ICCJ. Decizia nr. 2542/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2542 /20 14
Dosar nr. 1086/93/2013
Şedinţa publică de la data de 12 septembrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.T.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 37 din 10 mai 2013 a Tribunalului Ilfov, secţia penală, şi rejudecând în fond:
S-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare, cumulate aritmetic.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T. la 1 an închisoare.
S-a menţinut măsura revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 18/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, pedeapsă pe care o adaugă la cea de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia preventivă de la 22 iunie 2006 la 08 noiembrie 2006 şi de la 22 octombrie 2012 la 05 iulie 2013.
A fost înlăturată dispoziţia privitoare la prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că prin sentinţa penală nr. 37 din 10 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 U.P. din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Ilfov, secţia penală, aflat în arest preventiv în Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 C pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.T. prin sentinţa penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, care a fost adăugată pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 113 alin. (1), alin. (3) C pen. s-a dispus luarea faţă de inculpatul M.T. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON de la inculpat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din data de 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, înregistrat sub nr. 1086/93/2013, s-a dispus trimiterea în
judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Sub aspectul situaţiei de fapt s-a reţinut că, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J. Ilfov din Bucureşti, inculpatul M.T. a oferit agentului şef de poliţie S.I., din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3500 RON pentru a-i lăsa în custodie o semiremorcă şi un autoturism marca P., autovehicule ce-i fuseseră anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind sustrase.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu s-a bazat pe procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul ambiental; declaraţiile martorului denunţător S.I.; declaraţia martorului asistent L.N.; înscrisuri; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declaraţiile inculpatului M.T.
Sub aspectul măsurilor preventive, faţă de inculpat a fost luată la data de 22 octombrie 2012 măsura reţinerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea din data de 23 octombrie 2012 a Tribunalului Ilfov s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.T., măsură prelungită şi, ulterior, menţinută de instanţele de judecată.
După sesizarea instanţei, la termenul din data de 15 aprilie 2013, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul M.T. a precizat că recunoaşte în întregime acuzaţiile ce i-au fost aduse, că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi că nu solicită administrarea de probe suplimentare cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, faţă de poziţia acestuia constatându-se îndeplinirea condiţiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, s-a depus la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatului şi sentinţa penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Instanţa de fond a constatat că la data de 11 iulie 2012 agentul şef de poliţie S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov - Serviciul Investigaţii Criminale, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.T. deţine un autovehicul semiremorcă, cu numărul de înmatriculare B-xxx, care, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că figurează ca fiind furat din Italia la data de 16 februarie 2009.
S-a reţinut că semiremorca a fost ridicată şi indisponibilizată de organele de poliţie, întocmindu-se în acest sens proces-verbal.
La datele de 13 iulie 2012 şi 25 septembrie 2012, inculpatul M.T. a fost audiat la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov în legătură cu provenienţa autovehiculului, ocazie cu care a dat de înţeles agentului de poliţie S.I. că este dispus să-i ofere o sumă de bani pentru ca acesta să-i lase în custodie autovehiculul semiremorcă, cu numărul de înmatriculare B-xxx.
La data de 12 octombrie 2012, agentul de poliţie S.I. a formulat un denunţ la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Ilfov, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, la data de 15 octombrie 2012, în care a prezentat detaliat desfăşurarea evenimentelor, precizând că în mod repetat inculpatul M.T. i-a spus că este dispus să-i ofere o sumă de bani pentru a-i lăsa în custodie autovehiculul indisponibilizat, cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.
La data de 20 octombrie 2012, în jurul orei 22.25, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, agentul şef de poliţie S.I. a fost anunţat de către dispeceratul I.P.J. Ilfov că un echipaj de poliţie rutieră a depistat în trafic pe raza localităţii Jilava, jud. Ilfov, un autoturism marca P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz care, în urma verificărilor efectuate în baza de date, figura ca fiind furat din Italia.
Agentul de poliţie S.I. s-a deplasat la sediul I.P.J. Ilfov unde a constatat că persoana depistată la volanul autoturismului marca P., pe raza localităţii Jilava, jud. Ilfov, este numitul M.T. În continuare, agentul de poliţie a procedat la audierea acestuia, a întocmit documentaţia privind cercetarea la faţa locului, după care a indisponibilizat autoturismul marca P., context în care M.T. i-a promis că-i va oferi suma de 5000 RON pentru a-i lăsa în custodie cele două autovehicule indisponibilizate, respectiv autoturismul marca P. cu nr. de înmatriculare DL-zzz şi semiremorca cu numărul de înmatriculare B-xxx.
Având în vedere denunţul formulat la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Ilfov, la data de 12 octombrie 2012, agentul de poliţie S.I. a fost de acord să se întâlnească într-una din zilele următoare pentru ca inculpatul să-i ofere suma de bani promisă.
Cu aceeaşi ocazie, inculpatul M.T. i-a oferit agentului de poliţie S.I. suma de 100 RON pe care, la refuzul de a o primi a agentului de poliţie, a aruncat-o pe documentaţia întocmită.
Ulterior, în zilele de 21 octombrie 2012 şi 22 octombrie 2012, martorul S.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul M.T. de la posturile telefonice nr. P1 şi nr. P2, ocazie cu care au stabilit o întâlnire la sediul I.P.J. Ilfov.
La data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 09.30, inculpatul M.T. a venit la sediul I.P.J. Ilfov, a fost condus de martorul S.I. în biroul său de poliţie, unde cei doi s-au aşezat la un birou.
În contextul discuţiei, inculpatul M.T. a scos din buzunarul pantalonilor o sumă de bani formată din bancnote de 50 RON, pe care i-a dat-o martorului S.I. pe sub birou.
După ce a luat banii, martorul S.I. l-a întrebat pe inculpatul M.T. dacă aceştia sunt pentru semiremorcă şi autoturismul marca P., acesta din urmă răspunzând afirmativ.
În continuare, au intervenit organele de anchetă împreună cu procurorul de caz, s-a procedat la imobilizarea inculpatului M.T., asupra acestuia efectuându-se şi o percheziţie corporală în prezenţa martorului asistent L.N.
Pe biroul la care stătea martorul denunţător S.I. se afla o sumă de bani, s-a procedat la numărarea acestora, consemnându-se că sunt 70 de bancnote a 50 RON (3.500 RON), seriile acestora fiind consemnate în procesul-verbal de prindere în flagrant.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, la data de 22 octombrie 2012, la sediul I.P.J. Ilfov din Bucureşti, a oferit agentului şef de poliţie S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov, suma de 3.500 RON pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa în custodie o semiremorcă şi un autoturism marca P., autovehicule ce-i fuseseră anterior indisponibilizate întrucât figurau în bazele de date ca fiind sustrase, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Elementele laturii obiective a infracţiunii rezultă din situaţia de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce priveşte latura subiectivă Tribunalul a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă.
Prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/815/2013 s-a stabilit că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat şi că acesta are capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
În ceea ce priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea infracţiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2197 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen. şi stabilindu-se 4 ani şi 6 luni termen de încercare. A rezultat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti şi înăuntrul termenului de încercare, nefiind incident niciunul din cazurile ce înlătură recidiva, prevăzute de art. 38 C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 255 C. pen. şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., rezultând o limită minimă de 4 luni închisoare şi o limită maximă de 4 ani şi 8 luni închisoare.
Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin prisma modului de acţiune al acestuia, faptă de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice, precum şi încrederea în buna credinţă a celor desemnaţi să apere legea; relaţiile sociale încălcate şi care privesc activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarilor; persoana inculpatului - care este în vârstă de 34 de ani, este necăsătorit, are trei copii minori, este cunoscut cu antecedente penale. A fost avută în vedere şi atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveşte conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, Tribunalul a apreciat că aceasta nicidecum nu poate fi calificată ca fiind bună, aşa cum în mod imperativ impun prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru a putea fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară la care se referă acest text normativ, întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce evidenţiază un potenţial limitat al inculpatului de a se îndrepta din punct de vedere social şi moral, precum şi predispoziţia acestuia către încălcarea ordinii de drept şi a regulilor de convieţuire socială.
De altfel, Tribunalul a considerat că reţinerea oricăror circumstanţe atenuante - care au doar un caracter facultativ - apare ca nejustificată, mai ales din perspectiva gradului ridicat de pericol social al infracţiunii comise, a modalităţii şi împrejurărilor concrete de săvârşire a acesteia, precum şi a urmărilor grave produse.
Astfel, în baza art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.T. prin sentinţa penală nr. 18 din 07 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, care a fost adăugată pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic - 4 ani închisoare.
Faţă de natura şi circumstanţele comiterii infracţiunii, de pronunţarea prezentei hotărâri de condamnare, de persoana inculpatului, Tribunalul a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului M.T. s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 113 C. pen. raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/815/2013 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" din care rezultă că în prezent inculpatul este diagnosticat cu „Tulburare de personalitate după boală psihiatrică; episoade psihotice lîkeschizofrenie în antecedente" dar şi recomandarea comisiei de medici în sensul că se impune luarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă privind obligarea la tratament medical, apreciind prin prisma infracţiunii săvârşite că inculpatul M.T. prezintă pericol pentru societate, s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., considerând că această măsură este necesară raportat la gravitatea faptei reţinute în sarcina acestuia şi la antecedentele sale penale.
În baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea sumei de 3.600 RON de la inculpat (depusă la CEC Bank potrivit recipisei de consemnare nr. 3375261/1).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.T., criticând hotărârea instanţei de fond pentru greşita reducere a limitelor de pedeapsă aplicate pentru fapta reţinută; redozarea pedepsei aplicate în raport cu dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen.; deducerea perioadei cuprinsă între 22 iunie 2006 - 08 noiembrie 2006; îndepărtarea dispoziţiilor cu privire la prelevarea de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (declaraţiile martorului denunţător S.I.; declaraţia martorului asistent L.N.; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procesele-verbale de redare, în formă scrisă, a convorbirilor purtate în mediul ambiental; procesele-verbale întocmite de organele de poliţie cu ocazia indisponibilizării celor două autovehicule; alte înscrisuri, coroborate cu declaraţiile inculpatului), instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt constând, în esenţă, în aceea că, la data de 22 octombrie 2012, în jurul orei 09.30, în sediul I.P.J. Ilfov inculpatul M.T. a oferit agentului şef de poliţie S.I. suma de 3.500 RON pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a-i lăsa în custodie semiremorca înmatriculată sub nr. B-xxx şi autoturismul marca P. înmatriculat sub nr. DL-zzz, care fuseseră indisponibilizate, întrucât figurau ca fiind sustrase din Italia.
S-a reţinut că inculpatul a fost prins în flagrant după ce a oferit banii. Anterior, la data de 20 octombrie 2012, în jurul orei 22.25, acelaşi inculpat a fost depistat în trafic pe raza localităţii Jilava, judeţul Ilfov, conducând autoturismul de mai sus, ocazie în care a promis martorului denunţător S.I. suma de 5.000 RON pentru a-i lăsa în custodie cele două autovehicule indisponibilizate. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul M.T. i-a oferit martorului denunţător suma de 100 RON pe care, la refuzul agentului de poliţie de a o primi, a aruncat-o pe documentaţia întocmită de către poliţist.
La prima instanţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii în condiţiile descrise mai sus, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că faptei descrise mai sus i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru care, în mod justificat, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reducând cu o treime limitele pedepsei prevăzute de textul incriminator. De asemenea, au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., iar faţă de conţinutul adresei nr. 1O1/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti (depusă la instanţa de apel), Curtea a constatat că este fondată critica apelantului, urmând a face aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu efect asupra limitelor de pedeapsă.
Solicitarea de reţinere de circumstanţe atenuante nu a putut fi primită având în vedere caracterul facultativ al dispoziţiilor art. 74 C. pen., care implică un drept de apreciere din partea instanţei, prin raportare la gradul de pericol social al infracţiunii comise şi datele caracteristice inculpatului. Or, în speţă, această apreciere este nefavorabilă inculpatului, având în vedere pericolul ridicat al infracţiunii comise şi perseverenţa infracţională manifestată de inculpat, care este recidivist.
Curtea a considerat că este fondat motivul de apel vizând deducerea din pedeapsa aplicată atât a detenţiei preventive, cât şi a perioadei executate din pedeapsa aplicată anterior.
Tot astfel, s-a constatat că în mod greşit s-a dispus prelevarea de probe biologice, de la inculpat, întrucât infracţiunea ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză nu se regăseşte printre cele menţionate de Legea nr. 76/2008.
Cu privire la celelalte aspecte ale cauzei (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cumulul aritmetic, pedeapsa accesorie, menţinerea arestului preventiv, măsurile de siguranţă, cheltuielile judiciare) s-a reţinut de către Curte că au primit o rezolvare legală şi temeinică, nefiind identificate motive de desfiinţare care să fie invocate din oficiu.
Împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.T.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 decembrie 2013 şi s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la 18 aprilie 2014, când s-a dispus amânarea cauzei având în vedere cererea inculpatului pentru a-şi angaja apărător. La acelaşi termen de judecată s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia penală nr. 2341 din 5 iulie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1086/93/2012/a2 faţă de recurentul inculpat M.T.
În baza art. 211 alin. (2) rap. la art. 214 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de recurentul inculpat M.T.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, respectiv 16 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanţă va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.
Totodată, în cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul M.T. nu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate, acestea fiind înregistrate la dosar la data de 10 septembrie 2014.
De asemenea, Înalta Curte precizează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
În dezbateri, inculpatul M.T., prin intermediul apărătorului ales, a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, sens în care a depus adresa nr. 2160/11-1/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a corupţiei din data de 10 septembrie 2014, referitoare la colaborarea inculpatului cu organele de urmărire penală în Dosarul nr. 388/P/2012, acesta formulând un denunţ care a condus la identificarea inculpaţilor P.D.C., D.V. şi P.D.
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, faţă de conţinutul adresei nr. 101/P/2013 din 11 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti (depusă la instanţa de apel), s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având efect asupra limitelor de pedeapsă, astfel că, respectându-se prevederile legale, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din legea specială menţionată, nefiind permis legal ca, pentru o circumstanţă de aceeaşi natură, să intervină reducerea, repetată, a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă.
Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi cenzurată de instanţa de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, căruia, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate doar la pedepse în alte limite prevăzute de legea penală, nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs include numai aspecte de drept.
Astfel, netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs şi niciun alt caz de casare nu se impune a fi luat în considerare, din oficiu.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 18 aprilie 2014, iar de la data pronunţării deciziei în apel, 19 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 12 septembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând, din oficiu, recursul declarat de inculpat în raport şi de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. sunt mai favorabile decât cele din legea nouă (intrată în vigoare după 1 februarie 2014), constatându-se că pentru aceeaşi infracţiune, care se regăseşte incriminată la art. 290 C. pen., limitele de pedeapsă speciale sunt mai ridicate, iar pentru recidivă, se prevede, de asemenea, prin art. 43 C. pen., un tratament sancţionator mai sever comparativ cu cel C. pen. anterior.
În consecinţă, chiar dacă s-a identificat o modificare în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă în actuala reglementare, lege penală mai favorabilă inculpatului este cea prevăzută de C. pen. anterior.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 342/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2013. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2488/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
