ICCJ. Decizia nr. 2804/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2804/2013
Dosar nr. 6252/102/2012
Şedinţa publică din 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureş sub nr. 6252/102/2012 din 6 noiembrie 2012, inculpatul R.C.D. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 126 din 10 octombrie 2012 pronunţate de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 6252/102/2012.
Apelul nu a fost motivat.
Analizând calea de atac promovată, prin prisma materialului Dosarului nr. 6252/102/2012 al Tribunalului Mureş, a concluziilor apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, s-au reţinut următoarele:
Întrucât inculpatul, faţă de care nu purta o măsură sau pedeapsă privativă de libertate, a fost prezent la termenul de judecată din 3 octombrie 2012, când au avut loc dezbaterile judiciare, pentru el termenul de declarare a apelului începe să curgă de la pronunţarea hotărârii, conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., respectiv de la data de 10 octombrie 2012.
De la acest moment, calculate cele 10 zile, ultima zi în care inculpatul trebuia să-şi înregistreze cererea de apel la instanţa a cărei hotărâre o contestă a fost pentru data de 22 octombrie 2012 [la determinarea acestei date, am avut în vedere atât natura procedurală a termenului de apel, calculul făcându-se pe zile libere, cât şi prorogarea prevăzută de art. 186 alin. (4) C. proc. pen., deoarece ultima zi de declarare a apelului a fost nelucrătoare, termenul a expirat la sfârşitul primei zile lucrătoare care i-a urmat].
Cu toate acestea, domnul R.C.D. a depus cererea de apel doar la data de 23 octombrie 2012, prin urmare cu depăşirea termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. de declarare a căii ordinare de atac.
Deşi a avut timp suficient, partea nu a invocat şi nu a făcut dovada că a fost cu neputinţă să cunoască hotărârea pronunţată de prima instanţă şi să o conteste prin calea de atac a apelului.
În această situaţie, apelul inculpatului a fost promovat cu depăşirea termenului legal şi, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv, fără a se mai proceda la o analiză în substanţă a hotărârii tribunalului.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 3/A din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul R.C.D. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 6252/102/2012.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 400 RON, din care suma de 200 RON, onorariul avocatului desemnat din oficiu, urmează a se vira din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul R.C.D., criticile sale vizând greşita soluţionare a apelului, în sensul respingerii ca tardiv, solicitându-se admiterea recursului promovat în prezenta cauză împotriva deciziei penale nr. 3/A din 1 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 6252/102/2012, cu consecinţa casării acesteia şi, constatând că apelul a fost declarat în termen, să se dispună trimiterea dosarului la aceeaşi instanţă de apel pentru soluţionarea apelului pe fondul acesteia.
În susţinerea recursului inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că fapta şi modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanţa de fond în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen.
Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul R.C.D. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., fiind condamnat de instanţa de fond la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 83 C. pen., inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 9 luni închisoare.
Referitor la criticile privind greşita soluţionare în sensul respingerii apelului declarat de inculpat, ca tardiv, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate întrucât, analizând actele dosarului, se reţine că, într-adevăr, inculpatul a fost prezent la data dezbaterilor apelului (respectiv, 3 octombrie 2012), iar hotărârea a fost pronunţată la 10 octombrie 2012.
Aşa fiind, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului curge de la data pronunţării (respectiv, 10 octombrie 2012), ultima zi în care putea fi depus apelul fiind 22 octombrie 2012.
Prin urmare, cum inculpatul R.C.D. a depus cererea de apel la 23 octombrie 2012, deci în afara termenului de apel prevăzut de lege, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C.D. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 1 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2828/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
