ICCJ. Decizia nr. 2969/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2969/2013
Dosar nr. 1296/110/2013
Şedinţa publică din 2 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 88/D/19 martie 2013 pronunţată în Dosarul penal nr. 1296/110/2013, Tribunalul Bacău, în baza art. 334 raportat la art. 320 alin. (6) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.D. din lovituri cauzatoare de moarte, infracţiune prevăzută de art. 183 C. pen., în omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.D., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Conform art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate în urma percheziţiei şi depuse la Camera de corpuri delicte a instanţei, respectiv coletele nr. I şi nr. I-2, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
A luat act că partea vătămată S.A.M. nu se constituie parte civilă în cauză, iar în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 366,2 lei către Serviciul de Ambulanţă Bacău reprezentând cheltuielile de transport la locuinţa victimei D.L.A. unde s-a constatat decesul acesteia.
Inculpatul a fost obligat să plătească o contribuţie lunară de întreţinere în favoarea minorului D.D.F., născut la 5 aprilie 1996, în cuantum de 180 lei începând cu data de 22 decembrie 2012 şi până la majoratul minorului.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare din care 900 lei sunt în faza de urmărire penală (200 lei onorariu apărător din oficiu, 483 lei contravaloarea necropsiei victimei D.L.A.).
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1909/P/2012 din 15 februarie 2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D.F. pentru comiterea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. întrucât în perioada 17-21 decembrie 2012, pe fondul consumului de alcool şi al unor relaţii familiale tensionate, a lovit-o în mod repetat pe soţia sa D.L.A., cu pumnii, palmele şi picioarele în zonele capului, toracelui şi membrelor, cauzându-i leziuni traumatice, în special un hematom subdural compresiv care a evoluat în timp şi a condus la decesul victimei la data de 22 decembrie 2012.
La termenul din 19 martie 2013, inculpatul D.D.F. a declarat în faţa instanţei că are cunoştinţă de fapta pentru care este trimis în judecată, recunoaşte infracţiunea aşa cum este reţinută în rechizitoriu, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală şi le în însuşeşte şi solicită să fie judecată conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul D.D.F. şi victima D.L.A., s-au căsătorit în urmă cu aproximativ 22 de ani, şi au locuit împreună în comuna Căiuţi, sat Căiuţi, judeţul Bacău. Din această căsătorie au rezultat doi copii, respectiv o fată de 21 ani (numita S.A.M.) şi un băiat în vârstă de 16 ani (martorul D.D.F.).
Căsnicia celor două părţi a fost foarte tensionată de-a lungul timpului, întrucât ambele părţi obişnuiau să consume băuturi alcoolice în cantităţi mari, iar inculpatul devenea violent şi îi agresa fizic, atât pe soţia sa, cât şi pe fiul său, precum şi pe socrul său, T.I.
Inculpatul obişnuia să-şi lovească soţia cu pumnii, palmele şi picioarele, peste tot corpul victimei, fără a viza o zonă anume. Deseori, victima D.L.A. era văzută de cei din jur, prezentând numeroase semne de violenţă pe corp. Atunci când fiul inculpatului intervenea în conflict era şi el lovit, iar inculpatul spunea că nu-l interesează dacă o va omorî pe soţia sa şi va face închisoare pentru această faptă. Deşi fiica inculpatului, numita S.A.M. a precizat că părinţii săi se loveau reciproc atunci când începeau să se crete, totuşi intensitatea agresiunilor săvârşite de inculpat era cu mult peste forţa de ripostă a victimei. De altfel, fiica inculpatului a mai declarat că datorită scandalurilor dese existente între părinţii săi, a fost nevoită ca în cursul anului 2009 să se mute împreună cu soţul său de la locuinţa părinţilor la cea a socrilor.
În ziua de luni 17 decembrie 2012, inculpatul, pe acelaşi fond, ca şi în conflictele anterioare, a lovit-o pe soţia sa într-un mod deosebit de violent, în zonele capului, feţei, toracelui, piciorului stâng, provocându-i numeroase echimoze. în momentul în care martorul D.D.F. a venit acasă de la şcoală, a observat că mama sa avea semne de violenţă, mai ales în zona feţei şi a capului (ochi umflaţi şi învineţiţi, maxilarul umflat, un cucui în zona frunţii în zona ochiului drept), mult mai pronunţate decât în urma conflictelor anterioare. întrebând-o pe mama sa ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că a fost bătută de către inculpat, fără a-i mai da alte detalii, decât că prezintă dureri în zona pieptului şi a piciorului stâng.
În seara zilei de marţi 18 decembrie 2012, în jurul orei 17:00, martorul, D.D.F. se afla în camera sa şi se uita la televizor moment în care a auzit gălăgie în bucătărie, mai exact l-a auzit pe tatăl său înjurând şi ţipând la victimă, iar aceasta striga la inculpat să se liniştească. La un moment dat inculpatul a ieşit la poartă pentru a sta de vorbă cu o persoană care sosise în acel loc, iar martorul a intrat în bucătărie şi a văzut-o pe mama sa stând în şezut pe pat şi spunându-i că a fost din nou bătută de către inculpat, fără a preciza împrejurările agresiunii. De asemenea martorul a mai observat covoarele artizanale care erau prinse de pereţi, date jos, indiciu că a avut loc un conflict. în acea seară victima i-a arătat fiului său laba piciorului stâng umflată şi învineţită până la gleznă, spunându-i că o doare foarte tare şi că a fost lovită în acel loc de către inculpat cu o seară mai înainte. Martorul i-a cerut mamei sale să meargă la spital, însă acesta a refuzat motivând că nu are bani.
În ziua de vineri 21 decembrie 2012, martorul D.D.F. a rămas acasă cu mama sa, întrucât începuse vacanţa de iarnă, iar inculpatul a plecat la locuinţa numitei L.N., din acelaşi sat, pentru a o ajuta să taie un porc. în jurul orei 17:00 inculpatul s-a întors acasă sub influenţa alcoolului şi având asupra sa suma de 30 lei. Acesta s-a deplasat apoi până la un magazin din sat de unde a cumpărat două pungi cu tacâmuri de pui, apoi s-a întors acasă şi i-a cerut soţiei sale să gătească acele tacâmuri. în acel moment victima era cu fiul său în camera acestuia şi se uitau împreună la televizor.
Victima i-a spus soţului său că nu va mai găti în acel moment respectivele tacâmuri întrucât preparase mâncare în acea zi. Inculpatul a insistat spunând că vrea să mănânce carne şi nu mâncare de post, aşa cum gătise victima în acea zi. De asemenea inculpatul i-a cerut soţiei sale să-i dea ţigări, însă aceasta nu a avut de unde să-i dea, fapt ce a sporit iritarea inculpatului. Acesta s-a enervat, s-a repezit la soţia sa, trăgând-o de pe pat şi izbind-o la pământ, fiul acestora a ridicat-o şi a aşezat-o din nou pe pat însă inculpatul a izbit-o din nou la pământ şi a lovit-o de câteva ori cu pumnul în zona cefei. Apoi inculpatul a izbit cu pumnul în becul din tavan, spărgându-l, după care a plecat.
Martorul D.D.F. a aşezat-o pe mama sa pe pat iar aceasta a adormit. în jurul orei 21:30 acesta a încercat să o trezească pe mama sa pentru a-i cere să meargă să doarmă în patul ei din bucătărie, însă aceasta nu s-a trezit, iar martorul a lăsat-o să doarmă în continuare, aşezându-se şi el apoi lângă mama sa.
În jurul orei 02;00, martorul a fost trezit de zgomotele făcute de mama sa care respira greu, s-a dus la tatăl său în bucătărie, s-au întors împreună în cameră, iar martorul a dus-o pe mama sa în braţe într-o altă cameră, constatând că aceasta încă mai trăieşte, iar el şi cu tatăl său au încercat să-i acorde victimei primul ajutor. în acelaşi timp, martorul a sunat la Serviciul de Ambulanţă, care a sosit la faţa locului iar echipajul a efectuat manevre de resuscitare a victimei, fără succes însă, deoarece victima deja decedase.
De la faţa locului au fost ridicate o pereche de pantaloni din stofă de culoare gri, precum şi o cămaşă de culoare gri, care prezentau urme de sânge şi despre care inculpatul a declarat că a fost îmbrăcat cu aceste articole vestimentare cu ocazia sacrificării unor porci. De asemenea, mijloacele materiale de probă au fost prelevate şi de la cadavrul victimei cu ocazia efectuării necropsiei.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 107/C din 24 ianuarie 2013, emis de CML Moineşti, rezultă că: „moartea numitei D.L.A. a fost violentă.
Ea s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute, survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu contuzii cranio-faciale şi hematom subdural compresiv asupra structurilor cerebrale, cu hemoragie de trunchi cerebral.
Colecţia hematică subdurală are caracter morfopatologic de hematom subdural subacut cu evoluţie de aproximativ o săptămână, cu interval clinic remisiv şi dezvoltare progresivă în timp, până la declanşarea fenomenelor compresive şi a formării hemoragiei de trunchi cerebral.
Prezintă contuzii cranio-faciale şi de membre, ce sunt contemporane leziunilor meningocerebrale, având o vechime de aproximativ o săptămână.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de mijloace contondente/suprafeţe dure, în condiţiile ce vor fi stabilite pe cale de anchetă.
Între leziunile traumatice meningocerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
În momentul decesului alcoolemia a fost de 1,50g%o
Moartea poate data din 22 decembrie 2012."
De asemenea, pe corpul şi membrele victimei au fost relevate multiple echimoze, descrise amănunţit în raportul de necropsie, fapt ce denotă duritatea agresiunii.
La reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; concluzii preliminare necropsie; raport medico-legal de necropsie; declaraţii martor D.D.-Florin; declaraţii parte vătămată S.A.M.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
În drept, fapta aşa cum a fost comisă în mod concret de către inculpat, instanţa a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu de lovituri cauzatoare de moarte.
În practica judiciară se pune, în mod frecvent, problema deosebirilor dintre infracţiunea de omor şi lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Elementele de diferenţiere dintre cele două infracţiuni se referă la zona corpului unde sunt aplicate loviturile (dacă este o zonă vitală sau nu), obiectul ori instrumentul folosit la săvârşirea infracţiunii, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei.
Astfel, în practica judiciară s-a statuat că sunt întrunite elementele infracţiunii de omor şi nu cele ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte atunci când inculpatul loveşte victima cu pumnii şi cu picioarele în zona capului şi a toracelui, iar în urma acestor lovituri victima a decedat ca urmare a insuficienţei cardiorespiratorii acute survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie de trunchi cerebral.
Aşadar, aplicarea de către inculpatul D.D. în 3 zile - 17, 18 şi 21 decembrie 2012 - de lovituri cu pumnii şi cu picioarele soţiei sale, D.L.A., în special în zona capului, a toracelui şi a membrelor, având ca efect producerea de leziuni cerebrale ce au determinat decesul victimei, numărul mare de lovituri aplicate şi intensitatea lor, rezultate din gravitatea leziunilor produse, dovedesc trăsăturile şi elementele constitutive ale infracţiunii de omor.
De asemenea, inculpatului D.D. a prevăzut posibilitatea producerii morţii victimei şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor în modalitatea intenţiei indirecte (decizia penală nr. 292 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În consecinţă, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul D.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi nu ale infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen. Pentru acest motiv, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din cea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, valoarea socială supremă ocrotită de lege ce a fost încălcată - viaţa omului - periculozitatea inculpatului care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (la fel ca şi victima), aplicarea repetată a loviturilor victimei în 3 zile consecutive şi nu ca urmare a unui conflict spontan, ci devenise o obişnuinţă acest comportament violent, faptul că inculpatul este infractor primar, a recunoscut săvârşirea faptei şi regretă sincer aceasta.
Instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este necesară şi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
De asemenea, instanţa a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Conform art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate în urma percheziţiei şi depuse la Camera de corpuri delicte a instanţei, respectiv coletele nr. I şi nr. I - 2 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Pe latură civilă, instanţa a luat act că partea vătămată S.A.M. nu se constituie parte civilă în cauză.
Serviciul de Ambulanţă Bacău s-a constituit parte civilă prin adresa nr. 1261 din 04 februarie 2013 prin care a solicitat suma de 366,2 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul la domiciliul victimei D.L.A. în ziua de 22 decembrie 2012 unde s-a constatat decesul acesteia.
Pe lângă răspunderea penală, în cauză a fost angajată şi răspunderea civilă delictuală a inculpatului D.D. care trebuie să repare prin plată paguba cauzată părţii civile.
Astfel, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul D.D. a fost obligat să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 366,2 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate la domiciliul victimei D.L.A. unde s-a constatat decesul acesteia.
De asemenea, inculpatul are obligaţia de plată a unei contribuţii lunare de întreţinere faţă de fiul său minor D.D.F., născut la data de 5 aprilie 1996, contribuţie calculată la venitul minim pe economie deoarece inculpatul nu realiza venituri lunare.
În consecinţă, instanţa a obligat pe inculpat să plătească o contribuţie lunară de întreţinere în favoarea minorului D.D.F. în sumă de 180 lei începând cu data de 22 decembrie 2012 (data decesului mamei minorului) şi până la majoratul acestuia.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, acesta a fost obligat conform art. 191 alin. 1 C. proc. pen. să plătească statului suma de 1100 lei cheltuieli judiciare din care 900 lei sunt în faza de urmărire penală (200 lei onorariu apărător din oficiu, 483 lei contravaloarea necropsiei victimei D.L.A.).
II. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul D.D.F., criticând sentinţa sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv că în mod nejustificat prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. şi că nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 84 din 07 mai 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a dispus respingerea apelului ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei, instanţa de apel a apreciat că dispoziţia primei instanţe este în deplină concordanţă cu împrejurările concrete în care inculpatul şi-a exercitat agresiunea împotriva victimei.
Aşa cum s-a reţinut şi în considerentele sentinţei penale apelate, inculpatul a exercitat asupra soţiei violenţe multiple, pe o durată mare de timp, constând în aplicarea de lovituri repetate, de mare intensitate, cu pumnii şi picioarele, acţiuni care au condus la decesul victimei şi care nu pot primi altă încadrare juridică decât aceea a infracţiunii de omor.
Infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeter intenţionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămare corporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii morţii victimei, dar dacă totuşi acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penală a subiectului în baza art. 183 C. pen., decât dacă acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziţia subiectivă a culpei, fie în modalitatea uşurinţei, fie în modalitatea neglijenţei.
În speţă, instanţa de apel constată că împrejurările concrete al săvârşirii faptei dovedesc intenţia inculpatului de a ucide, chiar dacă nu este vorba de intenţie directă, reţinându-se intenţia indirectă a acestuia, deoarece chiar dacă prin loviturile aplicate nu a urmărit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat, aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi la modalitatea de executare, instanţa de apel nu a identificat aspecte de natură să conducă la modificarea sentinţei, apreciind că prima instanţă a avut în vedere împrejurarea recunoaşterii vinovăţiei, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. în acest mod limitele de pedeapsă se situează între 10 ani închisoare şi 16 ani şi 8 luni închisoare, iar pedeapsa stabilită de prima instanţă se situează la limita minimului special.
În ceea ce priveşte nereţinerea circumstanţelor atenuante, curtea de apel nu a identificat aspecte cu privire la situaţia de fapt care pot constitui circumstanţe favorabile inculpat, apreciind că din acest punct de vedere prima instanţă a refuzat în mod justificat să reţină circumstanţe atenuante, procedând la o justă individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. şi dând chiar dovadă de clemenţă faţă de inculpat, prin aplicarea unei pedepse în cuantum spre minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul D.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracţiunea de omor calificat, învederând instanţei că nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Critica recurentului inculpat cu privire la încadrarea juridică nu este fondată, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel făcând o corectă apreciere a elementelor ce diferenţiază infracţiunea de omor de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, stabilind că fapta inculpatului D.D. de a aplica multiple lovituri victimei în zona capului şi în zona toracică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, forma agravantă fiind determinată de calitatea victimei (soţia inculpatului).
Înalta Curte constată că la stabilirea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor sau în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte se are în vedere, printre altele, zona corpului unde sunt aplicate loviturile (dacă este o zonă vitală sau nu), obiectul ori instrumentul folosit la săvârşirea infracţiunii, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei.
În practica judiciară s-a statuat că sunt întrunite elementele infracţiunii de omor şi nu cele ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte atunci când inculpatul loveşte victima cu pumnii şi cu picioarele în zona capului şi a toracelui, iar în urma acestor lovituri victima a decedat ca urmare a insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie de trunchi cerebral (decizia penală nr. 292 din 28 ianuarie 2011 a înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 24 ianuarie 2013, emis de C.M.L. Moineşti, rezultă că: „moartea numitei D.L.A. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu contuzii cranio-faciale şi hematom subdural compresiv asupra structurilor cerebrale, cu hemoragie de trunchi cerebral. Aceste leziuni traumatice au fost produse prin lovire cu şi de mijloace contondente sau suprafeţe dure.
Între leziunile traumatice meningocerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
În aceste condiţii, înalta Curte apreciază că aplicarea de către inculpatul D.D., cu pumnii şi cu picioarele soţiei sale, D.L.A., a unui numărul mare de lovituri, de o intensitate ridicată, într-un interval de câteva zile, în special în zone vitale, precum zona capului şi a toracelui, având ca efect producerea de leziuni cerebrale ce au determinat decesul victimei, dovedesc trăsăturile şi elementele constitutive ale infracţiunii de omor.
Intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei, în modalitatea intenţiei indirecte, rezultă din numărul mare de lovituri aplicate de inculpat victimei, zonele vitale vizate, respectiv zona capului şi zona toracică, precum şi din intensitatea loviturilor aplicate. Faptul că inculpatul nu a urmărit producerea decesului victimei dar a acceptat producerea acestuia, ca urmare a aplicării victimei a multiplelor loviturilor într-un interval de câteva zile, nu echivalează cu lipsa intenţiei, această acceptare conturând vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 84 din 07 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 02 octombrie 2013 şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 84 din 07 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 02 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la piaţa sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2596/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2970/2013. Penal → |
|---|
