ICCJ. Decizia nr. 2876/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2876/2013
Dosar nr. 6324/114/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 46 din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, inculpatul B.T.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale precum şi pedeapsa complementară a interzicerii aceloraşi drepturi civile pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C. a sumei de 10.000 RON şi a sumei de 600 RON contravaloarea produselor predate inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul D.N.A. - S.T. Ploieşti nr. 78/P/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B.T.L. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi constând, rezumativ, în aceea că în calitate de şef al Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Rm. Sărat, judeţul Buzău, în perioada martie-aprilie 2011 a pretins şi primit de la denunţătoarea D.C. pentru sine şi pentru directorul executiv adjunct A.A. din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău, suma de 10.000 RON şi alte bunuri materiale, în schimbul intervenţiei pe lângă acesta din urmă în sensul stabilirii de către subordonaţii săi, care efectuau inspecţia fiscală generală la P.F.A D.N. (socrul denunţătoarei) a unor obligaţii fiscale mai mici decât cele reale.
După investirea D.N.A. cu plângerea denunţătoarei, s-a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor şi comunicărilor purtate de la posturile telefonice utilizate de D.C. şi B.T.L.
Din cuprinsul acestor interceptări, prin rechizitoriu se susţine că s-a dovedit plângerea denunţătoarei deoarece s-a constatat că inculpatul încasase în prealabil 100 de milioane ROL de la inculpată, precum şi doi miei şi o putină cu brânză în scopul traficării influenţei sale.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate probe cu declaraţiile: inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei, cumpărătoarei de influenţă D.C., şi martorilor D.N., D.M., T.C., N.V., A.P.D., B.E., A.A., D.V., H.L., M.C., Ş.G.
De asemenea, a fost audiat şi martorul C.Ş. la propunerea inculpatului.
Analizând probatoriile administrate în cauză, respectiv declaraţiile denunţătoarei, ale inculpatului şi martorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale interceptate, înscrisurile depuse la urmărirea penală (chitanţele, certificatele şi deciziile D.G.F.P. Buzău) şi procesele verbale de confruntare, tribunalul a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
D.N. este persoană fizică autorizată (P.F.A.) având ca obiect de activitate diferite servicii anexe în agricultură, respectiv: cultivarea de cereale, plante leguminoase şi plante producătoare de seminţe, aşa cum rezultă din certificatul emis la 13 august 2010 de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Buzău.
În fapt, D.N., împreună cu fiul său, D.M., a cultivat aproximativ 250 ha teren deţinut în arendă pe raza comunei R., judeţul Buzău.
Începând cu anul înfiinţării asociaţiei, respectiv anul 2004, P.F.A. D.N. a achitat la bugetul de stat taxele calculate de către angajaţii organelor fiscale teritoriale până în anul 2007. Din acest an, în baza unei declaraţii fiscale depuse la D.G.F.P. Buzău, P.F.A. D.N. a fost luată în evidenţa la Administraţiei Financiare comunale Rm. Sărat, judeţul Buzău ca plătitoare de impozit fix pe care l-a achitat anual.
Conform unui program lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, inspectorii S.M.C. şi H.L. din cadrul Biroului Inspecţie Fiscală Persoane Fizice au fost desemnaţi să efectueze în perioada 10.03-15 martie 2011 inspecţia fiscală la PFA D.N.
Avizul a fost semnat de martorii D.V. în calitate de şef de birou şi A.A. în calitate de director executiv adjunct.
Martorul D.N. a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală actele de evidenţă contabilă solicitate şi a dat două note explicative pe durata controlului în care a precizat ce culturi a înfiinţat în anii 2008, 2009 şi 2010, iar în declaraţia din 15 martie 2011 a răspuns la întrebările inspectorilor privind achiziţiile de utilaje agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare pentru activitatea desfăşurată precum şi nesolicitarea în scopul de aplicare TVA la data depăşirii plafonului de scutire.
Cu această ocazie martorul S.M.C. i-a spus că situaţia „e groasă" deoarece a depăşit plafonul de scutire pentru TVA, împrejurare în care l-a şi sancţionat contravenţional, precizându-i că dosarul său va merge la Buzău deoarece inspecţia se va finaliza la D.G.F.P. Buzău de unde trebuie să primească în scris o înştiinţare referitoare la suma pe care trebuie să o plătească către bugetul de stat.
Constatând că se află într-o situaţie dificilă, în sensul că datorează statului o sumă foarte mare şi poate să răspundă şi penal, D.N. s-a consultat cu fiul său D.M. şi cu soţia acestuia, cumpărătoarea de influenţă D.C., pentru a stabili modalitatea în care să acţioneze pentru a rezolva situaţia creată.
În aceste condiţii, deoarece din anturajul familiei D.M. făcea parte şi martorul B.E., s-au adresat acestuia pentru a-i ajuta.
Martorul i-a îndrumat către inculpatul B.T.L. care îndeplinea funcţia de şef al Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Rm. Sărat, sunându-l pe acesta să-i primească şi relatându-i situaţia în care se află P.F.A. D.N.
În acest scop s-a prezentat la inculpat, prima dată, denunţătoarea D.C. în biroul pe care acesta îl ocupa în sediul Administraţiei Financiare.
