ICCJ. Decizia nr. 2269/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2269/2013
Dosar nr. 680/32/2012
Şedinţa publică din 26 iunie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 177/D/2012 din 29 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, în Dosarul nr. 8646/110/2010, printre altele, a fost respinsă cererea inculpatului B.I., de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane majore", în formă continuată, a fost condamnat inculpatul B.I., cetăţenia română, studii medii, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a stabilit că pedeapsa de executat este de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, la data rămânerii definitive a sentinţei, luată asupra inculpatului B.I. la data de 24 iunie 2011 de către Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 738 din 24 iunie 2011.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arestare preventivă de la 06 octombrie 2010 - 24 iunie 2011.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul T.V.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău şi înregistrate la nr. 63 din 02 decembrie 2010.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi a 3 (trei) agende şi mai multe foi volante precum şi suma de 7,31 de eurocenţi (monedă divizionară) şi moneda de 100 de forinţi.
S-a menţinut sechestrul asigurător asupra sumei de 123 RON, 317 euro şi 31 de eurocenţi şi o monedă de 100 de forinţi identificată asupra inculpatului T.V.A., dispus de procuror prin Ordonanţa nr. 39/D/P/2010 din 26 octombrie 2010.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-au admis în parte pretenţiile civile formulate de părţile civile: S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R. şi Ş.I.O., şi în consecinţă a fost obligat inculpatul B.I. să achite fiecărei părţi civile câte 600 euro cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-au admis în parte pretenţiile civile formulate de părţile civile: C.C., A.V.R. şi Ş.I.O., şi în consecinţă a fost obligat inculpatul B.I. să achite fiecărei părţi civile câte 500 euro cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-a luat act că părţile vătămate R.V., V.V., D.L. şi T.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu art. 1357 C. civ. s-a luat act că părţile vătămate S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R., Ş.I.O., R.V., V.V., D.L. şi T.I. nu au formulat pretenţii împotriva inculpatului T.V.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Criminalităţii Organizate şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău nr. 39D/P/2010 din 26 noiembrie 2010, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că: în perioada anului 2008 şi până la începutul lunii octombrie 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii de beneficii financiare, în colaborare cu alte persoane şi a inculpatului T.V.A., prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informaţii false cu privire la condiţiile de muncă şi salarizare în Sicilia - Italia, a recrutat şi transportat în această ţară părţile/persoanele vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M., M.D., V.V.Z., A.C.M., T.I., A.V.R., V.O., C.C. şi Ş.I.O., iar la destinaţie, le-a transferat altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.
Prima instanţă de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul laturii penale a cauzei, a reţinut că inculpatul B.I., în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, sub promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în Italia, a recrutat, transportat şi transferat în această ţară, mai multe persoane din diferite localităţi de pe raza jud. Bacău, la destinaţie fiind supuse executării unor munci cu încălcarea normelor legale.
Concret, s-a arătat că, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul B.I., direct sau prin intermediul altor persoane, dintre care a fost identificată martora S.L., prin înşelăciune, constând în promisiunea obţinerii unor locuri de muncă sigure şi bine plătite, recruta din România şi transporta în Sicilia, Italia, persoane care doreau să lucreze în această din urmă ţară.
La destinaţie, acestea erau preluate de alţi cetăţeni români şi cazate în condiţii inumane, fără a exista posibilitatea reală de angajare promisă în ţară, victimele fiind obligate să aştepte identificarea unor locuri de muncă şi să presteze activităţi lucrative cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Verificările efectuate ulterior în cauză au certificat aspectele semnalate, şi, mai mult decât atât, au evidenţiat faptul că activitatea infracţională a fost mult mai amplă, extinzându-se pe o perioadă de aproximativ 2 ani de zile, respectiv din anul 2008 şi până în octombrie 2010, când a fost stopată ca urmare a intervenţiei organelor judiciare.
Probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpatul B.I. a luat hotărârea de a-şi asigura venituri pentru sine şi familia sa într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiaşe, dispuse să accepte să se deplaseze împreună cu el într-o ţară străină, respectiv provincia Sicilia, Italia, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.
În cadrul activităţii infracţionale, în cursul anului 2009, inculpatul B.I. l-a angrenat şi pe inculpatul T.V.A., care a acceptat să desfăşoare activităţi ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane.
Iniţial, inculpatul T.V.A. a fost "angajat" de inculpatul B.I. în calitate de şofer, având rolul de a transporta persoanele vătămate cu mijloacele de transport aflate în posesia şi folosinţa "angajatorului", transporturile fiind organizate de inculpatul B.I. şi realizate efectiv de ambii inculpaţi. În timp, inculpatul T.V.A. l-a substituit în totalitate pe inculpatul B.I., plecând singur în curse, contribuind efectiv la aservirea materială a persoanelor vătămate, prin utilizarea de manopere dolosive, intermedierea angajării acestora la destinaţie şi încasarea sumelor de bani din prestarea acestor activităţi ilegale, soldate cu exploatarea prin muncă a victimelor.
S-a reţinut din probatoriul administrat în cauză că activităţile specifice de recrutare a potenţialelor victime s-au efectuat doar de inculpatul B.I.
Pentru a-şi asigura reuşita în cadrul activităţii de racolare, inculpatul B.I. a vizat în special o anumită categorie socială, căutând victime cu modeste posibilităţi materiale, cu o situaţie familială precară, oferindu-se să suporte el însuşi cheltuielile de transport, sub rezerva restituirii acestora din primul salariu încasat.
Inculpatul B.I. a urmărit să speculeze astfel vulnerabilitatea socio-economică a victimelor, un mijloc abil de constrângere, utilizat de acesta pentru a câştiga încrederea persoanelor vătămate, dar cu efect scontat maxim.
Activitatea de recrutare s-a realizat prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind poveştile de succes ale altor persoane, care au fost ajutate să plece în străinătate, unde au fost angajate. Promisiunile unor slujbe sigure şi bine plătite în Sicilia, Italia, au fost efectuate, fie direct de către inculpatul B.I., fie prin intermediul rudelor sau diferitelor cunoştinţe ale victimelor, care fuseseră anterior recrutate şi care lucrau în străinătate pentru traficanţi.
În această activitate de atragere a victimei spre a fi exploatată, în vederea obţinerii de profit, inculpatul B.I. a apelat şi la sprijinul altor persoane, care au acţionat în acest sens fără a avea reprezentarea integrală a scopului ilicit urmărit de inculpat, aşa cum a fost cazul martorei S.L. şi a făptuitorului C.N.
După acceptarea ofertei, se realiza contactul direct dintre persoanele vătămate şi inculpatul B.I., în cadrul căruia acestea erau deposedate de actul de identitate, sub pretextul unei garanţii oferite inculpatului, pe de o parte, pentru efectuarea deplasării şi reţinerea locului de muncă şi, în subsidiar, pe de altă parte, pentru restituirea sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de transport.
În timpul efectuării deplasării, inculpatul B.I. proceda la majorarea nejustificată a cheltuielilor de transport şi adăugarea unui comision pentru locul de muncă, şi pentru a-şi asigura plata acestor sume necuvenite a procedat la constrângerea părţilor vătămate să semneze un înscris, ce purta, pentru conferirea unei aparenţe de autenticitate, ştampila şi semnătura unor birouri notariale, înscris ce s-a dovedit a fi plăsmuit de inculpat.
În lipsa inculpatului B.I. aceste documente erau întocmite şi/sau oferite spre semnare părţilor vătămate de către inculpatul T.V.A.
Activitatea infracţională de exploatare a părţilor vătămate s-a realizat, până în vara anului 2010, cu sprijinul altor persoane, cetăţeni români, care acţionau în Italia, în baza unei înţelegeri prealabile cu inc. B.I., cunoscute după apelativele "T.", "C." şi "M.". Dintre acestea, până în prezent s-a reuşit identificarea doar a numitului "T." în persoana lui L.C.
Aceste persoane preluau părţile vătămate de la inculpaţii B.I. şi T.V.A. în vederea angajării în muncă şi, totodată, se îngrijeau de colectarea de la acestea a sumelor de bani datorate inculpaţilor, refuzând să le restituie actele de identitate până la achitarea integrală a datoriilor, la care adăugau şi un comision propriu.
În cursul lunii ianuarie 2010, în condiţiile expuse, au fost traficate, în scopul exploatării prin muncă, părţile vătămate S.C.C., V.V. şi D.L., iar în cursul lunii decembrie 2009, a fost traficată în acelaşi scop, partea vătămată R.V.
De asemenea, a rezultat că inculpatul B.I. a desfăşurat activităţi infracţionale similare şi anterior, în cursul lunii octombrie 2009, traficând în aceeaşi modalitate, cu sprijinul inculpatului T.V.A., părţile vătămate M.M. şi M.D.
Toate persoanele sus-menţionate au formulat plângere împotriva inculpaţilor, considerându-se în mod justificat victime ale infracţiunii de trafic de persoane.
