ICCJ. Decizia nr. 3007/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3007/2013
Dosar nr. 8280/88/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 6 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 8280/88/2012, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.I.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul I.I.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.I.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.I.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare ce va fi sporită la 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce a fost executată de inculpat.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului I.I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare ce a fost sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce a fost executată de inculpat.
În temeiul art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului E.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare ce a fost sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce a fost executată de inculpat.
În temeiul art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor I.I.C., E.G. şi I.A.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor începând cu 3 noiembrie 2012 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani - 3.000 euro, ridicată de la I.I.C.; - 40 euro, ridicată de la I.A.; (faţă de care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, prin ordonanţa din data de 13 noiembrie 2012, fiind predate la casieria DIICOT, Structura Centrală, potrivit chitanţelor nr. AA şi nr. BB din 16 noiembrie 2012, constituind venituri ale bugetului de stat).- 2.860 euro de la I.I.C., reprezentând diferenţa de la 6.360 euro (bani primiţi de la numitul „A.”) şi 3.000 euro, găsiţi de lucrătorii de poliţie judiciară, şi 500 euro înmânaţi lui E.G.; - 500 euro de la E.G., primiţi de la I.I.C. în ziua de 01 noiembrie 2012;- 4.000 euro de la E.G. (reprezentând câte 500 euro primiţi de la Ţ.I., T.C.E., I.A., L.V.F., R.I., C.V., G.A.D., P.A., cărora le-a facilitat trimiterea în străinătate); - 2.600 euro de la I.A., reprezentând „stimulentul” primit de la numitul „A.”, în urma transportului de droguri de mare risc efectuat pe relaţia Brazilia – Italia.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 17 pct. 1 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri: - 190,5 grame Canabis (constituite din 185,0 grame, puse în plicul nr. 1 şi 5,5 grame, puse în plicul nr. 2 – reprezentând contraprobă, rămase după expertizare şi predate la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, cu dovada din 26 noiembrie 2012); - 34,6 grame Canabis ridicate de la E.G., predate la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, cu dovada din 26 noiembrie 2012; - 143,8 grame Canabis, rămase după expertizare, ridicate de la I.A., predate la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, cu dovada din 10 decembrie 2012.
În temeiul art. 118 lit. a), b) şi d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor, produse prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală sau date pentru a determina săvârşirea unei fapte ori pentru a răsplăti pe făptuitor, aflate la sediul SCCO Tulcea: - hard–disk-urile marca M., model XX, şi marca YY, precum şi a telefoanelor mobile marca S. şi marca S.U., având în interior cartela SIM din reţeaua O., identificate şi ridicate de la inculpatul E.G.; - hard–disk-ul marca M., capacitate 160 GB, a card-ului de memorie, tip micro SD, capacitate 512 Mb, precum şi a telefonului mobil marca S.U. şi cartela SIM din reţeaua O., identificate şi ridicate de la inculpatul I.A.; - formular transfer W.U. din data de 17 februarie 2012, pentru suma de 200 euro, destinatar I.Ţ., expeditor A.I. – Italia, precum şi ordinul de plată corespunzător acestuia; - formular transfer bani M.G. din data de 04 mai 2012 pentru suma de 125 RON, destinatar Ţ.I., expeditor I.E.; - titlu de călătorie eliberat de către Consulatul General al României din Rio de Janeiro la data de 12 decembrie 2011, pe numele G.L. (original şi copie) - formular transfer W.U. din data de 10 decembrie 2011, pentru suma de 550 euro, destinatar G.E. expeditor Q.E. - Italia, Torino; - formular transfer W.U. din data de 25 noiembrie 2011, pentru suma de 350 euro, destinatar G.E., expeditor Q.E. - Italia/Torino; - formular transfer W.U. din data de 17 februarie, pentru suma de 200 euro, destinatar I.Ţ., expeditor A.I. - Italia; - formular transfer W.U. din data de 30 noiembrie 2011, pentru suma de 350 euro, destinatar I.I. (Bârlad, România), expeditor G.E.; - formular acceptanţă transfer rapid din 28 august 2012 şi ordin retragere numerar pentru suma de 400 euro, destinatar E.G., expeditor Ş.V. – Italia;- formular acceptanţă transfer rapid din 09 decembrie 2011 şi ordin retragere numerar pentru suma de 500 euro, destinatar E.G., expeditor S.J. – Italia; - formular acceptanţă transfer rapid din 09 decembrie 2011 şi ordin retragere numerar pentru suma de 50 euro, destinatar E.G., expeditor S.J. – Italia; - formular transfer bani M.G. din data de 14 decembrie 2011 pentru suma de 250 euro, destinatar S.C. - Franţa/Paris, expeditor E.G.; - înscris olograf cu adresele de detenţie ale numiţilor V.D. şi S.G.;- rezervare bilet avion compania B.A. pe ruta Otopeni - Bergamo din data de 22 august 2012 pe numele N.M. şi A.P.; - formular transfer W.U. din data de 03 august 2010, pentru suma de 50 euro, destinatar E.G., expeditor M.I. - Italia/Manciano, precum şi ordinul de plată pentru suma respectivă; - formular transfer bani M.G. din data de 31 mai 2012 pentru suma de 400 euro, destinatar E.G., expeditor Ţ.A. şi ordinul de plată numerar corespunzător acesteia; - formular transfer W.U. din data de 30 noiembrie 2011, pentru suma de 350 euro, destinatar E.G., expeditor F.U. - Italia/Torino; - formular de acceptare