ICCJ. Decizia nr. 2897/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2897/2013
Dosar nr. 17455/63/2012
Şedinţa publică din 27 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 40 din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C.pr.pen., art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V. , cu domiciliul în sat. Poiana Mare, com. Poiana Mare, jud. Dolj, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 22 septembrie 2012 la 23 septembrie 2012 şi arestării preventive de la 23 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului cu lungimea de 22 cm, cu lama de 12,5 cm, cu plasele din plastic de culoare neagră nituite, care are inscripţionat pe ambele părţi simbolul "V" conform procesului verbal din data de 22 septembrie 2012, folosit la săvârşirea faptei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului S.V. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova şi a fost obligat inculpatul S.V. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova suma de 890,84 lei actualizată de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective a debitului.
S-a luat act c ă partea vătămată M.A.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a se pronun ţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că fapta comisă de inculpatul S.V. astfel cum a fost descrisă în situaţia de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, realizează, sub aspectul conţinutului, elementele infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă confirmată de întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în pe parcursul cercetării judecătoreşti, în sensul că, în momentul în care partea vătămată M.A.G.a încerca să iasă din bar şi a întâlnit în uşa barului pe S.Ş. şi considerând că acesta încearcă să îl lovească din nou, a lovit cu pumnul în faţă pe numitul S.Ş. - fiul inculpatului S.V., inculpatul care se afla în imediata apropiere a acestora a scos din buzunarul gecii cuţitul pe care-l luase de acasă şi cu acesta i-a aplicat părţii v ătămate o lovitură în zona abdominală după care a ascuns cuţitul în dosul gecii cu care era îmbrăcat.
Situa ţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale întocmite în cauză, actele medico-legale, declaraţiile martorilor, precum şi cele ale inculpatului.
La termenul de judecat ă din data de 05 decembrie 2012, inculpatul S.V. a declarat că solicită să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi să nu fie administrate alte probe pe starea de fapt, suplimentare faţă de cele administrate în faza de urmărire penală, iar în ceea ce priveşte probele în circumstanţiere de care poate beneficia, au fost proba cu înscrisuri. De asemenea, a recunoscut şi regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată (fila 27).
Curtea de Apel Craiova, sec ţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 140 din 19 aprilie 2013 a respins apelul formulat de către inculpatul S.V.
A admis apelul formulat de c ătre Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinţei penale nr. 40 din 30 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 17455/63/2012.
A desfiin ţat în parte sentinţa penală sub aspectul individualizării pedepsei şi cheltuielilor judiciare.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi art. 76 C. pen. şi în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
A men ţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale şi a dedus în continuare detenţia preventivă de la 30 ianuarie 2013 la zi, menţinând starea de arest.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul S.V. pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susţinând nelegalitatea deciziei penale atacate, întrucât au fost înlăturate disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 din acelaşi cod.
Pe cale de consecin ţă, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale şi, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Dolj, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Examin ând recursul declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozi ţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Decizia recurat ă a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 19 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există şi o altă limitare, prevăzută de art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen, potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Verific ând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus motivele de recurs la dosar, la data de 3 iunie 2013, însă a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante, astfel cum fuseseră iniţial reţinute de către instanţa de fond. Ulterior, în cursul dezbaterilor, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen, menţinând însă aceleaşi solicitări.
În motivarea recursului recurentul inculpat nu a invocat nerespectarea vreunei dispozi ţii legale, aşa încât criticile sale nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."
Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstan ţelor comiterii faptei şi a datelor sale personale şi nu verificarea încălcării unei dispoziţii legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat.
Pe de alt ă parte, cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de recurs, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verific ând îndeplinirea acestor cerinţe, Curtea a constatat că inculpatul nu a respectat obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., de a depune motivele de recurs vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu poate examina criticile recurentului prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinat ă nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât prin Legea nr. 2/2013 fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată,prin înlăturarea circumstanţelor atenuante ce-i fuseseră reţinute de către prima instanţă, situaţie exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Fa ţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V., urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 140 din data de 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2012 la 27 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2735/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2900/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