Din declaraţiile părţilor vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M. şi M.D. rezultă că, sub promisiunea angajării în muncă în Italia, cu un salariu decent şi program de lucru normal, hrană şi cazare asigurate de angajatorul din Italia, inculpaţii B.I. şi T.V.A. le-au convins să se deplaseze în această ţară.
Transportul a fost organizat tot de inculpaţi, sens în care au solicitat părţilor vătămate să le predea actele de identitate, ca o garanţie pentru rezervarea locului de călătorie şi recuperarea cheltuielilor de transport.
La destinaţie însă, părţile vătămate au realizat că inculpaţii nu aveau posibilităţile de angajare promise în ţară, fiind predate numiţilor "T." şi "C.", nelucrând o perioadă, iar ulterior cu sprijinul acestora din urmă, au fost repartizate să lucreze la diferite munci în agricultură, constatând o discrepanţă evidentă între condiţiile promise în momentul recrutării în ţară privind salariul, felul muncii, programul de lucru, asigurarea cazării şi a mesei, şi cele reale.
Mai mult decât atât, pentru munca prestată, salariul era încasat de cetăţenii români la care fuseseră transferaţi de inculpaţi, cu titlu de comision pentru locul de muncă şi motivat de faptul că trebuiau recuperate cheltuielile de transport care fuseseră majorate între timp de inculpaţi, după bunul lor plac.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpaţii B.I. şi T.V.A., în timpul călătoriei către Italia, după ce se îmbarcau pe vapor, în Italia, cu destinaţia Sicilia, sub ameninţarea persoanelor vătămate cu abandonul, speculând starea socială şi/sau materială a acestora, le determinau să semneze nişte înscrisuri ce purtau o ştampilă notarială, întocmite într-un singur exemplar, ce rămânea la inculpaţi, prin care se angajau să achite inculpatului B.I. diferite sume de bani, mult mai mari decât cele convenite iniţial pentru transport, ce includeau şi un comision datorat inculpatului B.I. pentru locul de muncă, sume care, în caz de neachitare la o scadenţă impusă de inculpatul B.I., erau producătoare de dobânzi de 5% pe zi, şi/sau garantate cu bunuri mobile sau imobile aparţinând debitorilor.
În cursul cercetărilor efectuate în cauză, au rezultat date privind existenţa şi a altor persoane vătămate, ce au fost recrutate şi transportate de cei doi inculpaţi între timp, în scopul transferării acestora în Sicilia, Italia şi exploatării prin muncă, în aceleaşi condiţii cu celelalte părţi vătămate, deposedate de actele de identitate, rămase în posesia inculpaţilor B.I. şi T.V.A., aşa cum rezultă din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de aceştia, ce au fost interceptate autorizat.
De asemenea, în baza datelor şi indiciilor certe şi temeinice că inculpaţii continuau să desfăşoare activităţi ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, la data de 06 octombrie 2010 a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant a inculpaţilor B.I. şi T.V.A. pe raza municipiului Piatra-Neamţ, fiind astfel oprită cursa ce urma a fi efectuată de inculpatul T.V.A., cu un nou lot de persoane ce urmau a fi transferate în Sicilia, Italia, în vederea angajării în muncă.
Cu această ocazie, în autoturismul marca F.M. cu nr. de înmatriculare X, utilizat de inculpatul B.I., au fost identificate, în original, paşaportul turistic aparţinând persoanei vătămate V.V.Z. şi cartea de identitate aparţinând martorului C.L.
Aceste persoane se aflau însă îmbarcate, în vederea transportării lor către Italia, în autoturismul V.W.C. cu nr. de înmatriculare Y, condus de inculpatul T.V.A.
În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului B.I., ocazie cu care au fost identificate mai multe înscrisuri denumite "încheieri de autentificare", toate cu nr. 2411 din 29 septembrie 2009, ce poartă ştampila şi parafa Biroului notar Public Z.C.C. din Bacău şi a notarului public G.A. din Buhuşi, completate olograf cu diferite nume şi la diferite date, ce atestă angajamentele de plată de care s-a făcut vorbire anterior, precum şi astfel de încheieri de autentificare "în alb".
Din examinarea acestor înscrisuri se observă că inculpatul T.V.A. figurează ca martor, semnând în această calitate documentele.
De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului T.V.A. a fost identificată o agendă cu coperţi din piele de culoare neagră, ce conţine diferite înscrisuri olografe cu nume şi numere de telefon, iar în interiorul agendei au fost identificate opt cărţi de identitate în original, despre care s-a stabilit că aparţin persoanelor care au fost transferate anterior în Sicilia, Italia, la muncă de inculpaţi şi care încă nu şi-au achitat datoriile impuse de aceştia.
Dintre persoanele ce urmau să plece în Italia la data de 06 octombrie 2010, s-a stabilit în mod neechivoc faptul că, doar T.I., V.V.Z. şi A.C.M., fuseseră recrutaţi de inculpaţi în vederea transferării în Italia, în aceleaşi condiţii cu celelalte părţi vătămate audiate în cauză. Celelalte persoane au apelat la serviciile inculpaţilor doar în calitate de transportatori.
Din declaraţiile părţilor vătămate T.I., V.V.Z. şi A.C.M., rezultă în mod cert că au fost recrutate de inculpatul B.I. sub promisiunea angajării în Sicilia, Italia, la locuri sigure şi bine plătite, deşi această promisiune avea doar caracterul unei posibilităţi şi, la momentul la care a fost efectuată, inculpatul B.I. nu întreprinsese nici un demers în acest sens.
Din monitorizarea intruzivă a inculpaţilor, au rezultat date certe privind existenţa şi a altor persoane vătămate, ce au fost recrutate şi transportate de aceştia între timp, în scopul transferării în Sicilia, Italia şi exploatării prin muncă, în aceleaşi condiţii cu celelalte părţi vătămate, deposedate de actele de identitate, rămase în posesia inculpaţilor B.I. şi T.V.A., date ce au fost certificate de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de mijloacele materiale de probă, identificate cu ocazia percheziţiilor efectuate.
În ziua de 30 iunie 2010, la ora 15:31:34, inculpatul B.I., aflat la postul telefonic XX este contactat de o persoană de sex masculin X, aflată la postul telefonic YY (număr de Italia), şi din prima parte a conversaţiei rezultă că cel de la postul telefonic cu număr de Italia se numeşte N.B. Acesta îi reproşează inculpatului B.I. că nu are de muncă şi că nu a fost ajutat (în vederea găsirii unui loc de muncă) aşa cum i s-a promis în România înainte de a pleca, cerându-i acestuia să-i înapoieze buletinul, buletin care i-a fost reţinut de inculpatul B.I. din momentul transportării în Italia. N.B. îi explică faptul că are nevoie urgent de buletin pentru că nu-l angajează nimeni fără documente, acolo unde se află în Italia, şi că el acum doarme prin boscheţi şi are nevoie neapărat de un loc de muncă. Tot din aceeaşi conversaţie mai reiese că N.B. este dator inc. B.I. cu suma de 700 de euro.
Din declaraţiile părţii vătămate A.V.R. rezultă că în luna august 2010, prin intermediul unui vecin şi al făptuitorului C.N., l-a cunoscut pe inculpatul B.I., care, sub promisiunea angajării în agricultură în Sicilia, Italia, pentru o perioadă de 3 luni de zile, cu toate condiţiile asigurate, l-a determinat să se deplaseze în această ţară. Pentru a-l convinge de realitatea ofertei, inculpatul B.I. i-a spus că îl va transporta în Italia, pe datorie, urmând să îi achite contravaloarea transportului, din primul salariu.
Inculpatul B.I. l-a preluat pe A.V.R. din satul de domiciliu cu autoturismul propriu, marca F., transportându-l în mun. Piatra Neamţ, unde a fost transferat în autoturismul V.W.C., condus de inculpatul T.V.A.
La destinaţie, în Sicilia, Italia, inculpatul T.V.A. s-a întâlnit cu un cetăţean italian pe nume G., care a preluat partea vătămată A.V.R. şi i-a solicitat să presteze activităţi casnice în curtea sa, până ce i se va găsi un loc de muncă. După câteva zile, partea vătămată a fost "recuperată" de inculpatul T.V.A. şi condusă la un alt patron italian, care s-a oferit să îl angajeze pentru un salariu de 300 de euro pe lună, după ce achitase inculpatului T.V.A. o sumă de bani în contul transportului.
Auzind aceste condiţii, partea vătămată a refuzat locul de muncă, realizând că a fost înşelată şi, sub ameninţarea că se predă la carabinieri, inc. T.V.A., după ce s-a consultat telefonic cu inculpatul B.I., a renunţat la vânzarea părţii vătămate A.V.R. acestui cetăţean italian, şi l-a transportat în localitatea Niscem, unde l-a predat numitei "M.". Ulterior, această persoană l-a distribuit să lucreze în agricultură, fiind cazat într-un garaj insalubru, plin de şobolani.
