ICCJ. Decizia nr. 273/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința penală nr. Sl/P din 19 februarie 2009 a Tribunalului Neamț s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului K.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (parte vătămată H.O.E.).

Totodată, a fost condamnat inculpatul K.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (parte vătămată M.A.A.).

Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (fapte comise la 9 martie 2007 - parte vătămată D.D.).

A fost condamnat inculpatul K.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pe timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (parte vătămată N.L.G.).

De asemenea, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. (parte vătămată M.A.).

în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că inculpatul K.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Prin decizia nr. 77 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.M. împotriva sentinței penale nr. 31/P din 19 februarie 2009 a Tribunalului Neamț.

înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, prin decizia nr. 4153 din 11 decembrie 2009, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul K.M. împotriva deciziei penale nr. 77 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 14 decembrie 2009 și, ulterior, mandatul european de arestare nr. 1 din 29 ianuarie 2010, condamnatul K.M. fiind arestat în vederea predării în România la 17 martie 2010 și predat de către autoritățile judiciare din Italia la data de 5 iulie 2010, fiind încarcerat în Penitenciarul Bacău.

Sub nr. 3052/103/2010, s-a înregistrat la Tribunalul Neamț, cererea de rejudecare după extrădare, formulată în baza art. 522 C. proc. pen., de condamnatul K.M.

Prin sentința penală nr. 183 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamț, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare după extrădare, formulată în condițiile art. 5221C. proc. pen., de condamnatul K.M.

Curtea de Apel Bacău - secția penală, prin decizia nr. 08 din 18 ianuarie 2011, a admis apelul declarat de persoana condamnată K.M., a desființat în totalitate sentința apelată și a trimis cauza Tribunalului Neamț în vederea admiterii în principiu și a rejudecării în fond, a cererii de rejudecare după extrădare întemeiată pe dispozițiile art. 5221C. proc. pen. formulată de condamnatul K.M.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. 3052/103/2010*, iar prin încheierea de ședință din 1 iunie 2011, s-a admis în principiu, cererea de rejudecare, formulată de condamnatul K.M.

Prin sentința penală nr. 32/P din 14 martie 2012 a Tribunalului Neamț, s-a respins ca ne fondată cererea de rejudecare după extrădare, formulată în condițiile art. 5221C. proc. pen. de condamnatul K.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în vara anului 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată H.O.E., născută la data de 17 iulie 1989, în vârstă de 17 ani, prin intermediul unei cunoștințe comune, T.G.

în seara zilei de 31 august 2007, inculpatul, însoțit de martora M.A.E., a mers la barul "B.G." din municipiul Piatra Neamț, unde partea vătămată lucra ca ospătar. Din acest loc, inculpatul s-a oferit să le conducă pe amândouă acasă cu mașina și după ce a lăsat-o pe martoră în cartierul Dărmănești, inculpatul s-a deplasat pe strada ce face ieșirea din municipiul Piatra Neamț spre Tg. Neamț. Partea vătămată s-a alarmat pentru că și-a dat seama că traseul ales de inculpat nu corespunde cu cel care ducea spre domiciliul ei, însă inculpatul a liniștit-o, susținând că trebuie să ajungă la un bar aflat în zonă.

La intrarea în comuna Dobreni, județul Neamț, inculpatul s-a înscris la stânga spre comuna Negrești, județul Neamț, și a ajuns într-un loc izolat, în câmp, unde a oprit autoturismul, a acționat sistemul de blocare automată a portierelor autoturismului și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Aceasta a refuzat, spunându-i inculpatului că este virgină, însă inculpatul a început să o dezbrace, fără să țină seama de faptul că victima îl ruga să nu o violeze. Deoarece partea vătămată a opus rezistență, inculpatul a amenințat-o că o bate și i-a cerut să întrețină relații sexuale pe cale orală. Partea vătămată H.O. a declarat că a refuzat și a încercat să folosească împotriva inculpatului un spray ce era sub scaunul din dreapta, însă acesta a lovit-o cu palma peste gât și a tras-o de păr. în aceste momente, părții vătămate i s-a făcut rău, aceasta suferind de astmă bronșic, iar inculpatul a stropit-o pe față cu suc. De asemenea, inculpatul a sunat-o pe martora M.G. de pe telefonul său mobil, întrebând-o dacă partea vătămată este virgină, iar martora i-a răspuns cu mesajul "Nu știu, încearcă și tu că viața e frumoasă".

Văzând că partea vătămată nu cedează în fața încercărilor sale de a avea raport sexual cu aceasta, inculpatul a deschis portierele și i-a cerut să coboare din mașină. Fiind astfel abandonată într-un loc izolat, partea vătămată a fugit pe câmp timp de 4-5 ore, perioadă de timp cuprinsă între ora 24:00 și până la ora 04:30, când a reușit să ajungă la o casă din comuna Negrești. Aceasta a declarat că, la un moment dat l-a auzit din nou pe inculpat, care se întorsese să o caute și s-a ascuns în curtea casei unde ajunsese. Partea vătămată a fost găsită de martora A.G., căreia i-a relatat faptul că un bărbat a încercat să o violeze în noaptea respectivă. De asemenea, partea vătămată i-a telefonat mamei ei, relatându-i cele întâmplate și, după aceea cu o mașină a ajuns în Piatra Neamț, la prietena ei, T.G. Aici s-a schimbat de haine și, în dimineața zilei de 01 septembrie 2006, împreună cu mama ei, s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra Neamț, unde a reclamat fapta comisă de inculpatul K.M.

Prima instanță a reținut că din raportul medico legal din 28 mai 2007 ( f.37 d.u.p) rezultă că partea vătămata H.O.E. este virgină, iar din raportul de expertiză medico legală din 10 decembrie 2007, încheiat de S.M.L. Neamț, rezultă că partea vătămată prezintă o bronșită cronică astmatiformă.

S-a mai reținut că, în luna noiembrie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată M.A.A., născută la data de 19 mai 1989, în vârstă de 17 ani, în discoteca "B.S." din municipiul Piatra Neamț, prin intermediul unei prietene, M.A.