Inculpatul i-a precizat acesteia că datoria P.F.A. D.N. către stat este de 4 miliarde de ROL, cu toate că denunţătoarea D.C. nu i-a dat nici un act, fiind prima dată când aceasta afla, de la organele fiscale care este cuantumul debitului datorat.
Tot la această primă întâlnire inculpatul i-a precizat denunţătoarei că dacă, în termen de o lună, plăteşte jumătate din această sumă, poate să o sprijine să nu mai plătească şi cealaltă jumătate de 2 miliarde ROL prin intervenţia sa la un şef de la D.G.F.P. Buzău, însă în schimbul acestui sprijin i-a solicitat 100 de milioane ROL (50 de milioane pentru şeful de la Buzău şi 50 de milioane pentru sine). Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a solicitat lui D.C. şi doi miei şi o putină de brânză în apropierea sărbătorii Paştelui.
La sfârşitul acestei întâlniri inculpatul i-a solicitat denunţătoarei să facă schimb de numere de telefon pentru a putea comunica cu rapiditate.
Denunţătoarea D.C. a mers acasă şi a relatat soţului şi socrului său, D.N., care este modalitatea de rezolvare a problemei. Toţi trei au fost de acord ca D.C. să vândă un imobil moştenit de la părinţi, situat în oraşul Codlea, judeţul Braşov pentru a face rost de bani repede.
În aceste condiţii, cumparătoarea de influenţă D.C. a vândut imobilul respectiv la un preţ foarte mic faţă de preţul la acel moment de pe piaţă, cu suma de 46.000 de euro, iar cu un miliard de ROL (100.000 RON) s-a prezentat la biroul inculpatului împreună cu socrul său D.N., pentru a fi depusă în contul datoriei P.F.A. D.N.
Inculpatul I-a rugat pe adjunctul său, martorul T.C. să verifice în calculator situaţia debitului acestei asociaţii. Cu bileţelul scris de T.C., cei doi au achitat la casierie suma de 80 mii RON, urmând ca ulterior să facă şi restul plăţii.
La o săptămână după achitarea acestei sume, inculpatul a sunat-o pe denunţătoarea D.C. şi i-a solicitat să vină la el pentru a discuta faţă în faţă alte probleme. Cumparătoarea de influenţă şi-a dat seama că inculpatul doreşte să primească suma de bani pretinsă şi i-a informat în acest sens pe soţul şi pe socrul ei.
Astfel, denunţătoarea s-a deplasat la sediul Administraţiei financiare şi i-a înmânat inculpatului suma de 100 milioane ROL vechi împachetată într-o coală A.4. Acesta i-a cerut cu acest prilej ca în miercurea Paştelui să îi aducă doi miei şi un butoi cu brânză, în acest scop scriindu-i pe un bilet de culoare galbenă adresa sa de domiciliu din oraşul Buzău.
La data stabilită, cumpărătoarea de influenţă D.C. a adus la domiciliul inculpatului din Buzău doi miei şi un butoi cu brânză.
Pe baza acestei situaţii de fapt, instanţa de fond a stabilit că în drept, fapta inculpatului de a primi de la cumpărătoarea de influenţă D.C. suma de 10.000 RON (o sută milioane ROL) precum şi produse alimentare în valoare de aproximativ 600 RON, promiţând că va interveni pe lângă persoane cu funcţii de decizie de la D.G.F.P. Buzău în vederea stabilirii unor obligaţii fiscale mai mici pentru P.F.A. D.N. constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei solicitând în principal achitarea sa, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Tribunalul a constatat că toate probele administrate atât în faza de cercetare judecătorească precum şi în faza de urmărire penală fac dovada certă a vinovăţiei inculpatului, a înlăturat susţinerile şi apărările acestuia şi I-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, reţinând că deşi inculpatul a negat că a primit banii şi produsele alimentare, din conţinutul discuţiilor cu cumpărătoarea de influenţă, interceptate sau înregistrate ambiental rezultă că aceştia au avut întâlniri şi convorbiri telefonice repetate, inculpatul evitând în mod evident dar culpabil, să vorbească despre aceste lucruri la telefon; în acelaşi timp, declaraţiile martorului propus de inculpat, C.Ş. nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bileţelul pe care acesta a scris adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui martor căruia nu i-a cerut să-i facă deratizarea în locuinţa personală.
La individualizarea acestei pedepse, tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite evidenţiat prin pericolul social deosebit al infracţiunilor de corupţie şi necesitatea unei reacţii corespunzătoare faţă de aceste fapte, persoana inculpatului care este la prima încălcare a legii penale, are o stare de sănătate precară, dar şi poziţia nesinceră pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.
Conform art. 64 alin. (1) lit. a), lit. b) şi c) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ca pedeapsă accesorie.
S-a aplicat, de asemenea, inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către D.C. a sumei de 10.000 RON precum şi a sumei de 600 RON, contravaloarea produselor predate inculpatului.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
II. împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a exercitat apel inculpatul B.T.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţinând văditele contradicţii dintre declaraţiile repetate ale cumpărătoarei de influenţă, apelantul-inculpat a cerut administrarea de probe în instanţa de prim control judiciar constând în reaudierea sa, a martorilor D.N. şi T.C. precum şi relaţii de la D.G.F.P. Buzău privind rezultatul reverificării P.F.A. D.N., urmare dispoziţiilor date de organul de urmărire penală (D.N.A.).
