ICCJ. Decizia nr. 2972/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2972/2013
Dosar nr. 78/107/2013
Şedinţa publică din 02 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 16 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 78/107/2013, Tribunalul Alba, în baza art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat M.C. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 7 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 70/107/2013.
Prin sentinţa penală nr. 51 din 7 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 70/107/2013 s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 107 din 2012 a Tribunalului Alba din Dosarul nr. 2348/2002.
Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire s-a întemeiat pe faptul că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
În plus, anterior acestei cereri de revizuire s-au soluţionat cu caracter definitiv alte cereri de revizuire prin sentinţele penale nr. 259/2009, nr. 364/2009, nr. 252/2011 de către Tribunalul Alba şi s-a constatat că există identitate de persoane, temei legal, motive, apărări, aşa încât s-a constatat că există autoritate de lucru judecat.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 78/107/2013 al Tribunalului Alba, revizuentul condamnat M.C. a declarat apel, motivat în scris, prin care a solicitat trimiterea cauzei la Parchet pentru verificări deoarece dosarul în care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, a fost fabricat.
În plus, a mai arătat în motivele de apel că are probe noi împotriva martorilor mincinoşi pe ale căror depoziţii s-a întemeiat condamnarea sa pentru omor deosebit de grav, deşi nu a comis fapta.
Prin Decizia penală nr. 47 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Alba lulia a respins apelul revizuentului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunţată potrivit acestui articol este legală şi temeinică.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că în mod corect judecătorul Tribunalului Alba a constatat că revizuentul condamnat a mai formulat cereri de revizuire ale aceleiaşi sentinţe, pe aceleaşi motive, aşa încât operează efectele autorităţii de lucru judecat în sensul Deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Deciziei nr. 36 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii şi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Curtea de Apel Alba lulia a mai constatat că, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiţionată, în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Expresia „fapte sau împrejurări", utilizată în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apărările care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Or, în speţă, analiza declaraţiilor martorilor a fost efectuată, în plus în fiecare dintre cererile de revizuire anterioare, condamnatul-revizuent a invocat faptul că martorii au declarat mincinos. Cum aceste aspecte au fost analizate, în mod legal şi temeinic s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Curtea de apel a constatat că încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976) a statuat că textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la „fapte şi împrejurări", deci la fapte probatorii şi nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice aplicabil şi în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui, ceea ce nu este cazul în acest dosar.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs revizuentul M.C., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât există fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţele de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz de casare, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen., constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de judecată, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi Ie-a făcut cu acea ocazie. Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Totodată, Înalta Curte constată că anterior formulării acestei cereri de revizuire s-au soluţionat cu caracter definitiv alte cereri de revizuire de către Tribunalul Alba prin sentinţele penale nr. 259/2009, nr. 364/2009, nr. 252/2011, între acestea şi cererea de faţă existând identitate de persoane, temei legal, motive şi apărări, astfel încât, în cauză există autoritate de lucru judecat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 05 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 05 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3026/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
