ICCJ. Decizia nr. 2769/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2769/2013
Dosar nr. 2535/102/2012
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 172 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Mureş, secţia penală a dispus următoarele:
În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată asupra părţii vătămate K.I.C.
În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 14, art. 17, art. 18 şi a art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei), a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu în numele părţii civile şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă K.I.C., a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.560 RON, din care suma de 1.000 RON din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Târgu Mureş din data de 11 aprilie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen., reţinându-se că, în cursul anului 2009, în scopul obţinerii de foloase materiale şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin ameninţare şi acte de violenţă, inculpatul a racolat şi găzduit la locuinţa sa pe partea vătămată K.I.C., în scopul exploatării ei sexuale.
Analizând materialul, probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii martie 2009, partea vătămată K.I.C., în vârstă de 13 ani şi 8 luni, a plecat de la Centrul de plasament din Cluj-Napoca, unde se afla internată ca urmare a instituirii faţă de ea a unei măsuri de protecţie, şi, împreună cu A.F.R. şi B.P., s-a deplasat cu trenul până la Târgu Mureş, cu intenţia de a ajunge în Bucureşti.
În gara din Târgu Mureş cei trei au fost daţi jos din tren întrucât nu aveau bilete de călătorie.
Partea vătămată K.I.C. a rămas în Târgu Mureş iar ceilalţi doi s-au întors la Cluj-Napoca.
În timp ce se afla în gara din Târgu Mureş, partea vătămată K.I.C. s-a întâlnit cu o persoană cunoscută cu porecla „C." şi, în timp ce stătea de vorbă cu aceasta, a fost abordată de inculpatul M.A., aflat şi el în zonă.
Inculpatul, dându-şi seama că partea vătămată venise de la Cluj, i-a promis acesteia ajutor, în sensul de a o ajuta să-şi găsească un loc de muncă şi o locuinţă.
Prin aceste promisiuni inculpatul a reuşit s-o convingă pe partea vătămată să-l urmeze la locuinţa sa din Târgu Mureş, str. V.R.
Acolo, partea vătămată a cunoscut-o pe prietena inculpatului, adică pe martora L.E., zisă „E." care i-a spus că se prostituează, clienţii şi protecţia fiindu-i asigurate de către inculpatul M.A.
După câteva zile de la momentul în care partea vătămată a fost găzduită în locuinţa sa de către inculpat, acesta i-a spus, pe un ton dur, că trebuie să iasă şi ea şi să se prostitueze în beneficiul lui.
Din tonul cu care inculpatul i-a spus acest lucru, deşi în seara respectivă nu a fost agresată, partea vătămată a înţeles că nu are altă alternativă.
În continuare, partea vătămată a rămas în locuinţa inculpatului timp de circa o lună de zile, perioadă în care, în fiecare seară, a fost dusă de inculpat pe şoseaua de centură a municipiului Târgu Mureş, în aproprierea cartierului Valea Rece, şi obligată să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi contra cost, toţi banii obţinuţi fiind luaţi de inculpat.
În aceeaşi perioadă, de câte ori partea vătămată i-a spus inculpatului că vrea să plece sau de câte ori inculpatul era nemulţumiţi de banii obţinuţi de partea vătămată în urma practicării prostituţiei, acesta o lovea cu pumnii şi palmele.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, aceasta întreţinea relaţii sexuale cu câte 3 - 4 clienţi pe zi, în special conducători auto racolaţi din trafic, contra unor sume cuprinse între 20 şi 30 de RON pe client.
Într-una din seri, după ce a fost bătută de inculpat pe motiv că nu câştigase suficienţi bani, partea vătămată, aflându-se pe şoseaua de centură a municipiului Târgu Mureş, a reuşit să plece cu ajutorul unui client, căruia i-a povestit ce i s-a întâmplat, iar clientul a fost de acord să o transporte până la locuinţa mătuşii sale, C.L.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de care este acuzat.
În cursul judecăţii, inculpatul, de asemenea, nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că, în cursul anului 2009, nişte băieţi, printre care şi numitul F.Z., au adus la locuinţa sa o fată şi l-au rugat să o găzduiască câteva zile. A fost de acord. Pe fată o chema C. După un timp, întorcându-se la locuinţa sa, a constatat că fata dispăruse, luându-i şi unele bunuri personale (gen rujuri, haine şi altele, inculpatul recunoscând că este homosexual).
Inculpatul nu a recunoscut că i-ar fi cerut fetei că meargă pe şoseaua de centură a municipiului Târgu Mureş să se prostitueze în folosul său, sau că aceasta ar fi stat în locuinţa sa o lună de zile.
Inculpatul a mai arătat că fata „trăgea din pungă" împreună cu cei trei băieţi care au adus-o la locuinţa sa, adică erau „aurolaci", şi că a făcut sex cu aceştia.
Partea vătămată nu a putut fi audiată în cursul judecăţii întrucât nu a putut fi găsită, toate demersurile făcute în acest sens soldându-se cu un eşec.
Analizând probele administrate, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, prima instanţă a constatat că fapta de care este acuzat inculpatul este pe deplin dovedită, ca şi vinovăţia acestuia.
S-a reţinut în acest sens că declaraţiile părţii vătămate date în cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile martorilor, după cum urmează:
Martora L.E., prietena inculpatului, a arătat că, în primăvara anului 2009, inculpatul a venit la locuinţa lor cu o fată în vârstă de 14 - 15 ani, pe nume C., identificată după fotografii ca fiind partea vătămată K.I.C., pe care a cazat-o şi apoi a obligat-o, prin proferarea de ameninţări cu bătaia, să se prostitueze, luându-i toţi banii obţinuţi astfel.
Martora a mai arătat că, întrucât şi ea practica prostituţia tot în folosul inculpatului, acesta le supraveghea de la distanţă, le cumpăra mâncare şi ţigări şi le învăţa să-şi decline identităţi nereale dacă erau depistate de poliţie. Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată K.I.C. îi primea ea şi apoi îi înmâna inculpatului.
A mai arătat că întrucât C. nu-i plăcea ceea ce făcea, a fugit cu un client.
Martora C.L., mătuşa părţii vătămate, a arătat că, în aprilie 2009, fiica unei vecine i-a spus că a văzut-o pe K.I.C. pe strada B. din Târgu Mureş, motiv pentru care i-a transmis acesteia să vină la locuinţa sa. întrebând-o pe nepoata sa ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a fugit de la centrul din Cluj-Napoca unde era internată intenţionând să vină la ea, însă, în gara din Târgu Mureş, a fost abordată de doi tineri dintre care unul s-a prezentat ca fiind fratele său vitreg. Aceştia au dus-o în cartierul Valea Rece unde, după ce i-au dat să bea băuturi alcoolice, unul din ei a întreţinut relaţii sexuale cu ea.
Celălalt, care era homosexual şi se numea A., a obligat-o apoi să se prostitueze, timp de 2 - 3 săptămâni, în zona Valea Rece, pe şoseaua de centură a oraşului, banii obţinuţi de partea vătămată fiind însuşiţi în totalitate de acesta. Nepoata sa i-a mai pus că nu a putut pleca întrucât i-a fost frică pentru că numitul A. o bătea.
Prima instanţă a reţinut că faptul că partea vătămată a fost racolată de inculpat din gara Târgu Mureş şi apoi pusă să se prostitueze a reieşit şi din declaraţia numitei M.I., mama inculpatului.
Totodată, faptul că partea vătămată se prostitua pe centura oraşului Târgu Mureş în folosul şi sub supravegherea inculpatului, fiind găzduită de acesta, şi chiar bătută, a fost confirmat de numitele R.A.M., T.A.M. şi G.R.F.
În raport cu cele arătate mai sus, susţinerile inculpatului potrivit cărora nu a adus-o pe partea vătămată la locuinţa sa şi nu a obligat-o să se prostitueze în folosul său, prin ameninţări şi acte de violenţă, au fost înlăturate ca nesincere.
În drept, instanţa a reţinut că, fapta inculpatului M.A. care, în cursul anului 2009, în scopul obţinerii de foloase materiale şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin ameninţare şi acte de violenţă a racolat şi găzduit la locuinţa sa pe partea vătămată K.I.C., în vârstă de 14 ani, în scopul exploatării ei sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, limitele pedepsei fixate de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, situate între 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, apreciindu-se că în privinţa inculpatului nu se poate reţine vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele prevăzute în Codul penal şi în Legea nr. 678/2001; gradul de pericol social al faptei; persoana şi antecedentele penale ale inculpatului.
Sub acest ultim aspect s-a reţinut că, potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpatul M.A. a mai suferit anterior condamnări definitive la pedeapsa închisorii, ultima dintre acestea, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, prin Decizia penală nr. 147/A din data de 15 mai 2006 a Tribunalului Mureş, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 24 august 2007, cu un rest neexecutat de 222 zile.
Ca atare, s-a constatat că inculpatul a comis infracţiunea pentru care este cercetat în cauza pendinte în condiţiile recidivei postexecutorii, fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, s-au avut în vedere împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv comportamentul nesincer al inculpatului pe parcursul întregului proces penal.
Ca urmare, s-a apreciat că în privinţa inculpatului nu poate fi reţinută nicio circumstanţă atenuantă legală sau judiciară.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că, prin apărătorul desemnat din oficiu, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale, iar procurorul a exercitat şi susţinut din oficiu acţiunea civilă motivat de faptul că partea vătămată K.I.C. era minoră.
Totodată, constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14, art. 17, art. 18 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei), prima instanţă a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu în numele părţii civile, obligând inculpatul la plata, către partea civilă K.I.C., a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale, considerând că această sumă este suficientă şi în acelaşi timp necesară pentru a da o compensare victimei în raport cu traumele fizice şi psihice încercate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.A. care, în expunerea orală a motivelor de apel a solicitat achitarea sa cu argumentarea că nu a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată şi nu a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, neexistând probe ale vinovăţiei sale.
Prin Decizia penală nr. 29/A din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, prima instanţă a apreciat în mod just că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu.
S-a reţinut în acest sens că declaraţiile părţii vătămate K.J.C., date în cursul urmăririi penale (în prima instanţă şi în apel nu s-a reuşit audierea acesteia deşi a fost citată în repetate rânduri, inclusiv cu mandate de aducere şi executare în fapt), au fost confirmate de martora L.E., prietena inculpatului, care se prostitua împreună cu partea vătămată, şi care a declarat că inculpatul a cazat-o pe partea vătămată şi apoi a obligat-o să se prostitueze, luându-i toţi banii, precum şi de martora C.L., mătuşa părţii vătămate, căreia i-a spus că inculpatul a obligat-o să se prostitueze şi că nu a putut pleca de la inculpat pentru că i-a fost frică de acesta, dar şi de martora M.J., mama inculpatului, care a confirmat că partea vătămată a fost adusă acasă de către inculpat din gara Târgu Mureş, iar apoi pusă să se prostitueze.
De asemenea, s-a reţinut că din declaraţiile martorelor R.A.M., T.A.M. şi G.R.F. a rezultat faptul că partea vătămată se prostitua pe centura municipiului Târgu Mureş în folosul şi sub supravegherea inculpatului, aceasta fiind găzduită şi bătută de inculpat.
S-a mai reţinut că, similar celor declarate în cursul judecării cauzei în fond, şi în faţa instanţei de apel inculpatul a declarat că nu a comis infracţiunea de care este acuzat şi că partea vătămată se droga, respectiv „trăgea din pungă", şi umbla cu alţi băieţi. Cu ocazia acordării ultimului cuvânt în apel, inculpatul a arătat însă că este adevărat că partea vătămată a locuit la el 2 - 3 zile, dar că nu a bătut-o şi nici nu a obligat-o să se prostitueze. A mai arătat că dacă partea vătămată s-a prostituat, e numai vina ei, solicitând instanţei să manifeste clemenţă, având în vedere situaţia sa familiară, respectiv faptul că mama sa este grav bolnavă.
Din succesiunea declaraţiilor date de inculpat în cursul procesului penal, instanţa de apel a reţinut faptul că acesta şi-a nuanţat poziţia, de la varianta că nu o cunoaşte pe partea vătămată şi că nu a locuit niciodată la el, la ipoteza că, într-adevăr, aceasta a locuit câteva zile la el şi că se prostitua.
Prin urmare, având în vedere probele administrate în cauză, inclusiv ultimele declaraţii ale inculpatului, instanţa de apel a apreciat că nu există niciun dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatului, soluţia de condamnare a inculpatului pronunţată de instanţa de fond fiind corectă.
De asemenea, instanţa de control judiciar a apreciat că încadrarea juridică dată faptei este legală şi că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 72 C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, şi b) C. pen. fiind aptă să asigure scopul pedepsei. Singura critică care a fost adusă hotărârii atacate a vizat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie, iar prima instanţă, fără să schimbe încadrarea juridică, a omis să reţină starea de recidivă a inculpatului în dispozitiv, făcând acest lucru numai în considerentele hotărârii. Însă, având în vedere că procurorul nu a declarat apel, calea de atac fiind promovată doar de către inculpat, iar potrivit art. 372 C. proc. pen., în propria cale de atac nu i se poate agrava situaţia, instanţa de apel a constatat că această omisiune a instanţei de fond nu mai poate fi corectată în apelul inculpatului.
În privinţa laturii civile a cauzei instanţa de control judiciar a apreciat că acţiunea civilă exercitată şi susţinută de procuror este admisibilă, iar suma de 2.000 RON care a fost acordată cu titlu de daune morale părţii vătămate, corect evaluată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A., fără a motiva în scris calea de atac şi fără a se prezenta în instanţă pentru a o susţine, deşi a fost legal citat.
La termenul de dezbateri din 11 septembrie 2012, apărătorul din oficiu desemnat să acorde asistenţă juridică inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a unei corecte evaluări a circumstanţelor personale favorabile ale acestuia.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate în cursul procesului penal, constatând justificat vinovăţia inculpatului M.A. în săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată asupra părţii vătămate K.I.C., prev. art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de inculpatul M.A. care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, corespunzând unei juste aplicări a criteriilor prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, se constată că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale - folosindu-se de situaţia specială a părţii vătămate minore care fugise de la centrul de plasament, a câştigat încrederea acesteia promiţându-i că o va ajuta să-şi găsească un loc de muncă şi o locuinţă în Târgu Mureş, a dus-o în propria locuinţă, iar ulterior, prin violenţe şi ameninţări, a obligat-o să se prostitueze, beneficiind în integralitate de banii obţinuţi în acest fel, de durata acesteia - inculpatul a forţat-o pe partea vătămată să practice prostituţia timp de o lună, activitate ce a fost întreruptă prin fuga părţii vătămate, urmarea produsă - efecte serioase asupra dezvoltării psiho-sociale ulterioare a părţii vătămate minore, conduita anterioară a inculpatului - a suferit condamnări definitive la pedeapsa închisorii, ultima dintre acestea, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, prin Decizia penală nr. 147/A din data de 15 mai 2006 a Tribunalului Mureş, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 24 august 2007, cu un rest neexecutat de 222 zile, împrejurare care atrăgea incidenţa art. 37 lit. b) C. pen., omisiune care însă nu a putut fi corectată în căile de atac exercitate de inculpat ca urmare a respectării principiului non reformatio in peius, conduita procesuală a inculpatului care a fost oscilantă, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
În concret, în procesul de stabilire a pedepsei şi la individualizarea modului de executare a acesteia, în mod corect, instanţele au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (7 - 18 ani), gradul de pericol social deosebit al faptelor reliefat de modalitatea de săvârşire şi vârsta părţii vătămate, împrejurările în care a fost comisă şi urmările produse, natura relaţiilor sociale ce au fost încălcate, profilul socio-moral al inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se, în mod justificat, că aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului reflectă deopotrivă, în mod adecvat, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, inculpatul nefăcând dovada unor elemente personale care să aibă valenţa unor circumstanţe atenuante şi care, recunoscute ca atare, să fie valorificate prin coborârea pedepsei aplicate acestuia sub limita minimă specială prevăzută de lege.
În consecinţă, nefiind fondate criticile invocate de inculpatul M.A. şi cum nu se constată existenţa altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Având în vedere disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat şi a intimatei parte civilă K.I.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