Partea vătămată A.V.R. a lucrat în acest loc timp de o lună de zile, însă "M." a refuzat să îl plătească şi să îi restituie buletinul, sub pretextul că actul de identitate se află la inculpatul B.I. Mai mult decât atât, la începutul lunii octombrie, numita "M." i-a adus la cunoştinţă că inculpatul B.I. a fost arestat în România şi, după acest moment, i-a restituit acestuia buletinul de identitate şi i-a solicitat ca, la momentul întoarcerii în ţară, dacă va fi audiat de autorităţi, să declare mincinos cu privire la modul şi scopul pentru care s-a deplasat în Italia.
Aceleaşi aspecte privind condiţiile de recrutare, transportare, transferare, cazare, lucru şi salarizare rezultă şi din declaraţiile persoanei vătămate V.O., care prevalându-se de prevederile art. 82 C. proc. pen., a fost audiat ca martor.
Din declaraţiile părţii vătămate C.C., s-a reţinut că în perioada 2008 - 2010, în mod succesiv, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură în Sicilia - Italia, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra sa, inculpatul B.I. a determinat-o să accepte să se deplaseze prin intermediul său în Sicilia, a transportat-o în această ţară de 3 ori, în anului 2008, în anul 2009 şi apoi, în anul 2010, în ultimele două rânduri, cu ajutorul inculpatului T.V.A., şoferul său, unde l-a transferat altor persoane, care au supus-o exploatării, prin prestarea de activităţi cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, abandonând-o în această ţară, cu deposedarea actelor de identitate.
Din declaraţia părţii vătămate Ş.I.O., rezultă că, în cursul lunii iulie 2010, aceiaşi inculpaţi, folosind aceleaşi manopere frauduloase, au traficat-o în scopul exploatării prin muncă.
Declaraţiile părţilor vătămate A.V.R., V.O., C.C. şi Ş.I.O. se coroborează perfect atât între ele, cât şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, documentele identificate cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpaţilor, înscrisurile conţinând datoriile acumulate de părţile vătămate, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.
Prima instanţă de fond a reţinut că situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 15 martie 2010, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 06 octombrie 2010, declaraţiile părţii vătămate S.C.C., declaraţia părţii vătămate R.V., procese-verbale conţinând rezultatul verificărilor efectuate cu privire la numitul R.V. în vederea îndeplinirii procedurii de citare, declaraţiile părţilor vătămate V.V., D.L., M.M., M.D., procese-verbale recunoaştere după planşă fotografică a inculpaţilor şi a numitului L.C., de către părţile vătămate S.C.C., V.V., D.L., M.D. şi M.M., declaraţiile părţilor vătămate T.I., V.V.Z. şi dovadă predare paşaport către acesta din urmă, declaraţiile martorilor A.C.M., V.O., S.M.D., A.G., P.J., C.L., S.L., A.M., B.E., B.D., T.A.A., I.I., B.M., declaraţiile părţilor vătămate A.V.R., Ş.I.O., C.C., dovadă de predare primire carte identitate A.G., dovadă predare-primire carte de identitate C.L., procese-verbale identificare a celorlalte persoane cu privire la care există date certe că au fost traficate şi de verificare în vederea îndeplinirii procedurii de citare a acestora, procesele-verbale efectuare a percheziţiilor domiciliare, actele identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la inculpatul B.I. (xerocopii acte identitate, notiţe olografe, încheieri de autentificare - notar Z.C.C.), adresă către Biroul Notarului Public G.A. din Buhuşi şi răspunsul privind relaţiile solicitate, adresă către Biroul Notarului Public Z.C.C. şi răspunsul acestora, adresă către Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Buhuşi şi răspunsul privind relaţiile solicitate, adrese emise către Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă IPJ Bacău şi BCCO Bacău, adresă emisă de BCCO Bacău şi procesul-verbal de predare-primire a sumelor de bani identificate asupra inculpatului T.V.A., dovadă de predare-primire a unor sume de bani către persoana vătămată V.V.Z., proces-verbal şi planşe foto reprezentând telefoane mobile şi cartele SIM, agende şi înscrisuri, ridicate de la inculpaţii T.V.A. şi B.I., procese-verbale de citire a datelor stocate în memoria telefoanelor şi a cartelelor SIM, dovezi predare primire bunuri către inculpaţii B.I. şi T.V.A. şi A.M., comisie rogatorie către autorităţile judiciare competente din Italia din data de 26 octombrie 2010, dovezi predare-primire carte identitate T.A.A., I.I., B.E., I.V.L., B.V., xerocopii chitanţe transfer bani, declaraţia făptuitorului C.N., declaraţiile înv./inc. B.I. şi înv./inc T.V.A., cerere depusă de inculpatul T.V.A. prin care depune xerocopii înscrisuri în circumstanţiere, procese-verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de B.I., procese-verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de A.N. (D.) identificat din cercetări în persoana făptuitorului C.N., proces-verbal filaj privind activitatea infracţională desfăşurată de B.I. şi alte înscrisuri, la care se adaugă probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti: declaraţiile inculpaţilor B.I. , T.V.A. , declaraţiile părţilor vătămate M.D., M.M., R.V., A.V.R., Ş.I.O., S.C.C., C.C., T.I., D.L., V.V., şi declaraţiile martorilor V.V.Z., F.D., B.D., C.P., V.O., M.V., B.E., S.L., P.J., B.M., A.M., A.C.M., S.M.D.
S-a arătat că inculpatul B.I., prin apărătorul ales, a depus la dosar declaraţii notariale provenind de la persoane despre care actul de sesizare reţine că au fost transportate, traficate la muncă în Italia, respective de la C.C., A.I., A.G., R.D.M., A.D.
De asemenea, s-a precizat că, în apărarea lor, inculpaţii au solicitat şi le-a fost admisă cererea de a fi transcrise convorbirile telefonice purtate între ei şi părţile vătămate, considerate de ei ca lipsind de la urmărirea penală şi în favoarea lor (vol. III instanţă care conţine procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice pe care inculpaţii le-au solicitat).
S-a arătat că apărătorii aleşi ai inculpaţilor au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea reţinută în actul de sesizare prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu ar. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (2) lit. a) a art. 12 din Legea nr. 678/2001, apreciind că nu poate fi vorba de o colaborare între cei doi inculpaţi, că infracţiunea nu a fost comisă "de două sau mai multe persoane împreună".
Instanţa a considerat că nu poate fi de acord cu solicitarea formulată, motivat de faptul că întreg materialul probator susţine colaborarea celor doi inculpaţi de-a lungul timpului, în activitatea lor de transport, cazare, plasarea lor în locuri de muncă, aşa după cum recunoaşte şi inculpatul B. că a transportat sute de persoane, fie că au mers împreună, fie de multe ori când nu a putut merge chiar el, fiind înlocuit şi ajutat de coinculpatul T.
B.: M-o sunat ăla, C. ăla, te-o sunat, nu te-o sunat? Nu de la Cărămizi, altul. Ăla de la Naro, ăla care (...)
A.: Da, pentru o familie.
B.: Da.
A.: Da, dar o zis că săptămâna viitoare, nu acu.
B.: Ei, mă rog, bun. Atunci sun-o pe asta că zicea că are un loc de muncă la Caltanisseta, asta din (pos. G.), cum îi spune, pi...a aia.
A.: C.?
B.: Da. Dacă este aşa, te duci şi-o iei pe madam S. de acolo. I-o dat banii are 2 zile lucrate. O zis că pierde banii, nu-i nici o problemă. Dă o foaie pentru un loc de muncă.
A.: A, păi când m-oi opri la vapor, s-o sun.
B.: Ori o suni pe C.., ori o suni pe M., zici la o bătrână.
A.: Da, da sau pe M.
B.: Întrebi şi care-s condiţiile, cât îi dă şi cum arată, ştii?
A.: Aha.
B.: Şi-i iei tu 100 plus drumul 20 de euro, 10 euro, 20. da?
A.: Da, da.
B.: Că eu am vorbit cu ea, deci nu-i nici o problemă. Cât costă, dă, numai vrea să plece de acolo, i-o dat banii pe-o lună de zile, deci (...).
A.: Da. dar în cazul ăsta dacă o duce la M.., păi ia şi M. 100, luăm şi noi 100.
B.: Nu, nu. Vezi poate îi rezolvi tu. Vorbeşte cu Ţ., vorbeşte cu G., vorbeşte cu vreuna, vezi poate îi găseşti un loc de muncă.
A.: Cu G., hai că vorbesc cu G.
B.: Aha.
A.: Şi dacă se rezolvă cu G., nu ie.
B.: Da, dar ia şi aia.
A.: Da, dar în cazul ăsta ia ea.
B.: E, n-am făcut nimic.
A.: Păi vorbesc cu G. jumi-juma, 50 ea, 50 eu.
