ICCJ. Decizia nr. 2468/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2468/2013
Dosar nr. 5117/85/2011
Şedinţa publică din data de 25 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 205/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5117/85/2011 s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului B.P.E., fiul lui B.R. şi M.M.L. născut în Issoudun, Franţa, de cetăţenie franceză, studii 4 clase plus şcoala profesională pentru tâmplărie, comerciant, necăsătorit, 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al paşaportului nr. aaa emis de autorităţile franceze, domiciliat în La Borne, Franţa, aflat în arestat preventiv în Penitenciarul Aiud, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28 din 13 august 2011 emis de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4873/85/2011, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc şi de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului B.P.E. începând din data de 12 august 2011 şi până la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.P.E. a cantităţii de 5,5 grame canabis, 7,4 grame MDMA, 7 comprimate MDMA, 17 doze LSD, 0,5 grame ketamină, rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a dispus traducerea prezentei din limba română în limba franceză şi efectuarea plăţii către interpretul autorizat d-na M.C.E.
În considerente s-a reţinut că inculpatul B.P.E., cetăţean francez a venit în data de 08 august 2011 în România împreună cu concubina sa, P.S., fiica acesteia, P.M., şi fiul lor cu scopul de a participa la un festival de muzică tehno numit "T. C." ce urma să se desfăşoare în perioada 08 august 2011 - 15 august 2011, în aer liber, în zona Munţilor Cindrel în locul numit "Şeaua Ştefleşti".
Inculpatul este un vechi consumator dependent de droguri, în Franţa medicul curant prescriindu-i un tratament cu metadonă pentru perioada 6 mai 2009 - 21 iulie 2011. Însă deţinea asupra lui mari cantităţi de alte droguri decât cele prescrise de medic, care urmau să fie vândute în cadrul festivalului sau consumate de către acesta.
În scopul dovedirii activităţii infracţionale a inculpatului, organul de urmărire penală a autorizat folosirea în cauză a unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator al acestuia.
Prin Ordonanţa nr. 4/A/2011 din data de 12 august 2011 s-a autorizat de către D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu procurarea a 20 pastile de ecstasy cu conţinut M.D.M.A. de către investigatorul sub acoperire sau de către colaboratorul acestuia.
În data de 12 august 2011, colaboratorul autorizat "M." a participat la concertul "T. C.", cu această ocazie, inculpatul oferindu-i spre vânzare acestuia un recipient LSD lichid conţinând 100 de doze şi 6 pastile ecstasy contra sumei de 400 de euro.
Colaboratorul autorizat a cumpărat cu această ocazie 15 pastile ecstasy contra sumei de 500 de RON, primind şi o pastilă sfărâmată drept bonus.
Cele 5 bancnote din cupiura de una sută RON au fost în prealabil predate de organul de urmărire penală (după notarea seriilor) colaboratorului pentru efectuarea cumpărării autorizate de droguri, bancnotele fiind ridicate cu ocazia percheziţiei din posesia inculpatului.
La aceeaşi dată, cu ocazia percheziţiei corporale şi a controlului autovehiculului inculpatului s-au găsit 22 pastile ecstasy, 38 de timbre cu conţinut de LSD, două flacoane cu câte 100 de picături LSD lichid, 6 grame de canabis şi 0,8 grame ketamină.
În declaraţiile date în faţa instanţei inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc fără drept pentru consum propriu, însă a susţinut că nu a comis infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de mare risc şi respectiv cea de introducere în ţară de droguri de risc şi de mare risc.
S-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracţiunile de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, şi cea de trafic de droguri de risc şi de mare risc.
Cu privire la această din urmă infracţiune, instanţa a reţinut că inculpatul a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire autorizat în cauză 15 pastile de ecstasy (drog de mare risc) şi un gram de canabis (drog de risc). De asemenea, inculpatul a oferit acestuia spre vânzare LSD (acid lysergic - drog de mare risc).
Astfel, s-a reţinut că faptele inculpatului B.P.E. care în perioada 08 august 2011 - 12 august 2011 a deţinut pe teritoriul României droguri de risc (canabis, ketamină) şi de mare risc (LSD, pastile ecstasy cu conţinut de M.D.M.A). în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Faptele aceluiaşi inculpat, care în aceeaşi perioadă de timp, pe teritoriul României a oferit şi a vândut droguri de risc (canabis, ketamină) şi de mare risc (acid lysergic, pastile cu conţinut de M.D.M.A.), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Aceste fapte, fiind comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, au fost aplicate regulile concursului real de infracţiuni.
În privinţa infracţiunii de introducere pe teritoriul ţării de către inculpat a drogurilor de risc şi de mare risc, Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul deţinea drogurile asupra sa la intrarea pe teritoriul României.
Chiar dacă în declaraţia dată în faţa procurorului inculpatul arată că anterior intrării pe teritoriul României a cumpărat din Ungaria aproximativ 30 de grame de canabis, ulterior pe parcursul judecăţii acesta a revenit şi a declarat că drogurile (de risc şi de mare risc) le-a cumpărat de la persoane necunoscute aflate la festivalul "T.C.".
Declaraţia iniţială a inculpatului, retractată de ulterior de acesta, nu poate constitui, în afara altor probe, cu care să se coroboreze, un temei suficient pentru condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracţiuni.
În consecinţă, instanţa a apreciat că, sub acest aspect, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 sens în care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc şi de mare risc. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a luat în considerare dispoziţiile art. 72 C. pen. şi a ţinut cont de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sa agravează răspunderea penală.
Instanţa a reţinut că infracţiunile prezintă un grad de pericol social ridicat, au fost comise cu ocazia unei manifestări artistice la care au participat un mare număr de persoane.
Faţă de lipsa antecedentelor penale, existenţa unei familii organizate, având doi minori în întreţinere, de împrejurarea că pe perioada procesului penal a reuşit să abandoneze consumul de droguri, iar în final a conştientizat gravitatea faptelor comise, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. B.T. Sibiu şi inculpatul B.P.E.
Prin motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. B.T. Sibiu s-a solicitat condamnarea inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc şi de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului, astfel ca aceasta să fie proporţională cu gravitatea faptelor.
Inculpatul B.P.E. a solicitat achitarea pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de mare risc întrucât lipsesc probele directe care să dovedească săvârşirea acestora. Vânzarea către colaboratorul M. este nulă conform dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că era deja cunoscută împrejurarea că inculpatul deţinea droguri iar colaboratorul a consumat droguri împreună cu inculpatul deşi nu avea autorizare în acest sens. Inculpatul avea sursă de venit astfel că, nu avea nevoie să vândă droguri pentru a-şi procura resurse financiare. Solicită reducerea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, suspendarea condiţionată a executării acesteia şi luarea măsurii de siguranţă a expulzării faţă de inculpat.
Prin Decizia penală nr. 38/A din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu şi inculpatul B.P.E. împotriva Sentinţei penale nr. 205 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 5117/85/2011.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului B.P.E.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a şi fost condamnat.
În privinţa infracţiunii de introducere pe teritoriul ţării de către inculpat a drogurilor de risc şi de mare risc, Tribunalul a apreciat legal şi temeinic în sensul că nu s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul deţinea drogurile asupra sa la intrarea pe teritoriul României.
Chiar dacă în declaraţia dată în faţa procurorului inculpatul a arătat că anterior intrării pe teritoriul României a cumpărat din Ungaria aproximativ 30 de grame de canabis, ulterior pe parcursul judecăţii acesta a revenit, declarând că drogurile (de risc şi de mare risc) le-a cumpărat de la persoane necunoscute aflate la festivalul "T.C.".
Declaraţia iniţială a inculpatului, retractată ulterior de acesta, nu poate constitui, în afara altor probe cu care să se coroboreze, un temei suficient pentru condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracţiuni. Nicio altă probă nu susţine acuzaţia adusă inculpatului, astfel că soluţia de achitare pronunţată cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este justă.
Neîntemeiată a fost apreciată şi critica inculpatului referitoare la modul în care a acţionat colaboratorul sub acoperire, căruia inculpatul i-a vândut 15 pastile de ecstasy (drog de mare risc) şi un gram de canabis (drog de risc) şi i-a oferit acestuia spre vânzare LSD (acid lysergic - drog de mare risc).
S-a reţinut că activitatea colaboratorului sub acoperire M. a fost autorizată prin Ordonanţa nr. 3/A/2011 şi Ordonanţa nr. 4/A/2011 în baza dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen. şi art. 20 şi 21 din Legea nr. 143/2000. În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., întrucât colaboratorul sub acoperire nu a determinat inculpatul să comită sau să continue comiterea unei fapte penale, întrebarea adresată inculpatului dacă îi vinde droguri (astfel cum inculpatul a arătat în declaraţia din 13 august 2011) neputând fi caracterizată ca determinare.
Sub aspect probator, în ceea ce priveşte vânzarea drogurilor către colaboratorul sub acoperire, s-a menţionat că, deşi inculpatul a negat comiterea acestei fapte, cu ocazia percheziţiei corporale au fost ridicate din posesia inculpatului cele 5 bancnote din cupiura de una sută RON care au fost în prealabil predate de organul de urmărire penală (după notarea seriilor) colaboratorului pentru efectuarea cumpărării autorizate de droguri.
Din ansamblul probator, în mod corect, a reţinut instanţa că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de trafic de droguri de risc şi de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului B.P.E., de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, a fost corect proporţionalizată, cu respectarea criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât pericolul social ridicat al infracţiunilor, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă (cu ocazia unei manifestări artistice cu largă participare) cât şi aspectele referitoare la situaţia personală a inculpatului, fără antecedente penale, cu o familie organizată, doi minori în întreţinere, pe perioada procesului penal a reuşit să abandoneze consumul de droguri, iar în final a conştientizat gravitatea faptelor comise.
Solicitarea de suspendare a executării pedepsei a fost respinsă, având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, nefiind îndeplinită condiţia legală ca scopul pedepsei să poată fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi intimatul inculpat B.P.E., motivele fiind expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate.
Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele următoare:
Analizând criticile formulate de reprezentantul Ministerului Public, precum şi de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea au fost invocate şi în calea de atac a apelului, instanţa de prim control judiciar făcând o amplă motivare a tuturor chestiunilor de drept şi de fapt supuse judecăţii.
Astfel, referitor la recursul Ministerului Public prin care se solicită condamnarea inculpatului şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 3 din Legea 143/2000, Înalta Curte constată că în mod corect s-a pronunţat faţă de inculpat o soluţie de achitare, nefiind întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală.
Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 sub aspectul laturii materiale se realizează printr-o activitate de introducere de droguri, în mod ilegal pe teritoriul ţării, ceea ce presupune dovedirea împrejurării că inculpatul a avut efectiv asupra sa o cantitate de droguri la momentul intrării pe teritoriul României. Chiar dacă iniţial, inculpatul a recunoscut acest lucru, ulterior a retractat această declaraţie, iar în situaţia în care nu mai există nici un alt mijloc de probă, administrat în cauză, care să demonstreze săvârşirea acestor infracţiuni, în mod corect s-a pronunţat o soluţie de achitare, astfel cum a reţinut şi instanţa de prim control judiciar.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se pronunţa o soluţie de achitare şi cu privire la infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi de trafic ele droguri de risc, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că instanţele au făcut un examen amplu asupra fiecărei infracţiuni reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu împrejurările faptice, pe care le-au prezentat în amănunt, evidenţiind actele concrete de executare comise de către acesta, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-au valorificat coroborat, ceea ce a presupus un proces de analiză şi sinteză, care s-a concluzionat prin stabilirea presupusei activităţi infracţionale şi condamnarea inculpatului în primă instanţă, menţinută de instanţa de apel.
În ce priveşte criticile referitoare la cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind necorespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise, Înalta Curte le constată ca neîntemeiate.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, modalitatea în care au fost săvârşite, urmările care s-ar fi putut produce, coroborate cu circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, îndreptăţesc instanţa să considere pedeapsa rezultantă aplicată ca fiind just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, resocializarea inculpatului viitoare pozitivă nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, executată în detenţie.
De altfel fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care prin măsura privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus, acestea sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Înalta Curte apreciază că faţă de motivarea amplă şi efectivă a deciziei pronunţate cu privire la procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare din criticile invocate atât de Ministerul Public cât şi de inculpat, ce corespunde şi exigenţelor art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi jurisprudenţei instanţei de contencios european (Helle contra Finlanda) nu se mai impune o reluare a conţinutului mijloacelor de probă, aşa încât îşi însuşeşte argumentele instanţei de prim control judiciar şi va menţine decizia pronunţată de instanţa de apel, ca temeinică şi legală.
Reţinând că, în cauză nu sunt incidente cazurile de casare invocate, conform art. 38515 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
În temeiul art. 38517 rap la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului durata prevenţiei de la 12 august 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi 3 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de intimatul inculpat B.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 august 2011 la 25 iulie 2012.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2529/2013. Penal → |
|---|
