ICCJ. Decizia nr. 300/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 300/2013

Dosar nr. 5097/30/2012

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 254 din 26 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 5097/30/2012 în baza art. 334 C. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu reţinute pe seama inculpaţilor H.S.P., A.N., L.P., H.M.M., C.C. şi N.D.R., în sensul înlăturării circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu reţinute pe seama inculpaţilor H.S.P., A.N., L.P., H.M.M., C.C. şi N.D.R., în sensul înlăturării circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpatul H.S.P. - fost N.) la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 24 aprilie 2012, la zi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpaţii A.N. şi L.P. la câte o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat aceiaşi inculpaţi la o pedeapsă de - 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, fiecare, cu executare în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor. în baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 24 aprilie 2012, la zi, pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpata C.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 17 mai 2012.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., a condamnat inculpaţii H.M.M. şi N.D.R. la câte o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.,cu aplicarea art. 80 C. pen., a condamnat aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen., a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat cei doi inculpaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 200 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş. A pus în vedere celor doi inculpaţi, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86⁴ C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, precum şi neîndeplinirea, cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată lui N.D.R. durata reţinerii din data de 24 aprilie 2012.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., a condamnat inculpatul N.E.S. la o pedeapsă de 1 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.,cu aplicarea art. 80 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale (după împlinirea vârstei de 18 ani).

În baza art. 110 C. pen., rap. la art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 110 C. pen., a stabilit termen de încercare de 2 ani, socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 110¹ C. pen., rap. la art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele stabilite de către acesta; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ; să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 100 ore în locaţia anume stabilită de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş. A pus în vedere inculpatului, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86⁴ C.pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, precum şi neîndeplinirea, cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată lui N.E.S. durata reţinerii din data de 24 aprilie 2012.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a luat act că părţile vătămate B.C.L., I.B., G.L., R.G., P.N.E., C.V. şi C.M. nu au formulat pretenţii civile în cauză sau au renunţat la acestea.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din N.C.C., a obligat în solidar inculpaţii H.S.P. şi C.C. la plata sumelor de 1.000 euro daune morale către fiecare din părţile civile G.P., K.T. şi S.M., la plata sumei de 300 euro către partea civilă N.C.I.; a obligat inculpatul H.S.P. la plata sumei de 200 euro către partea civilă T.I.C. şi la 3.500 euro către partea civilă L.I.M., a obligat inculpatul A.N. la plata sumei de 900 euro către partea civilă B.A.C. A respins restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate sau ca dovedite.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 25 din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 C. pen., a respins cererea Ministerului Public privind confiscarea de la inculpatul H.S.P. a imobilului de pe str. Cireşului, Timişoara şi de la inculpatul A.N. a imobilului de pe str. Pelinului, Timişoara.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit de procuror prin ordonanţa nr. 28/P/D/2011 din 26 aprilie 2012 asupra imobilului aparţinând inculpatului H.S.P., situat pe str. Cireşului, Timişoara, precum şi asupra imobilului aparţinând inculpatului A.N., situat pe str. Pelinului nr. ll, Timişoara, până la concurenţa sumelor acordate părţilor civile cu titlul de daune morale.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 28/D/P/2011 din data de 26 aprilie 2012 şi restituirea către inculpatul H.S.P. a autoturismului marca B. de culoare albastră, serie şasiu X, dobândit în anul 2008.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă 700 lei fiecare.

S-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 28/D/P/2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii: H.S.P., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.; A.N., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.; L.P., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.; N.E.S., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.D.R., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.; H.M., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.; C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea iniţierii, constituirii, aderării şi sprijinirii unui grup infracţional specializat în comiterea infracţiunii de trafic de persoane sub forma exploatării prin cerşetorie în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, inculpaţii împreună au racolat persoane de etnie rromă, precum şi persoane din rândul nevoiaşilor, pe care, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, fie în agricultură, fie la efectuarea unor servicii de publicitate sau de menaj, i-au transportat în Italia unde i-au folosit drept „statui umane” pentru cerşit, furt sau pentru prostituţie, iar banii obţinuţi în acest mod au fost însuşiţi de către inculpaţi.

Fiind audiaţi la termenul din data de 11 iulie 2012, inculpaţii H.S.P., A.N., L.P., N.E.S., N.D.R., H.M. şi C.C. au recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, invocând în favoarea lor dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, în file separate, aceştia arătând că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul o de inculpare şi că doresc ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le însuşesc şi nu mai au de propus alte probe în apărare, cererea inculpaţilor fiind admisă de către instanţă.

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţii şi plângeri ale părţilor vătămate, declaraţii martori, procese-verbale de recunoaştere, interceptări telefonice, date informative primite de la autorităţile italiene, înscrisuri bancare privind rulajul sumelor de bani expediate de inculpaţi în tara, referatul de evaluare întocmit de S.P.T.T.M. pe seama inculpatului minor, precum şi orice alte înscrisuri, instanţa a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în totalitate, urmând a şi-o însuşi şi a reţine că:

La data de 11 februarie 2011 ofiţerii din cadrul B.C.C.O. Timişoara - serviciul de combatere a traficului de persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională de exploatare prin cerşetorie desfăşurată de inculpatul H.S.P., zis „S.P.” în rândul persoanelor nevoiaşe pe care le recruta din zona centrelor de plasament sau de la centre pentru adăpostul persoanelor fără locuinţe. Sesizarea activităţii infracţionale a fost făcută iniţial de partea vătămată C.V. care a adus la cunoştinţa autorităţilor judiciare române împrejurările şi modalitatea în care inculpatul H.S. împreună cu membrii săi de familie îşi asigură veniturile din exploatarea a persoanelor cu probleme sociale şi financiare provenind din medii sărace ale societăţii. Din analiza actelor de urmărire penală s-a reţinut următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2000 inculpatul H.S.P. a plecat în Italia, împreună cu familia: soţia H.M., fiul său de 16 ani N.E.S.; ulterior, în anul 2004 au plecat fratele său A.N., nepotul său N.D.R. şi cumnatul său, L.P. în anul 2006, inculpata C.C. l-a cunoscut pe inculpatul H.S.P. în Italia, devenind concubina lui şi îl ajuta pe inculpat în coordonarea activităţii iniţiate de acesta.

Împreună au hotărât să racoleze persoane de aceeaşi etnie, precum şi persoane din rândul nevoiaşilor, pe care, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, fie în agricultură, fie la efectuarea unor servicii de publicitate sau de menaj, să-i transporte în Italia unde să-i folosească drept „statui umane” pentru cerşit, iar în acest mod să obţină sume de bani de la trecători şi turişti.

Iniţial, pentru realizarea scopului urmărit, inculpatul H.S.P., ajutat de fiul său, N.E.S. şi soţia sa, H.M. rămaşi în ţară, au început să caute persoane interesate de propunerea lor, reuşind în final să recruteze părţile vătămate C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C., G.L., I.B., S.M., K.T., G.P., L.I.M., N.C.I., B.L., cărora le-au promis locuri de muncă bine plătite în domeniul publicitar, în calitate de distribuitori de pliante promoţionale şi în agricultură la cules de măsline.