B.: Da, ei măcar aşa. Dar vorbeşte întâi cu C. aceea de ia (n.o. neinteligibil).
A.: Da, să ajung la vapor că mai am oleacă.
B.: Ea zicea că are la Caltanisseta pe cineva. Pe unde eşti?
A.: Dar unde că mai am vreo (...) îs pe la Namesia, mai am vreo 100 şi ceva.
B.: Mai ai, ei tre să iei bilet întâi. Bine A., hai drum bun, pa!
În drept, instanţa de fond a reţinut că faptele anterior expuse, săvârşite de inc. B.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru inculpatul B.I., având în vedere extrasele de cazier judiciar, s-a precizat că urmează a fi reţinută starea de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. deoarece a fost eliberat condiţionat la 20 iulie 2004 cu un rest de 539 zile dintr-o condamnare de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215, 254, 264 şi 289 C. pen. (s.p. 65 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, Dosar nr. 409/2000).
S-a arătat că, pentru inculpatul B.I., apărătorul ales al acestuia a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa întrucât nu sunt înregistrări clare că inculpatul a recrutat persoane, el nu a sunat niciodată vreo persoană, şi nu există nici infracţiunea de înşelăciune, care nu s-a materializat, din partea inculpatului B.I. Niciuna din părţile vătămate nu a plătit transportul, ci inculpatul, părţile vătămate spunând că îi restituite banii când iau primul salariu, astfel că inculpatul nu a avut niciun beneficiu, părţile vătămate fiind nişte persoane foarte amărâte care tot la stână munceau şi câştigau 500 euro pe lună, ştiind că vor lucra fără contract de muncă şi unde se duc.
Instanţa a arătat că nu poate admite apărarea formulată, întrucât toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti - cu precădere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi - conduc la o singură concluzie, aceea a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care este cercetat, a faptului că a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege.
S-a precizat că, chiar dacă, parte din persoanele vătămate, la urmărirea penală au înţeles să ceară tragerea la răspundere penală a inculpatului B.I. pentru infracţiunea de "trafic de persoane", iar ulterior, la instanţă, au renunţat la calitatea de parte vătămată şi/sau parte civilă, potrivit practicii penale în materie, atât la nivelul instanţei supreme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi la nivelul instanţelor din ţară, declaraţiile pe care acestea le-au dat pot fi considerate ca depoziţii de martori şi astfel, este dovedită întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.
Prima instanţă a reţinut că demne de luat în considerare sunt depoziţiile părţilor vătămate M.D., M.M., R.V., A.V.R., Ş.I.O., , prin care au arătat colaborarea care a existat între B.I. şi T.V.A., faptul că nu au avut bani pentru transport dar că au primit asigurări din partea celor doi inculpaţi că-i ajută (asta la plecarea din ţară), că tarifele cerute erau întotdeauna mai mari decât cele stabilite iniţial (la ieşirea din ţară sau pe timpul şederii lor în Italia), că la graniţă li se reţineau cărţile de identitate şi erau presaţi să semneze acele formulare aparent provenind de la notar, prin care părţile vătămate se angajau să plătească acele sume de bani iar în caz contrar să suporte consecinţa - de regulă - pierderea imobilului, ameninţarea cu declanşarea vreunui proces pentru recuperarea sumelor - şi din care rezultă clar că părţile vătămate nu aveau cum să aibă câştig de cauză, odată pusă semnătura pe acele"acte oficiale". Singura soluţie nu era decât semnarea acelui înscris, obligându-se ca din munca prestată şi plătită la valoarea promisă, să le poată restitui împrumutul iniţial şi recupera documentele de identitate.
S-a arătat că inculpatul B. a recunoscut existenţa acelor formulare, în declaraţia dată în faţa instanţei, (nici nu avea cum să nege existenţa lor fiind ataşate la dosarul de urmărire penală), însă a arătat că a dorit doar "să le sperie pe părţile vătămate, întrucât nu avea intenţia de a finaliza cele ce scria acolo"".
Instanţa a considerat că acest aspect nu are relevanţă, importantă fiind temerea pe care a indus-o părţilor vătămate, faptul că acestea s-au obligat să restituie sumele scrise de inculpat pe acele hârtii, că erau convinse de autenticitatea lor, de siguranţa pe care o inspira inculpatul B. în a-şi duce la îndeplinire ameninţarea şi că va intenta fiecăruia proces în cazul neplăţii banilor.
În acest sens, s-a redat convorbirea:
B.: Dar nu mă interesează frate! Eu te-am adus, mie îmi dai banii, sună-l pe T. să-ţi deie banii!
X: El o venit şi o luat banii mei, banii lu" C., care l-ai adus de la Răcăciuni.
B.: Nu ştiu, nu mă interesează fraţilor, eu vă dau în judecată de nu vă vedeţi.
Instanţa a reţinut susţinerea apărării că sunt nejustificate plângerile depuse de părţile vătămate cu privire la condiţiile de muncă şi trai pe care le-au avut în Italia, fiindcă oricum erau oameni necăjiţi veniţi de la stână şi nici acasă nu aveau condiţii decente de trai, astfel că nu puteau pretinde condiţii de trai şi muncă la nivel de cinci stele.
Instanţa a considerat că această apărare este cât se poate de nefondată şi lipsită de respect în privinţa vieţii şi condiţiilor în care trăiesc şi locuiesc ei în România, arătându-se că ceea ce se analizează în cauză este activitatea inculpaţilor B. şi T., care au dat de înţeles părţilor vătămate care au apelat la ei (fiind cunoscuţi în zonă cu asemenea preocupări) că îi poate transporta în Italia şi să le găsească de muncă la un nivel mai mult decât decent, unde să câştige mai mult decât în ţară.
În acest sens, s-au redat convorbirile:
Y: Bine dom" B., deci îl aduci pe omul ăsta, da?
B.: Da.
Y: Sigur vară-sa îţi dă banii.
B.: Da".. tre" să-i caut de muncă ceva, nu?
Y: Da, să-i găseşti de muncă dar nu la oi, la vaci, undeva la. .un lucru bun.
B.: Am vorbit deja, am dat telefon.
Y: Da.
B.: Numai că o să ieie acela 100 - 150 de euro pentru.. na ce să-i fac?
Y: Pentru locul de muncă?
B.: Da, da, da.
Y: Asta o ia când î.. ia banii nu?
B.: Da, da.
Y: Dacă i-ai zis şi lui. Dacă vorbeşti (n.o. cuvânt neinteligibil) adă-l încoace!
B.: Bine dragă. Şi să caut şi pentru tine, da?
Y: A.. am o.. să vedem că am mai vorbit cu cineva, mâine seară vorbim exact. Te mai sun eu mâine, da?
B.: Bine D.
Y: Bun, la revedere sănătate!
B.: Pa! Noapte bună!
I.: Îi lângă Canicaţi la..de fapt de Canicaţi, aparţine dar undeva în partea ailaltă, deci la o vilă ai de toate acolo, tot ce-ţi trebuie. Dacă vrei în altă parte, este şi în altă parte loc.
Y: Unde ?
I.: La o seră sau la o..sunt mai multe locuri.
Y: Ce vroiam să vă întreb eu de seră? Nepotu-miu, i-aţi găsit şi lui acuma ? Zicea că merge cu soţia lui.
I.: Cred că da. Cred că-i iau.
Y: Să-i fac eu un beep să ştie şi să vă sune.
I.: Să mă sune! Trebuie să dau telefon, să văd, îmi dă răspunsul din Italia. Îi lua şi pe ei.
Y: Bine nea I.E. Sănătate.
I.: Tu ce faci ? Care-i viaţa ta ?
Y: Ce să fac nea B.? Uite că.. Degeaba m-ai adus aicea că.. T. m-a purtat pe unde a vrut el, nu mi-a găsit de muncă..
I.: De ce nu ai rămas acolo la sera aia unde am fost eu cu tine atunci?
Y: Unde, bre, să rămân, la seră, dar nu m-a luat tot T.?
I.: Trebuia să nu mai pleci să-i spui patronului: "dom-le eu rămân aici".
Y: Eu i-am spus "eu rămân aici", cică: nu că te duc în altă parte. M-a fu..t T. pe unde a vrut el.
(n.o.discuţie neimportantă).
Y: Păi da"uite că T. ce mi-a făcut: m-a nenorocit, m-a dus la nişte ţigani şi m-a nenorocit.
X: Documentul, că eu am carte de alegător şi aia nu-i bună nea I.E.
I.: Ascultă-mă ce-ţi spun! Eu îl trimit.. bine fac să ajungă la T. acolo, T. merge să vorbească cu patronul să nu-ţi dea bani să nu-ţi dea nimic până nu te achiţi de mine, e bine aşa?
X: Bine nea I.E, cum nu?!
I.: Bun, bun.
X: Mie îmi trebuie document..
I.: Bă ai înţeles ce-am spus?! Ai înţeles? Fac să ajungă în Italia şi să vină T. să vorbească cu patronul unde lucrezi să nu-ţi dea bani, să nu-ţi dea documentul până nu rezolvi problema cu mine.
X: Măi nea I.E am încercat şi aseară să te mai sun, am rezolvat aicea..toate probleme. Ştii! ţi-am spus de ieri cu băiatul cu tot, dar ascultă oleacă! M-a sunat o femeie..femeia lu" F. ăla care l-ai trimis în construcţii.
I.: Da.
X: Şi o început să ţipe, să urle că..iei matale nişte bani şi i-o mai cerut încă unu" de acolo nişte bani 100 de euro, o zis: că ce-i cu suta ai de euro ? de ce i-o cere ? cine-i ăla ?
I.: Pentru comision dragă, T.
X: A, T. ?
I.: Da. Comision dar cine-i duce la muncă degeaba ?
X: Da, da, da. Doar matale nu le-ai explicat în maşină la tăntălăi ?!
I.: Da bine-nţeles că ştie, dar pe drum
B.: Ai cazare, ai mâncare, ai tot ce trebuie, dacă mergi la animale, îţi dă în jur de 550 - 600 euro pe lună, deci prima dată îţi dă 5000, până vezi prima.. pe urmă se ridică..deci în jur de 20 de milioane, bani care îţi rămân în buzunar..nu plăteşti cazare, nu plăteşti nimic..
P.: Aţi spus că-mi găsiţi ceva de muncă sau vorbiţi cu cineva să..
I.: Dar cu cine ? Cu câtă lume vorbesc eu. Cine eşti ? De unde eşti ?
P.: Eu îs din români, îs soţul lu L., lui L.L. care aţi dus-o în (n.o.neintelegibil).
I.: Aha, aha. Da, este.
P.: Aşa şi să-mi spuneţi şi mia condiţiile şi banii.
I.: Condiţiile să ai bani de drum 150 euro acuma pe loc.
P.: Aşa.
I.: Şi acolo ai cazare, ai dormit, ai 600 de euro, 559,600,700, depinde cum munceşti, la seră.
P.: La seră ? Şi chirie plătesc ?
I.: Nu plăteşti, nu că tu ai cazare. Ai cazare, nu plăteşti apă, nu plăteşti cazare, nu plăteşti lumină, nu..mâncare ţi-o faci singur că, dar îţi convine să-ţi deie mâncare că e scumpă şi e bună.
P.: A, deci preţul porneşte de la 550, 600, nu sau cam aşa ?
I.: Cam aici, ei te ridici mai mult dacă te vede cum munceşti. Munceşti bine, îţi dă mai mult, nu, na.
P.: Aha.
I.: Ştii cum îi.
P.: Păi cum fac cu banii ? Păi asta-i problema că nici bani de drum nu am.
I.: Ă, ce să fac ?
P.: Tre să mă învârt eu, tre să..
I.: Caută şi împrumută de pe undeva măcar 100 şi diferenţa o luăm acolo. Dar vii până la mine şi vorbim dacă e.
Instanţa de fond a precizat că, prin forţa acestor probe, nu se poate da curs solicitării apărării de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că apărătorul ales al inc. T.V.A. a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpate, şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii cu referire la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, iar în subsidiar dacă instanţa consideră că inculpatul se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator cu aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei.
Pentru argumentele expuse mai sus, susţinut de probatoriul administrat - instanţa a arătat că va reţine vinovăţia inculpatului T., alături de cea a inculpatului B., fiindcă aşa cum reiese din convorbirile telefonice mai sus enunţate, purtate între ei şi între inculpatul T. şi părţile vătămate, se constată întrunite condiţiile cerute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În acest sens, s-au redat convorbirile:
A.: Unde că pe acei 3 care i-am adus la muncă i-am lăsat la G. să-l ducă. După aia am venit eu, m-am întâlnit cu ăla la Favara. I-am dus acolo la ţară. O zis că le dă 300 de euro la ..zi-i..la lună..prima lună.
I.: Dar îi puţin 300, mă. îi puţin.
A.: Şi i-am luat de acolo eu că o stat la G. că dacă a fost posturile lui G. G. nu ia bani pe locul de muncă. O muncit o zi jumate pentru el, ştii ?
I.: Da.
A.: Şi eu m-am dus acolo. Mi-o dat nr. M-o purtat el unde tre să-l duc că el n-o mers cu mine la ţară acolo. O venit" cela, m-a luat..patronul şi m-am dus cu el la ţară şi o zis că-i dă 300. I-am zis că-i puţin.
I.: Şi i-ai dus în altă parte ?
A.: Ă, i-am luat de acolo şi acuma vin de la M.. I-am dus la M.
I.: Ei, nu mă frece la cap că-i dau de pământ.
A.: C., dar C. nu prea e bun de muncă. C. cu mâna e defect, picioarele îs vai de steaua lui cum merge.
I.: Dar i-am spus eu de aicea: Băi tu cu picioarele tale, nu ştiam de mâini, dar de picioare că el aşa de muncit, munceşte, să ştii, aleargă.
(n.o.neimportant)
I.: Te-ai interesat pentru retur, ă? Am doi băieţi care ştiu să mulgă, vreo 4 care nu ştiu deci la muncă, o familie, te-ai interesat, da ?
A.: Da, da.
I.: Şi de-o fată la fix?
A.: O fată la fix?
I.: Ă..
A.: Se găseşte, se găseşte.
I.: M.. sigur găseşti ?
A.: Dar câţi ani are fata?
I.: Păi cât are? 30.
A.: O ducem la M.. I.: Nu, măi, la fix, ăi.
A.: La M., bre, are nevoie de ea acolo, o zis.
I.: Vrea la fix.
A.: Şi M. îmi zicea de-un fix.
I.: Ei, vorbim cu ea, bine.
A.: Da şi am vorbit cu el, o zis de omul cela, dacă-i duc vreun ora în locul la acela că acela face un bordel. Sună la carabinieri, denunţă.
B.: Ce denunţă?
A.: P..a mamii lui.
B.: Care, dar cine e acela?
A.: Acela unde o, unde-o fost T. şi l-o dus la spital şi după aceea T. în loc să se ducă la muncă înapoi, o plecat.
B.: Aha. aha.
A.: Da şi acu..
B.: Şi cine se duce la ăştia? Italianul?
A.: Da, da, italianul, doar ştie, mă sună, o simţit.
B.: Da şi adică ce vrea? Ce să-i facem? Na, bă, dă-l în mă-sa în c.
A.: Omu îi trebuie om înapoi.
B.: Păi dar săptămâna viitoare, nu i-ai explicat?
A.: Nu aşteaptă că al are nevoie.
B.: Aha şi ai de unde?
A.: Dar de unde ?
B.: Păi da..nu i-ai spus?
A.: El..el..
B.: M?
A.: E! când ajung sâmbătă, el vrea să vorbesc cu el.
B.: Ei, vorbeşte cu el, ce să-i faci.
A.: Da, dar e exact ce-o zis R. că R. oricum se înţelege mai bine cu el.
B.: Ă?
A.: Şi s-o apucat de ţipat, o zis că o făcut un bordel când i-o zis.
B.: Da măi ... dar ce vină purtăm noi c-o plecat tâmpitul?
A.: Nu purtăm noi nici o vină, dar omu ce zice? Ca noi l-am adus, asta e toată treaba.
B.: Bun şi-l aducem altui. Dar de unde dacă nu este acuma?
A.: El n-are timp să aştepte pentru că are nevoie. Asta e.
B.: Ei, facem, desenăm unui şi-l dăm acolo.
A.: Da, da.
B.: Să vedem, poate apare vreunul care sună şi are nevoie de loc de muncă, nu?
A.: Să vedem, sa vedem.
B.: Bun, pe unde eşti?
A.: Dar unde? Urc dealul aici la..după, la Vegas, aicea.
B.: Poate sună vreunul că are nevoie de vreun loc de muncă şi..
A.: Bine ar fi că altfel e nasol.
B.: Ei e nasol, săptămâna viitoare.
Prin aceste extrase din convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpaţi, instanţa a reţinut că se demonstrează că a existat o înţelegere între inculpaţi, în sensul transportului, racolării, pentru a munci în Italia a diferite persoane, astfel că, s-a considerat că nu poate fi admisă nici schimbarea încadrării juridice solicitată şi nici achitarea inculpatului T. care a susţinut că nu există faptele sau că infracţiunea nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.
În privinţa individualizării pedepsei, instanţa de fond a arătat că fiecărui inculpat i s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, precizându-se că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., urmând a se face o cuvenită diferenţiere a inculpaţilor raportat la atitudinea avută, la comportamentul lor nesincer, de nerecunoaştere, în totalitate sau în parte, de care au dat dovadă pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, s-au admis, în parte pretenţiile civile formulate de părţile civile S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R. şi Ş.I.O., împotriva inculpatului B.I., aşa cum au înţeles să se constituie parte civilă în dosar. Sumele cerute însă, s-a apreciat că sunt exagerate raportat la situaţia de fapt, fiindcă acestea au solicitat inculpatului să le achite câte 1200 euro, 2000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile făcute de ei cu transportul, mâncarea, drept urmare instanţa le-a redus la câte 600 de euro pentru fiecare dintre acestea.
Pe lângă aceste valori au solicitat daune morale numai C.C., A.V.R. şi Ş.I.O., în faza de urmărire penală şi la instanţa de judecată, câte 1000 de euro sau 2000 de euro. De asemenea, instanţa le-a considerat ca fiind prea mari, raportat la persoana fiecărei părţi vătămate, la împrejurările de fapt ale comiterii faptei, motiv pentru care au fost diminuate la câte 500 euro pentru fiecare dintre ele.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-a luat act că părţile vătămate R.V., V.V., D.L. şi T.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză nici la urmărire penală şi nici în instanţă, aşa cum rezultă din conţinutul declaraţiilor date de ele.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu art. 1357 C. civ. s-a luat act că părţile vătămate S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R., Ş.I.O., R.V., V.V., D.L. şi T.I. nu au formulat deloc pretenţii împotriva inculpatului T.V.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.I. şi T.V.A. solicitând achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul T.V.A.
Prin Decizia penală nr. 165 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 680/32/2012, printre altele, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 177/D din 29 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 8646/110/2012.
Prin aceeaşi decizie s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Instanţa de apel a constatat, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal, că prima instanţă a procedat la un examen judicios, prin evidenţierea mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât şi din faza cercetării judecătoreşti, făcând şi referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operaţiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenţei faptelor care au constituit obiectul actului de sesizare şi a vinovăţiei inculpaţilor.
Raportat la aceste considerente, s-a arătat că susţinerile inculpaţilor în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane nu pot fi însuşite de către instanţa de apel.
S-a reţinut că, în apărare, s-a invocat de către inculpatul B.I. faptul că nu a făcut altceva decât să transporte persoane în Italia şi, la cererea acestora, să le dea relaţii despre eventualele locuri de muncă, iar inculpatul T.V.A. a afirmat că a îndeplinit rolul unui simplu şofer.
Cu privire la aceste motive de apel, prima instanţă de control judiciar a arătat că probatoriul administrat, care a fost just interpretat de către instanţa de fond, relevă implicarea ambilor inculpaţi în activităţi specifice conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, inculpatul B.I. fiind cel care, singur sau cu complicitatea altor persoane, recruta din România şi transporta în Sicilia, Italia, cetăţeni români, de condiţie socială modestă, care erau exploataţi ulterior prin muncă, în scopul obţinerii de venituri ilicite.
În cadrul acestui angrenaj infracţional a fost atras şi inculpatul T.V.A. care, într-adevăr, iniţial a fost doar şofer, dar ulterior a îndeplinit acte efective de traficare a persoanelor traficate, constând în inducerea în eroare a acestora cu privire la locul de muncă, intermedierea angajării, precum şi încasarea sumelor de bani percepute ca şi comision.
Instanţa de apel a subliniat că mijloacele de probă relevante în stabilirea împrejurărilor mai sus descrise constau în declaraţiile victimelor, precum şi în înscrisurile descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.I., prin care persoanele traficate se angajau să achite inculpatului B.I. diferite sume de bani, ce includeau şi un comision pentru locul de muncă, acestea fiind garantate şi cu bunurile aparţinând debitorilor.
Faţă de specificul infracţiunilor din materia traficului de persoane, declaraţiile victimelor prezintă o importanţă deosebită pentru stabilirea situaţiei de fapt, fiind consacrată în acest sens noţiunea de victimă - martor, iar cauza de faţă nu se constituie într-o excepţie de la această regulă.
În raport de considerentele mai sus arătate, instanţa de apel a arătat că rezultă cu evidenţă că apărările inculpaţilor nu îşi găsesc susţinere în situaţia de fapt judicios reţinută de prima instanţă, că variantele expuse de inculpaţi se constituie în încercări de a evita răspunderea penală, fără niciun corespondent în planul probatoriu.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, cu referire la inculpatul B.I., s-a observat că prima instanţă a stabilit o pedeapsă în cuantum la limita minimului special prevăzut de textul incriminator. S-a apreciat că, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, iar atitudinea procesuală nu a fost una pozitivă, în cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante faţă de acest inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I. care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât părţile vătămate nu au fost asistate de avocaţi, deşi asistenţa juridică este obligatorie, considerând că, astfel, a fost prejudiciat întrucât prezenţa unui avocat al părţilor vătămate ar fi dus la înţelegerea pe deplin de către acestea a consecinţelor juridice a faptelor lor.
Totodată, a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neadministrarea probei cu martori, ce a fost respinsă în mod nejustificat şi care ar fi permis clarificarea situaţiei de fapt, împrejurare apreciată ca fiind de natură a conduce la o prejudiciere gravă a situaţiei sale juridice şi la încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, arătând, în esenţă, că nu a racolat, nu a exploatat şi nici nu a înşelat vreo parte vătămată. Pentru aceleaşi motive, prin concluziile scrise de recurs, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, se reţine că, prin concluziile orale şi motivele scrise de recurs, recurentul inculpat a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea circumstanţelor atenuante.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, iar prezenţa acestuia era obligatorie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constituie nulitate absolută nerespectarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a învinuitului sau a inculpatului, şi nicidecum a părţilor vătămate.
Ca urmare, critica recurentului inculpat B.I. relativă la neasistarea de către avocat a părţilor vătămate, se analizează prin prisma nulităţii relative prev. de art. 197 alin. (1) şi 4 C. proc. pen., constatându-se că această sancţiune nu ar putea fi invocată decât de părţile vătămate întrucât acestea sunt beneficiarele asistenţei juridice prev. de art. 26 din Legea nr. 678/2001.
Se mai impune precizarea că încălcarea oricărei dispoziţii legale care atrage nulitatea relativă nu poate fi invocată oricând în cursul procesului, ca în cazul nulităţii absolute, ci numai în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului, condiţie, de asemenea, neîndeplinită.
În consecinţă, nu sunt incidente prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. care prevăd trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 3859 pct. 6 teza a II-a C. proc. pen.
Cât priveşte motivul de recurs referitor la neadministrarea probei cu martori, se observă că, într-adevăr, la termenul din 4 decembrie 2012, prin avocat ales, inculpatul B.I. a formulat o cerere în probaţiune constând în administrarea probei testimoniale, indicând martorii pe care i-a considerat necesar a fi audiaţi relativ la situaţia de fapt.
Din conţinutul aceleiaşi încheieri de şedinţă, din data de 4 decembrie 2012, rezultă că instanţa de apel a respins motivat această cerere în probaţiune.
Se constată, astfel, că acest motiv de recurs nu se încadrează cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. care are incidenţă numai dacă instanţa nu se pronunţă asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
După cum s-a arătat, însă, instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii de administrare a probei testimoniale, iar potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe.
De asemenea, se menţionează că acest motiv de recurs nu se circumscrie vreunui alt caz de casare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Referitor la solicitarea recurentului inculpat B.I. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii) sau în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), se observă, cu prioritate că, în realitate, prin motivele de recurs invocate ca argumente pentru soluţia de achitare, inculpatul critică situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, arătând că nu a racolat, nu a exploatat şi nu a promis că va face rost de locuri de muncă părţilor vătămate în schimbul unui comision.
Recursul reprezintă o cale ordinară de atac prin intermediul căreia cauzele devoluează, în principal, în drept, în limitele cazurilor de casare, excepţie făcând cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., care permite o examinare în fapt a pricinii, motiv pentru care criticile în discuţie vor fi examinate din perspectiva acestui caz de casare.
Aşadar, deşi se solicită a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. deoarece, în realitate, se contestă situaţia de fapt, iar nu lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prin raportare la situaţia de fapt reţinută de instanţă.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau achitare.
După cum s-a arătat, stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.
În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.
Analizând, aşadar, motivul de recurs al inculpatului B.I. privind greşita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond nu este în contradicţie cu faptele şi împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în mod corect s-a reţinut că, în perioada anului 2008 şi până la începutul lunii octombrie 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii de beneficii financiare, în colaborare cu alte persoane şi a inculpatului T.V.A., prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informaţii false cu privire la condiţiile de muncă şi salarizare în Sicilia - Italia, a recrutat şi transportat în această ţară părţile vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M., M.D., T.I., A.V.R., C.C., Ş.I.O. şi persoanele vătămate V.V.Z., A.C.M. şi V.O., iar la destinaţie, le-a transferat altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.
Relevante sunt declaraţiile părţilor vătămate S.C.C., R.V., A.V.R., Ş.I.O., M.M., M.D., C.C., T.I., V.V., D.L. şi ale martorilor V.V.Z., V.O., A.C.M., A.M., B.E., A.C.M., S.M.D.
Astfel, S.C.C. a relatat că, de la numita S.L., a aflat că inculpatul B.I. duce persoane în Italia şi le asigură locuri de muncă, având cazare asigurată şi salariu de 550 euro/lună şi, contactându-l telefonic pe inculpat, a aflat că va pleca cu următorul transport. Când au ajuns în Grecia, împreună şi cu alţi români, inculpatul B.I. le-a cerut 20 de euro sau 100 RON, actele de identitate şi să semneze nişte documente că urmează să-i achite 150 euro, sub presiunea că, altfel, îi va da în judecată şi le va lua casele. A fost predat în Italia numitului T., care l-a transportat, la o pizzerie, unde a început să lucreze, observând cu acel prilej că patronul italian i-a dat lui T. 100 de euro. Acolo a lucrat două săptămâni, i s-a vorbit urât, a fost bruscat, iar când a plecat, T. i-a spus că patronul nu-i dă niciun ban pentru că nu şi-a anunţat plecarea. A stat apoi trei săptămâni împreună cu alţi români într-o casă, unde nu exista încălzire şi apă caldă, dormind pe saltele, s-au hrănit cu resturi de mâncare din tomberoane, fiind ulterior transportat de T. la numita M. de unde a plecat, găsind într-o autogară un român care i-a făcut legătura cu patronul unde lucra şi după ce a muncit circa patru zile la acesta, a primit 100 de euro, bani cu care s-a întors în ţară.
Partea vătămată R.V. a menţionat că, prin S.L., l-a cunoscut pe inculpatul B.I. care i-a spus că are pe cineva în Italia care oferă locuri de muncă plătite cu 700 euro/lună, la sere, contravaloarea transportului şi comisionului pentru locul de muncă fiind de 350 euro pe care i-a plătit inculpatului B.I. Ajuns în Italia, a fost predat numitului T., şi pentru că nu erau locuri la sere, a fost dus mai întâi la cules de măsline o lună de zile şi apoi la solarii unde a lucrat, fără a fi plătit, o lună şi două săptămâni. A menţionat martorul că, la un moment dat, a fost nevoit ca trei zile să mănânce numai portocale întrucât pierduse legătura cu T.
De asemenea, partea vătămată A.V.R. a relatat că prin intermediul lui C.N., l-a cunoscut pe inculpatul B.I. care i-a zis că are legături cu un italian pentru locuri de muncă, că îl duce la un loc sigur de muncă şi va câştiga bani frumoşi la cules de struguri iar transportul îl costă 250 euro şi comisionul pentru locul de muncă 100 euro pe care o să-i plătească din primul salariu. În Italia a fost lăsat două zile să lucreze la un italian G. şi, apoi, dus la alt patron italian unde partea vătămată nu a fost de acord cu banii ce rămăsese să-i mai fie plătiţi. Inculpatul T.V.A. a refuzat să îl aducă în ţară şi a fost transportat la numita M. prin care a ajuns la un alt italian la care partea vătămată a lucrat pe câmp, fiind cazat într-un garaj alături de alţi trei români, unde nu a putut dormi din cauza şobolanilor. A aflat că buletinul său se afla la inculpatul T., urmând să-i fie restituit de inculpatul B.I. şi a reuşit să se întoarcă în ţară cu 200 euro pe care i-a primit de la M. cu condiţia să nu-i denunţe pe cei doi inculpaţi.
Partea vătămată Ş.I.O. a declarat că avea un loc de muncă în ţară, că inculpatul B.I. l-a asigurat că în Italia va lucra la animale, iar când a ajuns în Italia cu microbuzul condus de inculpatul T.V.A., acesta i-a cerut să semneze un contract din care rezulta că îi este dator inculpatului B.I. cu suma de 350 euro, buletinul său rămânând la T.V.A. Contrar celor discutate a fost dus să lucreze la sere, pe un câmp, şi nu a primit mâncare o săptămână şi jumătate, pe care şi-a procurat-o, o dată pe zi, de la un alt român. Patronul italian l-a împrumutat să lucreze, cu ziua, la alţi italieni, fără a fi remunerat.
Prin declaraţia sa, partea vătămată M.M. a arătat că inculpatul B.I. a întrebat-o dacă este interesată să meargă în Italia, ca îngrijitoare, la o bătrână, pentru 600 euro/lună, a semnat la cererea inculpatului un act şi i-a dat acestuia buletinul de identitate. Pentru transport şi locul de muncă din străinătate, inculpatul B.I. i-a cerut 250 euro şi 20 RON taxe vamale. A plecat cu un microbuz condus de inculpatul T., în Italia a fost aşteptată de numiţii C. şi T., şi pentru că nu ştia limba italiană nu a avut grijă de bătrână, iar inculpatul B.I. i-a spus că îi va găsi alt loc de muncă. C. a dus-o împreună cu soţul, M.D., să muncească la o seră, căruia i-a plătit, la cererea acestuia, 200 euro pentru că le-a găsit loc de muncă. Ulterior, inculpatul B.I. i-a comunicat că mai are să-i dea 300 de euro, în final, rămânând neachitaţi către acesta 100 de euro pentru care inculpatul B.I. i-a spus că îi va lua casa şi vor ajunge la tribunal.
Partea vătămată M.D. a declarat că, în octombrie 2009, inculpatul B.I. i-a propus soţiei sale, M.M., să lucreze în Italia, urmând să câştige 600 euro/lună, semnând un document că are să-i dea acestuia 250 euro şi 20 RON pentru taxe vamale şi lăsându-i buletinul pentru care a primit în schimb o fotocopie color. M.D. a mai relatat că inculpatul B.I. i-a cerut, pentru transportul în Italia, să plătească 170 de euro şi că, pentru munca desfăşurată la sere, împreună cu soţia sa, numitul C. a primit comision de la patronul italian, ei fiind plătiţi sporadic, cu sume mici. Pentru a câştiga bani să plece acasă, au trebuit să mai lucreze între Crăciun şi 9 ianuarie, iar la întoarcerea în ţară, inculpatul B.I. i-a spus că, dacă nu-i dă 100 euro, se vor întâlni la tribunal, martorul considerând că persoanele din Sicilia au legătură cu acest inculpat.
Din declaraţiile părţii vătămate C.C. rezultă că a plecat în Italia să lucreze, inculpatul B.I. asigurându-l că sunt locuri de muncă. Transportul a fost efectuat de inculpat, partea vătămată plătind 250 euro, pentru care a semnat şi un document, fiind predat în Italia numitei D., care a primit şi buletinul său de la inculpatul B.I., iar după o lună de zile de muncă la serele cu roşii, patronul italian i-a dat banii Danei, spunând că partea vătămată nu mai are de primit nimic. C.C. a mai arătat că la începutul lunii septembrie 2009, inculpatul B.I. i-a comunicat că are un loc de muncă, la oi, pentru 500 euro/lună şi s-a deplasat în Italia cu un microbuz condus de inculpaţii T.V.A. şi B.I., unde acesta din urmă a primit pentru partea vătămată 150 de euro de la o persoană pe nume T.S. căruia i-a lăsat în schimb buletinul părţii vătămate. Cetăţeanul italian a condus partea vătămată într-o casă părăsită lângă stână, cu mucegai, cu scânduri bătute în loc de geamuri, fără baie, bucătărie şi toaletă, de unde a putut pleca în ianuarie 2010, când a primit 500 euro. Totodată, partea vătămată a mai declarat că, în august 2010, inculpatul B.I. i-a spus că sunt locuri de muncă la cules de struguri şi că, dacă se munceşte şi duminica, se ajunge la 700 euro/lună, a aflat de la inculpat că, pentru transport, trebuie să plătească 250 euro, dar că a lucrat doar două zile la o persoană G. pentru 100 euro în contul comisionului pentru locul de muncă, ca apoi numitul A. să-l ducă la numita M. de unde a fost dus la alt patron italian, să lucreze la o fermă de vaci şi cai, fiind cazat într-o rulotă fără toaletă şi lumină, iar după o lună, acesta a plătit lui M. 100 euro comision, partea vătămată primind 80 euro.
Partea vătămată T.I. a relatat că a aflat de la o persoană că B.I. şi T.V.A. organizează plecări la muncă în Italia, acesta din urmă asigurându-l că va lucra la oi şi la sere, urmând ca 200 euro, reprezentând bani de banii de transport, să fie achitaţi din cei câştigaţi din munca în Italia.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate V.V., inculpatul B.I. a asigurat-o că va găsi loc de muncă, în Sicilia, pe o perioadă de 3 - 6 luni, pentru a îngriji bătrâni, salariul fiind, la început, de 400 - 450 euro. A mai aflat de la inculpat că pentru transport trebuia să plătească 100 euro înainte sau 150 euro în Italia. Pe traseu, în Grecia, înainte de trecerea cu bacul, împreună cu persoanele din microbuz, a trebuit să semneze un document că are de restituit suma de 350 euro, din care 150 transportul şi 100 euro locul de muncă, fiindu-i luat buletinul. Fără a desfăşura vreo activitate în Italia, după un timp, prin intermediul unor persoane, partea vătămată şi-a recuperat buletinul de la inculpatul B.I. şi, cu ajutorul familiei s-a întors în ţară.
Partea vătămată D.L., sora părţii vătămate V.V., a precizat că a intenţionat să lucreze în Italia, a discutat cu inculpatul B.I. despre transport pentru care trebuia să plătească 150 euro, semnând când a ajuns în Grecia, împreună cu celelalte persoane din microbuz, câte un document că urmează să restituie 350 euro, ocazie cu care i-a fost luat buletinul de identitate.
Martorul V.V.Z. a menţionat că a luat legătura cu inculpatul B.I. care i-a spus că are un loc de muncă, la sere, în Italia, că transportul costă 150 de euro, şi că iniţial, salariul va fi de 500 euro, apoi, va creşte.
Martorul V.O. a declarat că a discutat cu inculpatul B.I. care i-a spus lui şi altor persoane că pot lucra în Italia la o seră, pentru 20 euro/zi urmând ca apoi salariul să crească, că transportul şi comisionul pentru locul de muncă costă 300 euro, pentru care a semnat un înscris. După ce a ajuns în Italia a înţeles de la ceilalţi români că numita M. lua un comision de 100 euro pentru locul de muncă pe care îl asigura şi astfel se justifica majorarea datoriei către inculpatul B.I. cu 100 euro.
Din declaraţia martorei B.E. reiese că inculpatul B.I. a fost de acord să-l transporte pe fiul acesteia în Italia, pe datorie, urmând ca patronul unde urma să lucreze să-i achite inculpatului 100 euro pentru transport şi 100 euro comision pentru locul de muncă, şi că ajuns în Italia, fiul martorei a lucrat două luni la o stână, fără să primească bani, cu motivarea că salariul fusese predat inculpatului B.I. la care îi rămăsese şi buletinul.
Potrivit afirmaţiilor martorei A.M., fiul său a plecat să muncească în Italia, aflând de la C.N. că aceasta se poate realiza printr-un om de bază, fost poliţist, inculpatul B.I. A aflat ulterior telefonic, de la fiul său care a lucrat câteva luni în Italia, că nu i se dă apă, mâncare, că inculpatul "a luat bani de pe urma lui" şi că patronul italian nu-l plăteşte. A mai declarat că inculpatul i-a prezentat un înscris notarial în care era trecută datoria fiului său, care constituia garanţia achitării contravalorii transportului şi a comisionului, inculpatul făcând menţiunea că după plată va restitui buletinul.
În acelaşi sens sunt şi transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.I., inclusiv cu inculpatul T.V.A.. Astfel, alături de convorbirile telefonice la care instanţele de fond au făcut referire în mod expres, instanţa de recurs reţine procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate de inculpatul B.I. cu numita A., din ziua de 30 iunie 2010, în legătură cu banii pe care aceasta ar fi trebuit să-i plătească pentru transport, din care reiese că inculpatul i-a mai spus: "Deci eu atâta vă iau, nu vă iau mult", "O sută cincizeci de om", "Care îţi spun eu că nu este mult. În momentul în când ai luat şase, şapte sute pe lună, de euro, ş-aveţi acolo cazare.." .
Din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2010 dintre inculpatul B.I. şi persoana numită C.I. rezultă că inculpatul dă asigurări că va da "telefon şi după locurile de muncă, să le pescuiesc", şi că banii se câştigă mai uşor în Italia.
Potrivit procesului-verbal de transcriere a convorbirii telefonice dintre B.I. şi persoana cu numele N.B. care se plângea că nu are de muncă, stă pe străzi în Italia şi că îi trebuie buletinul, inculpatul i-a spus că va lua el legătura cu T. "să te ducă la treabă undeva", "T. merge să vorbească cu patronul, să nu-ţi dea banii, să nu-ţi dea nimic, până nu te achiţi de mine", "Deja am doi inşi care i-am acţionat în instanţă. De patru luni de zile n-o plătit nimic şi le-o venit în loc de 250, le-o venit frumuşel la băieţi câte o mie de euro plus cheltuieli de judecată (..) şi le pune sechestru pe bunurile din locuinţă, lui şi neamurilor lui".
Din convorbirea telefonică din 22 iulie 2010 dintre inculpatul B.I. şi o persoană de sex masculin, transcrisă prin procesul-verbal din 8 aprilie 2012, reiese că inculpatul îi spune interlocutorului său că "eu îţi propun să mergi acum ... mai târziu ... nu ştiu. Nu pot să promit nimic", "prima dată în agricultură, după aceea, după ce înveţi limba oleacă, te vede italianul că te pricepi şi la zugrăvit (...)", "pe şantier nu găseşti acuma", "te duci şi înveţi limba în Sicilia, stai o lună, două, trei acolo, pe urmă te duc în Roma, la şantier", iar cu privire la costuri îi comunică "Până acuma ... cam 350 euro te ajunge. Dacă ai avea banii pe loc, 250", "îţi ia ăla acolo, care e ... îţi ia 100 de euro.".
Potrivit convorbirii telefonice dintre numita M. şi inculpatul B.I., din 28 iulie 2010, aceasta îi cere inculpatului "să vii şi la mine cu nişte oameni ... că-s într-o criză", iar inculpatul îi transmite că "Măi, dar eu am fost ... am fost la tine! Am fost la grădină, am fost la magazin. Am dat sute de mii de telefoane, măi M., mă.!", "Am avut oameni. Am avut ce ai vrut tu! Da păi ... eu am plecat măi!".
Ţinând seama de elementele de fapt care rezultă din aceste mijloace de probă, precum şi din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate acasă la inculpatul B.I., se constată că instanţa de fond, în acord cu probele, a reţinut, în mod corect, ca situaţie de fapt că inculpatul B.I. a recrutat, prin inducere în eroare asupra condiţiilor de muncă şi salarizare, mai multe persoane, pe care le-a transportat şi transferat unor persoane, în Italia, unde au fost exploatate prin nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.
Prin urmare, cererea recurentului inculpat B.I. de a fi achitat este nefondată.
Declaraţiile notariale date de A.D. şi R.D.M., depuse de recurent în cadrul administrării probei cu înscrisuri, nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, aceste înscrisuri izvorând de la persoane care nu au perceput în mod direct faptele inculpatului B.I. sau acţiunile de exploatare a părţilor vătămate.
Referitor la declaraţia notarială a părţii vătămate C.C., dată la 23 august 2011, depusă de inculpat la dosarul de recurs, prin care arată că a fost influenţată de familia M. să-l reclame pe B.I., se consideră că nu este aptă să schimbe situaţia de fapt ce rezultă din afirmaţiile făcute de această parte vătămată în faza de urmărire penală şi susţinute în cursul cercetării judecătoreşti, unde a fost audiată în condiţii de nemijlocire, publicitate şi contradictorialitate, la data de 25 ianuarie 2011.
În privinţa motivului de recurs privind greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte consideră, de asemenea, că este neîntemeiat.
Cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat este egal cu minimul special de 5 ani închisoare prevăzut pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Diminuarea în continuare a acestui cuantum nu se justifică, neexistând împrejurări care să îmbrace forma unor circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
Dimpotrivă, se constată că recurentul inculpat B.I. a dat dovadă de perseverenţă infracţională săvârşind infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, victime ale activităţii infracţionale ale inculpatului B.I. fiind mai multe persoane.
Nu se poate reţine nici că recurentul inculpat a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii deoarece este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, condamnat definitiv la 3 ani închisoare pentru un concurs de infracţiuni (luare de mită, sustragere sau distrugere de înscrisuri, favorizarea infractorului, înşelăciune, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), potrivit fişei de cazier.
Împrejurările în care a săvârşit infracţiunea, respectiv împreună cu alte persoane, dă formă calificată infracţiunii comise, sancţionată cu limite de pedeapsă mai ridicare decât infracţiunea simplă de trafic de persoane.
Relevantă sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicat este şi atitudinea procesuală a recurentului inculpat care nu a fost sinceră.
Aspectele invocate prin concluziile orale de către avocatul ales, referitoare la vârsta recurentului inculpat şi împrejurarea că a fost angajat al Ministerului de Interne, nu pot reprezenta motive suficiente pentru reducerea cuantumului pedepsei, neputându-se considera că acestea contrabalansează toate celelalte circumstanţe care au determinat, în mod întemeiat, aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Prin urmare, instanţa de recurs consideră că, în procesul de individualizare a pedepsei, s-au avut în vedere în mod conjugat gradul de pericol social al faptelor săvârşite, datele ce caracterizează persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia, pedeapsa stabilită a fi executată în stare de detenţie, fiind aptă să atingă scopul preventiv educativ al acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2194/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2281/2013. Penal → |
|---|