în seara zilei de 18 noiembrie 2006, inculpatul a invitat pe partea vătămată la discoteca "J. din Piatra Neamț, iar din acest loc s-au deplasat la discoteca. în jurul orei 24,30, partea vătămată M.A.A. i-a spus inculpatului că dorește să plece acasă, iar acesta s-a oferit să o conducă cu mașina sa. Inculpatul s-a deplasat cu mașina spre ieșirea din oraș, către orașul Bicaz, fapt ce a alarmat-o pe partea vătămată. Inculpatul i-a spus că vrea să alimenteze autoturismul cu carburant, însă a trecut de stația Peco, mergând spre comuna Alexandru cel Bun, județul Neamț.

Inculpatul, s-a îndreptat într-un loc izolat, pe un câmp, unde a oprit autoturismul, a blocat automat portierele, și i-a cerut părții vătămate să se dezbrace. Deoarece, aceasta a refuzat susținând că este virgină, inculpatul a amenințat-o că o lasă acolo și că îi va întinde o cursă, prin aceasta înțelegând că o va duce într-un loc unde va fi batjocorită de mai mulți bărbați.

Instanța de fond a reținut că, potrivit declarației părții vătămate, inculpatul a început să o dezbrace și a prins-o de păr, moment în care un cercel i s-a desprins din ureche. Inculpatul a rabatat canapeaua din spate a mașinii și a constrâns-o pe partea vătămată să întrețină raport sexual normal, anal și oral. La sfârșit, inculpatul i-a atras atenția părții vătămate să nu relateze nimănui cele întâmplate. De asemenea, la întoarcere inculpatul a cumpărat o cartelă de telefon și i-a dat-o părții vătămate pentru ca aceasta să-l poată suna și să-l informeze despre starea ei de sănătate, întrucât nu se simțea bine. Partea vătămată a ajuns în locuința unde stătea în gazdă, fiind elevă în municipiul Piatra Neamț, și i-a relatat prin telefon surorii ei, M.Ș., studentă în Iași, că a fost victima unei fapte de viol.

Sora părții vătămate, M.Ș., a venit în Piatra Neamț în data de 20 noiembrie 2007 și, împreună cu partea vătămată, au mers la Poliția municipiului Piatra Neamț pentru a denunța fapta. Din constatarea medico legală din 20 noiembrie 2006, efectuată de Serviciul de Medicină Legală Neamț, s-a reținut că partea vătămată M.A.A. a prezentat o deflorare care poate data din 19 noiembrie 2006 și nu a prezentat leziuni traumatice, care să fi necesitat zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a reținut că, în luna ianuarie 2007, inculpatul K.M. le-a cunoscut pe părțile vătămate D.D., născută la data de 04 iunie 2000, în vârstă de 16 ani și pe N.L.G., născută la data de 17 martie 1993, în vârstă de 13 ani, eleve în municipiul Piatra Neamț.

în seara zilei de 09 martie 2007, în timp ce părțile vătămate se aflau în barul, J.G.", împreună cu martora Ș.A.M., a venit și inculpatul și, împreună, s-au deplasat într-o discotecă din comuna Ruginoasa, jud. Neamț. Din acest loc, inculpatul a plecat la o pensiune din comuna Ștefan cel Mare, unde a lăsat-o pe Ș.A.M. Când s-a întors în discoteca din comuna Ruginoasa, inculpatul s-a manifestat nervos și le-a cerut, imperativ, părților vătămate D.D. și N.L.G. să-l însoțească spre municipiul Piatra Neamț. în timpul deplasării spre oraș, inculpatul a părăsit la un moment dat carosabilul și a luat-o spre un câmp. A oprit în loc izolat, a blocat portierele și le-a spus părților vătămate că dorește să întrețină raporturi sexuale cu ele. Acestea i-au răspuns că sunt virgine și s-au opus, însă inculpatul le-a amenințat că le va lăsa pe câmp și le va alerga cu mașina. Deoarece, era ora 2.00, noaptea, amenințările le-a creat părților vătămate o stare de teamă pe deplin justificată.

Inculpatul le-a îndemnat pe părțile vătămate să aibă una față de cealaltă manifestări erotice, după care a întreținut, cu partea vătămată N.L.G., raport sexual normal, anal și oral, iar cu partea vătămată D.D. - raport sexual normal și oral.

După consumarea acestor fapte, inculpatul le-a condus pe părțile vătămate în municipiul Piatra Neamț. Acestea nu au spus nimic părinților lor, din sentimente de teamă și de rușine. După o perioadă de circa 2 luni, părțile vătămate au sesizat despre cele întâmplate la Poliția municipiului Piatra Neamț. Din raportul de constatare medico legală din 10 mai 2007 ( fila 55 dup) efectuat de S.M.L. Piatra Neamț, s-a reținut că partea vătămată D.D. prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, neputându-se însă preciza de când anume datează. Aceleași concluzii au fost înscrise și în raportul de constatare medico legală din 10 mai 2007, referitor la partea vătămată N.L.G.

în fapt, s-a mai reținut că inculpatul K.M. a cunoscut-o pe partea vătămată M.A., născută la data de 4 mai 1993, în vârstă de 13 ani, în luna aprilie 2007, prin intermediul părții vătămate D.D.

în ziua de 10 aprilie 2007, partea vătămată D.D., care se afla de o săptămână acasă la M.A., a comunicat prin telefon, prin serviciul mesagerie, cu partea vătămată N.L.G., aflând că aceasta se află la bunici, în comuna Ruginoasa, jud. Neamț. Partea vătămată D.D. a fost rugată să vorbească cu inculpatul pentru a veni să o ia pe N.L. din comuna Ruginoasa. Inculpatul a fost de acord și, în aceeași seară s-a întâlnit cu D.D. și M.A. în zona magazinului "O.T. din Piatra Neamț.

îndată cum acestea s-au urcat în mașină, inculpatul a blocat portierele, a ieșit din municipiul Piatra Neamț și s-a îndreptat spre un câmp. Aici a rabatat canapeaua din spatele mașinii și le-a cerut părților vătămate să se dezbrace.

Partea vătămată D.D. i-a spus părții vătămate M.A. că nu are rost să se opună și chiar a ajutat-o să se dezbrace. Inculpatul le-a cerut să aibă manifestări erotice una față de cealaltă, după care, prin constrângere, a întreținut raport sexual cu partea vătămată M.A., deși aceasta s-a opus mai întâi, susținând că este virgină. Inculpatul a întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată D.D., după care le-a condus pe cele două părți vătămate înapoi, în oraș.

Din raportul de constatare medico legală din 10 mai 2007 efectuat de S.M.L. Piatra Neamț, s-a reținut că minora M.A. prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, fără a se putea preciza de când anume datează.

în data de 9 mai 2007, partea vătămată D.D. i-a relatat bunicii sale, T.M., că a fost violată de către inculpatul K.M., iar aceasta le-a povestit și părinților părții vătămate. Cele trei părți vătămate, D.D., N.L.G. și M.A. s-au deplasat la Poliția municipiului Piatra Neamț și au formulat plângeri penale împotriva inculpatului.

Instanța de fond a reținut că părțile vătămate M.A., D.D., N.L.G. și M.A. nu au formulat pretenții civile în cauză, iar partea vătămată H.O.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil și a unei brățări din aur pe care le-a pierdut în noaptea de 1 septembrie 2006, a hainelor care i-au fost rupte de către inculpat și care s-au și deteriorat în acea noapte, din cauza ploii, și cu suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale, actualizate la data executării ( fila 42 dosar).

Audiat în cursul urmăririi penale, dar și în faza de rejudecare a cauzei (filele 84-86, ds. 3052/103/2010*), inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. A arătat că partea vătămată H.O. i-a cerut să o ducă acasă cu mașina, că el i-a spus că are niște treburi de rezolvat în comuna Negrești și ea s-a oferit să-l însoțească. Pe drum, l-a deranjat că partea vătămată îi verifică agenda telefonică și de aceea i-a solicitat să coboare din mașină, iar la întoarcere în oraș a căutat-o, însă nu a găsit-o. (fila 172 d.u.p.). în declarația luată în faza de rejudecare, inculpatul a mai susținut că a fost deranjat și de faptul că partea vătămată, în timp ce se afla în mașina sa, a avut convorbiri telefonice de pe telefonul său mobil și, pentru acest motiv, s-a enervat și i-a cerut acestei să coboare din mașină. Ulterior, s-a întors din Piatra Neamț, împreună cu M.G. și prietenul acesteia pentru a o căuta pe partea vătămată, în locul unde a coborât din mașina sa, însă nu au mai găsit-o, iar în ziua următoare aceasta a făcut sesizare la Poliție împotriva sa.

Referitor la partea vătămată M.A.A., inculpatul a declarat că, în seara de 18 noiembrie 2006 a mers cu ea în mai multe discoteci, că s-a oferit să o transporte la domiciliul său, la rugămintea vecinei sale, V.E. care i-a spus că părții vătămate i se făcuse rău, însă a mers mai întâi la o benzinărie pentru a-și alimenta mașina, că pe drum i-a făcut avansuri părții vătămate, însă aceasta i-a spus că este în perioada de menstruație. A condus-o acasă pe partea vătămată, nu a întreținut cu ea relații sexuale și i-a cumpărat o cartelă telefonică, la solicitarea ei, pentru a ține legătura. De asemenea, a mai precizat că în momentul în care a ajuns în fața blocului unde locuia partea vătămată, a constatat că era așteptată de prietenul ei și atunci s-a supărat pe ea deoarece și-a dat seama că a ceasta a fost neserioasă când a pretins că i s-a făcut rău. (fila 174 d.u.p. și filele 84-86, ds. 3052/103/2010*).

Despre părțile vătămate D.D. și N.L.G., inculpatul a susținut că le cunoaște, că le-a împrumutat bani, fără ca acestea să-i mai restituie, că părțile vătămate au și locuit la el câteva zile, că acestea întrețineau relații sexuale cu alți bărbați, că a fost sunat de părinții acestora și acuzat pe nedrept că ar fi întreținut relații sexuale (fila 179 d.u.p.). în declarația dată în faza de rejudecare, inculpatul a mai precizat că în data de 9 martie 2007, în jurul orelor 22,00, pentru că trebuia să deplaseze până în localitatea Agapia, jud. Neamț, în timp ce se afla împreună cu acestea într-un bar din Piatra Neamț, a fost de acord să le conducă cu mașina până în comuna Ruginoasa, jud. Neamț, de unde erau de loc bunicii părții vătămate N.L.G., pentru că ele au dorit să meargă la discoteca organizată în această localitate. împreună cu părțile vătămate a fost și martora Ș.A. Le-a pus în vedere părților vătămate că la întoarcere vor trebui să se descurce singure însă, în aceiași noapte părțile vătămate au insistat foarte mult la telefon ca, la întoarcere să treacă prin localitatea Ruginoasa pentru a le conduce înapoi la piatra Neamț. în cele din urmă, a fost de acord numai atunci că părțile vătămate și Ș.A. au spus că dacă le refuză, ele se vor întoarce pe jos, astfel că s-a simțit responsabil pentru situația lor.

De asemenea, referitor la seara de 10 aprilie 2007, inculpatul a arătat în declarația sa luată în faza de rejudecare că, în timp ce se întorcea cu mașina sa din municipiul Suceava, în jurul orei 18,00, a fost sunat la telefon de către părțile vătămate D.D. și M.A. care l-au rugat să meargă împreună cu ele în comuna Ruginoasa pentru a o lua pe prietena lor, N.L.G., care se afla la bunicii săi. Inițial, a refuzat categoric, deoarece era foarte supărat pe N.L.G. care îi datora și o sumă de bani, dar în cele din urmă a acceptat, s-a întâlnit cu părțile vătămate în zona magazinului "O.", și, la propunerea lor, a mers împreună cu ele la barul "B.C." de lângă Muzeul de Istorie. După aproximativ jumătate de oră, inculpatul a plecat acasă iar fetele au rămas în bar, astfel că nu a existat nicio altă întâlnire cu părțile vătămate D.D. și M.A., sau N.L.G. în seara respectivă.

Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a negat în declarațiile sale, că ar fi întreținut relații sexuale cu vreuna dintre părțile vătămate și că în realizarea acestui scop ar fi exercitat asupra lor acte de constrângere fizică și morală.

însă, prima instanță, în rejudecarea cauzei în temeiul art. 5221C. proc. pen., a considerat că vinovăția inculpatului K.M., în comiterea faptelor de viol și de lipsire de libertate, rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv la urmărirea penală, în primul ciclu de judecată în fond, precum și în cadrul soluționării cererii de rejudecare după extrădare formulată de către inculpatul K.M.

Astfel, s-a constatat că faptele săvârșite în noaptea de 31 august 2006, împotriva părții vătămate H.O.E. sunt dovedite cu:

- plângerea și declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești ( fila 14, 21-32 d.u.p. și fila 42 dosar);

- actele medico legale, respectiv: raportul medico legal (fila 37 d.u.p.) efectuat de S.M.L. Piatra Neamț, ce atestă că partea vătămată este virgină, precum și raportul medico legal din care rezultă că partea vătămată suferă de bronșită cronică astmatiformă.

- planșele fotografice ilustrând pantalonii pe care partea vătămată i-a purtat în noaptea de 31 august 2006 și care prezintă pete de murdărie de la mersul pe jos pe vreme ploioasă și prin noroi;

- declarațiile martorilor S.C., M.A. (fila 68 d.u.p.), a martorei M.G. (fila 69 d.u.p. și fila 306 dosar), T.G.C. ( fila 78 d.u.p.), A.G. ( fila 200 dosar), C.Ș. și T.I. ( fila 90-94 d.u.p., fila 307 dosar, fila 397 dosar), P.A. ( fila 96-98 d.u.p. și fila 305 dosar).

Din coroborarea acestor probe, prima instanță a reținut că inculpatul, nu a condus-o pe partea vătămată în barul "B.G." așa cum au stabilit inițial, ci a transportat-o într-un loc izolat, a încercat să o violeze însă nu a reușit, în principal pentru motivul că partea vătămată a suferit în momentele respective mai multe crize de astm, și a abandonat-o în câmp, în timpul nopții. S-a apreciat că, inculpatul, prin faptul că a blocat portierele mașinii, i-a restrâns părții vătămate dreptul la libertate și a încercat, prin constrângere, să întrețină cu ea raport sexual, infracțiunea de viol rămânând în faza de tentativă, datorită atitudinii vehemente a părții vătămate.

Instanța de fond a arătat că faptele comise în seara zilei de 18 noiembrie 2006, împotriva părții vătămate M.A.A., sunt probate cu:

- plângerea formulată, la data de 19 noiembrie 2006, de către partea vătămată și declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale și al judecății (fila 204 dosar).

- procesul verbal de verificare a veridicității declarației părții vătămate, întocmit la data de 14 mai 2007 de către organele de poliție și planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării la fața locului ( fila 109-116 d.u.p.)

- constatarea medico legală din 20 noiembrie 2006 din care rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare care poate data din 19 noiembrie 2006, nu prezintă leziuni traumatice și se află în perioada ciclului menstrual;

- declarația martorilor M.Ș. (fila 395 dosar, fila 123-126 d.u.p.), C.M.G. ( fila 128 d.u.p. și 97 dosar), V.E. ( fila 130 d.u.p.), O.G. ( fila 136 d.u.p.);

- procesul verbal de constatare, cu planșă fotografică, din data de 28 mai 2007, care indică locul unde se găsea cercelul pe care l-a pierdut partea vătămată în timpul agresiunii.

Astfel, s-a subliniat că probele administrate, confirmă faptul că, în noaptea de 18 noiembrie 2006 inculpatul a condus-o pe partea vătămată, cu mașina, într-un loc izolat, a blocat portierele, limitându-i dreptul la libertate și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale, deși partea vătămată s-a opus, susținând că este virgină și în perioada ciclului menstrual.

Faptele săvârșite de inculpat împotriva părților vătămate D.D. și N.L.G., în noaptea de 9 martie 2007, s-a considerat că sunt dovedite cu:

- plângerile formulate de părțile vătămate în ziua de 10 mai 2007 și declarațiile acestora din timpul urmăriri penale și al cercetării judecătorești (fila 198 dosar).

- procesul verbal de conducere în teren, la locul comiterii faptei, de către cele două victime, cu planșa fotografică de la desfășurarea acestei activități;

- rapoartele de constatare medico legale din care rezultă că părțile vătămate prezintă deflorări mai vechi de 14 zile, dar fără a se putea preciza data exactă a producerii lor, datorită faptului că s-au prezentat cu întârziere la medic.

- declarațiile martorilor T.B.V. (fila 140 d.u.p. și fila 308 dosar), T.M., bunica părții vătămate D.D. (fila 202 dosar).

Din coroborarea acestor probe, instanța de fond a reținut că, în mod evident, inculpatul le-a împiedicat pe părțile vătămate să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu voința lor și le-a constrâns, prin amenințare și constrângere morală, să întrețină raporturi sexuale.

Cât privește faptele comise de inculpatul K.M., în noaptea de 10 aprilie 2007, împotriva părții vătămate M.A., instanța de fond a arătat că acestea sunt probate cu:

- plângerea formulată, la data de 10 mai 2007, de către partea vătămată și declarațiile date de aceasta (fila 393 dosar, fila 25 d.u.p.);

- procesul verbal de verificare a veridicității declarațiilor părții vătămate și planșa fotografică realizată de la cercetarea la fața locului ( fila 46-54 d.u.p.);

- raportul de constatare medico Legală nr. 638/2007 din care rezultă că partea vătămată prezintă o deflorare mai veche de 14 zile, timp după care, din punct de vedere medico legal, nu se mai poate preciza de când anume datează;

- declarațiile părții vătămate D.D.;

- listingul convorbirilor telefonice ce confirmă faptul că, în ziua de 10 aprilie 2007 au fost trimise mesaje de pe telefonul mobil al părții vătămate N.L.G. pe telefonul părții vătămate M.A., pentru a o determina pe aceasta să se deplaseze, în seara respectivă, împreună cu D.D. și cu inculpatul, spre comuna Ruginoasa ( fila 126-131 d.u.p.)

- declarația părții vătămate N.L.G. (fila 472 dosar), ce a arătat că inculpatul a trimis mai multe mesaje de pe telefonul ei, părții vătămate M.A., cu intenția de a se întâlni cu ea.

Din coroborarea acestor probe, instanța a reținut că inculpatul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată M.A., în mod ilegal, în noaptea de 10 aprilie 2007 și a întreținut cu ea, prin constrângere, raporturi sexuale.

S-a considerat că, în toate situațiile, inculpatul a cunoscut vârsta părților vătămate, întrucât obișnuia să se intereseze, în momentul în care le cunoștea, despre acest aspect, sens în care au declarat părțile vătămate D.D. (fila 198 dosar) și M.A. (fila 393 dosar).