a tranzacţiei prin W.U. din data de 10 mai 2012, pentru suma de 120 euro, destinatar E.G., expeditor I.A. – Italia şi ordinul de ridicare numerar corespunzător acestuia; - formular transfer W.U. din data de 20 august 2012, pentru suma de 201,5 euro, destinatar E.G., expeditor M.O., precum şi buletinul de schimb valutar şi formularul de acceptare a tranzacţiei efectuată de E.G. pentru suma de 106 euro; - rezervare bilet avion compania B.A. pe ruta Otopeni - Bergamo din data de 10 augist 2012 pe numele G.A.D. şi Ş.V.; - copie înscris olograf al numitei P.C. cu datele acesteia de identificare din Penitenciarul din Franţa;- comandă din data de 12 august 2012 pentru 7 bucăţi „Biblia. Vechiul şi Noul Testament”, comandă livrată numitului I.A. şi factura corespunzătoare acesteia din 13 decembrie 2012; formular de acceptare a tranzacţiei de schimb valutar a sumei de 100 euro efectuată de Ţ.I. la data de 09 ianuarie 2012; - paşaport temporar emis la data de 02 noiembrie 2012 pe numele I.A.; - un document de culoare albastru, având înscrisuri cu caractere slave;- formular acceptanţă transfer rapid Bank C. din data de 13 octombrie 2012 pentru suma de 243 euro, expeditor C.S., destinatar I.A.; - ordin de retragere numerar de la Bank C. Sucursala Tulcea de către I.A. a sumei de 243 euro, la data de 13 octombrie 2012; - formular transfer W.U., din data de 01 octombrie 2012, pentru suma de 500 euro, expeditor F.T., destinatar I.A.; - bilet de călătorie al O.TT. SRL Constanţa pe numele Ş.V., E.G. şi I.A.; - bilet de călătorie al SC P.T. SRL pe numele I.A. pe relaţia Tulcea – Atena în data de 08 septembrie 2012;- proces–verbal de constatare a contravenţiei, conform căruia I.A. a fost sancţionat pentru pierderea paşaportului temporar în Italia – Torino; - formular acceptanţă transfer rapid Bank C. din data de 30 iulie 2012 pentru suma de 400 euro, expeditor M.V.C., destinatar I.A.; - ordin de retragere numerar de la Bank C. Sucursala Tulcea de către I.A. a sumei de 400 euro, la data de 30 iulie 2012; - ordin de retragere numerar de la Bank C. Sucursala Tulcea de către I.A. a sumei de 200 euro, la data de 15 iunie 2012; - formular W.U. din data de 14 august 2012 emis de Banca R., pentru suma de 300 euro, destinatar A.I., expeditor din Italia M.M.; - formular M.G. din data de 06 august 2012 pentru transferul sumei de 550 euro, destinatar A.I., expeditor P.V.C.; - bilet electronic pe numele I.I.C. pentru zborul din data de 17 octombrie 2012, Barcelona – Sao Paulo, respectiv Sao Paulo – Barcelona din data de 25 octombrie 2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 17/D/P/13 decembrie 2012 al DIICOT, Biroul Teritorial Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor I.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, E.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii I.I.C., E.G. şi I.A. au deţinut şi transportat, fără drept, droguri de mare risc (cocaină) - care fac parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 - dinspre Brazilia către Italia, că inculpatul I.I.C. a introdus în ţară, fără drept, la data de 01 noiembrie 2012, cantitatea de 372,3 grame de canabis (ce constituie droguri de risc), pe care a deţinut-o şi distribuit-o, în parte, lui E.G. şi I.A., că inculpatul I.A. a introdus în ţară şi de a deţinut, fără drept, în cursul lunii iunie 2012, cantitatea de aproximativ 100 grame de marijuana şi a primit, la data de 01 noiembrie 2012, de la I.I.C., cantitatea de 144,8 grame canabis, pe care a deţinut-o, fără drept, cu scopul de a o pune în vânzare (ambele constituind droguri de risc), că inculpatul E.G. a deţinut şi a vândut colaboratorului sub acoperire, fără drept, la datele de 17 martie 2012 şi, respectiv, 26 aprilie 2012, haşiş (rezină de canabis) - care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 - în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
S-a mai reţinut că inculpatul I.I.C. a aderat la grupul infracţional organizat – iniţiat sau constituit de către numitul „A.” din Italia – în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave cu caracter transnaţional, prevăzute de art. 2 lit. a) pct. 11 şi art. 2 lit. c) din Legea nr. 39/2003, aceeaşi faptă reţinându-se şi în sarcina inculpaţilor E.G. şi I.A., care au aderat la acelaşi grup infracţional organizat, dar au desfăşurat şi activităţi de sprijinire a acestuia, prin recrutarea de alţi tineri din judeţul Tulcea, pentru a efectua transporturi de droguri de mare risc pe relaţia Brazilia – Italia, primind diferite sume de bani pentru fiecare cărăuş racolat.
Prezenţi în faţa instanţei, în stare de arest preventiv, inculpaţii au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Pe teritoriul Italiei este constituită o grupare infracţională organizată, cu ramificaţii în România şi, posibil, în alte state ale Uniunii Europene, care acţionează în scopul introducerii în Italia de droguri de mare risc (cocaină) din America de Sud (Brazilia, Ecuador).
Unul dintre membrii grupării care se află în Italia, este numitul „A.”, care se ocupă de recrutarea de cărăuşi şi organizarea transporturilor internaţionale, ilicite, de cocaină.
Printre tinerii din România care au aderat la acest grup, au fost identificaţi iniţial inculpaţii E.G. şi I.A., care au efectuat transporturi de droguri dinspre Brazilia către Italia, ocupându-se – la indicaţiile lui „A.” – de recrutarea de persoane (cărăuşi), cu ajutorul cărora să se realizeze efectiv transportul cocainei dinspre America de Sud, spre Europa.
Pentru fiecare persoană recrutată, dar care efectua şi transportul de droguri, inculpaţii primeau din Italia, de la „A.”, suma de 500 euro.
La rândul lor, cei doi au cooptat în activitatea infracţională şi pe învinuiţii Ţ.I. şi V.G. care primeau de la inculpaţi câte 250 euro pentru fiecare cărăuş recrutat, dar care şi efectua transportul de droguri.
