitate şi care singure nu erau apte să conducă la rezultatul letal, fiind circumscrise unei activităţi care, în ansamblu a cauzat moartea victimei, dovedesc intenţia de a ucide a coautorilor, inclusiv a inculpatului M.F., astfel că este exclusă caracterizarea acestora ca acte care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire şi alte violenţe.

În consecinţă, atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inculpatul D.V. a meditat cu privire la săvârşirea faptei, asupra locului şi mijloacelor de răzbunare, la posibilităţile de comitere, angrenând şi implicarea coinculpaţilor M.F. zis N., F.N., V.A. şi D.N. atât în activitatea de pregătire cât şi efectiv în acţiunea de agresare a victimei, infracţiunea de omor a fost comisă în condiţiile premeditării.

Scuza provocării există conform art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, stare care a avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, materializată în prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

În speţă, inculpatul M.F. a acţionat la solicitarea coinculpatului D.V. care i-a relatat cele întâmplate în autocar, astfel că intervenţia sa nu a fost rezultatul unui act provocator din partea victimei care să-i fi generat o puternică tulburare psihică sau emoţie de natură a justifica violenţele comise.

Mai mult, în contextul stării conflictuale preexistente între inculpatul D.V. şi victimă, uciderea acesteia din urmă, îmbracă aşa cum rezultă din întreg materialul probator, forma răzbunării, împrejurare de fapt care excede conţinutul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa” lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.

Ca atare, existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanţei de prim control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă, inculpaţii F.N. şi D.N., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în şedinţă publică, precum şi în scris, nu au fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi împrejurările de fapt stabilite de către instanţele inferioare, fiind neîntemeiate susţinerile acestora că nu au participat la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

Din împrejurările de fapt, corect stabilite atât de instanţa de fond cât şi de cea de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpaţilor F.N. şi D.N., chiar dacă aceştia au negat comiterea faptelor şi au încercat să acrediteze ideea că decesul victimei este rezultatul acţiunilor celorlalţi inculpaţi.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului D.V. de la urmărire penală din care rezultă că enervat de atitudinea victimei P.A. a telefonat rudelor sale pentru a veni să-l aştepte la Braşov; ale martorilor M.L., M.S., C.I. şi M.F. zis G. potrivit cărora inculpaţii F.N. şi D. s-au deplasat la Braşov la chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilinţa” la care victima îl supusese în autocar; ale martorilor B.C.I. şi Ş.R.N. care l-a auzit în autocar pe inculpatul D.V. vorbind cu rudele sale şi afirmând „vedem noi când ajungem” şi „las că te fac eu”; ale martorei Ş.A. care i-a văzut pe F.N. şi D.N. în grupul ce o agresa pe victimă, ale martorului D.C. care l-a observat pe inculpatul D.N. lovind la picioare cu o bâtă de basseball victima căzută la pământ şi pe F.N. aplicându-i cu cuţitul lovituri în zona capului; aspect confirmat şi de martora P.A.; ale martorului M.F. zis G., fratele inculpaţilor D.V. şi M. zis N. care alături de inculpaţii F.N., M.F. zis N., V.A. şi D.N. s-a deplasat la Braşov, unde a constatat cu propriile-i simţuri că inculpaţii F. şi D.N. îi secondau pe ceilalţi trei care îi aplicau lovituri victimei.

Prezenţa inculpaţilor celor doi inculpaţi în aria câmpului infracţional rezultă şi din declaraţiile martorei T.E. care l-a identificat după planşe foto pe inculpatul D.N. ca fiind unul dintre bărbaţii care au agresat-o pe victimă, ale martorului Ş.R.N. care a aflat de la martorii oculari P. şi Ş.A. că inculpaţii F.N. şi D.N. au dat şi l-au omorât pe vărul său, şi nu în ultimul rând din concluziile raportului de autopsie conform cărora aspectul grupării plăgilor traumatice demonstrează că au fost aplicate de diferite persoane când victima era căzută pe plan dur.

De altfel, prin criticile formulate de inculpaţii F.N. şi D.N. se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia acestora ar putea demonstra că au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, în conformitate cu art. 72 C. pen., se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.V., M.F., F.N. şi D.N. pentru săvârşirea - infracţiunii de omor deosebit de grav cu luarea în considerare în egală măsură atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională, a caracterului şi gravităţii urmărilor ce s-au produs, a importanţei valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită cât şi a datelor care caracterizează persoana acestora.

În concret, condiţiile în care inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N. au comis faptele - au aşteptat victima în autogara, adică într-un loc public foarte aglomerat în timpul zilei, iar a dată coborâtă aceasta din autocar, în mod organizat şi conjugat i-au aplicat multiple lovituri cu cuţite şi bâte în zone vitale ale corpului, caracterul agravant al infracţiunii de omor determinat de premeditarea activităţii infracţionale (pregătindu-se din timp, dar şi cu minuţiozitate, realizând astfel un plan bine gândit pentru atingerea scopului - răzbunarea determinată de atitudinea victimei), circumstanţele persoanele ale inculpaţilor care sunt întreţinători de familii şi sunt infractori primar, excepţie făcând F.N., s-a reflectat în mod corespunzător în cuantumul pedepsei.

Pe de altă parte, datele favorabile care caracterizează persoana inculpaţilor D.V., M.F. şi F.N. au fost deja valorificate la momentul stabilirii tratamentului sancţionator de către instanţa inferioare prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum cuprins între minimul special şi limita medie, astfel că înalta Curte apreciază că nu se impune a se da o mai mare eficienţă acestora în raport de împrejurările comiterii faptelor,, gravitatea lor şi agresivitatea de care au dat dovadă inculpaţii.

Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancţionator mai sever faţă de cei patru inculpaţi, aşa cum a solicitat parchetul, dar nici unul mai blând pentru inculpaţii D.V., M.F. şi F.N., pedepsele stabilite fiind suficiente pentru a asigura reeducarea lor şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât tratamentul sancţionator pe lângă rolul de constrângere, are şi o finalitate de exemplaritate, iar cuantumul acestuia trebuie individualizat în aşa fel încât să convingă inculpaţii de necesitate respectării legii şi a evitării pe viitor a comiterii unor fapte penale.

Constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N.

Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii D.V., M.F., F.N. şi D.N. împotriva deciziei penale nr. 106/ AP din 09 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive, pentru D.V. de la 12 august 2011 la 20 iunie 2013, pentru M.F. de la 13 august 2011 la 20 iunie 2013 şi pentru F.N. şi D.N. de la 26 septembrie 2011 la 20 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi D.V., M.F. şi D.N. la plata sumei de câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat F.N. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2197/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...  ICCJ. Decizia nr. 2194/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2191/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs