ICCJ. Decizia nr. 2826/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2826/2013
Dosar nr. 46446/3/2012
Şedinţa publică din 23 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 651/A din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuient L.Ş.T. împotriva sentinţei penale nr. 1087 din 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat apelantul revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 4335/P/2004 din 24 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L.Ş.T., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în anii 2003 - 2004, a conceput şi pus în practică un „plan al unor înşelăciuni" în care a inclus şi o serie de acte de natură a zădărnici urmărirea penală împotriva sa, prezentându-se ca victimă, alături de adevăratele părţi vătămate. în cursul anului 2003, în calitate de reprezentant al SC P.P.C. SRL, după ce a câştigat încrederea conducerii SC G.I. SRL, a cumpărat şi a plătit cu file cec postdatate cantităţi însemnate de oţel beton, pe care le-a revândut cu plata în numerar sau prin virament, unele sub preţul de cumpărare, iar ca plată către partea civilă SC G.I. SRL i-a dat 8 file cec emise pe contul al SC P.P.C. SRL. Aceste file cec au fost emise fără acoperirea necesară în cont şi, pentru a justifica cecurile fără acoperire faţă de conducerea părţii civile SC G.I. SRL, a întocmit acte false cum că ar fi vândut oţelul beton obţinut la o firmă care s-a dovedit a fi fictivă şi că ar fi fost înşelat, pretinzând că din această cauză a fost în imposibilitate de plată. Pentru a asigura mai multă credibilitate, a făcut şi o plângere penală împotriva firmei fictive ascunzând faptul că oţelul beton obţinut prin înşelăciune de la partea vătămată l-a vândut altor persoane juridice, încasând contravaloarea în numerar sau direct prin virament. Pentru a zădărnici probaţiunea faptelor sale, inculpatul a reclamat furtul evidenţei contabile a SC P.P.C. SRL, ca fiind săvârşită de autori neidentificaţi.
Prin sentinţa penală nr. 454/F din 12 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45925/3/2010, s-a dispus în baza disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.Ş.T. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza disp. art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Prin Decizia penală nr. 355/A din 24 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchet şi inculpat împotriva sentinţei penale nr. 454 din 12 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, s-a dispus desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate şi rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului L.Ş.T.
În baza disp. art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen.
În baza disp. art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor complementare privind infracţiunile de evaziune.
A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., de la 8 la 6 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1261 din 23 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat.
Conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost emis M.E.P.I. nr. 882 din 24 aprilie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 1087/F din 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti , secţia I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul L.Ş.T., ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin adresa din 03 decembrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a trimis, spre competentă soluţionare, cererea de revizuire formulată de condamnatul L.Ş.T., împotriva sentinţei penale nr. 454 din 12 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 45925/3/2010 împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că a formulat cereri şi apărări privind fondul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti care nu au fost analizate de prima instanţă, aceasta neluându-le în considerare la pronunţarea hotărârii.
Alt motiv invocat de condamnatul revizuent a fost greşita încadrare juridică a faptei, respectiv infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în loc de infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.
S-a reţinut că, prin referatul întocmit, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., primul dintre motivele de revizuire care sunt expres şi limitativ reglementate de lege este acela că „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cererii".
S-a apreciat că revizuentul condamnat nu a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanţa de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta şi analizate pe baza apărărilor inculpatului şi a întregului probatoriu administrat în cauza. A invocat şi greşita apreciere şi interpretare a probatoriului deja administrat în cauză cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanţa de fond şi care să fie de natură să conducă la concluzia ca soluţia de condamnare ar fi nelegală şi netemeinică. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar au verificat probatoriul administrat şi susţinerile şi apărările revizuentului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul L.Ş.T., solicitând admiterea apelului şi a cererii de revizuire.
În motivarea apelului, revizuientul a susţinut că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 C. proc. pen. şi art. 7 din C.E.D.O., la instanţă s-a procedat la audierea martorilor în prezenţa unui apărător din oficiu, acesta neavând posibilitatea să-şi pregătească apărarea. Totodată, instanţa de apel s-a pronunţat după prima şedinţă de judecată şi, deşi a solicitat probe, acestea au fost respinse nemotivat, iar instanţa de recurs i-a respins recursul ca tardiv, deşi apărătorul său a făcut dovada faptului pentru care a întârziat. A mai arătat faptul că a fost lipsit de căile ordinare de atac, acesta fiind motivul pentru care a formulat cererea de revizuire, considerând că sentinţa tribunalului este netemeinică şi nelegală.
Cu privire la dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., a arătat că, deşi a formulat apărări, instanţa nu a avut în vedere anumite acte, documente existente la dosarul cauzei.
Analizând apelul în raport cu motivele invocate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat că, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că cererea de revizuire formulată de L.Ş.T. este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de condamnat nu se circumscriu niciunui caz de revizuire dintre cele menţionate în art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
În acest sens, s-a arătat că, având caracterul unei căi extraordinare de atac, revizuirea nu presupune un control judiciar cu privire la o hotărâre definitivă care ar conţine o eroare judiciară ori prin care să se urmărească sancţionarea unor încălcări ale drepturilor procesuale, ci reexaminarea cauzei pe baza unor elemente noi. Or, din această perspectivă, apelantul nu a invocat elemente de noutate, tinzând la cenzurarea modului în care a fost instrumentată cauza în ciclul procesual ordinar şi urmărind desfiinţarea hotărârii judecătoreşti care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, revizuientul condamnat L.Ş.T., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru soluţionarea pe fond a acesteia, invocând incidenţa cazului de revizuire prevăzut de 394 lit. a) C. proc. pen.
În drept, a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuient L.Ş.T. prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că, în raport cu data pronunţării deciziei atacate, 5 martie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că revizuientul a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin memoriul depus la data de 18 septembrie 2013 de apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu (fila 30).
În cadrul motivului de recurs invocat - art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., condamnatul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea sa de revizuire, soluţie confirmată în apel, întrucât, în cauză, era incidenţă situaţia reglementată de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, cu condiţia ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Revizuirea are, aşadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, deci inexistente în materialul probator de la dosar.
În speţă, deşi revizuientul a invocat existenţa unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţele care au soluţionat fondul cauzei şi care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, acesta nu a menţionat nici în cuprinsul cererii de revizuire şi nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în faţa respectivelor instanţe de judecată, solicitând o reinterpretare a probatoriului administrat iniţial şi schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, lucru inadmisibil în calea de atac a revizuirii în cadrul cazurilor expres şi limitativ prevăzute art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, susţinerea nevinovăţiei de către condamnatul L.Ş.T., precum şi motivele pe care respectiva susţinere s-a întemeiat, au fost cunoscute şi analizate atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel cu ocazia soluţionării căii ordinare de atac promovate de acesta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuient fiind cunoscute şi examinate pe larg de cele două instanţe anterior menţionate.
Ca atare, se constată că, în cauză, atât judecătorul fondului, cât şi instanţa de prim control judiciar au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., apreciind că aspectele invocate de revizuient nu se încadrează în situaţiile reglementate de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac şi, pe cale de consecinţă, respingând, ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată în cauză de condamnat.
În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat L.Ş.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat L.Ş.T. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 05 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă revizuentul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 3916/2013. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită... → |
|---|