De fapt, pentru transportul drogurilor, după recrutare, cărăuşii se deplasau în Italia, fiind preluaţi şi instruiţi de către „A.”, după care, erau trimişi în ţări din America de Sud, de unde preluau cocaina şi o transportau în Italia, folosind la întoarcere rute ocolitoare. În schimbul activităţilor desfăşurate, primeau suma de aproximativ 4 euro/gramul transportat.
Astfel, la data de 04 mai 2012, după recrutarea de către E.G., au plecat în Italia numiţii Ţ.I. şi I.A.
Din adresa din 07 iunie 2012 emisă de „H.C.” Otopeni International Airport rezultă că cei doi au avut bilete rezervate din data de 02 mai 2012 de către „A.”.
La data de 14 mai 2012, după recrutarea de către E.G., a plecat în Italia şi numitul L.V.F. (persoană care în prezent este arestată în Italia pentru trafic de cocaină).
La data de 26 mai 2012 numitul Ţ.I. a ajuns cu drogurile din America de Sud, în Italia, iar pe data de 30 mai 2012 a revenit în România, pe Aeroportul Bacău.
La data de 05 iunie 2012 I.A. a ajuns în Italia cu cocaina din America de Sud, iar în ziua de 08 iunie 2012 a sosit în România, pe Aeroportul „H.C.”. Din acest moment, a început, la rândul său, să recruteze cărăuşi pentru „A.”, independent de activitatea desfăşurată de către E.G.
La data de 13 iunie 2012 au plecat în Italia numiţii C.V. şi R.I., care fuseseră recrutaţi ca şi cărăuşi de către E.G. Pe data de 10 iulie 2012, C.V. a fost identificat şi arestat în Ecuador – Quito pentru deţinere ilegală de droguri.
În ziua de 10 august 2012 au plecat în Italia numiţii Ş.V. - recrutat de către I.A., prin intermediul lui V.G. - şi G.A.D., recrutat de către E.G.
În ziua de 08 august 2012 a revenit în ţară numitul P.V.C. - racolat de către I.A. - după ce a efectuat transportul ilegal de droguri.
La data de 14 august 2012 a fost arestat în Brazilia pentru trafic de cocaină, numitul M.V.C. - recrutat de către E.G., prin intermediul lui Ţ.I. - fără a se putea stabili momentul plecării din ţară.
În ziua de 22 august 2012 a plecat în Italia numitul P.A. - recrutat de către E.G. – iar împreună cu acesta a trebuit să plece şi numitul M.N. - recrutat de către I.A. - care a renunţat la activitatea infracţională chiar înainte de plecarea în Italia, deşi cheltuielile de transport fuseseră suportate de către membrii grupării infracţionale.
La data de 26 august 2012 au fost identificaţi în Franţa, când veneau din Brazilia, numiţii D.A. - recrutată de către I.A. prin intermediul numitului V.G. - şi un alt tânăr din mun. Tulcea, neidentificat până în prezent, care aveau asupra lor diferite cantităţi de droguri. D.A. a fost arestată în Franţa pentru infracţiunea de transport de droguri.
Din scrisoarea pe care D.A. a trimis-o mamei sale - care locuieşte în Spania – rezultă că aceasta a plecat cu un băiat „G.” (din Tulcea), către Brazilia, dar când au intrat pe teritoriul Franţei, au fost prinşi de către autorităţi deoarece „cineva ne-a dat în gât”, fiind condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ziua de 01 septembrie 2012 a revenit în ţară, cu autocarul, numitul P.A. (fratele vitreg al inculpatului I.I.C.) care nu renunţase la activitatea infracţională, ci fusese trimis în România de liderii grupării infracţionale, pe motiv că, în ultima perioadă, au fost identificaţi prea mulţi cărăuşi şi se impunea reorganizarea activităţii de trafic internaţional de droguri.
În intervalul 08 septembrie 2012-18 septembrie 2012, I.A. a plecat în Grecia, unde s-a întâlnit cu „A.”, iar împreună au recrutat un cetăţean grec - ce nu a putut fi identificat - ca şi cărăuş de droguri.
În ziua de 20 septembrie 2012, cărăuşul recrutat din Grecia, a ajuns la „A.”, în Italia, fiind însoţit de Ş.V. care, pe data de 24 septembrie 2012, a revenit la domiciliu.
În perioada 28 septembrie 2012-03 octombrie 2012, pentru stabilirea de contacte în vederea recrutării de noi cărăuşi, I.A., E.G. şi Ş.V. au plecat în Bulgaria, dar pe fondul unor divergenţe, au revenit în Tulcea, moment din care „A.” a renunţat la serviciile lui E.G., urmând ca de recrutarea, instruirea iniţială şi organizarea transportului cărăuşilor până în Italia, să se ocupe numai I.A.
În ziua de 05 octombrie 2012 au plecat în Italia, cu avionul, numiţii I.I.C. (recrutat de către E.G.) şi C.S. (recrutat de către I.A., prin intermediul lui Ş.V.).
Au mai fost identificate alte 4 persoane care au fost racolate de către E.G., ce au transportat droguri pe relaţia Brazilia – Italia, după cum urmează:
- V.D. şi V.G., despre care Biroul Naţional Interpol a comunicat că au fost arestaţi în Franţa, pe data de 12 noiembrie 2011, după ce au fost identificaţi în timp ce transportau în bagaje, cantitatea de 2 kg. cocaină.
- C.D. şi P.C., despre care Unitatea Naţională Interpol a comunicat că au fost prinşi cu o captură de 2.160 grame cocaină, pe aeroportul R. din Paris, fiind arestaţi.
Din adresa din 23 noiembrie 2011 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Iinterpol rezultă că autorităţile franceze au depistat, la data de 12 noiembrie 2012, într-un autocar al unei firme de transport din Franţa, cantitatea de 2 kg. cocaină, ascunsă în bagajele soţilor V.D. şi V.G., care veneau din Spania şi urmau să ajungă în Italia. Aceştia au recunoscut implicarea în traficul de stupefiante, V.D. declarând că a fost recrutat de alţi traficanţi, într-un bar din Tulcea, astfel că în luna septembrie 2011 au acceptat să transporte cocaină din Brazilia, până în Italia.
