ICCJ. Decizia nr. 2440/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2440/2013
Dosar nr. 3741/2/2013/a3
Şedinţa publică din 31 iulie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată R.D.M., constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3741/2/2013 (1718/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, asupra cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului R.D.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării, iar asupra fondului cauzei a fixat termen de judecată la data de 06 august 2013 în vederea discutării cererii de extrădare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin sesizarea nr. 1050/11/5/2012 din data de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autorităţile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă R.D.M., cetăţean român, domiciliat fără forme legale în Bucureşti, str. F., sectorul 3, persoană urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la participarea R.I.C.O., conspiraţie de a comite fraudă prin cablu, conspiraţie de a comite spălare de bani, conspiraţie la trafic cu servicii contrafăcute.
S-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Astfel, persoana extrădabilă R.D.M., cetăţean român, este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la participarea R.I.C.O., conspiraţie de a comite fraudă prin cablu, conspiraţie de a comite spălare de bani, conspiraţie la trafic cu servicii contrafăcute.
S-a reţinut că cetăţeanul român R.D.M. împreună cu alte persoane s-au înţeles să comită fraude şi să spele beneficiile rezultate şi totodată să comită încălcări ale dreptului de marcă.
În perioada 2005 - 2010 cetăţeanul român R.D.M. şi complicii săi au desfăşurat o schemă frauduloasă complexă pe piaţa de internet prin postare de platforme de comerţ electronic precum A.T. şi E.B. a unor anunţuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunţuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcţionaţi să transfere banii, deşi aceştia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparţinând serviciile legitime de plată, conţinând mărci de servicii de la E.B.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 3741/2/2013/a1, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului R.D.M., cetăţean român, urmărit internaţional, pe o perioadă de 29 de zile de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013 inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 23 mai 2013.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a dispus prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării a numitului R.D.M. pe o perioadă de 30 de zile de la data de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv.
Persoana solicitată R.D.M. a fost menţinută în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioada de 60 zile până în data de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, deoarece nu s-au primit de la autorităţile americane cererea oficială de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA.
Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii de rearestare în condiţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA.
A precizat că documentaţia a fost primită de autorităţile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a şi sesizat instanţa în vederea rearestării şi extrădarea persoanei solicitate.
Curtea de Apel a reţinut împrejurarea că, în momentul în care a realizat că toata documentaţia solicitată a fost depusă la dosarul cauzei, persoana solicitată R.D.M. a formulat prin apărător opoziţie la extrădare şi a solicitat un termen de 8 zile pentru a putea motiva opoziţia şi administra probele în apărare.
S-a avut în vedere menţiunea formulată de către apărătorul persoanei solicitate referitoare la aceea că aceasta mai este cercetată pentru infracţiuni concurente sau acte materiale din cadrul infracţiunilor ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autorităţile americane şi de către autorităţile judiciare române. Curtea de Apel a apreciat că aceste elemente nu prezintă relevanţă în materia arestării provizorii în vederea extrădării, judecata pentru infracţiuni similare sau acte materiale din cadrul infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul de arestare străin, fiind doar motiv opţional de refuz al extrădării.
De asemenea, Curtea de Apel a considerat că, faţă de gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autorităţile judiciare române în soluţionarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul - persoană solicitată R.D.M. în România (dosarul penal a început a fi instrumentat în 2006, rechizitoriul a fost întocmit în 2009, sentinţa în primă instanţă a fost pronunţată în februarie 2013 şi în urma calităţii juridice a acesteia s-a dispus casarea cu rejudecare in iulie 2013 în apelul tuturor părţilor şi Parchetului), cel puţin la acest moment nu întrevede motive serioase de refuz al extrădării, trimiterea în America a persoanei solicitate neimpietând cu nimic desfăşurarea procesului în continuare în România, eventual chiar cu disjungerea faţă de prezenta persoană solicitată.
Plecând de la datele certe enunţate mai sus, respectiv începerea instrucţiei penale în 2006 şi culminând cu casarea cu rejudecare a soluţiei din prima instanţă din iulie 2013, Curtea de Apel a considerat că nu poate decât să constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un termen rezonabil cauze mai complexe şi cu elemente de extraneitate.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a apreciat că nu se impune şi alterarea activităţii altor sisteme de drept funcţionale, prin blocarea formală a cererilor de extrădare şi formalităţilor aferente.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal persoana solicitată R.D.M. a declarat recurs şi a arătat că s-a prezentat de fiecare dată în faţă organelor de urmărire penală şi ale instanţelor, că a răspuns tuturor chemărilor şi nu s-a sustras nici un moment, că este conştient de acuzaţiile care îi sunt aduse de autorităţile judiciare americane şi că într-un final va trebui să se prezinte în faţa acestora pentru a-şi clarifica situaţia juridică, însă după ce a fost arestat, a pus în libertate, iar apoi rearestat, măsură ce o consideră nejustificată faţă de atitudinea sa procesuală.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, dar şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, întrucât în mod corect persoana solicitată R.D.M. a fost rearestată în vederea predării autorităţilor judiciare americane.