Bazându-se pe lipsa de experienţă a acestor victime provenite din medii sociale deficitare intelectual şi financiar ale societăţii, inculpatului H.S.P. i-a convins pe aceştia de faptul că ie poate asigura un salariu de circa 600-800 euro/ lună, cazare şi masă gratuite, astfel că victimele au acceptat fără să conştientizeze pericolul pe care-l puteau întâmpina într-o ţară străină, lipsiţi de bani şi fără să cunoască limba. Pentru a masca activitatea infracţională pe care urma să o desfăşoare, inculpatul H.S.P., care s-a decretat un adevărat „lider de grup” a declarat autorităţilor italiene înfiinţarea unei firme de colectare a fierului vechi, iar sub faţada acestei societăţi, îşi dezvolta activitatea de exploatare prin cerşetorie a victimelor pe care membrii familiei sale îi recruta din România.

În anul 2006 inculpatul H.S. a cunoscut-o pe inculpata C.C. (ajunsă în Italia cu scopul găsirii unui mod facil pentru asigurarea veniturilor) care în scurt timp i-a devenit concubina, iar rolul dobândit a transformat-o într-un veritabil ajutor în coordonarea afacerii pe care o iniţiase. Inculpata C.C. s-a integrat foarte bine în acest rol, sprijinindu-l permanent pe inculpatul H.S. în activitatea de recrutare a persoanelor din România şi în special a celor care aveau un handicap, fără niciun sprijin din partea familiei. în acest sens, C.C. a început să-şi recruteze însăşi membrii de familie cărora Ie-a promis locuri de muncă bine plătite în agricultură sau menaj, promiţându-le cazare şi hrană gratuite. Printre aceştia se numără C.V. şi C.M. cărora inculpata Ie-a promis un loc de muncă sigur în agricultură la cules de măsline şi pentru că câştigul promis se ridica la suma de 20/30 euro pe zi, cei doi au acceptat imediat oferta astfel că, în cursul lunii aprilie 2010 cei doi au fost transportaţi de inculpatul H.S. cu maşina sa marca B. în oraşul Ariano Ferarese.

Odată ajunşi aici, cele două victime au fost transformate în manechini stradali, costumaţi şi machiaţi de inculpata C.C. care-i supraveghea pe toată perioada zilei de lucru, iar seara colecta alături de inculpatul H.S. toate sumele de bani pe care aceştia le-au încasat de la trecători şi turişti.

Partea vătămată C.M. era însărcinată însă până să nască, aceasta a fost silită de inculpaţi să joace rolul de manechin stradal obţinând din cerşit circa 2.000 euro, bani care i-au fost încasaţi de inculpaţii H.S. şi C.C. Partea vătămată C.V. timp de 2 luni şi jumătate a obţinut din activitatea de cerşit circa 3.500 euro care i-au fost luaţi de aceeaşi inculpaţi şi pentru că nu i se permitea să revină în ţară a decis să părăsească clandestin Italia cu ajutorul unui şofer de tir.

Inculpaţii H.S. şi C.C. efectuau dese deplasări în ţară pentru preluarea altor persoane recrutate de fiul său N.E. şi soţia sa legitimă H.M., rămaşi în Timişoara, tocmai pentru extinderea afacerii. De data aceasta, inculpatul H.S. Ie-a propus părţilor vătămate R.G. şi T.C. ambii din localitatea Dudeştii Noi jud. Timiş să-l însoţească în Italia, întrucât el se angajează să le asigure locuri de muncă bine plătite în calitate de manechini stradali, promiţându-le un câştig lunar de 150 euro/lună, cazare şi masă gratuită. Aceste părţi vătămate au acceptat imediat oferta, iar odată ajunşi în Italia promisiunea s-a transformat imediat în exploatare în sensul că erau permanent supravegheaţi la „locul de muncă” fie de inculpata C.C., fie de inculpatul L.P., (concubinul surorii inculpatului H.S.), sumele de bani obţinute fiind preluate integral de aceştia. Revoltat de tratamentul exploatator adoptat de inculpaţi, partea vătămată R.G. i-a cerut ajutorul inculpatului L.P. care însă i-a transmis nemulţumirea inculpatului H.S., iar acesta a trecut imediat la acte de agresiune asupra victimei.

Văzând că „afacerea manechinul” este prosperă şi aduce beneficii financiare însemnate, inculpatul L.P. a căutat să-şi recruteze propriile victime, iar printre primii pe care i-a ademenit a fost R.G. victima agresiunii lui H.S. După câteva zile în care şi acest inculpat I-a silit să cerşească în folosul său financiar, R.G. a reuşit să părăsească Italia cu ajutorul unui cetăţean român care i-a asigurat transportul. Aceeaşi perspectivă prosperă din punct de vedere financiar a întrezărit-o şi inculpatul A.N., fratele inculpatului H.S., care a căutat să-şi formeze şi el echipa sa de „cerşetori” împreună cu nepotul său N.D.R.

O altă parte vătămată transformată de inculpatul H.S. în cerşetor manechin a fost T.G. care pe timpul cât a fost sub supravegherea inculpaţilor H.S. şi C.C. Ie-a adus un venit de circa 3.000 euro, bani preluaţi în întregime de cei doi. Aceeaşi nemulţumire a manifestat-o şi această victimă, mai ales că a fost martor ocular la agresiunea suferită de R.G. astfel că, pentru a-l determina pe H.S. să-i permită să-şi revadă familia rămasă în ţara, i-a promis că va reveni în Italia unde va continua să cerşească pentru H.S., dar această promisiune nu l-a mulţumit pe inculpat care a trecut la acte de ameninţare cu bătaia pe care urma să o încaseze în ţară de la fiul său N.E. în cazul în care nu va reveni.

Inculpatul H.S. a continuat sa-si atragă alte victime pe care le recrutase soţia şi fiul lui în tara, iar printre aceştia se numără şi părţile vătămate S.M. şi L.I.M. care au ajuns în Italia cu autoturismul marca W. de culoare neagra înmatriculat în Italia condus de inculpatul H.S.

Odată ajunşi în Italia promisiunea s-a transformat în abuz de autoritate deoarece inculpaţii H.S. şi C.C. le-au destăinuit adevăratul scop pentru care au fost aduşi şi anume acela de a cerşi bani de la turişti şi trecători, costumaţi în manechini stradali. Aceasta activitate au desfăşurat-o sub atenta supraveghere a celor doi inculpaţi care ii transportau dimineaţa la locurile de cerşit, urmărindu-i atent pe întreaga durata a zilei, iar seara îi recuperau pentru a-i transporta la locurile improvizate de cazare, dar nu înainte de a le însuşi toţi banii obţinuţi în timpul activităţii de cerşit.

Întrucât părţile vătămate S.M. şi L.I.M. au înţeles perfect obiectivul pe care inculpaţii H.S. şi C.C. îl urmăreau au hotărât sa fugă de sub „tutela”, însa nu au reuşit deoarece inculpatul H.S., sesizând intenţia acestora, a transportat-o pe partea vătămată L.M. în Portugalia, localitatea Sao Juan de Venda alături de martorii C.F.V. şi C.A., silindu-i sa cerşească sub observaţia atenta a inculpatei C.C. în ceea ce-l priveşte pe partea vătămata S.M. acesta a rămas în continuare în Italia unde a cerşit alături alte victime pe care H.S. Ie-a racolat şi transportat în Italia, în persoana părţilor vătămate B.C. şi N.C.

Cei doi au fost recrutaţi de inculpatul N.E.S. care Ie-a promis locuri de munca plătite cu suma de 800 euro/luna în calitate de distribuitori de pliante promoţionale la centre comerciale, fiindu-le asigurate totodată cazarea şi masa, însă odată ajunşi la destinaţie promisiunile s-au „evaporat”, făcând loc adevărului, respectiv cerşitul la colturi de stradă, costumaţi în manechini de pantomimă în folosul financiar a inculpaţilor H.S., C.C. şi a familiei sale rămasa în ţara, formată din inculpaţii H.M. şi N.E.S.