În aceeaşi adresă, s-a menţionat faptul că soţii V. au plecat cu avionul de la Bucureşti, către Italia (Bergamo), au ajuns, apoi, cu autocarul, în localitatea Torino, unde au primit de la o persoană de sex feminin suma de 3.000 euro pentru cheltuieli şi biletele de avion cu destinaţia Brazilia, având bagaje pregătite în acest scop (cu locuri de depozitare a drogurilor). La Sao Paolo, cocaina a fost ascunsă în bagaje, în lipsa lor, la hotel, conform instrucţiunilor primite şi s-au întors în Barcelona, după care au folosit autocarul spre Torino (destinaţia prevăzută) pentru suma de 3.500 euro. Cercetările sunt continuate de Tribunalul din Tarascon – Bouche de Rhone 13/Franţa, cu cei doi în stare de arest.
Potrivit adresei din data de 02 decembrie 2011 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Unitatea Naţională Interpol, C.D. şi P.C. au fost arestaţi la data de 10 noiembrie 2011, ambii declarând că au plecat din Tulcea la data de 25 octombrie 2011, cu un autoturism, destinaţia fiind Milano – Italia, unde s-au întâlnit cu numitul „A.” sau „A.X.” (cetăţean român care locuieşte la Torino). Acesta le-a facilitat cumpărarea biletelor de autobuz, tren şi avion pentru a se putea deplasa în Brazilia, unde le rezervase locuri de cazare la un hotel din Sao Paolo.
S-a consemnat împrejurarea că cei doi au intrat în posesia cocainei – conform instrucţiunilor lui „A.X.” – după schimbarea bagajelor, cu unele similare.
Audiat în calitate de învinuit, I.I.C. a menţionat că l-a cunoscut pe I.A., prin intermediul lui E.G., despre care ştia că se ocupă cu trimiterea mai multor persoane în Italia, pentru a aduce droguri, în schimbul unor sume de bani. I.A. a fost cel care l-a condus la aeroport (atât pe el, cât şi pe numitul „S.”) şi le-a înmânat biletele de avion pentru Italia, fiind aşteptaţi, la Torino, de un băiat „D.” – în vârstă de aproximativ 22–25 ani, plecat din România, (posibil acelaşi „A.”, deoarece datele de identificare corespund) ce se ocupă de procurarea şi distribuirea drogurilor – care i-a cazat într-un apartament din Torino.
A stat în acel imobil, împreună cu „S.”, două săptămâni, timp în care „D.” le asigura cheltuielile de întreţinere, iar în fiecare seară venea, cu un cetăţean de culoare, care le citea din biblie (în sensul că acel cetăţean citea în limba engleză, iar „D.” le traducea).
În legătură cu acest aspect, a declarat textual următoarele: „Ceea ce ne citea, reprezenta o atenţionare pentru ca, în situaţia în care am fi plecat la drum şi aveam droguri asupra noastră, să nu ni le însuşim şi să fugim cu ele”.
A fost trimis în Brazilia, singur, oferindu-i-se bilet de avion, primind de la „D.” 800 de euro pentru cheltuieli personale. Tot „D.” este cel care i-a indicat traseul pe care trebuia să-l parcurgă, astfel încât, de la aeroportul Gualaharos – Sao Paolo, a luat un autocar către localitatea Sao Paolo.
De la un chioşc de ziare şi-a cumpărat un SIM, iar după ce l-a introdus în telefonul său, i-a trimis un SMS lui „D.”, comunicându-i numărul, „în mod codat, adică în versete”, aşa cum stabiliseră anterior. A doua zi, a fost sunat de un cetăţean de culoare din Brazilia, cu care a discutat în limba engleză, iar în ziua următoare a fost contactat telefonic de aceeaşi persoană, care i-a cerut să ia un taxi şi să se deplaseze la locuinţa acestuia, în localitatea San Miguel.
Înainte de plecare către Italia, i s-a aplicat de către acel cetăţean de culoare – trimis de către „D.” - un corset, în interiorul căruia au fost introduse două pachete cu cocaină (în greutate de aproximativ 1 kg.), sigilate, îndreptându-se cu avionul către Spania, cu destinaţia Barcelona. A folosit apoi alte mijloace de transport - un autocar către Nice, trenul spre Italia – Ventimiglia şi un alt tren către Torino - primind de la bărbatul de culoare din Italia, suma de 6.360 euro, care reprezenta plata pentru serviciul pe care îl efectuase.
La revenirea în ţară, în ziua de 01 noiembrie 2012, s-a întâlnit iniţial cu E.G., căruia i-a predat suma de 500 euro pentru faptul că i-a înlesnit plecarea în Italia, iar mai târziu s-a întâlnit cu E.G. şi I.A., înmânându-le o pungă în care se aflau două pachete (unul mare şi unul mic) cu canabis.
S-a reîntors doar cu suma de 3.500 euro întrucât de restul banilor şi-a cumpărat, din Italia, haine pentru el şi pentru membrii familiei sale.
A specificat că „Misiunea mea a fost aceea de a aduce drogurile în România şi de a le preda celor doi, urmând ca aceştia să le vândă”.
Totodată, a relatat că, până să plece în Italia, a discutat de mai multe ori cu E.G., care i-a povestit că şi el a fost plecat în Italia împreună cu o fată, pentru a aduce droguri şi că „el a adus un kilogram de „praf”, efectuând aceeaşi operaţiune ca şi a mea, adică doar transportul din Brazilia către Italia”.
Împrejurări similare au fost relatate şi de E.G., care a fost recrutat de către C.D. şi a efectuat acelaşi traseu pe relaţia România –Italia – Brazilia – Spania –Italia, pentru a transporta droguri din Brazilia, către Italia, împreună cu numita „A.E.”. Cheltuielile acestora au fost asigurate de către „A.”, persoană cu aceleaşi semnalmente ca cele specificate de I.I.C., pentru numitul „D.”.
E.G. şi „A.D.” au avut ca misiune să facă un schimb de genţi, în oraşul Sao Paolo din Brazilia, cu un cetăţean trimis de către „D.”, în condiţiile în care acele genţi erau identice, iar la revenirea în Italia, au primit câte 3.500 de euro.
Audiat în calitate de inculpat, sus-numitul a declarat textual: „Cunosc că şi I.A. s-a ocupat de racolarea altor tineri şi a câştigat sume de bani de la fiecare dintre ei, mai precis câte 500 de euro de la fiecare. Este adevărat ceea ce susţine I.I.C. în legătură cu faptul că în ziua de 01 noiembrie 2012, atunci când a revenit din Italia, s-a întâlnit cu mine şi cu I.A. pentru a ne oferi două pachete cu droguri. Un pachet a fost luat de către mine, iar celălalt a rămas la A.E., fără să ştiu ce anume vroia să facă cu el”.
Totodată, a specificat că a facilitat trimiterea în străinătate a 9 persoane (Ţ.I., T.C.E., I.A., L.V.F., R.I., C.V., G.A.D., P.A., I.I.C.) care au efectuat transporturi pe relaţia Brazilia – Italia, în cursul acestui an, primind de la fiecare, sume de maxim 500 de euro, bani pe care îi folosea în vederea achiziţionării de droguri şi etnobotanice, pentru consumul propriu.
I.A. s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţii în calitate de învinuit însă, în declaraţia olografă, a consemnat faptul că la începutul lunii mai 2012, a fost anunţat ce către E.G. şi Ţ.I. că vor pleca în Italia, pentru a efectua transporturi de droguri din Brazilia, către Italia, în schimbul sumei de aproximativ 3.000 euro, situaţie în care a acceptat să-i însoţească, pentru a efectua, la rândul său, un transport similar, în condiţiile în care cheltuielile au fost suportate de numitul „A.”, din Torino.
Într-o primă fază, a încercat să acrediteze ideea că, după cca. o săptămână de cazare în Italia, s-a hotărât să se întoarcă în ţară, cu condiţia de a găsi pentru „A.” persoane care să transporte droguri, urmând să primească câte 100 euro, pentru fiecare.
Apoi, a revenit asupra declaraţiei, menţionând că a fost în Brazilia (Sao Paolo) unde a stat aproximativ o săptămână, dar nu a efectuat niciun transport de droguri, primind totuşi de la „A.” – care a suportat toate cheltuielile – suma de 300 euro.
Aserţiunea acestuia a fost infirmată de ceilalţi inculpaţi, dar mai ales de către E.G., care a declarat că a ţinut legătura cu inculpatul în timpul în care acesta era plecat în Brazilia, comunicându-i că a primit suma de 4.000 euro, presupunând că aceasta reprezintă plata pentru transportul efectuat.
Totodată, a relatat că I.A. a racolat mai multe persoane, după cum urmează: „la început pe V.G., mai apoi un băiat V.S., apoi pe numitul V., care stă în Cataloi”.
Reaudiat la data de 21 noiembrie 2012, E.G. a dat detalii suplimentare despre modul în care I.A. a primit droguri în ziua 01 decembrie 2012, afirmând următoarele: „La momentul când I.I.C. mi-a dat drogurile, acestea erau într-o pungă, din care eu am luat pachetul găsit la mine acasă. În punga respectivă se mai afla un alt pachet de dimensiuni mai mari, acea pungă rămânând asupra lui A.D., care a pus-o într-un compartiment al scooter - ului”.
Împrejurarea că inculpatul a solicitat cantitatea de 50 gr. canabis, rezultă şi din convorbirea telefonică din ziua de 27 octombrie 2012, ora 18:44:41, dintre I.A., (folosind postul telefonic 0755.xxx.xxx), şi numitul „A.”, aflat la postul telefonic 393xxxxxxxx (n.l.r., Mobile, Italia).
Faptul că inculpatul a pus în circulaţie droguri, rezultă din convorbirea telefonică pe care a avut-o în ziua de 11 august 2012, ora 22:20:49 (de la postul telefonic 0757.xxx.xxx), când a fost contactat de P.V.C., aflat la postul telefonic 0 755.xxx.xxx (n.l.r. prepaid).
Aceleaşi aspecte rezultă şi din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din ziua de 15 august 2012, ora 20:14:17, dintre I.A. (de la postul telefonic 0757.xxx.xxx) şi Ţ.I. (aflat la postul telefonic 0 766.xxx.xxx).
Pe data de 31 octombrie 2012, ora 13:29:29, pe terminalul mobil cu nr. 0757.xxx.xxx, I.A. a fost contactat din nou de „A.” care, folosind un limbaj codat, l-a întrebat dacă s-a întâlnit cu persoana care-i aduce drogurile, la care I.A. i-a răspuns că nu ştie nimic de aceasta, întrucât nu o poate contacta direct, ci numai prin intermediul lui E.G.
Ulterior, la ora 15:53:57, pe acelaşi terminal mobil, E.G. i-a comunicat lui I.A. că persoana în cauză – respectiv I.I.C. - ajunge în Tulcea în seara respectivă sau în ziua următoare (01 noiembrie 2012).
După punerea în mişcare a acţiunii penale, I.A. a recunoscut că a efectuat transportul pe relaţia Brazilia – Italia, că a primit de la un cetăţean străin care lucra la hotelul la care fusese cazat, un bagaj de mână şi că numitul „A.” i-a oferit ca „stimulent” suma de 2.600 euro, fără să cunoască ce anume se afla în acel bagaj de mână, având în vedere că pe aeroportul din Madrid a fost supus unui control amănunţit (corporal şi bagaje), fără să se găsească nimic suspect asupra lui.