De asemenea, s-a apreciat relevant, din punct de vedere probatoriu, că părțile vătămate au dat, fiecare în parte, detalii cu privire la interiorul autoturismului, aparținând inculpatului și în care s-au comis faptele ce se rețin în sarcina inculpatului, precum și cu privire la modul de operare al inculpatului, de fiecare dată acesta acționând în același mod, în sensul că toate infracțiunile s-au petrecut pe timp de noapte, în locuri izolate, prin blocarea portierelor, rabatarea canapelei, astfel că prin aceste modalități de a proceda dinainte planificate de către inculpat, părțile vătămate au fost puse în imposibilitate de a se împotrivi sau de a-și exprima liber voința.

Considerând că părțile vătămate D.D., N.L.G., M.A. s-au cunoscut și au depus plângere împreună, în aceeași zi, împotriva inculpatului (la data de 9 mai 2007), nu același lucru se poate spune despre partea vătămată H.O.E., prima victimă care a depus plângerea la data de 01 septembrie 2006, cu un an înaintea celor trei părți vătămate, și despre partea vătămată M.A.A., ce a depus plângerea la data de 20 noiembrie 2006. S-a menționat că este foarte relevant, din punct de vedere probatoriu, al stabilirii faptelor, că aceste două părți vătămate nu se cunoșteau între ele și nici nu le cunoșteau pe celelalte părți vătămate, victime ale faptelor de viol și, totuși, relatările lor cu privire la modalitatea lor de racolare și la modul în care au fost conduse în locuri izolate și au fost agresate de către inculpat, sunt foarte asemănătoare, astfel că, s-a reținut că depozițiilor lor se coroborează, pe deplin, între ele, dar și cu celelalte probe administrate în cauză.

Totodată, s-a arătat că, deși inculpatul a susținut în declarațiile sale că nu a întreținut relații sexuale cu niciuna dintre părțile vătămate, unele dintre acestea ( fila 24, vol. II d.u.p.) au relatat că au avut dureri ulterioare cauzate de faptul că inculpatul are implantate bile în penis. S-a considerat că părțile vătămate nu puteau cunoaște acest aspect anatomic, privindu-l pe inculpat, dacă nu ar fi avut raporturi sexuale cu acesta. Ori, din raportul de constatare medico legal efectuat la data de 11 mai 2007 de S.M.L. Neamț ( fila 169 d.u.p.) rezultă că inculpatul K.M. prezintă patru bile implantate la nivelul penisului.

S-a arătat că, de fiecare dată, faptele de viol s-au consumat fără prezența unor martori, iar faptul că, la data examinării lor, părțile vătămate nu prezentau leziuni, nu constituie un indiciu pentru a presupune că acestea nu au fost victime, părțile vătămate relatând că inculpatul nu a exercitat asupra lor acțiuni violente, de natură să producă urmări fizice.

Pentru existența infracțiunii de viol, instanța de fond a precizat că nu are relevanță împrejurarea că rezistența victimei a fost sau nu înfrântă prin violențe fizice. Cerința legii referitoare la exercitarea constrângerii este îndeplinită și atunci când victima, în condițiile concrete în care s-a aflat, dându-și seama că orice rezistență ar fi zadarnică și că, eventual, i-ar putea agrava situația, nu a opus nicio rezistență făptuitorului.

Ori, din probele administrate în cauză, s-a reținut că părțile vătămate s-au opus acțiunilor exercitate de inculpat, au refuzat să întrețină raporturi sexuale, însă, fiind amenințate și realizând că orice împotrivire este zadarnică, în condițiile în care portierele mașinii erau blocate și se aflau într-o zonă izolată, fără nicio posibilitate de scăpare, nu au exercitat o opoziție de natură să determine inculpatul să reacționeze deosebit de violent împotriva lor.

Analizând probele, în apărare, solicitate de către inculpat, respectiv declarațiile martorilor V.E., Ș.A.M., M.A.C., T.A., K.A.M., L.C.S., instanța a reținut că aceste declarații nu sunt de natură să modifice situația de fapt reținută.

Astfel, s-a precizat că declarațiile respective privesc aspecte de ordin secundar privind modul de relaționare a inculpatului cu părțile vătămate, care nu infirmă nici într-un mod materialitatea faptelor care au fost reținute și descrise anterior. Inculpatul a invocat această relaționare a părților vătămate cu el, invocând că nu se poate explica faptul că acestea au continuat să comunice sau să se întâlnească cu el chiar și după data faptelor de viol, dacă în realitate ar fi fost victime ale acestor fapte de viol. S-a arătat că, chiar dacă această împrejurare se confirmă parțial, numai în privința părții vătămate N.L.G., instanța a reținut că partea vătămată se afla la o vârstă fragedă, 13-14 ani, având un nivel de discernământ diminuat și o capacitate de a discerne faptele redusă și, oricum, faptele de viol asupra părților vătămate, în modalitatea comisă de inculpat, s-au consumat la data săvârșirii lor, independent de modul în care aceste părți, eventual, au mai relaționat ulterior.

De asemenea, instanța a analizat că inculpatul a invocat declarația expertului auto A.M. ( fila 199, ds. rejudecare), care a confirmat prin declarația sa că, în mod normal o persoană, alta decât conducătorul auto, nu poate rămâne blocată într-un autoturism în care a fost acționat sistemul de închidere centralizată a portierelor, susținând că în mod nereal s-a reținut prin actul de sesizare și, ulterior, prin sentința de condamnare că părțile vătămate au rămas blocate în autoturismul său după ce a acționat acest sistem de închidere automată a portierelor. însă, sub acest aspect, instanța a arătat că relevant este faptul că toate părțile vătămate au relatat despre faptul blocării portierelor de către inculpat, aceasta însemnând că datorită vârstei lor, și chiar situației de constrângere în care oricum se aflau, au putut ignora acest amănunt tehnic că ar fi avut posibilitatea deblocării din interior a portierelor. Pe de altă parte, având în vedere că, de fiecare dată, părțile se aflau într-un loc izolat, pe timp de noapte și sub constrângerea amenințărilor inculpatului, oricum erau lipsite de posibilitatea de a părăsi în mod efectiv autoturismul inculpatului. Potrivit art. 3 și art. 287 C. proc. pen., s-a arătat că instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. S-a subliniat că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost evaluate și în cadrul cercetării judecătorești al primului ciclu de judecată și, prin coroborarea lor, s-a reținut, în mod evident, vinovăția penală a inculpatului.

Reținând aceeași situație de fapt, care a fost stabilită prin sentința penală nr. 31/P din 19 februarie 2009 a Tribunalului Neamț, și în faza de rejudecare, instanța a constatat că nu se impune în cauză nici schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum a fost stabilită prin sentința de condamnare, în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și nu a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în acest sens, s-a avut în vedere că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni comise împotriva persoanei, astfel că existența lor e determinată de numărul subiecților pasivi asupra cărora s-au exercitat acțiunile ce intră în compunerea laturii obiective a acestor infracțiuni.

în drept, s-a reținut că faptele inculpatului care, în seara zilei de 31 august /01 septembrie 2006 a lipsit-o de libertate, în mod ilegal, pe partea vătămata H.O.E., în vârstă de 17 ani și a încercat să întrețină cu ea, prin constrângere, raport sexual, constituie infracțiunile prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului, săvârșite în noaptea de 18 noiembrie 2006, de a o lipsi de libertate, în mod ilegal, pe partea vătămată M.A.A., în vârstă de 17 ani și de a întreține cu ea, prin constrângere, raporturi sexuale, constituie infracțiunile prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele comise de același inculpat, în noaptea de 9 martie 2007, împotriva părții vătămate D.D., în vârstă de 16 ani pe care a lipsit-o de libertate, în mod ilegal și cu care a întreținut, prin constrângere, raporturi sexuale, constituie infracțiunile prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului care, în seara zilei de 9 martie 2007 a lipsit-o de libertate, în mod ilegal, pe partea vătămată minoră N.L.G., în vârstă de 13 ani și a constrâns-o să întrețină cu ea raporturi sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și art. 197 alin. (1), (3) teza a I-a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului, de a o lipsi de libertate, în mod ilegal, pe partea vătămată M.A., în vârstă de 13 ani și de a întreține cu aceasta, prin constrângere, raport sexual, fapte comise în noaptea de 10 aprilie 2007, constituie infracțiunile prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. și art. 197 alin. (1), (3) teza a I - a C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a arătat, de asemenea, că nu se pot reține alte împrejurări relevante care să impună o reindividualizare a pedepselor stabilite pentru faptele concurente, dar și a pedepsei rezultante, rămânând aceleași criterii de individualizare ce au fost avute în vedere prin sentința de condamnare, respectiv: gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, natura relații sociale încălcate - referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală, la dreptul pe care îl are orice persoană de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite - aceleiași de fiecare dată: pe timp de noapte, prin transportarea victimelor în locuri izolate, blocarea portierelor și constrângerea lor fizică și morală, numărul infracțiunilor comise, împrejurarea că toate părțile vătămate sunt minore, consecințele produse și limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege sancționatorii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. S-a reținut c acesta are vârsta de 43 ani, are antecedente penale - fiind condamnat în anul 2001 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals (fila 20 dosar) - și nu s-a prezentat în instanță la nici un termen de judecată. De asemenea, în rejudecare, instanța a precizat că nu poate reține nici o eventuală atenuare a gradului de pericol social concret al faptelor, ca urmare a perioadei de timp care a trecut până în prezent, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului care nu recunoaște comiterea faptelor în pofida probatoriului care s-a administrat în cauză.

De asemenea, s-a reținut că sunt legale și dispozițiile de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii de perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și dispozițiile de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate, din data de 10 aprilie 2007, sesizate de partea vătămată D.D.

S-a arătat că, prin decizia nr. 111 din 23 mai 2005 pronunțată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. (1) cu referire la art. 201 C. pen. că, prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, prin constrângere, iar prin acte de perversiune sexuală se înțelege orice alte modalități de obținere a unei satisfacții sexuale.

Prin urmare, s-a apreciat că întreținerea cu părțile vătămate de către inculpat a unor raporturi sexuale pe cale orală și anală se încadrează tot în conținutul infracțiunilor de viol.

S-a arătat că împrejurarea că inculpatul le-a obligat pe părțile vătămate D.D., N.L.G. și M.A. să se atingă reciproc nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 202 C. pen., întrucât făptuitorul nu a acționat, în mod direct, personal, asupra părților vătămate, astfel cum cere textul de lege.

De altfel, s-a arătat că, în propria cale de atac a inculpatului, astfel cum trebuie considerată și cererea de rejudecare după extrădare, oricum nu s-ar putea crea acestuia o situație mai grea în sensul schimbării dispozițiilor de achitare astfel cum au fost analizate anterior.

Față de considerentele reținute anterior, s-a considerat că rămân legale și temeinice dispozițiile sentinței de condamnare și cu privire la latura civilă.

Prin decizia penală nr. 72 din 29 mai 2012 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie s-a respins apelul declarat de apelantul condamnat K.M. împotriva sentinței penale nr. 32 din 14 martie 2012.

Instanța de control judiciar a reținut că, criticile apelantului referitoare la lipsa de publicitate a dezbaterilor nu sunt întemeiate întrucât dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 7 martie 2012 când potrivit preambulului ședința de judecată a fost publică. S-a constatat că ședințele de judecată au fost declarate secrete dar numai pe durata audierii martorilor.

Cu privire al neacordarea ultimului cuvânt, s-a apreciat că apelantul a dat dovadă de rea credință în invocarea acestei chestiuni, în condițiile în care potrivit încheierii de dezbateri, condamnatul apelant a avut la adresa judecătorului primei instanțe o atitudine necuviincioasă, l-a acuzat de lipsă de bun simț, s-a întors cu spatele la complet pe parcursul dezbaterilor, inclusiv la momentul la care i s-a acordat ultimul cuvânt.

S-a apreciat ca neîntemeiată și susținerea inculpatului referitoare la neprezentarea materialului de urmărire penală întrucât condamnatul și-a invocat propria culpă în condițiile în care, urmare a respingerii propunerii de arestare preventivă, a părăsit țara, sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești fiind adus în țară, arestat provizoriu, la data de 17 martie 3010, de către autoritățile judiciare italiene, în vederea predării către România, predarea inculpatului realizându-se la data de 05 iulie 2010 în baza mandatului european de arestare. Aceleași argumente s-au reținut și față de susținerile apelantului că nu au fost respectate dispozițiile procedurale privind citarea persoanelor cu domiciliul în străinătate și nici cele privind asigurarea prezenței inculpatului la judecată pentru audiere.

Cu privire la fondul cererii de rejudecare, Curtea a constatat că Tribunalul Neamț a pronunțat soluția în baza unei motivări ample, argumentate, cu referire la fiecare dintre actele materiale săvârșite de către inculpat și cu privire la fiecare dintre cererile de probatorii formulate de către apelant, argumente care, s-a apreciat, că nu mai este necesar a se relua.

Referitor la critica condamnatului privind respingerea cererii de reaudiere a părților vătămate, pe lângă faptul că tribunalul a motivat temeinic respingerea cererii, Curtea a mai adăugat câteva considerente.

Potrivit art. 5221C. proc. pen., în cazul în care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție.

Același text de lege, în alin. (2), s-a arătat că face trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen., procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Astfel, s-a reținut că, prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora, instanța pronunțându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial, motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente și concludente, fie, dacă găsește că este necesar, readministrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.

în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nicio influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs, și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune asupra oricărora din cele prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod.

Față de natura specială a procedurii de rejudecare, s-a arătat că administrarea din nou a probatoriului nu este obligatorie, fiind administrate doar probele propuse de inculpat în apărare, garantând dreptul persoanei extrădate care a fost condamnată în lipsă, la un proces echitabil. De altfel, s-a mai precizat că nici nu pot invoca propria culpă, făptuitorii care, după începerea cercetărilor, se sustrag părăsind țara. Ca urmare, s-a constatat că prima instanță i-a admis inculpatului majoritatea probelor în apărare solicitate - audierea petentului K.M. ( fila 84 - 86, ds.) și s-a admis, la solicitarea petentului, audierea martorilor C.Ș.A., Ș.A.M., P.S.M., K.A.M., V.E., L.C.S.

S-a subliniat că împrejurarea că martorii V.E., C.Ș.A. și P.S.M. nu au putut fi audiați, nu poate fi imputat instanței. De asemenea, s-a constatat că a fost admisă cererea condamnatului pentru a obține opinia de specialitate a unui expert tehnic auto, asupra împrejurării dacă a fost posibilă lipsirea de libertate a părților vătămate prin sistemul de blocare automată a portierelor de la autoturismul petentului, precum și opinia de specialitate a Comisiei din cadrul Serviciului de Medicină Legală Neamț cu privire la comportamentul părților vătămate H.O.E., M.A.A., D.D., N.L.G. și M.A.

în urma administrării probatoriului, s-a apreciat că, în mod corect, Tribunalul Neamț a reținut în mod evident vinovăția penală a inculpatului și a constatat că nu există nici împrejurări relevante care să impună o reindividualizare a pedepselor stabilite pentru faptele concurente, dar și a pedepsei rezultante, rămânând aceleași criterii de individualizare ce au fost avute în vedere prin sentința de condamnare.

S-a reținut că declarațiile părților vătămate sunt concordante cu privire la modul de operare al inculpatului, de fiecare dată acesta acționând în același mod, în sensul că toate infracțiunile s-au petrecut pe timp de noapte, în locuri izolate, prin blocarea portierelor, rabatarea canapelei, astfel că prin aceste modalități de a proceda, dinainte planificate de către inculpat, părțile vătămate au fost puse în imposibilitate de a se împotrivi sau de a-și exprima liber voința.

S-a apreciat ca foarte relevant, din punct de vedere probatoriu, al stabilirii faptelor, că aceste două părți vătămate H.O.E. și M.A.A. nu se cunoșteau între ele și nici nu le cunoșteau pe celelalte părți vătămate, victime ale faptelor de viol și, totuși, relatările lor cu privire la modalitatea lor de racolare și la modul în care au fost conduse în locuri izolate și au fost agresate de către inculpat, sunt foarte asemănătoare, astfel că depozițiilor lor, s-a constatat că se coroborează pe deplin între ele, dar și cu celelalte probe administrate în cauză.

Tot astfel, s-a reținut că sunt relatările referitoare la faptul că inculpatul are implantate bile în penis deoarece părțile vătămate nu puteau cunoaște acest aspect anatomic privindu-l pe inculpat, dacă nu ar fi avut raporturi sexuale cu inculpatul, iar din raportul de constatare medico legal efectuat la data de 11 mai 2007 de S.M.L. Neamț (fila 169 d.u.p.) rezultă că inculpatul K.M. prezintă patru bile implantate la nivelul penisului.

împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul K.M. care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 4, 9 și 10 C. proc. pen. A susținut, în esență, că nu au fost respectate dispozițiile privind semnarea rechizitoriului de către procuror și prezentarea materialului de urmărire penală, că ședința de judecată în primă instanță trebuia să fie publică, iar nu secretă și că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin neaudierea părților vătămate și a martorilor, făcând trimitere la motivele de recurs scrise din dosar.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată următoarele:

Referitor la criticile recurentului condamnat K.M. privind neprezentarea materialului de urmărire penală și încălcarea dispozițiilor relative la procurorul competent să semneze rechizitoriul - care în aprecierea instanței de recurs se circumscriu normelor ce reglementează sesizarea instanței (recurentul indicând, de altfel, în motivele de recurs scrise, cazul de casare prev. de art. 3859pct. 2 C. proc. pen.) - înalta Curte precizează că acestea nu pot fi analizate ca motive de recurs, în raport de obiectul cauzei care constă în rejudecarea după predare în baza unui mandat european de arestare, pentru care se prevede o procedură specială de judecată, reglementată de dispozițiile art. 5221C. proc. pen., care fac trimitere la dispozițiile art. 404-408 C. proc. pen., soluțiile posibile, după rejudecare, putând fi conform art. 406 alin. (1) C. proc. pen., numai condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, iar nu restituirea cauzei la procuror.

Dispozițiile procedurale prevăzute pentru rejudecarea întemeiată pe art. 5221C. proc. pen., având caracter de excepție, sunt de strictă interpretare.

Ca și în cazul revizuirii, prin procedura rejudecării după extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, se urmărește verificarea hotărârilor pronunțate sub aspectul temeiniciei acestora, prin administrarea din nou a probelor.

înalta Curte subliniază, însă, că neprezentarea materialului de urmărire penală constituie o nulitate relativă care a fost acoperită din momentul prezentării recurentului în instanță și aducerii la cunoștință a învinuirii, în procedura rejudecării cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 5221C. proc. pen., la termenul de judecată din 01 iunie 2011, în primă instanță.

Apoi, din analiza actelor de urmărire penală, reiese că supravegherea urmăririi penale s-a realizat de același procuror, P.N., care a întocmit și rechizitoriul, acesta efectuând personal anumite acte procesuale, ca audierea părților vătămate și a unor martori (vol. I- file 11, 32, 62, 81, 91, 94, 97, 117, 124, vol. II-file 8, 22, 30).

Ca urmare, această situație, ca și existența mențiunii pe actul de sesizare a instanței "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", sub semnătura primului procuror (semnătură diferită de a procurorului ce a întocmit rechizitoriul), nu pot decât să combată critica recurentului.

Analizând cauza din perspectiva cazului de casare, prev. de art. 3859pct. 4 C. proc. pen., instanța de recurs constată că, la termenul din 1 iunie 2011, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 290 C. proc. pen., a declarat ședință secretă pentru faza de rejudecare a cauzei, considerând că prin natura faptelor deduse judecății s-ar aduce atingere moralei publice și demnității părților vătămate. După administrarea probatoriului, la termenul din 7 martie 2012, când au avut loc dezbaterile, ședința de judecată a fost publică.

Prin urmare, având în vedere că ședințele de judecată au fost declarate secrete în conformitate cu dispozițiile art. 290 C. proc. pen., judecătorul fiind cel care a apreciat asupra incidenței acestui text legal în funcție de particularitățile cauzei și stadiul procedural, iar această situație se încadrează în excepția reglementată de art. 290 C. proc. pen., situația fiind expres prevăzută de lege, instanța de recurs, în consens cu instanța de apel, consideră că nu au incidență dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., judecata în primă instanță nefiind lovită de nulitate absolută, cu consecința rejudecării cauzei în primă instanță.

Ca urmare, acest motiv de recurs, este neîntemeiat, neimpunându-se casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de recurs precizează că procedura rejudecării celor judecați în lipsă în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare constituie garanția că cel condamnat va beneficia de un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, ceea ce presupune desfășurarea procedurii rejudecării cu respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și a egalității armelor, adică cu asigurarea completă a dreptului la apărare.

Ca urmare, înalta Curte consideră că necesitatea administrării din nou a probelor care au fost efectuate în cursul primei judecăți, la care se referă art. 5221rap. la art. 405 alin. (2) C. proc. pen., trebuie evaluată prin prisma asigurării dreptului la un proces echitabil.

în speță, se constată că, la termenul din 29 mai 2012, în fața instanței de apel, recurentul condamnat a solicitat, printre altele, audierea părților vătămate și administrarea tuturor probelor în prezența sa.

Așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 72 din 29 mai 2012, instanța de apel a arătat că nu este obligatorie readministrarea tuturor probelor față de cadrul procesual și împrejurarea că inculpatul s-a sustras, în mod deliberat, de la cercetări.

Invocarea împrejurării sustragerii recurentului condamnat de la judecarea cauzei, nu poate constitui motiv de respingere a cererii de probe a condamnatului. Acest aspect, potrivit art. 5221C. proc. pen., constituie motiv de analiză pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, iar în cauză, cererea de rejudecare în temeiul dispozițiilor invocate, a fost admisă în principiu. Ulterior, apelul a fost promovat exclusiv de condamnat, nemaiavând relevanță juridică împrejurarea că ar fi avut o culpă în absența de la soluționarea cauzei (cauza Poitrimol c. Franței, cauza Colozza c. Italiei), nici măcar sub aspectul condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de rejudecare.

Apoi, instanța de recurs apreciază că se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la garantarea dreptului la apărare, prin respingerea probelor solicitate de condamnat, în condițiile în care acesta a fost judecat în lipsă, nu a recunoscut nici una din învinuirile aduse, iar prima instanță de fond a admis numai probe în completare (încheierea din 1 iunie 2011).

Se consideră că acestea constituiau tot atâtea motive pentru instanța de apel, de a aprecia necesar a se administra din nou probele administrate în cursul primei judecăți, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 5221rap. la art. 405 alin. (2) C. proc. pen. (cu excepția, firește, a celor administrate de prima instanță, în rejudecare).

în consecință, se va admite recursul condamnatului, iar instanța de apel se va conforma acestei hotărâri, în sensul că va readministra probele constând în audierea părților vătămate H.O.E., M.A.A., D.D., N.L.G. și M.A., în virtutea efectului devolutiv integral, în fapt și în drept, al căii de atac a apelului.

Tot pentru aceleași considerente, vor fi reaudiați martorii C.M.G., T.A., B.I.D., S.C.C., A.G., N.A., T.M., O.S., P.A., M.G., T.I., T.B., M.Ș., C.Ș.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților în cauză de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective (Artico împotriva Italiei), ceea ce implică în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților, fără a le aprecia pertinența (Perez împotriva Franței).

Potrivit art. 38515 pct. 2. lit. c) teza finală C. proc. pen., înalta Curte dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

Tot în sensul garantării dreptului la un proces echitabil, jurisprudența C.E.D.O. a statuat că art. 6 alin. (1) din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. S-a arătat că noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și nu să se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Boldea împotriva României).

în cauză, înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra majorității probelor administrate, din considerentele deciziei rezultând că, pe fondul cauzei, instanța de control judiciar s-a rezumat la o apreciere de ordin general, în sensul că: "în urma administrării probatoriului, în mod corect, Tribunalul Neamț a reținut în mod evident vinovăția penală a inculpatului", singurele precizări punctuale fiind făcute de instanța de apel numai cu referire la declarațiile părților vătămate - privite însă, în ansamblu, din perspectiva existenței constrângerii morale și fizice a acestora, și cu referire la raportul de constatare medico legală, ce a relevat un aspect anatomic al condamnatului, prezentat de părțile vătămate.

Instanța de recurs consideră că analiza probatoriului era obligatorie, chiar dacă instanța de control judiciar a împărtășit soluția instanței de fond, de vinovăție a recurentului, cel puțin prin a indica probele avute în vedere în analiza apărărilor formulate de recurent, în fața instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 3859pct. 9, 10 și 172 C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul condamnat K.M. împotriva deciziei penale nr. 72 din 29 mai 2012 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului promovat de condamnat.

în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 376/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 210/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 273/2013. Penal