În conformitate cu art. 377-378 C. proc. pen., Curtea a încuviinţat administrarea de probe cu audierea apelantului-inculpat, a denunţătoarei D.C. şi a martorilor D.N. şi T.C. şi a respins ca nefiind concludentă şi pertinentă proba cu relaţii de la organul fiscal judeţean.
După readministrarea acestor probatorii precum şi a probelor cu înscrisuri în circumstanţiere, apelantul-inculpat B.T.L. a solicitat admiterea apelului său şi desfiinţarea sentinţei tribunalului prin care a susţinut că a fost greşit condamnat deoarece împotriva sa nu există probe certe de vinovăţie iar instanţa de fond şi-a însuşit actul de inculpare pe care l-a folosit drept motivare a hotărârii, fără a corobora, interpreta şi înlătura mijloacele de probă care conţin multe contraziceri şi contradicţii şi fără a verifica apărările pe cale Ie-a opus.
Astfel, apelantul-inculpat a criticat în rezumat soluţia de condamnare întemeiată în principal pe declaraţiile nereale şi contradictorii ale denunţătoarei referitoare la predarea sumei de 10.000 RON despre care aceasta a afirmat că ar fi fost pusă chiar de inculpat într-un sertar al biroului său, deşi planşele fotografice depuse în recurs şi confirmate de adresa aflată la dosar, dovedesc lipsa sertarelor de la biroul din spaţiul de lucru folosit de acesta.
În egală măsură apelantul-inculpat a criticat lăsarea neelucidată a împrejurării, relatată de aceeaşi denunţătoare, de a-i fi dat inculpatului suma de 10.000 RON şi un recipient cu brânză şi 2 miei în condiţiile în care aceasta fusese deja înştiinţată despre înfiinţarea popririi în cuprinsul căreia era înscris şi cuantumul sumei datorate, putându-şi da seama că promisiunea înjumătăţirii debitului fiscal, nu se îndeplinise, aşa încât raţiunea mituirii sale nu mai avea justificare.
Reiterând apărarea făcută şi la instanţa fondului, apelantul-inculpat a susţinut că bileţelul de culoare galbenă pe care este înscrisă adresa domiciliului său era destinat martorului C.Ş., care a efectuat operaţiunea de deratizare a sediului administraţiei financiare şi ar fi fost de acord să o execute şi la locuinţa inculpatului, la propunerea acestuia. A afirmat că înscrisul ar fi ajuns la organul de anchetă penală prin intermediul cumpărătoarei de influenţă care l-a luat de pe biroul său tocmai în scopul preconstituirii de probe incriminatoare.
În rezumat, apelantul-inculpat a cerut admiterea apelului şi, în principal, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă pe care nu a comis-o, iar în subsidiar, aplicarea unei eventuale pedepse a cărei executare să fie suspendată, faţă de situaţia sa personală constând în lipsa antecedentelor penale şi luând în considerare gravele probleme de sănătate ce s-au acutizat pe parcursul acestui proces penal.
Prin decizia penală nr. 183 din data de 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B.T.L., împotriva sentinţei penale nr. 46 din data de 16 martie 2012 pronunţate de Tribunalul Buzău, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, a suspendat condiţionat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., a atras atenţia apelantului-inculpat asupra disp. art. 83 C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate prin apelul declarat de inculpat, de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate preponderent mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 78/P/2011 - două volume ataşate) constând în: denunţul formulat de D.C. şi D.N., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, precum şi a celor înregistrate ambiental, înscrisuri, declaraţiile martorilor inclusiv ale celor denunţători, declaraţiile inculpatului şi procesul verbal de confruntare între inculpat şi denunţătoarea D.N. unele dintre acestea fiind administrate şi cu prilejul cercetării judecătoreştpele.
Instanţa de fond a analizat în detaiiu aceste probe care îi incriminează pe inculpat, pornind de la convorbirile telefonice, autorizat interceptate şi cele purtate în mediu ambiental cu cumpărătoarea de influenţă şi care confirmă pretinderea şi primirea unor foloase materiale constând în bani şi bunuri, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public cu scopul înjumătăţirii unei datorii fiscale pe care P.F.A. D.N. nu a achitat-o în termenele şi condiţiile legii.
Numai negarea infracţiunii şi contestarea unor mijloace de dovadă nu este suficientă pentru ca răspunderea penală a apelantului-inculpat să fie înlăturată, în lipsa unor contraprobe care să dovedească contrariul celor strânse în acuzarea sa şi apte de a înfrânge prezumţia de nevinovăţie, aşa încât, în raport de argumentele reţinute în motivarea de fapt şi de drept a instanţei de fond, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea de trafic de influenţă este legală şi temeinică şi nu există nicio justificare de natură a conduce la reformarea sentinţei apelate în sensul achitării apelantului inculpat de sub această învinuire, aşa cum acesta a solicitat.
Curtea de Apel a constatat că în această cauză, activitatea infracţională a inculpatului nu a făcut obiectul de investigare al organelor de urmărire penală decât după data de 26 aprilie 2011, când cumpărătoarea de influenţă D.C., care la rândul său a săvârşit o faptă penală de corupţie, a formulat la Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Buzău, un denunţ, de natură a face incidente dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată şi completată.
Cum pretinderea şi primirea sumei de 10.000 RON şi a bunurilor s-a produs anterior acestei date, în lipsa organizării unui flagrant care sub aspect probator, constituie dovada directă şi evidentă a activităţii infracţionale a traficantului de influenţă, situaţia de fapt este divizată obiectiv de împrejurările în care s-au derulat evenimentele într-o primă etapă, în care atât traficantul de influenţă cât şi cumparatoarea de influenţă s-au întâlnit în biroul celui dintâi în mod repetat ori au discutat telefonic, conform probelor indirecte administrate şi o a doua etapă, în care cumparatoarea de influenţă D.C., prin desistarea sa la 26 aprilie 2011, devine infractor denunţător, în condiţiile permise de lege şi colaborează cu organul de urmărire penală pentru investigarea cauzei şi deferirea autorului în justiţie.
Pe temeiul acestei dinamici a activităţii infracţionale desfăşurate de cei doi participanţi de mai sus, inculpatul B.T.L. a susţinut în mod constant pe tot parcursul procesului penal că împotriva sa nu există probe directe de vinovăţie.
Curtea de apel a constatat că într-adevăr dovada pretinderii şi primirii sumei de 10.000 RON precum şi a bunurilor cerute cumpărătoarei de influenţă nu există, fiindcă afirmaţiilor, parţial contradictorii şi lipsite de consecvenţă ale cumpărătoarei de influenţă, inculpatul Ie-a opus negarea faptelor, fiind astfel necesară coroborarea şi interpretarea celorlalte mijloace de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în primă instanţă, pentru a se putea stabili dacă şi în ce măsură fapta există, a fost comisă de inculpat şi constituie infracţiune în condiţiile legii.
Din acest motiv s-a impus şi confruntarea dintre inculpat şi denunţătoare.
Aşa cum a reţinut şi tribunalul, Curtea de Apel a constatat că, într-o primă etapă a activităţii infracţionale, situaţia de fapt se prezintă astfel:
În cadrul programului lunar de activitate pentru luna martie 2011 al D.G.F.P. Buzău, 2 inspectori din cadrul Biroului Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, martorii S.M.C. şi H.L. au fost desemnaţi să efectueze în perioada 10 martie - 15 martie 2011 inspecţia fiscală generală la P.F.A D.N.
Astfel în baza ordinului de serviciu nr. 234 din 9 martie 2011 şi cu avizul de inspecţie fiscală nr. 115 din 14 februarie 2011 D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecţie Fiscală l-a înştiinţat pe contribuabilul P.F.A. D.N. că după data de 01 martie 2011, în temeiul titlului VII art. 101 C. proc. fisc., va face obiectul unei inspecţii fiscale având ca obiective: verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor, a corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor contabile, a îndeplinirii obligaţiilor fiscale şi a respectării prevederilor legislaţiei în domeniu privind impozitul pe venit din activităţi independente în perioada 01 ianuarie 2008 - 18 decembrie 2010 şi alte obligaţii de plată la bugetul de stat; verificarea modului de organizare şi conducere a evidenţei fiscale.
Avizul a fost semnat de şeful de birou-martorul D.V. şi directorul executiv adjunct coordonator al Activităţii de Inspecţie Fiscală - martorul A.A., aceştia fiind cei care au emis şi ordinul de serviciu din 09 martie 2011 prin care martorii S.M.C. şi H.L.- inspectori în cadrul D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecţie Fiscală au fost delegaţi pentru efectuarea controlului la contribuabilul P.F.A. D.N.
Contribuabilul P.F.A. D.N. a pus la dispoziţia organelor de control, în mai multe rânduri, actele de evidenţă contabilă cerute de aceştia în vederea definitivării inspecţiei fiscale generale şi a oferit organelor de inspecţie fiscala două note explicative pe parcursul controlului, una la 11 martie 2011 în care a precizat ce culturi a înfiinţat în anii 2008, 2009 şi 2010 şi una la 15 martie 2011 în care a răspuns la întrebările acestora vizând achiziţiile de utilaje agricole, întocmirea registrelor de vânzare-cumpărare pentru activitatea desfăşurată, precum şi cu privire la motivul pentru care nu a solicitat înregistrarea în scopul calculării T.V.A. la data depăşirii plafonului de scutire.
La data de 15 martie 2011, contribuabilul D.N. a completat formularul tipizat ce se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale prin care a confirmat restituirea de organele de control a documentelor puse la dispoziţie şi a precizat expres că nu are nimic de declarat.
Depăşind plafonul de scutire pentru T.V.A, contribuabilul P.F.A. D.N. a fost sancţionat contravenţional cu 500 RON amendă, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 15 martie 2011.
Martorul S.M.C. a declarat că la momentul sancţionării l-a înştiinţat pe contribuabil că dosarul va fi înaintat spre finalizare la D.G.F.P. Buzău care îi va comunica suma ce trebuie plătită către bugetul de stat.
Dându-şi seama că omisiunea achitării contribuţiilor legale către bugetul de stat poate atrage răspunderea sa penală ca persoană fizică autorizată, D.N. împreună cu fiul său martorul D.M. şi soţia acestuia D.C., au acţionat în scopul de a evita sancţiunile ce se impuneau pentru nerespectarea legii, prin cumpărarea influenţei inculpatului B.T.L. - şef al Administraţiei Finanţelor Publice Municipale Râmnicu Sărat, judeţul Buzău prin intermediul martorului B.E. care a facilitat întâlnirea dintre aceste persoane.
Inculpatul B.T.L. Ie-a comunicat celor doi membri ai familiei D., D.N. şi D.C., pe care i-a primit în biroul său, că suma datorată este de 400.000 RON, ceea ce poate atrage atât răspunderea penală a lui D.N. cât şi instituirea unor măsuri asigurătorii asupra întregii sale averi.
Cu acelaşi prilej, inculpatul şi-a oferit serviciile promiţând cumpărătorilor de influenţă înjumătăţirea debitului, în schimbul sumei de 10.000 RON, pe care a pretins-o, jumătate pentru sine şi jumătate pentru şeful de la D.G.F.P. Buzău al echipei de control, director executiv adjunct A.A., de care depindea finalizarea cu consecinţa dorită, a inspecţiei fiscale generale şi la care a lăsat să se creadă că are influenţă.
În plus, inculpatul a mai pretins „nişte miei de Paşti şi nişte brânză" astfel cum a susţinut cumpărătoarea de influenţă în denunţul său.
Pentru procurarea resurselor financiare necesare, cumpărătoarea de influenţă D.C. a înstrăinat un imobil deţinut în municipiul Codlea, judeţul Braşov, pe care a încasat, la data autentificării contractului de vânzare cumpărare din 30 martie 2011 suma de 60.000 euro.
O zi mai târziu, după ce a intrat în posesia sumei de aproximativ 100.000 RON (printr-o operaţie de schimb valutar realizată la Banca C. Râmnicu Sărat), denunţătoarea D.C., însoţită de socrul său, s-a deplasat din nou la biroul Şefului Administraţiei Finanţelor Publice Municipale Râmnicu Sărat - inculpatul B.T.L. căruia i-a comunicat că poate achita o primă tranşă din suma datorată bugetului consolidat al statului.
Inculpatul B.T.L. i-a solicitat adjunctului său, martorul T.C. care, la rândul său, a luat legătura cu inspectorul S.M.C. ce efectuase controlul, să-i comunice natura debitelor (impozit pe venit şi T.V.A.) şi cuantumul exact al acestora.
Pe baza datelor furnizate de martorul T.C., P.F.A. D.N. a achitat în ziua respectivă, adică la 31 martie 2011, la Trezoreria Râmnicu Sărat, sumele de 94.639 RON - reprezentând T.V.A. şi 5.361 RON -reprezentând impozit pe venit.
Este real că la data plăţii, la dosarul fiscal al contribuabilul P.F.A. D.N., se afla înregistrată sub nr. 969 din 24 martie 2011, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 14 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecţie Fiscală, întocmită de inspectorii S.M.C. şi H.L., avizată de şeful de birou al acestora, D.V. şi de directorul executiv adjunct A.A. şi aprobată de directorul executiv I.L.C., din care rezulta un total al obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina P.F.A., în cuantum de 205.534 RON.
Această decizie a ajuns însă în posesia contribuabilului la data de 4 aprilie 2011 - data poştei înscrisă pe plicul cu care a fost expediată.
La câteva zile după plata primei tranşe de aproximativ 100.000 RON către bugetul de stat, cumpărătoarea de influenţă D.C. a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a solicitat o întrevedere.
Dând curs acestei solicitări, cumpărătoarea de influenţă s-a dus la biroul inculpatului cu suma de 10.000 RON, pe care socrul său, D.N. o ridicase din Agenţia Râmnicu-Sărat a Banca R. cu câteva zile înainte adică la 29 martie 2011 şi pe care i-a dat-o inculpatului.
Inculpatul a înştiinţat-o pe cumpărătoarea de influenţă că numai după depunerea restului sumei datorate în contul bugetului de stat, care trebuia făcută până la 15 aprilie 2011, va vorbi cu şeful său de la Buzău pentru a încheia dosarul de control.
În aceste condiţii, denunţătoarea D.C. a revenit la data de 12 aprilie 2011 la biroul inculpatului susţinând că este în măsură să achite şi cea de-a doua tranşă a datoriei înjumătăţite către bugetul de stat, adică suma de aproximativ 80.000 RON.
De această dată, inculpatul a solicitat martorului A.P.D. inspector la Administraţia Finanţelor Publice Comunale Râmnicu Sărat, care gestiona dosarul fiscal al contribuabilului P.F.A. D.N., să verifice sumele rămase de plată şi să se prezinte cu chitanţierul pentru a încasa partea din datoria la bugetul de stat pe care denunţătoarea D.C., în numele agentului economic, intenţiona să o achite, însă, întrucât această sumă era prea mare pentru a fi încasată pe chitanţă, martorul A.P.D. a îndrumat-o pe denunţătoarea D.C. să o plătească direct la Trezoreria Râmnicu Sărat.