Niciuneia din părţile vătămate S.M., B.C. şi N.C. nu Ie-a surâs perspectiva continuării la nesfârşit a acestei activităţi de sclavie, astfel că S.M. a avut o tentativa de fuga, dar a fost surprins de inculpata C.C. care, pentru a preveni o alta încercare de evadare l-a,, sechestrat în camera. Acest lucru nu l-a reţinut pe partea vătămată să revină în ţară, chiar dacă nu avea niciun document asupra sa. Pentru că H.S. a cunoscut caracterul revoluţionar al părţii vătămate B.C. înainte de a pleca spre România, acesta i-a plasat pe B.C. şi N.C. inculpatului A.N. care a continuat să-l exploateze prin obligarea la cerşit. Revoltat de faptul că şi la inculpatul A.N. au fost obligaţi să cerşească, cele două victime au reuşit în final să fuga de sub supravegherea acestui din urmă exploatator, revenind în localitatea Ariano Ferarese doar B.C. pentru a sesiza autorităţile judiciare italiene despre activitatea infracţionala desfăşurata de inculpaţii H.S., C.C. şi A.N.

Prin depunerea sesizării, partea vătămată B.C. a reuşit sa revină în tara cu ajutorul unui document primit de la carabinieri, iar alături de el a revenit şi partea vătămata S.M., însa nu acelaşi lucru se poate spune despre N.C. care, după ce a fost plasat de H.S. inculpatului A.N. pentru care a cerşit timp de câteva săptămâni, a reuşit sa ajungă în România cu sprijinul unei rude stabilite în oraşul Milano.

Pe perioada celor 6 săptămâni în care partea vătămata S.M. a fost victima exploatării prin cerşetorie a inculpaţilor H.S. şi C.C. acesta a obţinut circa 6.000 euro, bani însuşiţi în totalitate de cei doi, iar cit priveşte pe partea vătămata L.I.M. suma pe care acesta a obţinut-o în acelaşi mod pentru cei doi inculpaţi a fost de 14.000 euro.

Relaţia de concubinaj dintre inculpaţii H.S. şi C.C. se baza atât pe sentimente de iubire extraconjugala, cit mai ales pe interesul pe care cei doi îl aveau în obţinerea unor sume fabuloase de bani pe care le încasau fără scrupule de la victimele aduse din tara. în acest context se încadrează şi părţile vătămate K.T. şi concubina acestuia G.P. care au fost racolaţi de inculpata H.M. cu promisiunea asigurării de către soţul său, inculpatul H.S., a unor locuri de munca bine plătite în domeniul agricol la cules de măsline, muncă pentru care urmau să fie retribuiţi cu suma de 600 euro/lunar, masa şi cazarea fiindu-le, de asemenea, asigurate.

Perspectiva unei asemenea oferte nu era de neglijat, astfel că cei doi au o acceptat imediat, călătorind cu autocarul pe cheltuiala inculpatei H.M. până în Italia, fiind preluaţi apoi de H.S. şi C.C.. Odată ajunşi la destinaţie, victimele au avut neplăcuta surpriză de a constata că au devenit cerşetori, costumaţi în manechini de pantomimă pentru inculpatul H.S. şi familia sa.

întrucât inculpaţii au văzut în partea vătămata G.P. o sursa de venit suplimentara prin practicarea prostituţiei, H.S. şi C.C. au şantajat-o pe aceasta cu acte de agresiune asupra concubinului sau, pentru a accepta să întreţină relaţii sexuale în zone izolate ale oraşului Ariano Ferarese, cu clienţii pe care G.C. îi recruta.

Această situaţie a durat circa 6 săptămâni, timp în care cele doua victime le aduceau celor doi inculpaţi sume mari de bani, cifra ridicându-se la 3.500 euro, bani obţinuţi din cerşetoria ca manechin stradal efectuată de K.T. şi din practicarea prostituţiei realizată de G.P. Mai mult, în perioada celor 6 săptămâni de exploatare partea vătămata K.T. a devenit victima agresiunii fizice aplicate de inculpatul H.S. care a devenit foarte violent atunci când martora G.O. (mama părţii vătămate G.P.) a ameninţat-o pe inculpata H.M. cu sesizarea organelor de politie daca soţul său nu va pune capăt actelor de exploatare asupra fiicei sale.

Pe lângă activitatea de exploatare a victimelor prin cerşetorie, inculpatul H.S. si-a extins activitatea infracţionala şi în domeniul actelor de inducere în eroare a unor centre comerciale din Franţa şi Italia care ofereau, în baza unor cărţi de credit telefoane mobile. în acest sens inculpatul i-a racolat pe martorii P.N.E., V.A., B.I. şi R.H. pe care i-a transportat cu maşina personală, marca B. de culoare neagra în Franţa, oraşul Montpellier, întocmindu-le documente false cu care au obţinut cărţi de credit folosite ulterior la achiziţionarea unui număr mare de telefoane mobile.

Din activitatea de exploatare a victimelor prin cerşetorie, precum şi prin vânzarea telefoanelor mobile obţinute în mod fraudulos inculpatul H.S. o a reuşit sa agonisească şi sa expedieze soţiei sale, inculpata H.M., prin sistemul W.U. în perioada 2010-2012 monitorizată de organele de ancheta, suma totala de 4.250 euro.

În ceea ce priveşte inculpaţii A.N. şi L.P., aceştia s-au alăturat fratelui, respectiv cumnatului lor, inculpatul H.S., astfel că cei doi s-au asociat în recrutarea, racolarea, transportul şi exploatarea victimelor prin obligarea la cerşetorie în folosul lor financiar. Pentru acest lucru, inculpatul A.N. frecventa împreuna cu fratele sau, H.S. şi cumnatul lor, L.P., perimetrul Gării de Nord Timişoara şi azilul destinat persoanelor fără adăpost din Timişoara, în scopul atragerii cu promisiuni mincinoase a persoanelor interesate de ofertele lor.

Un ajutor în recrutarea părţilor vătămate au fost şi martorii L.P., O.V. şi L.E., oameni ai străzii care, pentru sume modice cuprinse intre 20-30 lei, au acceptat cererea inculpaţilor H.S., L.P. şi A.N. de a le căuta victime dispuse sa plece în Italia. Activitatea acestor martori a dus la găsirea mai multor persoane fără adăpost şi cu probleme sociale care au devenit victime ale exploatării celor trei inculpaţi victime, însa fără a putea fi identificate în vederea audierii ca urmare a numărului mare de persoane. Cei care au putut fi identificaţi şi audiaţi sunt martorii T.I., B.A.C., C.C.L. şi părţilor vătămate G.L., N.C., şi B.C. Cu privire la aceste persoane, inculpatul A.N. s-a implicat în mod deosebit la convingerea acestora de a accepta ofertele lui de muncă, pe care le va asigura în Italia, fie în domeniul agricol la cules de măsline, fie în rolul de distribuitori de pliante promoţionale pentru un salariu lunar cuprins intre 600-800 euro/ luna.

