ICCJ. Decizia nr. 2626/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2626/2013
Dosar nr. 7024/105/2012
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 416 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul T.M., după cum urmează:
- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;
- în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la latura civilă, fixându-se termen pentru continuarea judecăţii pentru data de 06 decembrie 2012 pentru când se vor cita inculpatul şi părţile civile C. (fostă A.) M.C. şi M.F.C.
De asemenea, s-a luat act că părţile vătămate A.V., B.I., T.R. şi O.I. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În fine, acesta a fost obligat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ultimii ani de zile, pe fondul dorinţei de a realiza venituri financiare consistente prin prestaţii în baza unor contracte de muncă în străinătate, tot mai mulţi cetăţeni români au apelat la firme specializate în plasarea forţei de muncă în străinătate sau la cunoştinţe care au desfăşurat activităţi lucrative în atari condiţii.
O mare parte dintre solicitanţi s-au văzut puşi în situaţia de a apela la organele judiciare din statele în care au lucrat sau din România, deoarece promisiunile în baza cărora au fost determinaţi să părăsească România pentru a presta munci în străinătate, s-au dovedit a fi simple fabulaţii sau neconforme cu situaţia reală în care trebuiau să trăiască, să muncească sau să fie retribuiţi.
Mass-media a prezentat în mod repetat situaţia unor astfel de persoane, ţările în care munca la negru sub forma unei exploatări fiind Grecia, Spania, Cipru şi Cehia.
Acest mod de realizare a unor câştiguri substanţiale prin exploatarea forţei de muncă în condiţii mizere şi în baza unor promisiuni mincinoase, a trezit interesul anumitor persoane dispuse a-şi asuma riscuri în condiţiile conştientizării aspectelor de natură penală ale activităţii lor.
În această situaţie s-au aflat şi inculpaţii J.I. şi N.G.L. care, împreună cu inculpaţii M.I. zis „I." şi T.M., fiul primei inculpate, au hotărât să îşi canalizeze eforturile către racolarea unor persoane cu venituri extrem de modeste şi o instrucţie minimă sau inexistentă.
Ca urmare, aceştia le-au promis locuri de muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, ţară, unde lucraseră anterior, şi în contextul înţelegerilor făcute în acest sens, cu cetăţenii ucrainieni D.V., B.V., Z.M., K.A., care gestionau activităţi de culegerea fructelor şi legumelor în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri sau la o fabrică de telefoane mobile în localităţile Praga, V. şi K.
Persoanele vizate de către inculpaţi au fost locuitori ai comunelor Râfov şi Dumbrava, cea mai importantă forţă de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C., D. şi T., iar o mică parte şi din satele B. şi M.N. ale comunei Berceni.
Racolarea şi transportul în Cehia s-au realizat în trei rânduri, respectiv în lunile iunie - iulie 2007, plecarea realizându-se în septembrie 2007, pentru recoltare de mere la fermele din localitatea Vojkovice; în luna ianuarie 2008, cu plecare în aceeaşi lună pentru Praga, la fabricile de telefoane mobile şi ambalat sandwich-uri şi în lunile martie-aprilie cu plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel la fermele din localitatea Kladno şi mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetăţenii ucrainieni care gestionau aceste activităţi făcând la fiecare transport o triere a lucrătorilor pe tipuri de activităţi.
Prin Rechizitoriile nr. 40/D/P/2008 din data de 18 noiembrie 2008, nr. 100/D/P/2009 din data de 01 octombrie 2010 şi nr. 223/D/P/2010 din data de 21 octombrie 2011, întocmite de D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploieşti au fost trimişi în judecată inculpaţii N.G.L., J.I., B.M.O. şi M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (primii trei), trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prev. şi ped de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (toţi), cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. fapte din perioada aprilie-noiembrie 2008, iunie 2007-aprilie 2008.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii N.G.L. şi J.I. împreună cu cetăţenii ucraineni D.V., A.K., V.B. şi „M.Ş" (arestaţi în Cehia în prezent), au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat succesiv inculpaţii B.M.O., M.I. şi învinuitul T.M., având scopul de a recruta prin inducerea în eroare, transporta şi exploata prin muncă în Cehia, mai multe persoane, cetăţeni români.
Ca urmare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale s-a reuşit traficarea a peste 200 cetăţeni români, între care şi victimele S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. şi L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S., M.M., T.N., B.I., D.V., O.I., P.G. şi T.R., numai în perioada iunie 2007- aprilie 2008, producând un prejudiciu total în sumă de 27.600 euro şi 15.700 dolari SUA.
Pentru o bună înfăptuire a justiţiei, faţă de inculpatul T.M. s-a impus disjungerea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane majore şi minore, formându-se Dosarul nr. 393/D/P/2011, în care urmărirea penală s-a finalizat abia după patru ani, deoarece audierea acestuia nu s-a putut realiza, el rămânând pe teritoriul statului Cehia.
S-a stabilit, de asemenea, că din cele peste 200 de persoane, între care şi minori, ce au făcut obiectul activităţii infracţionale instrumentate, au depus plângeri penale numai câteva zeci, restul fiind plecate din ţară sau nedorind să întreţină o situaţie conflictuală cu inculpaţii, cetăţeni români.
Astfel, în cazul inculpatului T.M. zis „M.” şi mamei acestuia, coinculpata J.I., s-au depus plângeri penale şi declaraţii de către opt victime, respectiv majorii A.V., B.I., O.I., T.R. S.E., D.V. şi minorii C. (A.) M.C. şi M.F.C., racolaţi şi exploataţi prin muncă în vara anului 2007 (primul) şi primăvara anului 2008 (secunzii).
Prin declaraţiile date, victimele au povestit cu lux de amânunte modul în care au fost racolate de inculpat, respectiv prin promisiuni mincinoase privind obţinerea unor contracte avantajoase şi transportaţi în Cehia, unde au fost obligaţi să muncească în condiţii mizere, hrană şi salarizare, minorii constituindu-se părţi civile în procesul penal cu suma de 33.000 RON, reprezentând contravaloarea muncii prestate şi daunele suferite.
Partea vătămată O.I. a învederat că racolarea lui s-a realizat de inculpaţii T.M. şi J.I., în primăvara anului 2008, promiţându-i-se că va lucra la o fabrică de sandwich-uri, pentru un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă, transport, ţigări şi o cartelă de telefon gratuită.
În realitate, după ce a sosit pe teritoriul Cehiei i s-a reţinut cartea de identitate şi a fost cazat într-un cămin, primind pentru munca prestată sume modice de bani, circa 200 coroane/săptămână, cu titlu de împrumut, pentru a avea cu ce se hrăni şi gospodări, banii fiindu-i reţinuţi ulterior din salariu.
Aceleaşi promisiuni au fost făcute şi cu ocazia racolării victimelor A.V. şi B.I., (transportaţi în vara anului 2007, respectiv primăvara 2008), care aşa cum a susţinut şi victima O.I., au învederat că după preluarea de către cetăţenii ucraineni, alături de ceilalţi muncitori români, au fost obligaţi să lucreze în condiţii de muncă mizere şi meteorologice nefavorabile, sub pază, limitându-li-se orice posibilitate de părăsire a locaţiilor stabilite, fără a primi vreun ban.
Mai mult, atunci când datorită suprasolicitării, bolii ori nemulţumirilor au încercat să-şi revendice drepturile promise la plecarea din România, pentru a executa normele de muncă impuse, victimele au fost injuriate şi ameninţate, secundul fiind lovit la cap cu o sticlă, de paznicul ucrainean, chiar în prezenţa inculpatului T.M.
În atari condiţii de muncă, a fost exploatat şi partea vătămată T.R., racolat şi transportat în Cehia, în primăvara anului 2008, pentru cules de cireşe în cadrul fermelor controlate de cetăţeanul ucrainean D.V., care în plus a învederat că în exercitarea sarcinilor stabilite potrivit înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, inculpatul T.M. ar fi fost dotat cu un aparat cu electroşocuri.
Implicarea în racolarea şi transportul cetăţenilor români, prin înşelăciune, s-a realizat şi în cazul victimei minore C. (A.) M.C., transportată şi exploatată prin muncă în primăvara anului 2008, în condiţiile anterior menţionate.
Minora victimă a relatat că, în acest scop împreună cu alte persoane a fost aşteptată de inculpatul T.M. în Autogara P. unde după oprirea cărţilor de identitate, cetăţenii români au fost transportaţi cu un autocar pe teritoriul Cehiei, aşteptaţi fiind de „patronul” societăţii, apelat V. (D.V.) şi asociata acestuia A. (K.A.).
A explicat de asemenea, că a fost nevoită să depună eforturi deosebite, mult superioare posibilităţilor fizice, deoarece constatând că nu reuşeşte să realizeze norma impusă, inculpatul a ameninţat-o că va fi transferată la o fermă unde lucrează „puşcăriaşi” şi va fi oferită acestora pentru a fi violată.
S-a reţinut şi faptul că în luna iunie 2008 şi în aceleaşi condiţii şi scop, a fost racolat de inculpatul T.M. şi transportat la fermele din localitatea Vojkovice, gestionată de făptuitorul V.D. şi victima minoră M.F.C., însoţit fiind de tatăl său, M.M.
Conform declaraţiilor făcute de partea vătămată, în cursul executării normelor de muncă, pe fondul suprasolcitării, acesta din urmă a făcut o criză de epilepsie şi fiind obligat să se întoarcă în ţară inculpaţii N.G.L., T.M. şi făptuitorul „V." au refuzat să le facă vreo plată, afirmând că de fapt „suntem îndatoraţi".
Drept consecinţă, pentru a plăti această presupusă datorie, minorul a fost nevoit să mai lucreze circa 5 luni de zile în Cehia, iar la întoarcerea în ţară, a primit doar banii de transport.
Împrejurările de fapt, detaliate în precedente, s-au coroborat cu declaraţiile victimelor S.E. şi D.V., care nu au acceptat să depună plângeri penale în prezenta cauză, precum şi cele făcute de coinculpatul M.I., trimis în judecată separat prin rechizitoriul 223/D/P/2010 întocmit la 21 octombrie 2011 de către D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti.
Astfel, fiind direct implicat în activitatea infracţională a coinculpaţilor, inculpatul M.I. a confirmat modul de racolare descris de cele 6 victime, modul în care s-a efectuat transportul, condiţiile de cazare (în ferme, în cămine muncitoreşti denumite „ubytovna", înghesuiţi în camere, în condiţii precare de igienă şi întreţinere), condiţiile de muncă (transportat efectuat pe jos sau mijloace rudimentare la fermele sau zonele agricole de cules ori la fabricile de sandwichuri la telefoane mobile şi televizoare, unde erau păziţi de cetăţeni ucraineni, care îi agresau psihic şi fizic), precum şi condiţiile de salarizare (oferirea cu titlu de împrumut a unor sume cuprinse între 200 şi 300 coroane pe săptămâna, din care persoanele vătămate erau nevoite să-şi cumpere hrană şi produse de igienă personală şi să-şi achite cazarea, sumele fiind reţinute ulterior, la sfârşit de lună din salariu, motiv pentru care acestea erau în permanenţă transformate în datornici).
S-a stabilit totodată, că pentru racolarea şi transportarea victimelor, inculpatul T.M. a beneficiat de gratuitate la cazare, masă, transport, ţigări şi a primit un bonus de câte 50 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate în România şi traficate în Cehia, obţinând în total 300 euro (sume calculate pentru cele şase victime care au depus plângeri penale în prezenta cauză) şi cauzând un prejudiciu civil în sumă de 33.000 RON, solicitată cu titlu de despăgubiri părţile vătămate C. (fostă A.) M.C. şi M.F.C.
La individualizarea pedepsei judiciare, s-au avut în vedere limitele prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse conform art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea de săvârşire şi urmările produse, precum şi datele personale constând în întreţinerea a patru copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul manifestat după trimiterea în judecată.
Faţă de criteriile expuse s-a apreciat că prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special, rezultat după aplicarea cauzei legale de reducere în baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se poate atinge scopul preventiv şi sancţionator cerut de art. 52 C. pen.
Cât priveşte, rezolvarea acţiunilor civile exercitate de victimele C. (fostă A.) M.C. şi M.F.C., constatându-se că se impune administrarea de probe în faţa instanţei, conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind latura civilă a procesului penal, fixându-se termen pentru continuarea judecăţii la data de 06 decembrie 2012.
În fine, s-a luat act că victimele A.V., B.I., T.R., O.I. nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul individualizării cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei.
S-a susţinut că, raportat la împrejurările concrete în care s-a reţinut participaţia la activitatea infracţională dedusă judecăţii, rolul deţinut în cadrul racolării şi plasării cetăţenilor români pentru a presta diferite munci pe teritoriul Cehiei, precum şi beneficiile efectiv realizate, pedepsele aplicate sunt excesive.
Ca urmare, având în vedere că nu are antecedente penale, asigură întreţinerea a patru copii minori, a adoptat o conduită sinceră după sesizarea instanţei, înţelegând să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., prima instanţă era datoare să observe că în cazul său scopul acestora poate fi realizat prin dozarea cuantumului sub limita minimă specială şi fără executare efectivă.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte, în latură penală, a sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri sub acest aspect, prin care să se reindividualizeze pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicţie în sensul atenuării răspunderii penale în baza art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi suspendării executării acestora, în principal potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, conform art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 15 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de inculpatul T.M., ca nefondat.
A obligat apelantul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, prima instanţă de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăţia inculpatului sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a apreciat că nu se impune modificarea acesteia sub aspectul cuantumului sau sub aspectul modalităţii de executare.
Împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.M.
Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării acesteia.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analiz ând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Se constat ă că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, faptele săvârşite de inculpat fiind just încadrate juridic. Astfel în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului T.M. a fost corect individualizată de instanţa de fond atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa având în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. şi anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, urmările produse.
La individualizarea pedepsei judiciare prima instan ţă a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat în principal din modalitatea de săvârşire a acestora şi urmările produse precum şi datele personale ale inculpatului constând în întreţinerea a patru copii minori, lipsa antecedentelor penale, recunoaştere faptelor şi regretul manifestat după trimiterea sa în judecată.
Faptele stabilite în sarcina inculpatului T.M., chiar dac ă s-au limitat la traficarea celor şase persoane care au acceptat să depună plângeri penale, respectiv părţile vătămate A.V., B.I., T.R., O.I., C. (A.) M.C. şi M.F.C., prezintă o gravitate ridicată având în vedere că acestea reprezintă o parte dintr-o amplă activitate infracţională ce a vizat circa două sute de cetăţeni români, activitate ce s-a desfăşurat într-o perioadă scurtă de timp.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere şi perseverenţa infracţională manifestată de inculpat, alături de mama sa, coinculpata J.I., în recrutarea persoanelor vulnerabile material, educaţional, sau aflate în stare de minoritate, personal contribuind la aservirea acestora şi exploatarea de către cetăţenii ucrainieni, în condiţii de muncă contrare celor mai elementare Norme OMS, finalizate prin periclitarea stării de sănătate şi integrităţii corporale datorită suprasolicitării, condiţiilor precare de cazare şi masă, precum şi ca urmare a presiunilor psihice exercitate pentru crearea şi menţinerea stării de dependenţă materială şi fizică.
Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu instanţa de apel că, faţă de escaladarea fenomenului infracţional privind traficarea persoanelor, mai ales minore, în cazul plasării forţei de muncă în afara statului român, o atenuare a răspunderii penale nu se impune în cauză, aceasta fiind de natură să contribuie la încurajarea comiterii a acestui gen de fapte, ceea ce ar scădea încrederea populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi în acelaşi timp ar crea chiar inculpatului reprezentarea că poate persista în sfidarea legii.
Ansamblul elementelor de individualizare expuse în cele ce preced determină convingerea că reeducarea inculpatului se poate face prin condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum să nu fie excesiv de sever şi a cărei executare să se facă prin privare de libertate.
Astfel, Înalta Curte apreciază că pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată de prima instanţă se încadrează în limitele legale sancţionatorii şi se impune a fi menţinută în acelaşi cuantum, cu executare în regim privativ de libertate, atât pentru protejarea ordinii publice cât şi în vederea supunerii inculpatului la programe retributive şi educaţionale pe o durată suficientă pentru a asigura reinserţia socială a acestuia.
Fat ă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2597/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2628/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