Cu ocazia acestei întâlniri din biroul său, în prezenţa cumpărătoarei de influenţă, inculpatul B.T.L. a telefonat unei persoane căreia, fără a-i preciza identitatea, i-a cerut să închidă dosarul P.F.A. D.N.
În miercurea de dinaintea Sărbătorilor Pascale (20 aprilie 2011) conform solicitării iniţiale a inculpatului, reiterată la data de 12 aprilie 2011, cumpărătoarea de influenţă D.C. s-a întâlnit cu acesta în apropierea locuinţei din municipiul Buzău după care l-a urmat cu un autoturism pe strada E., (adresă comunicată în scris la prima întrevedere) şi i-a dat doi miei de aproximativ 18 kg fiecare şi o putină cu brânză cântărind în jur de 10 kg, produse estimate la valoarea de 600 RON.
În aceeaşi zi de 20 aprilie 2011, a fost încheiat de inspectorii S.M.C. şi H.L., avizat de D.V. şi aprobat de A.A., Raportul de inspecţie fiscală înregistrat la D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecţie fiscală din 20 aprilie 2011, prin care s-a stabilit o datorie la bugetul de stat în sarcina P.F.A. D.N. în cuantum de 206.822 RON, cu menţiunea că în urma plăţii parţiale făcute de contribuabil în timpul controlului, debitul de plată reprezentând impozit pe venit, regularizare şi accesorii T.V.A. este de 27.643 RON.
În ziua următoare, adică la 21 aprilie 2011, după ce-şi îndeplinise partea sa din înţelegerea frauduloasă vizând predarea către inculpat a banilor şi bunurilor solicitate, în schimbul cumpărării influenţei funcţionarului A.A. în scopul stabilirii unei datorii către bugetul de stat în sarcina P.F.A. D.N. la jumătate din valoarea sa reală, denunţătoarea D.C. i-a cerut inspectorului S.M.C. un desfăşurător al debitelor contribuabilului şi al plăţii acestora către bugetul de stat pentru a avea garanţia reducerii datoriei şi a încheierii controlului fiscal.
Fiindcă nu a primit înscrisul cerut, cumpărătoarea a denunţat la 26 aprilie 2011 activitatea infracţională la care a contribuit, potrivit detaliilor menţionate în declaraţiile date organului de urmărire penală.
Numai din acest moment, care constituie o a doua etapă a investigaţiei, cu ajutorul cumpărătoarei de influenţă, devenită denunţătoare, organul de urmărire penală a monitorizat prin interceptare autorizată, convorbirile telefonice şi cele ambientale - toate aceste mijloace de dovadă fiind ulterioare consumării infracţiunii - însă ele confirmă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi denunţătoare.
Deşi infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat la data la care subiectul activ a pretins sau primit bani ori/şi sau alte foloase în schimbul traficării influenţei, adică anterior datei de 26 aprilie 2011 când s-a făcut denunţul, mijloacele de dovadă strânse ulterior constituie probe de natură a răsturna prezumţia relativă de nevinovăţie a inculpatului.
Astfel, la data de 5 mai 2011, denunţătoarea D.C. a primit de la inculpatul B.T.L., în biroul acestuia, raportul de inspecţie fiscală însoţit de documentaţia aferentă, pentru care a şi semnat în numele socrului său, martorul D.N. pe toate cele trei exemplare, din care unul a fost înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Comunale Râmnicu Sărat din 05 mai 2011 de către martora Ş.G., iar altul a fost retransmis către D.G.F.P. Buzău - Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin intermediul inculpatului.
Cu acest prilej, convorbirea a fost înregistrată.
Anterior, la 2 mai 2011 între inculpat şi denunţătoare a avut loc o altă întâlnire tot în biroul celui dintâi, prilej cu care cumpărătoarea de influenţă i-a reproşat că dosarul fiscal nu a fost închis, conform promisiunii făcute atunci când „a lăsat suta de milioane" afirmaţie faţă de care reacţia inculpatului B. a fost aceea de aprobare tacită, el exprimându-şi numai preocuparea de a nu fi auzit acest dialog, cu termenii „mai încet, mai încet (...) eu am vorbit cu Adrian, cu directoru, miercuri".
În cadrul aceleiaşi convorbiri de la 2 mai 2011, purtată între orele 11:04:41 şi 11:16:42 denunţătoarea continuă „deci miercuri când am venit la dvs (...) de v-am lăsat mieluţii" afirmaţie care, dacă ar fi fost nereală, ar fi trebuit să declanşeze sub orice formă, o reacţie de negare din partea inculpatului, însă acesta a confirmat textual „da, da".
La data de 12 mai 2011, la sediul din Ploieşti al Serviciului Teritorial al D.N.A., unde inculpatul şi denunţătoarea au fost citaţi, are loc o nouă convorbire între aceştia, purtată în jurul orei 13:45 şi înregistrată autorizat ambiental.
Denunţătoarea, care avea asupra sa un reportofon din dotarea organului de urmărire penală provoacă o discuţie în care pare îngrijorată pentru audierea ce urma, afirmând „Doamne, când v-am dat banii (...) suta de milioane, dacă m-a văzut cineva?"
Din nou, reacţia inculpatului care în mod firesc ar fi trebuit să fie promptă, radicală şi de natură a-l indigna sau a-i stârni nedumerirea, este una de aprobare tacită, materializată în termenii „care sută, tu trebuie să spui că n-ai dat nimic. Eu n-am luat şi cu asta basta".
Denunţătoarea continuă provocarea, afirmând „la Buzău, când am venit acasă cu mieii (...) acum ce declar?" iar inculpatul îi răspunde fără a riposta în niciun fel „Ce declari. Exact adevărul în afară de.”.
Curtea a considerat ca lipsită de relevanţă juridică pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului, modalitatea în care biletul de culoare galbenă ce are înscrisă adresa de domiciliu a acestuia a ajuns în posesia denunţătoarei şi apoi, a organelor de urmărire penală, acest aspect constituind unul din criticile formulate în apel.
În realitate, indiferent dacă acest înscris a fost destinat martorului C.Ş. şi dacă a fost luat de denunţătoare când a intrat în lipsa sa în birou - aşa cum a susţinut inculpatul - ori a fost întocmit şi predat denunţătoarei cu scopul de a-i indica adresa exactă la care urma să vină cu mieii şi brânza, cert este că apărarea formulată de inculpat în legătură cu acest înscris nu se confirmă.
Martorul C.Ş., audiat inclusiv în primă instanţă a confirmat numai că inculpatul i-ar fi propus ca la propria locuinţă să-i facă o deratizare, susţinând că o astfel de operaţiune a efectuat şi la sediul Administraţiei, consecutiv în două zile de vineri, din care una înaintea sărbătorii Paştelui dar a negat că ar fi convenit ca inculpatul să-i lase adresa înscrisă pe vreun bileţel, afirmând că a aşteptat să fie sunat la numărul de telefon din oferta societăţii, ceea ce nu s-a mai întâmplat.
Este adevărat că denunţătoarea a pătruns în biroul inculpatului şi în lipsa acestuia, în ziua de 5 mai 2011 în jurul orei 11:05, ştiind că discuţiile ce urmau vor fi înregistrate ambiental audio-video însă bileţelul de culoare galbenă conţinând adresa de domiciliu din Buzău, str. E., nu se afla la aceea dată în birou, fiindcă el era deja în posesia denunţătoarei încă din ziua de 26 aprilie 2011 când l-a prezentat procurorului, anexându-l la denunţul formulat, astfel încât susţinerea luării acestui înscris de pe birou de către denunţătoare cu scopul de a-l incrimina este nejustificată.
Potrivit art. 257 C. pen. comite infracţiunea de trafic de influenţă acela care pretinde şi/ori primeşte bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, prevalându-se de influenţa reală sau pretinsă asupra unui funcţionar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Spre deosebire de înşelăciune, când persoana care dă banii sau bunurile este de bună-credinţă, fiind dusă în eroare de autor, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă cel care dă banii sau bunurile este de rea-credinţă şi urmăreşte ca autorul să determine pe funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale cu un scop evident ilicit.
Aşa se explică de ce denunţătoarea D.C. nu a sesizat organul de urmărire penală chiar imediat după momentul în care inculpatul i-a pretins banii şi bunurile şi a acceptat să-i cumpere influenţa reală sau pretinsă, cu scopul de a scăpa de consecinţele încălcării legii pe membri familiei sale, îngreunând în acest mod dovedirea activităţii infracţionale, fiindcă în măsura în care situaţia fiscală a P.F.A. D.N. s-ar fi soluţionat în maniera înjumătăţirii datoriei de 400.000 RON şi a închiderii dosarului fiscal, activitatea infracţională desfăşurată inclusiv de denunţătoare prin mituirea funcţionarului administraţiei fiscale, nu ar fi fost denunţată.
Drept consecinţă, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că vinovăţia inculpatului B.T.L. a fost legal stabilită prin probele administrate în ambele faze procesuale, inadvertenţele din declaraţiile repetate luate denunţătoarei de procuror şi cu prilejul confruntării cu inculpatul, precum şi împrejurarea-dovedită în instanţa de apel cu planşele foto depuse că biroul acestuia, ca piesă de mobilier, nu era prevăzut cu sertare, aşa cum a susţinut cumpărătoarea de influenţă, nefiind determinante în contextul activităţii infracţionale desfăşurate conform situaţiei de fapt expuse în cele ce preced.
Astfel, nu locul în care a fost pusă imediat după primire suma de 10.000 RON caracterizează existenţa infracţiunii, cum nici afirmaţia denunţătoarei că a vândut o proprietate din Codlea cu alt preţ decât cel înscris în contractul autentic nu are relevanţă, la fel cum nici problemele de sănătate, reale şi grave ale inculpatului, aşa cum au fost dovedite şi care I-ar fi împiedicat să transporte de la maşină la locuinţa proprie recipientul cu brânză şi cei doi miei primiţi de la cumpărătoarea de influenţă, nu sunt aspecte de natură a considera că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost comisă de inculpat ori acesteia îi lipsesc elemente esenţiale pentru a atrage răspunderea sa penală.
Curtea a considerat ca fiind decisivă pentru existenţa acestei infracţiuni intenţia directă cu care inculpatul a acţionat, pretinzând şi primind de la cumpărătoarea de influenţă bani şi bunuri în schimbul promisiunii de a o ajuta să soluţioneze în alt mod decât cel legal, situaţia creată prin nesocotirea legii de P.F.A. D.N.
În aceste circumstanţe, dezlegarea dată de instanţa de fond acţiunii penale prin stabilirea vinovăţiei inculpatului este legală şi susţinută de mijloacele de dovadă administrate în cauză, aşa cum au fost analizate mai sus. Gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, modalitatea în care a fost săvârşită, valoarea sumei şi a bunurilor primite, coroborate cu circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, au îndreptăţit instanţa de fond să aplice acestuia o pedeapsă ce a fost just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că scopurile coercitiv, educativ şi de prevenţie ale pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., pot fi îndeplinite şi fără executarea acesteia, în condiţiile în care inculpatul B.T.L. nu este cunoscut cu antecedente penale este absolvent de studii superioare, are vârsta de 54 ani şi o stare precară de sănătate, inclusiv un infarct de miocard operat, actualmente fiind pensionar de invaliditate.
Exemplaritatea şi fermitatea pedepsei care trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, se află în raport de complementaritate cu principiul proporţionalitaţii, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile ocrotite de norma penală, plasându-l în situaţia de a reflecta asupra propriei comportări şi de a se abţine de la săvârşirea oricăror ajtor fapte ce contravin legii.
III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpatul B.T.L.
Ministerul Public, prin recursul declarat, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat casarea deciziei penale nr. 183 din data de 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti şi menţinerea hotărârii primei instanţe, respectiv sentinţa penală nr. 46/2012 a Tribunalului Buzău ca fiind legală şi temeinică.
Inculpatul B.T.L., în recursul formulat, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., arătând că atât hotărârea instanţei de fond, cât şi a instanţei de apel sunt nelegale şi netemeinice sub aspectul reţinerii vinovăţiei sale în legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicitând, în principal, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate de Ministerul Public şi de inculpatul B.T.L. a constatat următoarele:
Cu privire la critica Ministerului Public referitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte consideră că este fondată, instanţa de fond apreciind în mod judicios cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare în raport de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În raport de dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului. Înalta Curte consideră că în procesul de individualizare şi de stabilire a modalităţii de executare a pedepsei, circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta şi starea precară de sănătate nu pot prevala asupra necesităţii realizării scopului pedepsei aplicate, astfel încât apreciază că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 82 C. pen.
Exemplaritatea şi fermitatea pedepsei trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile ocrotite de norma penală, cât şi asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului. Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia ar conduce la concluzia, în rândul opiniei publice, că inculpatul a fost exonerat de răspundere penală şi că nu răspunde pentru fapta antisocială comisă, ceea ce nu ar fi de natură să creeze o echitate şi o conduită corespunzătoare apărării ordinii de drept şi respectării dispoziţiilor legale.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către inculpat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, respectiv denunţurile formulate de D.C. şi D.N., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, precum şi a celor înregistrate ambiental, înscrisuri, declaraţiile martorilor inclusiv ale celor denunţători, declaraţiile inculpatului şi procesul verbal de confruntare între inculpat şi denunţătoarea D.N., în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului.
Probele administrate atât în faza de cercetare judecătorească precum şi în faza de urmărire penală fac dovada certă a vinovăţiei inculpatului. Deşi inculpatul a negat că a primit banii şi produsele alimentare, din conţinutul discuţiilor cu cumpărătoarea de influenţă, interceptate sau înregistrate ambiental rezultă că aceştia au avut întâlniri şi convorbiri telefonice repetate, inculpatul evitând în mod evident dar culpabil, să vorbească despre aceste lucruri la telefon. În acelaşi timp, declaraţiile martorului propus de inculpat, C.Ş. nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că bileţelul pe care acesta a scris adresa sa de domiciliu de la Buzău nu a fost destinat acestui martor căruia nu i-a cerut să-i facă deratizarea în locuinţa personală. Inadvertenţele existente în declaraţiile martorei denunţătoare D.C., cu privire la locul unde inculpatul a pus suma de bani, nu au relevanţă pentru că acest aspect este ulterior primirii de către inculpat a sumei de bani, iar promisiunea de trafic de influenţă a intervenit cu mult înainte de remiterea sumei de bani.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpat referitoare la nemotivarea hotărârilor, Înalta Curte o consideră nefondată, întrucât atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au indicat probele pe care se sprijină soluţia adoptată. Faptul că instanţele, în urma unei analize judicioase, au dat eficienţă probelor care dovedesc vinovăţia nu înseamnă că nu au motivat hotărârile recurate şi nici că nu au avut în vedere apărările inculpatului, însă aceste apărări nu au fost susţinute de probe care, prin coroborarea cu celelalte probe, să poată conduce la dovedirea inexistenţei faptei sau la lipsa vinovăţiei inculpatului.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., va desfiinţa în parte decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L., va înlătura dispoziţiile art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare şi suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului Buzău, va dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.T.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
I. Admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., desfiinţează în parte decizia penală nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.T.L. şi rejudecând în aceste limite:
Înlătură dispoziţiile art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare şi suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B.T.L. prin sentinţa penală nr. 46 din 16 martie 2012 a Tribunalului Buzău şi dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.
II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.T.L. împotriva deciziei penale nr. 183 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţate în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2858/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2892/2013. Penal → |
|---|