Mai mult, oferta a fost de nerefuzat atunci când inculpatul Ie-a promis cazare şi masa gratuita, astfel că martorii şi părţile vătămate enumerate mai sus, au devenit foarte uşor victime ale exploatării prin cerşetorie a inculpatului A.N. care îşi însuşea toate sumele de bani pe care aceştia le obţineau de-a lungul zilei din aceasta activitate. Cit priveşte pe părţile vătămate N.C. şi B.C. aceştia au fost preluaţi de A.N. de la fratele său H.S. care obişnuia sa facă schimb de mina de lucru pentru realizarea aceluiaşi obiectiv.

O alta parte vătămata, în persoana lui B.A.C., a fost victima inculpatului A.N., care l-a racolat în cursul lunii martie 2012 din Lugoj, cu promisiunea asigurării unor locuri de munca foarte bine plătite. Nu exista niciun fel de impediment în refuzul ofertei deoarece perspectiva obţinerii unui salariu de circa 600-800 euro/lunar, cazare şi masa gratuita nu era ceva ce o persoana cu probleme sociale şi financiare acute le întâlneşte în fiecare zi. Astfel, odată ajunsă în Italia victima era transformată în sursă de venit prin costumarea în rolul de manechin stradal, banii obţinuţi de la trecători şi turişti fiind imediat colectaţi de inculpatul A.N. Existau situaţii în care inculpatul considera insuficientă suma de bani realizata de victimă, iar în acest caz trecea la acte de violenta şi agresiune fizica. Aşa a fost cazul părţii o vătămate B.A.C. care a suportat actele de agresiune ale inculpatului A.N. tocmai pentru acest neajuns financiar.

Acelaşi obiectiv l-a urmărit şi inculpatul L.P. care s-a asociat cu inculpaţii H.S. şi A.N. în recrutarea forţei de munca, iar în cazul lui vorbim de părţile vătămate G.L., I.B., C.V. şi T.G. care s-au lăsat atraşi de promisiunile de înavuţire rapida pe care acesta Ie-a promis. După ce i-a convins de ofertele de munca pe care le va asigura în domeniul agricol sau publicitar contra unor salarii cuprinse intre 600-800 euro/lunar, inculpatul Ie-a transportat cu maşina personală marca A. de culoare gri în Italia unde prin acte de ameninţare şi abuz de autoritate Ie-a obligat sa cerşească în folosul lui financiar. Numai de la partea vătămată I.B. în cele 6 săptămâni de zile cit aceasta a fost exploatata, L.P. si-a însuşit circa 2.500 euro. Cit priveşte pe partea vătămata R.G. acesta a fost preluat de inculpatul L.P. de la cumnatul sau H.S. care i-a împrumutat mina de lucru pentru exploatarea acestuia prin aceleaşi metode.

Faptul că inculpatul L.P. era interesat să-şi creeze propria sa afacere de cerşetorie o probează şi martorul O.V. care confirmă interesul acestuia în căutarea de persoane care să accepte să meargă în Italia pentru a cerşi, însă toţi cei pe care martorul i-a chestionat au refuzat, intuind intenţia inculpatului de a-i păcăli din punct de vedere financiar. Acelaşi martor confirmă prezenţa alături de inculpatul L.P. a inculpatului N.E.S. şi el fiind interesat de căutarea de persoane pentru cerşit în Italia, context care denotă fără putinţă de tăgadă asocierea inculpatului alături de H.S., A.N. şi N.D. la materializarea faptei de trafic de persoane.

Referitor la inculpaţii H.M., N.E.S. şi N.D.R. rolul lor era de a spori numărul de victime pentru a-şi asigura sursa financiara de venit. în realizarea acestui obiectiv, inculpaţii primeau regulat prin sistemul W.U. sume de bani cuprinse intre 60 şi 1.000 euro de la inculpaţii A.N., A.G., N.D.R. pentru a putea sa asigure victimelor plata cheltuielilor de transport şi hrana pana în Italia unde erau preluaţi de inculpaţi.

În acest sens, inculpata H.M., profitând de faptul ca partea vătămata K.T. efectua unele lucrări de renovare la imobilul pe care-l deţinea în Timişoara, i-a propus acestuia sa accepte oferta soţului sau H.S. de a merge în Italia împreuna cu concubina sa G.P., unde acesta ii putea asigura un loc de munca mult mai bun şi cu avantaje financiare mai mari. Faptul ca urma sa câştige sume cuprinse intre 600-800 euro/luna, iar cazarea şi mâncarea le erau asigurate, cele doua părţi vătămate, au acceptat imediat oferta. întrucât nu dispuneau de bani necesari pentru transport şi mâncare, inculpata H.M. a rezolvat acest impediment, achitând ea biletele la firma de transport „A.” şi hrana pentru cei doi pana în Italia, de unde au fost preluaţi de inculpaţii H.S. şi C.C.

Acelaşi rol îl avea şi inculpatul N.E.S. care participa foarte activ la activitatea de recrutare şi racolare a victimelor, cum este cazul părţilor vătămate N.C. şi B.C. pe care acest inculpat, sub promisiunea asigurării unor locuri de munca în Italia, prin intermediul tatălui sau H.S., în calitate de distribuitori de pliante promoţionale, Ie-a achitat transportul cu autocarul pana în oraşul Padova de unde au fost preluaţi de H.S. Pentru a-i convinge de seriozitatea ofertei, inculpatul N.E.S. i-a asigurat ca salariul lunar va fi de circa 600-800 euro/ luna, iar masa şi cazarea era gratuita, oferte ce nu puteau fi refuzate în condiţiile în care victimele aveau probleme financiare acute din lipsa locurilor de munca. Mai mult, din notele de redare scrisă a convorbirilor telefonice şi din declaraţiile martorului C.C.L., zis „L.” se reţine interesul inculpatului N.E. de a racola prin intermediul acestora alte persoane care să devină victime ale exploatării.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.D.R., în calitate de nepot al inculpaţilor H.S. şi A.N., acesta pe lângă faptul că asigura transportul victimelor din tară în Italia şi invers, se implica şi în activitatea de supraveghere a victimelor pe perioada zilei de muncă, asigurându-se că nu sustrag sumele de bani primite de la turişti şi trecători. La finalul zilei de muncă inculpatul minor N.E. se implica în mod efectiv la colectarea banilor adunaţi de aceştia. Inculpatul N.D.R. s-a implicat în mod deosebit la asigurarea transportului martorilor V.A., R.H. şi G.V.C. în Italia, martori pe care inculpatul H.S. i-a racolat în scopul folosirii lor la achiziţionarea de telefoane mobile prin crearea unor cărţi de credit false. Ulterior, inculpatul N.D.R. a participat alături de unchiul sau, H.S. şi C.C. la supravegherea victimelor pe timpul zilei de munca, pentru ca la finalul ei sa colecteze banii obţinuţi de acestea.

A reţinut instanţa de fond că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este o infracţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

În acelaşi timp, definind noţiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se înţelege şi executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 reprezintă exploatare şi obligarea unei persoane la practicarea prostituţiei sau cerşetoriei.

Din analiza dispoziţiilor legale indicate mai sus, infracţiunea de trafic de persoane poate fi comisă şi prin recrutarea, transportarea sau cazarea unei persoane, prin înşelăciune ameninţare, violenta sau abuz da autoritate, în scopul exploatării acesteia prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, prin obligarea ei la practicarea prostituţiei ori cerşetoriei.

În cuprinsul Legii nr. 678/2001, noţiunea de înşelăciune nu este definită, însă instanţa s-a raportat la dispoziţiile art. 215 C. pen., care caracterizează înşelăciunea ca fiind orice faptă care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală o faptă sau împrejurare care nu există, creându-se astfel celui indus în eroare o falsă reprezentare a realităţii, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată.

Faţă de aceste aprecieri, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului H.S.P. de a recruta părţile vătămate C.M., T.I.C., S.M., K.T., G.P., de a transporta părţile vătămate C.V., C.M., P.N.E., R.G., T.I.C., S.M., L.I.M., N.C., B.C. şi de a caza toate aceste persoane, prin înşelăciune, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Italia, aspect care nu corespunde realităţii, în scopul exploatării lor prin obligarea lor la practicarea cerşetoriei sau prostituţiei, prin ameninţare sau violenta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, fapta inculpatului L.P. de a transporta şi de a caza părţile vătămate G.L. şi I.B. şi de a-l recruta pe T.I.C., precum şi fapta inculpatului A.N. de a recruta, de a-l transporta şi de a-l caza pe numitul B.A.C., precum şi de a-i recruta pe N.C. şi B.C. de la fratele sau, H.S., în aceleaşi condiţii şi în acelaşi scop, întruneşte, de asemenea, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni.

în acelaşi timp, fapta inculpatei C.C. de a-i recruta pe numiţii C.V. şi C.M., în aceleaşi condiţii şi în acelaşi scop, întruneşte, de, asemenea, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni. De asemenea, fapta inculpatei H.M.M. de a recruta părţile vătămate K.T. şi G.P., precum şi fapta inculpatului N.E.S. de a recruta pe numiţii B.C. şi N.C., în aceleaşi condiţii şi în acelaşi scop, întruneşte, de asemenea, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni.

Fapta inculpatului N.D.R. de a transporta pe numiţii R.H., V.A., B.I. şi G.V.C., în aceleaşi condiţii şi în acelaşi scop, întruneşte, de asemenea, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni.

Instanţa de fond a reţinut că deşi în faza de urmărire penală, niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut implicarea sa în desfăşurarea activităţii infracţionale, în cursul cercetării judecătoreşti ei au recunoscut în totalitate faptele imputate, solicitând beneficiul art. 320¹ C. proc. pen., declaraţiile inculpaţilor din faţa instanţei coroborându-se cu cele ale părţilor vătămate, ale martorilor şi cu procesele-verbale privind interceptările telefonice derulate în perioada septembrie 2011-martie 2012 intre H.S.P., H.M., N.E.S., N.D.R. cu diverse persoane pe fondul racolării şi exploatării părţilor vătămate, precum şi procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere a inculpaţilor de către părţile vătămate după planşele foto.

Faţă de materialul probator administrat, ţinând seama de împrejurarea că părţile vătămate au fost transportate în Italia în vederea angajării lor pentru distribuirea pliantelor promoţionale, la cules de măsline sau menaj, în realitate fiind nevoite cerşească sau să se prostitueze, sumele de bani astfel obţinute fiind împărţite cu inculpaţii, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele definitorii ale noţiunii de „exploatare”, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, cei şapte inculpaţi au colaborat atât la racolarea, cât şi la transportul părţilor vătămate în vederea exploatării lor, fie prin cerşetorie, fie prin obligarea la practicarea prostituţiei în Italia, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpaţilor intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, prin activitatea lor cei şapte urmărind un scop precis, respectiv obţinerea unor foloase materiale ilicite.

Raportându-se la condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, instanţa de fond a reţinut în sarcina tuturor inculpaţilor şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpaţii au traficat şi exploatat cel puţin doua părţi vătămate, fiecare dintre actele realizate întrunind, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, potrivit art. 323 C. pen., aceasta constă în fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, în opinia instanţei, constatând că în prezenta cauză se poate vorbi despre existenţa infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în condiţiile în care grupul constituit de inculpatul H.S.P. a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave, infracţiuni specifice traficului de persoane.

Dovezile administrate în cauză atestă faptul că fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată în prezenta cauză, potrivit unui rol prestabilit la activitatea ce a avut ca finalitate aducerea în Italia, din România, a unor persoane pentru cerşit sau prostituţie.

Activitatea ilicită efectuată de către cei 7 inculpaţi a presupus un plan bine conturat, care implica mai multe etape: identificarea şi racolarea persoanelor dispuse ca în schimbul unor mici sume de bani sau cu titlu gratuit să cerşească sau sa se prostitueze; transportul şi cazarea persoanelor ce urmau a fi folosite pentru desfăşurarea activităţii infracţionale; monitorizarea permanentă a activităţii victimelor; preluarea banilor dobândiţi de pe urma activităţii efectuate. Toate aceste etape au fost parcurse de către inculpaţi, fiecare dintre ei având un rol bine stabilit, rol care a fost evidenţiat cu prilejul analizării probelor administrate în cauză.

Instanţa de fond a apreciat că scopul acţiunilor conjugate era evident, şi anume obţinerea de sume de bani în mod fraudulos din cerşetorie sau prostituţie.

Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate contesta faptul că gruparea inculpaţilor a avut drept scop săvârşirea de infracţiuni contra dreptului oricărei persoane la libertatea de voinţă şi a acţiune a persoanei, infracţiuni de natură să producă consecinţe dintre cele mai grave.

Luând în considerare aspectele mai sus evidenţiate, instanţa de fond a reţinut în sarcina celor 7 inculpaţi şi infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 399/2003, raportat la art. 323 C. pen. în opinia instanţei, în prezenta cauză toate elementele definitorii ale asociaţiei infracţionale se regăsesc. Astfel, grupul celor 7 inculpaţi a avut o structură proprie, în care au putut fi identificate persoane cu roluri diferite (organizator, racolator, transportator, exploatator - inculpaţii H., L. şi A.; racolator - inculpaţii H.M., N.E.S., C.C., exploatator - C.C.; transportator - inculpatul N.D.R.), toate aceste persoane acţionând în mod coordonat, împărţindu-şi sarcinile în vederea realizării scopului menţionat anterior. în acelaşi timp, dovezile administrate în cauză confirmă existenţa grupului pe o perioadă suficientă de timp 2010 - martie 2012 ca să asigure succesul operaţiunii, ceea ce exclude existenţa unei grupări constituite întâmplător şi spontan.

În cadrul asocierii a fost inclus şi minorul N.E.S., împrejurare cunoscuta în mod evident de către inculpaţi. Toţi inculpaţii formează o familie sau au acţionat în cadrul unei familii: H.S.P. este frate cu A.N., cumnat cu L.P. ( de fapt, concubinul surorii sale ) şi tatăl lui N.E.S.. L.P. este tatăl lui N.D.R. (dar nu l-a recunoscut în mod oficial), H.M. este soţia lui H.S. şi mama lui N.E.S., N.E.S. este fiul lui H.S. şi H.M., C.C. este concubina lui H.S.P. Rolul minorului era acela de a racola victime în vederea exploatării, aspect, de asemenea, cunoscut de către ceilalţi membrii ai asocierii.

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut cu privire la această infracţiune şi cu privire la toţi inculpaţii majori agravanta legala prevăzuta de,_; art. 75 lit. c) C. pen., privind săvârşirea unei infracţiuni de către un major, daca aceasta a fost săvârşită împreuna cu un minor, astfel că a respins cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, această circumstanţă reală neputând a fi absorbită de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Nu acelaşi lucru se poate spune în cazul infracţiunii de trafic de persoane, întrucât din probele administrate în cauza şi deja analizate nu rezulta cu certitudine ca minorul ar fi traficat împreuna cu oricare dintre inculpaţii majori, în acelaşi timp, loc sau împrejurări, condiţie esenţiala pentru existenta acestei agravante. în consecinţa, instanţa a înlăturat dispoziţiile art. 75 lit. c) C. pen. referitor la inculpaţii majori şi la infracţiunea de trafic de persoane, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. pen.

Faptul ca majoritatea inculpaţilor erau în mod natural o familie, deci o grupare, aceasta nu exclude scopul lor comun de a trafica victimele şi de a obţine foloase materiale de pe urma acestora, astfel ca nu se impune achitarea inculpaţilor pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003, aşa cum s-a solicitat în apărare o prin concluziile scrise depuse la dosar, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât din punct de vedere obiectiv, cat şi subiectiv, astfel cum s-a arătat mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor-starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lor, condiţiile în care au crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În condiţiile prevăzute de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., toţi inculpaţii au beneficiat, în prezenta cauză, de o reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor cu o treime. În plus, fata de inculpatul N.E.S. instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 109 C. pen.

Totodată, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen., privitoare la aplicarea circumstanţelor atenuante în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii H.M.M., N.E.S. şi N.D.R., apreciind că aspectele pozitive reţinute cu privire la inculpaţi urmează fi valorificate la reţinerea cauzelor speciale de reducere a limitelor de pedeapsă şi la aplicarea unor pedepse orientate către minimul special, circumstanţele atenuante nefiind incidente în privinţa acestor inculpaţi şi neputând fi reţinute datorită gravităţii faptelor pentru care cei patru inculpaţi urmează a fi condamnaţi şi a contribuţiei însemnate a acestora la exploatarea victimelor.

Instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor prezintă un pericol social deosebit, având în vedere amploarea activităţilor infracţionale, durata ei, numărul persoanelor implicate, valoarea prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională, care a presupus pregătirea minuţioasă a întregii activităţi ce a avut drept consecinţă prejudicierea libertăţii de voinţa şi acţiune a persoanei, în vederea atingerii scopului urmărit - obţinerea unor foloase materiale ilicite.

În vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa a aplicat sancţiuni privative de libertate primilor patru inculpaţi, într-un cuantum orientat spre minimul special redus.

Prin raportare la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor (cu excepţia inculpatului minor N.E.S., în acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (3) C. pen.) şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioada de 1 an.

în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor (cu excepţia inculpatului minor), alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. şi b) C. pen., respectiv 1 an.

Instanţa, în privinţa tuturor inculpaţilor, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie, cu precizarea ca în cazul inculpatului minor aceasta îşi va produce efectele după împlinirea vârstei de 18 ani.

Astfel, natura faptelor săvârşite de toţi inculpaţii, aceştia fiind implicaţi în exploatarea mai multor persoane, apare ca fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpaţii, prin adoptarea unei asemenea conduite, nemaifiind în măsură să-şi exprime, prin votul lor, opinia în legătură cu modalitatea în care autorităţile statului îşi îndeplinesc atribuţiile.

Constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 86¹ C. pen., respectiv art. 110¹ C. pen. în cazul inculpatului minor, instanţa a apreciat că reeducarea inculpaţilor H.M., N.D.R. şi N.E.S. poate avea loc şi fără privarea de libertate.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., urmând ca în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86³ C. pen., în cazul inculpaţilor H.M. şi N.D., respectiv art. 110¹C.p., rap. art. 86³ C.p., în cazul inculpatului minor N.E., pe durata termenului de încercare obligă inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere. A pus în vedere celor 3 inculpaţi, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile art. 86⁴ C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, precum şi neîndeplinirea, cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen., referitoare la deducerea reţinerii şi arestului preventiv în cazul inculpaţilor H.S.P., A.N., L.P., C.C., N.E.S. şi N.D.R., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest cu privire la primii trei inculpaţi.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că părţile vătămate B.C. Lucian, I.B., G.L., R.G., P.N.E., C.V. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză sau au renunţat la pretenţiile formulate.

Celelalte părţi vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează: G.P. - 3.500 euro daune morale pentru cerşit şi 500 lei daune materiale, bani obţinuţi din practicarea prostituţiei, sume solicitate de la inculpaţii H.S.P. şi C.C., T.I.C. - 200 euro daune morale, de la H.S.P., B.A.C. - 900 euro daune morale, de la A.N., N.C.I. - 2.500 euro daune morale, de la inculpaţii H.S.P. şi C.C., L.I.M. - 7.000 euro daune morale, de la H.S.P., K.T. - 3.500 euro daune morale, de la H.S.P. şi C.C., S.M. - 2.500 euro daune morale şi 2.500 euro daune materiale de la H.S.P. şi C.C.. Cu privire la daunele materiale, S.M. a precizat că a scos înainte de a pleca în Italia de la CAR suma de 1.500 lei, pentru nevoi personale, bani cheltuiţi doar în parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din N.C.C., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara. Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că într-adevăr, prin săvârşirea faptelor lor ilicite de a exploata părţile civile menţionate la punctele 1-7, prin muncă, utilizând împotriva acestora acte de ameninţare, violenţă şi folosindu-se de abuzul de autoritate, dar şi înşelăciune, inculpaţii H.S.P., C.C. şi A.N. au cauzat prejudicii morale părţilor civile, care cerşeau sau/şi se prostituau (partea vătămată G.P.) prejudicii care se impun a fi reparate, motiv pentru care, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul civil, inculpaţii H.S.P. şi C.C. au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 1.000 euro daune morale către părţile civile G.P., K.T. şi S.M., la plata sumei de 300 euro către partea civilă N.C.I.; inculpatul H.S.P. a fost obligat la plata sumei de 200 euro către partea civilă T.I.C. şi la 3.500 euro către partea civilă L.I.M.; inculpatul A.N. a fost obligat la plata sumei de 900 euro către partea civilă B.A.C. (inculpatul exprimându-şi acordul în acest sens). Restul pretenţiilor civile au fost respinse, întrucât întinderea prejudiciului nu justifică acordarea în întregime a acestora, iar daunele materiale solicitate nu sunt dovedite.

În acordarea acestor sume, instanţa a avut în vedere perioada de exploatare la care au fost supuse părţile vătămate, de la 20 de zile în cazul lui N., 6 săptămâni în cazul lui G., K. şi S., în fine, la 5 luni în cazul lui L.

Instanţa a reţinut că procurorul a solicitat confiscarea, în temeiul art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, coroborat cu art. 118 lit. a) şi d) C. pen., imobilului situat în municipiul Timişoara str. Cireşului, jud. Timiş, proprietatea inculpaţilor H.S. şi H.M., pe care aceştia l-ar fi construit din sumele de bani rezultate prin comiterea faptei de exploatare a victimelor prin cerşetorie, precum şi a imobilului situat în municipiul Timişoara, str. Pelinului nr. ll, jud. Timiş aparţinând inculpatului A.N. care a fost ridicat din sumele de bani rezultate prin comiterea faptei de exploatare a victimelor prin cerşetorie, imobile asupra cărora a fost instituit sechestrul asigurător fiind emisă ordonanţa nr. 28/P/D/2011 din data de 26 aprilie 2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.

În consecinţă, se poate constata că actul normativ, în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor, face trimitere la dispoziţiile art. 118 C. pen. Or, aşa cum rezultă din prevederile art. 118 lit. a) şi d) C. pen., indicate de parchet, sunt supuse confiscării bunurile produse din săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, precum şi cele date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor.

în ceea ce priveşte imobilele indicate de organele de urmărire penală despre care se presupune că au fost realizate cu banii proveniţi din exploatarea victimelor, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit contractelor şi extraselor de carte funciară depuse la dosar, imobilul de pe str. Cireşului, Timişoara, casă şi teren, este bun comun al soţilor H.M.M. şi H.S.P., fiind dobândit prin cumpărare în anul 2006, iar imobilul de pe str. Pelinului nr. ll, Timişoara, casă şi teren, este în parte bun comun al soţilor A.N. şi A.A. şi în parte bun propriu al lui A.N., fiind dobândit prin donaţie în anul 2005.

Raportat la anul dobândirii imobilelor aparţinând celor doi inculpaţi, 2005, respectiv 2006 şi perioada în care au săvârşit faptele în prezentul dosar, 2008, 2010-2012, deci ulterior dobândirii, instanţa a apreciat că cele două imobile ale inculpaţilor H.S.P. nu A.N., nu se încadrează în prevederile art. 118 lit. a) şi d) C. pen., şi nici în celelalte dispoziţii ale aceluiaşi articol, pentru a fi confiscate, neputând fi realizate cu banii proveniţi din exploatarea victimelor din speţa de faţă. Pentru aceste considerente, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 25 din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 C. pen., instanţa a respins cererea Ministerului Public privind confiscarea de la inculpaţii H.S.P. şi A.N. a imobilelor antemenţionate.

Cu toate acestea, în baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a menţinut sechestrul asigurător instituit de procuror prin ordonanţa nr. 28/P/D/2011 asupra imobilului aparţinând inculpatului H.S.P., situat pe str. Cireşului, Timişoara, precum şi asupra imobilului aparţinând inculpatului A.N., situat pe str. Pelinului nr. ll, Timişoara, până la concurenţa sumelor acordate părţilor civile cu titlul de daune morale.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., instanţa a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 28/D/P/2011 din data de 26 aprilie 2012 şi restituirea către inculpatul H.S.P. a autoturismului marca B. de culoare albastră, serie şasiu W, dobândit în anul 2008.

Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii A.N., H.S.P., L.P., N.E.S., N.D.R., H.M. şi C.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că în mod nelegal instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B. şi restituirea acestuia către inculpatul H.S.P., întrucât acest autoturism a aparţinut inculpatului şi a fost folosit la transportul persoanelor traficate. S-a mai susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici în raport cu pericolul social al infracţiunilor şi că în mod greşit instanţa a înlăturat circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care face trimitere la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Inculpatul A.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate motivând că modalitatea de încadrare a faptelor conduce la dubla reţinere şi sancţionare a unei situaţii agravante întrucât faptul că sunt mai mulţi inculpaţi în cauză este sancţionat de două ori o dată prin reţinerea formei agravate a traficului de persoane (de două sau mai multe persoane) iar a doua oară prin incidenţa concursului cu infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 astfel că se impune achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, deoarece fapta nu există. S-a mai susţinut că reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen. în ceea ce priveşte infr. prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, este greşită întrucât inculpatul nu a comis nici o faptă cu minorul din cauză. A mai solicitat reindividualizarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării sau suspendarea sub supraveghere.

Inculpaţii H.S.P., L.P., N.E.S., N.D.R., H.M. şi C.C. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că instanţa de fond a făcut o greşită analiză a încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 deoarece inculpaţii au acţionat în virtutea relaţiilor de familie şi nu în ideea de a săvârşi o infracţiune. Cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi au solicitat achitarea pentru această infracţiune întrucât scopul exploatării persoanelor racolate nu există. Au mai susţinut că este greşită reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen. întrucât activitatea pretins infracţională a inculpaţilor era o activitate în care era implicată întreaga familie din care făcea parte şi minorul N.E.S. astfel că nu se poate aprecia că a avut loc o corupere a minorului de către inculpaţi pentru comiterea unei infracţiuni. în subsidiar au solicitat diminuarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării sau suspendarea sub supraveghere având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor de recunoaştere a faptelor şi situaţia lor familială.

Prin decizia penală nr. 161/A din 18 septembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara în baza art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, împotriva sentinţei penale nr. 254/2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5097/30/2012. A desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c), faţă de inculpaţii H.S.P., A.N., L.P., H.M.M., C.C. şi N.D.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul H.S.P. a autoturismului marca B., de culoare albastră, serie şasiu W. şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 379 pct. l, lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.N., H.S.P., L.P., N.E.S., N.D.R., H.M. şi C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 381 C. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor H.S.P., A.N., L.P., a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării din data de 26 iulie 2012 la zi şi a obligat inculpaţii H.S.P., A.N., L.P., N.D.R., N.E.S., H.M. şi C.C. la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

A reţinut din actele de la dosar că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 678/2001 şi art. 12. alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi faţă de toţi inculpaţii, cu excepţia inculpatului minor N.E.S., a fost reţinută şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., în raport de săvârşirea infracţiunilor împreună cu acest minor. Instanţa de fond reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea celor două infracţiuni a făcut aplicarea prev. art. 75 lit. c) C. pen. faţă de inculpaţii majori doar pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A constatat instanţa de apel că înlăturarea circumstanţei agravante, menţionată mai sus, de către instanţa de fond şi pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu este justificată având în vedere starea de fapt reţinută.

Astfel, a constatat că inculpaţii au comis cele două infracţiuni în concurs, participând la săvârşirea acestora în aceiaşi măsură şi având aceiaşi contribuţie la activitatea infracţională. Inculpaţii s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, care este infracţiunea scop, astfel că cele două infracţiuni au fost comise în aceleaşi circumstanţe.

Prin urmare la punerea în aplicare a planului, care implica racolarea, transportul persoanelor ce urmau a fi folosite la cerşit şi prostituţie, a participat şi un inculpat minor, astfel că, a apreciat că circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. trebuie reţinută faţă de toţi membrii grupului, atât pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni cât pentru şi pentru infracţiunea de trafic de persoane chiar dacă nu toţi inculpaţii majori au traficat împreună cu inculpatul minor în acelaşi timp, loc sau împrejurări.

A apreciat, totodată, că susţinerea inculpaţilor în sensul că inculpatul minor N.E.S. face parte din familie şi activitatea pretins infracţională a inculpaţilor era o activitate în care era implicată întreaga familie, nu poate fi reţinută de către instanţă în condiţiile în care legea nu face nici un fel de diferenţiere cu privire la raporturile care trebuie să existe între inculpaţi.

Totodată, a constatat că apelul D.I.I.C.O.T. este fondat şi în ce priveşte dispoziţia de restituire a autoturismului marca B, de culoare albastră, serie şasiu W, către inculpatul H.S.P.. în cursul urmăririi penale asupra acestui autoturism s-a instituit un sechestru asigurător, însă instanţa fără motiv a dispus ridicarea sechestrului şi restituirea către inculpat a acestuia. Din actele de la dosar se reţine că părţile vătămate R.G., V.V., T.I.C., R.G. şi C.M. au declarat că au fost transportate în Italia de inculpatul H.S.P. cu autoturismul marca B., proprietatea sa personală.

Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de această lege, sunt supuse confiscării, în condiţiile prev. de art. 18 C. pen., iar potrivit alin. (2), sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate.

Astfel, a constatat că în mod greşit instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător şi nu a făcut aplicarea prevederilor mai sus menţionate în condiţiile în care s-a dovedit că autoturismul a fost folosit efectiv la transportul persoanelor traficate.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a ţinut seama la aplicarea pedepselor de toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. având în vedere pericolul social al infracţiunilor, circumstanţele şi împrejurărilor în care faptele au fost comise, precum circumstanţele personale a inculpaţilor care au recunoscut faptele, ce a făcut posibilă incidenţa prev. art. 320¹ C. proc. pen., astfel că atât cuantumul pedepselor cât şi modalităţile de executare, alese pentru fiecare inculpat în parte, răspund cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

A apreciat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12, alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, iar instanţa de fond a făcut o corectă încadrarea juridică şi s-a dovedit din declaraţiile părţilor vătămate că toţi inculpaţii au acţionat în baza unui plan bine conturat cu scopul de a racola, transporta şi caza persoane în Italia, unde erau puse să cerşească sau să se prostitueze în folosul lor, instanţa de fond arătând pentru fiecare inculpat în parte care rolul pe care l-a avut în cadrul grupului infracţional.

Instanţa de apel a constatat că nu poate reţine argumentaţia inculpaţilor în sensul că nu au acţionat pentru a săvârşi infracţiuni deoarece liantul legăturii acestor inculpaţi nu este reprezentat de ideea de a săvârşi împreună o infracţiune, ci starea firească a relaţiilor de familie. Chiar dacă toţi membrii grupului infracţional sunt membrii aceleaşi familii comportamentul lor a fost unul infracţional care se circumscrie, sub aspectul laturii obiective, infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ei fiind asociaţi în cadrul unui grup specializat în traficul de persoane.

De asemenea faptele inculpaţilor de racolare, transportare, cazarea părţilor vătămate în Italia şi exploatarea lor la cerşetorie prin acte de violenţă, ameninţare şi constituie infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12, alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001. Maniera în care părţile vătămate au fost racolate şi condiţiile în care au fost exploatate de inculpaţi a fost descrisă prin declaraţiile date de fiecare parte vătămată şi care au arătat că iniţial li s-a promis că pe teritoriul Italiei vor desfăşura anumite activităţi, respectiv „să scoată telefoane mobile” să cerşească sau unii să desfăşoare activităţi licite pentru care urmau să primească diferite sume de bani. Odată ajunşi în Italia părţile vătămate au fost obligate să cerşească pe străzi iar banii obţinuţi erau luaţi de inculpaţi. Cei care refuzau să mai cerşească erau ameninţaţi sau bătuţi de către inculpaţi (T.I.C., R.G., S.M., K.T., L.I.M., B.A.C.

Chiar dacă inculpaţi au susţinut că părţile vătămate nu au cerşit ci au desfăşurat un act artistic prin plasarea lor în faţa unor magazine, îmbrăcaţi în manechine instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că în realitate, chiar şi în această ipostază, părţile vătămate în realitate cerşeau, apelând la mila publicului. De altfel, ceea ce este relevant sub aspectul reţinerii infracţiunii de trafic de persoane este acţiunea de exploatare a părţilor vătămate, respectiv obligarea lor în folosul inculpaţilor, în modalităţile prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2003, să presteze o anumită activitate. Nici una dintre părţile vătămate nu au declarat că au practicat cerşitoria de bună voie, ci numai în urma obligării lor prin violenţe sau ameninţare sau neavând o altă posibilitate de aşi asigura existenţa.

De reţinut cu privire la vinovăţia inculpaţilor este conduita procesuală a acestora care au recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi au fost de acord să fie judecaţi în conformitate cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi în condiţiile în care inculpaţii au fost de acord cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, din care se reţine vinovăţia lor, instanţa nu mai are posibilitatea analizării variantei achitării inculpaţilor, având în vedere prev. art. 320¹, alin. (7) C. proc. pen., în care se arată că în această situaţie instanţa va dispune doar condamnarea inculpaţilor.

De asemenea, a constatat că nu poate fi reţinută nici susţinerea inculpatului A.N. că a fost reţinută o dublă sancţionare a unei agravante prin reţinerea formei agravate a traficului de persoane (de două sau mai multe persoane), iar a doua oară prin incidenţa concursului cu infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. în speţă nu se poate afirma că a avut loc o dublă sancţionare a unei agravante întrucât faţă de starea de fapt reţinută din probele administrate rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni. Pe de o parte fapta inculpatului de a se asocia împreună cu ceilalţi inculpaţi în vedere săvârşirii de infracţiuni de trafic de persoane constituie infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 iar fapta inculpatului de a recruta, transporta şi caza părţile vătămate B.A.C., N.C. şi B.C. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea cerşetorie în cadrul grupului infracţional, constituie infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2003 . Prin urmare aşa cum rezultă din starea de fapt descrisă în rechizitoriu, pe care inculpatul nu a contestat-o, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie celor două infracţiuni: de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi de trafic de persoane şi nu se poate afirma că a avut loc o dublă sancţionare a unei agravante.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs inculpaţii N.E.S. şi H.M.M. care la termenul de judecată din 29 ianuarie 2013, în faţa instanţei, au solicitat retragerea recursurilor şi inculpaţii N.D.R. şi C.C. care au solicitat temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii N.E.S. şi H.M.M., Înalta Curte, are în vedere că la termenul de judecată din 29 ianuarie 2013, inculpaţii prezenţi personal în faţa Înaltei Curţi au declarat că doresc să-şi retragă recursurile, declaraţii aflate la filele 12-13 din dosar.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 din Codul procedură penală, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurenţilor inculpaţi N.E.S. şi H.M.M., valabil exprimată şi va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii N.E.S. şi H.M.M. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii inculpaţi N.D.R. şi C.C. dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) cod de procedură penală, combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul invocat de inculpat prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 din C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanţa de fond şi instanţa apel, prin hotărârile pronunţate, au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv şi persoana inculpaţilor N.D.R. şi C.C., astfel că, pedepsele aplicate sunt de natură a-şi realiza scopul, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., atât prin cuantum cât şi modalitate de executare.

Totodată, Înalta Curte, constată că prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, soluţie menţinută şi confirmată şi de instanţa de apel, s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor N.D.R. şi C.C., iar pedepsele de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C. pen. pentru inculpatul N.D.R. şi respectiv 4 ani închisoare pentru inculpata C.C. săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹, şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, au fost just individualizată faţă de circumstanţele reale şi personale.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului N.D.R. circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi a făcut o corectă individualizare a pedepselor, având în vedere gradul de implicare al fiecărui inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, urmările produse şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedepsele astfel cum au fost individualizate, răspund atât principiului proporţionalităţii cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că pedepsele au fost just individualizate faţă de cele mai sus menţionate. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpaţii să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea acestor pedepse inculpaţilor, pedepse ₀ menţinute şi de instanţa de prim control judiciar.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor N.D.R. şi C.C. pentru faptele săvârşite au fost avute în vedere, corect, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor. Fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru ambii inculpaţi şi cu aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpatul N.D.R., s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana fiecărui inculpat (fără antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor săvârşite, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care au acţionat.

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa ca măsură de constrângere are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât o în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpaţilor N.D.R. şi C.C., astfel cum în mod corect au fost individualizate.

Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că decizia atacată este legală şi temeinică şi că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D.R. şi C.C. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii N.E.S. şi H.M.M. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D.R. şi C.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii-inculpaţi N.E.S. şi H.M.M. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii-inculpaţi N.D.R. şi C.C. la plata sumei de câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2934/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3307/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2934/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs