ICCJ. Decizia nr. 2666/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE;
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2666/2013
Dosar nr. 5721/110/2012
Şedinţa publică din 10 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 317/D din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.O.I. împotriva sentinţei penale nr. 465/D din noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, în Dosarul nr. 4559/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin sentinţa penală nr. 465/D din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă la 5 mai 2005, inculpatul S.O.I. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor, pe numele său fiind emis M.E.P.I. nr. 519/D din 1 iunie 2005.
După rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, condamnatul S.O.l. a formulat mai multe cereri de revizuire, invocând de flecare dată acelaşi motiv, respectiv faptul că nu este vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamn şipentru care este cercetat în trei dosare penale diferite
Aceste cereri au fost soluţionate de Tribunalul Bacău prin sentinţele penale nr. 38/D/2010, nr. 161/D/2010, nr. 360/D/2010, nr. 58D/2011, nr. 84/D/2011, nr. 121/D/2011 şi nr. 268/D/2011.
Constatând că şi în argumentarea cererii cu care a fost investită, condamnatul Stoica. Ovidiu lonuţ a invocat exact aceleaşi motive, temeiuri şi apărări ca şi în cererile anterioare, prima instanţă a apreciat cererea ca fiind inadmisibilă, respingând-o, ca atare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel revizuentul S.O.l., solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor împrejurări noi, descoperite după pronunţarea definitivă a hotărârii penale de condamnare şi care nu au fost cunoscute de instanţa penală la momentul judecării cauzei, respectiv împrejurarea că pentru aceiaşi infracţiune au fost întocmite trei dosare penale.
Prin Decizia penală nr. 37 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent, reţinâhdu-se că instanţa de fond a apreciat în mod corect că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de cererile anterioare formulate de condamnat care s-au întemeiat pe aceleaşi motive şi au avut acelaşi obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul S.O.l., invocând, în cuprinsul memoriului depus la data de 8 august 2013, aceleaşi aspecte ca şi cele invocate în fond şi apel.
Apărările au fost reiterate la termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013 de către apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistenţă juridică recurentului revizuent, fiind încadrate de acesta în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de revizuire formulată de condamnat, cu argumentarea că în cauză sunt incidente cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. întrucât, pe de o. parte, condamnatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor, iar pe de altă parte, acesta este cercetat în trei dosare diferite pentru săvârşirea aceleiaşi fapte.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 5 martie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că revizuentul a motivat recursul în termenul prev. de art. 385 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 38510 alin. (2) cu referire la art. 3859 alin. (3) - C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la examinarea criticilor circumscrise de apărare motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., fiind . îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Analizând însă motivul de recurs astfel cum a fost argumentat, Înalta constată că recurentul revizuent a invocat în sfera acestuia critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât acestea vizează netemeinicia hotărârilor atacate, iar nu nelegalitatea acestora.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că apărările recurentului revizuent sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 393 și art. 394 C. proc. pen., pot face obiectul revizuirii hotărârile penale ramase definitive, revizuirea putând fi ceruta numai în următoarele cazuri: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătura cu aceeaşi cauza penala; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În argumentarea cererii de revizuire ce face obiectul cauzei pendinte, revizuentul S.O.I. a invocat nevinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 465/D/1 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2815 din 05 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1928/2005, respectiv faptul că pentru această faptă este cercetat în trei dosare diferite.
Aceleaşi motive au fost invocate anterior de condamnat şi în argumentarea cererilor de revizuire similare care au fost soluţionate de Tribunalul Bacău, secţia penală, prin sentinţele penale nr. 38/D/2010, nr. 161/D/2010, nr. 360/D/2010, nr. 58D/2011, nr. 84/D/2011, nr. 121/D/2011 şi nr. 268/D/2011.
Dat fiind faptul că în motivarea cererii de revizuire care face obiectul cauzei pendinte, revizuentul a invocat aceleaşi motive, temeiuri şi apărări ca cele invocate anterior în dosarele susmenţionate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, soluţiile primei instanţe şi a instanţei de apel fiind temeinice şi legale.
De altfel, în acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, care, prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 414 din 22 iunie 2010, dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire si, respectiv, de contestaţie la executare, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate in soluţionarea acestora."
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.O.l. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.O.l. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2617/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 2735/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