Analiza dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv dispoziţiile Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, dar şi ale Legii nr. 302/2004, relevă faptul că în Tratat sunt prevăzute dispoziţiile speciale, ce reglementează situaţia în care se află persoana solicitată R.D.M.
Astfel, în preambulul Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii este precizat că sunt avute în vedere:
Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924 dintre România şi Statele Unite ale Americii şi Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936;
Obligaţiile asumate potrivit Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, semnat la Washington DC la 25 iunie 2003;
Necesitatea respectării drepturilor omului şi supremaţiei legii.
Art.5 din Tratat se referă la principiul ne bis in idem, respectiv la urmăriri anterioare, şi dispune:
Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea. Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autorităţile statului solicitat au decis: să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea; să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleaşi fapte; sau să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea.
Cu privire la arestarea provizorie, art. 12 dispune că, în caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
Cu excepţia cazului în care există motive temeinice pentru menţinerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. În acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare şi a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în statul solicitant, până la data menţionată mai sus, constituie primirea de către statul solicitat. Punerea în libertate nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării şi extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară.
Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dispune la art. 44 asupra procedurilor privind arestarea provizorie în caz de urgenţă: în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare. Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice existenţa unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data şi locul unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării acestei persoane.
Aşadar, în mod întemeiat şi în baza legii, având în vedere faptele pentru care este urmărită persoana solicitată R.D.M., respectiv pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la participarea R.I.C.O., conspiraţie de a comite fraudă prin cablu, conspiraţie de a comite spălare de bani, conspiraţie la trafic cu servicii contrafăcute care constă în aceea că împreună cu alte persoane s-au înţeles să comită fraude şi să spele beneficiile rezultate şi totodată să comită încălcări ale dreptului de marcă, precum şi faptul că au fost îndeplinite cerinţele din Tratat, împotriva acestuia Curtea de Apel a fost emis un mandat de arestare iniţial. Ulterior, întrucât în intervalul de 60 de zile nu a fost primită solicitarea oficială şi nu a existat un alt motiv temeinic, persoana solicitată a fost pusă în libertate şi s-a dispus o altă măsura preventivă, cea a obligării de a nu părăsii ţara.
După punerea sa în libertate, Curtea de Apel a constat că au fost primite documentele în sprijinul cererii de extrădare, a analizat datele concrete ale cauzei şi a decis că se impune rearestarea persoanei solicitate fiind stabilit un termen la care să se discute pe fond în legătură cu cererea de extrădare.
Înalta Curte reţine că în privinţa persoanei solicitate R.D.M. acuzaţiile se referă la aceea că, în perioada 2005 - 2010, împreună cu complicii săi, a desfăşurat o schemă frauduloasă complexă pe piaţa de internet prin postare de platforme de comerţ electronic, precum A.T. şi E.B. a unor anunţuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunţuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcţionaţi să transfere banii, deşi aceştia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare.
În raport de prevederile legale aplicabile şi de actele dosarului, Înalta Curte apreciază că era necesară rearestarea persoanei solicitate.
Înalta Curte nu va reţine aprecierile Curţii de Apel referitoare la gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autorităţile judiciare române în soluţionarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul - persoană solicitată R.D.M. în România, precum şi aprecierea că nu se impune şi alterarea activităţii altor sisteme de drept funcţionale, prin blocarea fomială a cererilor de extrădare şi formalităţilor aferente, deoarece acestea nu reprezintă argumente pe baza cărora se analizează a solicitare de extrădare în condiţiile Tratatului.
Dispoziţiile din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 au acoperit în art. 12 chiar şi situaţia în care autorităţile statului solicitat au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea astfel că aceasta nu va fi împiedicată de acest fapt.
De aceea, aprecierile Curţii de Apel referitoare la parcursul procesual al unui dosar penal sunt irelevante pentru fundamentarea deciziei privind rearestarea unei persoane solicitate şi ar fi de neacceptat ca un cetăţean român să fie rearestat în vederea extrădării pentru durata unor proceduri judiciare desfăşurate în ţara sa.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi a art. 101-103 din Legea nr. 302/2004, republicată şi a art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată R.D.M., ca nefondat.
Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată R.D.M. împotriva încheierii de şedinţă din 29 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3741/2/2013 (1718/2013).
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2013. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2468/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
