ICCJ. Decizia nr. 2610/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2610/2013
Dosar nr. 5770/99/2012
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 501 din 5 decembrie 2012 Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:
A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C.B., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) şi lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (20 C. pen.
A condamnat pe inculpatul C.B., domiciliat în oraş Mangalia, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1),2 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta sentinţă, durata reţinerii din 22 aprilie 2012 si arestarea preventiva începând cu 23 aprilie 2012 la zi.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civila formulata de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon" Iaşi, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune materiale, suma de 4.562,85 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistenţa medicală acordată victimei R.M., domiciliată în sat. Tomeşti, com. Tomeşti, jud. Iaşi, precum şi suma ce reprezintă dobândă legală de referinţă a B.N.R. ce va fi calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.A. Iaşi, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune, suma de 347 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate pentru transportul victimei R.M. de la SC P.K. SRL Iaşi la spital.
A constatat că partea vătămata R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele :
Inculpatul are domiciliul în oraş Mangalia, jud Constanţa, este căsătorit cu numita C.C.V. cu care are doi copii minori cu vârsta de 10 şi respectiv 12 ani, iar în cursul anului 2009 a fost angajat ca şofer la firma privata de transport persoane „A.", efectuând curse regulate pe traseul România - Italia.
Partea vătămată R.P. este căsătorită legal cu numitul R.P., are un copil (în prezent major), iar din anul 2006 aceştia s-au separat în fapt.
În cursul anului 2009, în luna februarie, partea vătămată s-a deplasat din România în Italia cu un autocar al firmei „A." condus de inculpatul C.B.
În acest context, între inculpat şi partea vătămată s-a închegat o relaţie de concubinaj, deşi ambii erau căsătoriţi legal - aspect ce a fost ascuns de fiecare dintre aceştia.
La scurt timp după începerea acestei relaţii - ambii instalându-se temporar în Italia pentru a munci - partea vătămată a rămas însărcinată, astfel că, în cursul lunii noiembrie 2009 au revenit în România.
Inculpatul i-a propus părţii vătămate să locuiască cu el, în locuinţa din oraş Mangalia, jud. Constanţa, propunere ce a fost acceptată de aceasta fără a cunoaşte că în acea locaţie îşi aveau domiciliu şi locuiau soţia şi copiii inculpatului.
După circa două ore de la şederea în locuinţa inculpatului, partea vătămată a aflat că persoanele ce se găseau în acel spaţiu cu 2 camere erau soţia şi copiii acestuia, situaţie pe care nu a accept-o şi i-a propus inculpatului să se stabilească într-o altă locuinţă, lucrucu care acesta nu a fost de acord, partea vătămată fiind astfel nevoită să locuiască timp de 3 luni de zile în acelaşi spaţiu cu familia inculpatului.
După naşterea minorei R.R.M., partea vătămată a reuşit să fugă din locuinţa inculpatului, instalându-se cu copilul într-o locuinţă, cu chirie, unde a rămas timp de 3 luni de zile.
Urmare demersurilor efectuate de inculpat, partea vătămată a fost căutată şi identificată de organele de poliţie, fiind convinsă de concubinul ei să se reîntoarcă în locuinţa lui.
Aici, inculpatul a adoptat o conduită violentă, lovindu-le şi obligându-le pe cele două femei să aibă relaţii sexuale cu el, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să fugă din nou din locuinţă, reuşind să se instaleze împreună cu copilul, cu ajutorul unui preot (din cartierul unde locuia inculpatul), în Centrul Maternal Mangalia.
În cursul lunii iulie 2011, inculpatul, aflând că partea vătămată şi minora se află în Centrul Maternal Mangalia, şi-a propus să o urmărească în continuare pentru a o readuce în locuinţa lui. Astfel, la data de 19 iulie, în timp ce partea vătămată -însărcinată în luna a opta - ieşise din incinta centrului menţionat pentru a merge la o unitate sanitară, inculpatul, aflat într-un taxi, a condus-o din nou, cu forţa, la domiciliul lui, unde a lovit-o, a legat-o şi a ameninţat-o că o va omorî pentru a nu-1 mai părăsi.
În noaptea de 24/25 iulie 2011, în timp ce se afla cu inculpatul la serviciu, profitând de deplasarea acestuia la un magazin pentru a cumpăra de mâncare, partea vătămată a reuşit să fugă şi să se adăpostească pentru scurt timp în Centrul Maternal Mangalia. Aici, în urma evenimentelor trăite alături de inculpat, a luat hotărârea să se deplaseze în municipiul Iaşi, la locuinţa fratelui său S.D., unde a şi rămas timp de o săptămână, iar la 07 august 2011 s-a instalat în locuinţa fostului său socru - martorul F.I. din comuna Tomeşti, jud. Iaşi, aceasta adresă fiind declarată şi în actul de identitate.
În tot acest interval de timp scurs după ultima fugă a părţii vătămate din locuinţa lui, inculpatul a urmărit-o, s-a interesat unde este instalată, i-a adresat telefonic numeroase ameninţări cu moartea, reclamând-o la Poliţia Municipiului Iaşi că aceasta ar fi părăsit domiciliul lui pentru a merge în Italia să nască şi să-şi vândă copilul conceput cu el cu suma de 2000 euro.
Făcându-se verificări cu privire la această reclamaţie, partea vătămată a fost invitată la sediul Poliţiei Municipiului Iaşi, unde l-a întâlnit şi pe inculpat. Acesta din urmă nu a avut însă posibilitatea să afle unde locuia partea vătămată şi nici pe aceea de a o întâlni şi a o împiedica să plece singură, ca urmare a tacticii adoptate de poliţistul de caz.
La data de 21 august 2011, partea vătămată a născut şi cel de-al doilea copil conceput cu inculpatul C.B.
Între timp însă, inculpatul a aflat despre locaţia unde se afla partea vătămată şi minorul, iar în cursul lunii septembrie 2011 s-a deplasat din oraşul Mangalia în com. Tomeşti, jud. Iaşi, la locuinţa martorului F.l. - socrul părţii vătămate în vârstă de 55 de ani, făcându-i reproşuri că o primise pe aceasta din urmă să locuiască în casa lui, acuzându-l, totodată că ar întreţine relaţii sexuale cu aceasta. Martorul s-a hotărât să anunţe organele de poliţie, motiv pentru care inculpatul s-a retras doar pentru o scurtă perioadă de timp. Astfel, în noaptea de 15/16 septembrie, inculpatul a revenit la locuinţa martorului, iar pentru a o surprinde pe partea vătămată, a urcat pe casă, a stat ascuns în podul casei pentru a pătrunde apoi în camera acesteia. Însă, partea vătămată, auzind în jurul orelor 7,00 zgomotele produse de inculpat în timp ce făcea eforturi să coboare în camera locuită, a reuşit să fugă cu copilul şi să-l anunţe pe martor că a pătruns cineva în casă. Inculpatul a fost găsit în jurul orelor 7,00 dimineaţa, cu o teslă în mână în camera unde locuia partea vătămată, de către martorul F.l. care a fost din nou ameninţat cu moartea.
După acest episod, partea vătămată apreciind că nu mai este în deplină siguranţă în casa martorului F.l. în condiţiile în care inculpatul ştia unde locuieşte, s-a internat cu minorul R.R., în Centrul de Violenţă Domestică din Municipiul Iaşi, în evidenţele centrului menţionat figurând sub o altă identitate tocmai pentru a nu fi depistată de inculpat.
La data de 20 octombrie 2011, necunoscând faptul că partea vătămată nu mai locuia în locuinţa fostului socru, F.l., inculpatul a spart cu o rangă uşa casei martorului, intrând peste acesta, lovindu-l apoi cu ranga, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a continuat să se intereseze de noua locaţie unde era găzduită partea vătămată şi minorul, şi, aflând prin intermediul unor rude ale acesteia unde se află, la data de 10 aprilie 2012, acesta a revenit în Iaşi, a urmărit-o pe stradă în timp ce se deplasa de la centrul menţionat spre locul de muncă, reuşind să-i ia telefonul pentru a avea, în acest mod, acces la numerele de telefon din agendă şi a afla unde lucrează.
În zilele de 1 şi 12 aprilie 2012, inculpatul, aflând mai multe numere de telefon din agenda mobilului părţii vătămate, a reuşit să afle locul de muncă al acesteia - restaurantul „P.K." din zona gării Iaşi, deplasându-se apoi la această locaţie pentru a studia zona, accesul în local, programul de lucru al acesteia, prezenţa lui fiind sesizată de aceasta din urmă, motiv pentru care şi-a anunţat colegii că este violent, cerându-le să nu spună că ea lucrează în acel restaurant.
În ziua de 19 aprilie 2012 aflat în zona restaurantului, supraveghind-o, pentru a o putea întâlni pe partea vătămată la ieşirea din local, inculpatul i-a cerut să se reîntoarcă cu el în Mangalia, fiind însă refuzat categoric.
În dimineaţa zilei de 20 aprilie 2012, în jurul orelor 7,00 profitând de faptul că la acea oră avea loc schimbul de tură, inculpatul a pătruns în restaurant. În acel moment, partea vătămată, se afla la etajul 1 al restaurantului, în zona toaletelor, pentru a face curăţenie. Inculpatul a urcat la etajul menţionat, prezenţa lui a fost sesizată de partea vătămată, întrebându-l „ce este cu tine aici", dar a fost ameninţată cu moartea, dacă va ţipa, şi apoi împinsă în toaleta pentru femei.
Aici, partea vătămată a fost lovită de inculpat cu genunchiul peste faţă, şi, în timp ce aceasta era căzută pe pardoseală, acesta a scos un cuţit de dimensiuni reduse din zona pieptului cu care i-a aplicat două lovituri în zona gâtului (stg. şi dr.). Partea vătămată care şi-a pierdut cunoştinţa a fost abandonată de inculpatul care a fugit de la locul faptei. La scurt timp, partea vătămată, reuşind să se târască de la etajul 1 până la parter, pentru a cere ajutor, a fost observată de colegul său, martorul A.M.C., căruia a reuşit să-i spună: „M-a omorât Belmondo !".
Partea vătămată a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul de Urgenţe „Sf. Spiridon" Iaşi, unde a fost internată în perioada 20 aprilie 2012 - 01 mai 2012, cu diagnosticul de „Plăgi înjunghiate multiple latero cervical stg. şi supraclavicular drt., T.C.C., T.C.F., Fractură perete ant. sinus maxilar dr. Hemosinus dr. şi sfenoidal".
În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul C.B.
Acesta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, a încadrării juridice şi a pedepsei aplicate.
A arătat că nu a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate ci doar să discute cu aceasta despre situaţia copilului aflat în centrul de Plasament Mangalia, discuţiile generând conflictul.
A considerat că leziunile cauzate părţii vătămate nu au pus în primejdie viaţa acesteia, obiectul folosit fiind o unghieră şi nu un cuţit aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Inculpatul a dat declaraţie în faţa instanţei de apel, în care a precizat că nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de tentativă la omor calificat şi a agravantei prevăzute la art. 175 lit. a) C. pen., întrucât a dorit doar să discute cu partea vătămată despre situaţia copilului aflat în centrul de Plasament Mangalia.
Prin Decizia penală nr. 25 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.B. împotriva sentinţei penale nr. 501 din 5 decembrie 2012 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.B. şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 decembrie 2012.
A obligat apelantul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul de Avocaţi Iaşi, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, suportat iniţial din fondurile statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a apreciat în esenţă, că situaţia de fapt, descrisă şi analizată în extensio de prima instanţă, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă şi nu este contrazisă de nici un mijloc de probă, încadrarea juridică a faptei este legală iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
S-a apreciat că, analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, relevă fără echivoc vinovăţia inculpatului C.B. în ceea ce priveşte fapta dedusă judecăţii.
S-a mai arătat de asemenea că, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpatului şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul C.B.
Recurentul inculpat nu a depus motive de recurs la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat, oral, reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpat, din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că leziunile produse nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate iar inculpatul nu a intenţionat nici un moment să suprime viaţa victimei.
Totodată, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei în raport de noua încadrare juridică a faptei.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.B. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursului, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen., stabileşte în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe acesta cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (2)1 că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul din aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 26 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de punctul 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi ( 2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestei cerinţe se observă, însă, că inculpatul şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi astfel obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de acesta împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (2)1 precum şi de cele ale alin. (3) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii vizând greşita încadrare juridică a faptei, chiar dacă se constată că această critică se circumscrie cazului de casare mai sus menţionat, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. care condiţionează analizarea acestei critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Din oficiu, analizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată, că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., a fost stabilită de prima instanţă cu respectarea dispoziţiilor legale.
Fată de cele reţinute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului inculpatului C.B. durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 06 septembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 06 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2617/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