De asemenea, a recunoscut că l-a racolat pe numitul P.V. pentru a efectua un transport similar, în schimbul unei sume de bani, pe care nu a mai primit-o întrucât P.V. a rămas în Franţa.
Alegaţia inculpatului potrivit cu care nu a ştiut ce anume conţinea bagajul de mână adus din Brazilia, nu este credibilă deoarece la data de 02 noiembrie 2012 a obţinut un nou paşaport şi se pregătea de o altă deplasare către Italia, urmând a efectua un alt transport.
O atare împrejurare rezultă din convorbirea telefonică din ziua de 02 noiembrie 2012, ora 12:32:45, dintre I.A. (de la postul telefonic 0757.xxx.xxx) şi numitul „A.”, aflat la postul telefonic 393xxxxxxxx (n.l.r. Mobile, Italia).
I.A. a fost reaudiat la data de 28 noiembrie 2012, când a recunoscut că pentru transportul de droguri de mare risc pe care l-a realizat dinspre Brazilia, către Italia, a primit de la „A.”, suma de 3.000 euro, revenind în ţară pe data de 08 august 2012, cu avionul.
Cu privire la expresia „Vezi că am luat din ăla verde mult” - folosită în discuţia cu E.G., înainte de a decola din Italia – a relatat că termenul „verde” l-a folosit pentru tipul de droguri cunoscute sub denumirea de Marijuana, pe care l-a procurat din Italia, pentru consumul propriu.
A completat declaraţia şi cu următoarele afirmaţii: „Abia în prezent realizez că A. s-a folosit de mine, întrucât peste tot unde am fost împreună am prezentat numai actul meu de identitate” şi „De asemenea, declar că dacă nu eram identificat de către organele de poliţie, în perioada imediat următoare aş fi plecat din nou la A., urmând să efectuez un transport de droguri, deşi eu nu doream acest lucru”.
A fost audiată, în calitate de martor, numita V.G., care a specificat că la data de 11 noiembrie 2011, a fost identificată, împreună cu soţul său V.D., în posesia cantităţii de aproximativ 2 (două) kg. cocaină, pe care o aveau într-o geantă şi o transportau pentru un tânăr pe care îl cunoaşte ca fiind „A.”, cetăţean român stabilit în Italia/Torino. Pentru faptele săvârşite, au fost condamnaţi la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare, liberându-se la data de 08 noiembrie 2012.
A declarat textual că „ (…) ştiam că transportasem droguri, dar nu cunosc exact ce, întrucât erau foarte bine disimulate şi eu nu le-am văzut” şi că a primit suma de 4.000 euro pentru respectivul transport.
Martorul M.N. a specificat că la începutul lunii august 2012 i s-a propus de către I.A. să meargă în Italia, urmând ca ulterior să transporte droguri din America de Sud însă, realizând că poate avea probleme dacă se implică în această activitate, a refuzat să-i mai răspundă la telefon, în ziua în care a fost sunat pentru a pleca la aeroport.
La rândul său, P.A. a învederat împrejurări similare şi anume că, la începutul lunii august 2012, a fost recrutat ca şi „cărăuş de droguri” de către E.G., care i-a spus că poate obţine suma de 3.500 euro, explicându-i că există „riscul de a fi identificat în posesia drogurilor de către autorităţi, dar, dacă voi face exact ce voi fi învăţat, acest risc este minim”.
După ce a ajuns în Italia şi a stat 7 zile împreună cu Ş.V., într-un apartament al numitului „A.”, au fost contactaţi de acesta din urmă şi de un afro-american care le-au spus că „în ultima perioadă fuseseră probleme, devenind foarte periculos ceea ce urma să facem noi”. În aceste condiţii, a fost luată decizia ca el să revină în ţară, iar Ş.V. să rămână în continuare pentru a transporta droguri.
La data de 02 noiembrie 2012 a fost prins în flagrant numitul I.I.C., care se afla împreună cu I.A. în incinta barului C. din municipiul Tulcea, cu cantitatea de aproximativ 250 grame canabis, determinându-se ca face parte din grupul infracţional descris anterior, fiind cărăuş recrutat de către E.G.
La momentul efectuării controlului corporal, asupra inculpatului s-au găsit:
- un telefon mobil marca N. şi cartela SIM din reţeaua O.;
- un portmoneu ce cuprindea suma de 1.350 RON şi un bilet de avion pe numele de I.I.C., pentru zborul din data de 18 octombrie 2012, pe ruta Barcelona – Sao Paulo.
În buzunarul interior al jachetei, în partea stângă, a fost găsită suma de 3.000 euro, în bancnote de 2 x 100 euro, 18 x 50 euro şi 95 x 20 euro; în buzunarul interior al jachetei, în partea dreaptă, precum şi în cel exterior, tot din partea dreaptă, au fost găsite două pachete având forme şi dimensiuni diferite, ambalate în mai multe rânduri, în folie din material plastic.
Procedându-se la tăierea ambalajelor ambelor pachete, s-a constatat că acestea conţineau fragmente vegetale cu aspect şi miros specific de canabis.
Fiind întrebat despre fragmentele vegetale în cauză, inculpatul a declarat că sunt droguri cărora li se spune „iarbă” pe care le-a primit în Italia, de la un anume „D.”, care i le-a predat pentru a le înmâna în România, lui E.G. şi I.A. Acesta le-a transportat cu autocarul până în Tulcea, iar la momentul prinderii în flagrant, intenţiona să le dea lui I.A. care, la rândul lui, urma să le vândă.
Cu privire la sumele de bani găsite asupra sa, sus-numitul a precizat că valuta a primit-o în schimbul unui transport ilicit de cocaină, iar suma în lei reprezintă economii personale făcute înainte de a pleca din ţară.
Trebuie menţionat că suma de 1.350 RON a fost restituită inculpatului în baza procesului-verbal din data de 05 noiembrie 2012, având în vedere lipsa indiciilor potrivit cărora ar proveni din săvârşirea vreunei fapte penale.
I.A. a declarat, în acele împrejurări, că „s-a întâlnit cu numitul I.I.C., intenţionând să intermedieze vânzarea drogurilor în cauză, despre care avea cunoştinţă că le adusese acesta din Italia” (aspecte consemnate în procesul–verbal întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară la data de 02 noiembrie 2012, semnat de către I.A. şi I.I.C.).
I.A. a fost supus unui control corporal, găsindu-se asupra sa următoarele: - paşaport turistic cu emis pe numele său la data de 02 noiembrie 2012 de către autorităţile din Tulcea; - un portmoneu de culoare neagră având în interior: - suma de 40 euro în bancnote de 2 x 20 euro; - una bancnotă de 50 lei; - un document de culoare albastru, având înscrisuri cu caractere slave; - formular transfer rapid din data de 13 octombrie 2012 pentru suma de 243 euro, expeditor C.S., destinatar I.A.; - formular transfer W.U., din 01 octombrie 2012 pentru suma de 500 euro, expeditor F.T., destinatar I.A.; - ordin de retragere numerar de la Bank C. – Sucursala Tulcea, de către I.A., a sumei de 243 euro, la data de 13 octombrie 2012; - bilet de călătorie al O.T.T. SRL Constanţa pe numele Ş.V., E.G. şi I.A.; - bilet de călătorie al SC P.T. SRL pe numele I.A., pe relaţia Tulcea – Atena, din data de 08 septembrie 2012; - procesul-verbal de constatare a contravenţiei conform căruia I.A. a fost sancţionat pentru pierderea paşaportului temporar în Italia – Torino: - o cartelă SIM din reţeaua O.
Referitor la sumele de bani menţionate anterior, I.A. a declarat că reprezintă economiile sale, iar suma în valută a schimbat-o din RON, în euro, cu aproximativ două săptămâni înainte, la o casă de schimb din mun. Tulcea (aspecte consemnate în procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie judiciară la data de 02 noiembrie 2012).
Potrivit procesului–verbal din data de 09 noiembrie 2012, bancnota de 50 RON a fost restituită inculpatului deoarece nu s-a putut stabili că provine din săvârşirea unei infracţiuni.
În urma percheziţiei efectuate la locuinţa lui E.G., au fost găsite următoarele bunuri: - fragmente vegetale, ambalate în folie şi bandă adezivă tip scotch care, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 noiembrie 2012, sunt de canabis, în greutate de 35,6 grame; - într-un sistem informatic (computer), 2 hard-disk-uri marca M., şi marca Q.F.B., telefon mobil marca S.; - telefon mobil marca S.U., având în interior cartela SIM din reţeaua O., despre care inculpatul a declarat că este apelabilă la nr. 0742.xxx.xxx; - un dispozitiv tip tabletă cu dimensiunile de aproximativ 11,5 X 19 cm., cu sistem de operare Android, despre care inculpatul a declarat că este marca M.; - mai multe înscrisuri şi documente bancare privind transferuri de sume de bani; - două cartele telefonice, una din reţeaua O., şi una din reţeaua T.
Totodată, la locuinţa lui I.A. au fost găsite următoarele bunuri: - telefon mobil marca S.U. cu cartela SIM din reţeaua O.; - paşaport turistic emis pe numele I.A. la data de 02 noiembrie 2012 de către autorităţile din Tulcea; - suma de 40 (patruzeci) euro în bancnote de 2 x 20 euro; - una bancnotă de 50 (cincizeci) lei; - o cartelă SIM din reţeaua O.; - înscrisuri, documente de călătorie şi bancare privind transferuri de sume de bani.
În urma efectuării analizelor de specialitate de către Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa - cu privire la cantităţile de droguri ridicate la data de 02 noiembrie 2012 de la I.I.C. şi E.G. - s-au întocmit rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din 03 noiembrie 2012, cu următoarele concluzii:
1. Proba privind pe I.I.C. - referitoare la cele două pachete care conţineau fragmente vegetale, inflorescenţe de culoare verde oliv, introduse în mai multe punguţe din material plastic transparent, ambalate în folie din cauciuc de culoare crem şi învelite în exterior cu bandă adezivă tip scotch transparent – constituită din 191,9 grame – este Canabis, punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă Canabis (care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri).
Din aceasta, cantitatea de 5,5 grame de canabis prelevată din proba înaintată, a fost ambalată cu sigiliu şi predată organului de cercetare penală, drept contraprobă, iar diferenţa de 185,0 grame de canabis rămasă din proba înaintată, după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobei, a fost predată, de asemenea, organului de cercetare penală.
2. Probele privind pe E.G. sunt constituite din: - proba nr. 1: un pachet ce conţine fragmente vegetale, inflorescenţe de culoare verde oliv, introduse în mai multe punguţe din material plastic transparent, ambalate în folie din cauciuc de culoare crem şi învelite în exterior cu bandă adezivă tip scotch transparent, având masă netă de 35,6 grame; - proba nr. 2: o sămânţă ovală marmorată, ambalată în folie de staniol şi introdusă într-un pachet marca „M.”.
În proba nr. 1 s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă Canabis (care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri).
Cantitatea de 34,6 grame canabis rămasă din proba nr. 1, după efectuarea analizelor de laborator, a fost predată organului de cercetare penală, în condiţiile în care proba nr. 2 a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Fragmentele de natură vegetală ridicate de la inculpatul I.A., au fost expertizate de către Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, care a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 decembrie 2012 ce conţine următoarele concluzii:
Proba înaintată conţine 191,9 grame fragmente vegetale, (inflorescenţe) de culoare verde oliv, ambalate în mai multe straturi de folie din material plastic transparent, iar la exterior învelit cu bandă adezivă tip scotch transparent, fiind constituită din 144,8 grame de Cannabis, punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă Canabis (care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri).
În cursul urmăririi penale, a fost identificat numitul „A.” – prin activitatea de recunoaştere desfăşurată de inculpaţi, pe baza planşelor fotografice – determinându-se că se numeşte S.A.I.
În concluzie, inculpaţii I.I.C., E.G. şi I.A. au deţinut şi transportat, fără drept, în cursul anului 2012, droguri de mare risc (cocaină) - care fac parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri - dinspre Brazilia, către Italia. Toate cheltuielile privind obţinerea paşapoartelor, cumpărarea biletelor de călătorie, cazarea şi cele de întreţinere, inclusiv sumele de bani pe care le primeau ca „stimulent” pentru traficul internaţional de droguri (aproximativ 4 euro/gramul transportat), erau asigurate de numitul „A.”.
E.G. şi I.A. au aderat la grupul infracţional constituit şi organizat de numitul „A.” din Italia – în vederea efectuării transportului de droguri de mare risc dinspre Brazilia către Italia - dar au desfăşurat şi activităţi de sprijinire a acestuia, prin recrutarea de alţi tineri din judeţul Tulcea, primind diferite sume de bani pentru fiecare cărăuş racolat.
În ceea ce-l priveşte pe E.G., s-a stabilit că i-a racolat pe numiţii Ţ.I., T.C.E., I.A., L.V.F., R.I., C.V., G.A.D., P.A., I.I.C. care au efectuat transporturi de droguri de mare risc pe relaţia Brazilia – Italia, în cursul acestui an, primind de la fiecare, sume de maxim 500 de euro.
E.G. a deţinut, fără drept, şi a vândut colaboratorului sub acoperire, la două date diferite, haşiş – care reprezintă rezină de canabis, iar I.A. a deţinut în împrejurări distincte, diferite cantităţi de canabis, în vederea punerii în circulaţie, pentru a face rost de bani.
În ceea ce-l priveşte pe I.I.C., s-a constatat că acesta a aderat la grupul infracţional menţionat anterior – fiind racolat de către E.G. – şi, după efectuarea transportului de cocaină dinspre Brazilia către Italia, a adus, la întoarcere în România, cantitatea de 372,3 grame de canabis, pe care a înmânat-o primilor inculpaţi, în vederea punerii în vânzare.
De asemenea, s-a constatat că activităţi similare au fost desfăşurate şi de numiţii D.A. (recrutată de către I.A.), V.D., V.G., C.D. şi P.C. (racolaţi de către E.G.) fiind arestaţi în Franţa, după ce au fost identificaţi în timp ce transportau în bagaje, cantităţi însemnate de cocaină.
Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel inculpaţii I.I.C., E.G. şi I.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În apelul formulat de apelantul inculpat I.I.C. s-a arătat că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi suspendarea executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen. sau ale art. 861 C. pen.
În apelul formulat de apelantul inculpat E.G., s-a susţinut că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată acestui inculpat sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. având în vedere că din referatul de evaluare rezultă că inculpatul are şanse de reintegrare în societate, se află la primul conflict cu legea penală, a ajutat la identificarea altor două persoane, iar motivul pentru care a comis fapta a fost starea de sănătate precară a tatălui inculpatului.
În apelul formulat de apelantul inculpat I.A., s-a arătat că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată acestuia sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare impunându-se reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. având în vedere că inculpatul a contribuit la organizarea flagrantului, nu a fost iniţiatorul grupului şi a conştientizat gravitatea faptei.
Prin decizia penală nr. 66/P din 8 mai 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi I.I.C., E.G. şi I.A. – deţinuţi în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr. 24 din 06 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 8280/88/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 24 din 06 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 8280/88/2012 şi rejudecând a dispus:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 C. pen. – art. 34 C. pen.:
A contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie şi a aplicat inculpatului I.I.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului I.I.C., de instanţa de fond.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului E.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 1 an.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului E.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., de la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului E.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201C. proc. pen., de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 1 an şi 6 luni.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului E.G., prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 2 ani ce se execută după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond inculpatului E.G.
A înlăturat sporul de 6 luni aplicat inculpatului E.G. de instanţa de fond, în final execută pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 1 an.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., de la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., de la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului I.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201C. proc. pen., de la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 1 an şi 6 luni.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului I.A., prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 2 ani ce se execută după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond inculpatului I.A.
A înlăturat sporul de 6 luni aplicat inculpatului I.A. de instanţa de fond, în final execută pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen.:
A respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpatul E.G.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160balin. (3) C. proc. pen.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor I.I.C., E.G. şi I.A.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.:
A dedus arestul preventiv, pentru inculpaţii I.I.C., E.G. şi I.A. de la 06 martie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.:,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod corect instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor comise de apelanţii inculpaţi în acord cu materialul probator administrat în cauză. S-a arătat că apelanţii inculpaţi nu au contestat situaţia de fapt.
Referitor la inculpatul I.I.C. instanţa de apel a reţinut că prima instanţă deşi a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv nu a apreciat în mod corect gradul de pericol social concret al faptelor comise prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază, cât şi din perspectiva circumstanţelor personale ale inculpatului apelant, stabilindu-se pedepse într-un cuantum mult prea ridicat.
Din perspectiva circumstanţelor reale, instanţa de apel a reţinut că inculpatul I.I.C. a efectuat un singur transport în cadrul grupului infracţional, renunţând din proprie iniţiativă la efectuarea şi a altor transporturi, a fost recrutat de inculpatul E.G. şi nu s-a ocupat, spre deosebire de ceilalţi doi inculpaţi, de recrutarea altor persoane care să efectueze transporturi de droguri în străinătate, contribuţia şi implicarea sa în cadrul grupului fiind reduse.
S-a apreciat că renunţarea de bunăvoie la activitatea infracţională privind traficul internaţional de droguri, demonstrează că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor comise, atitudine care, alături de colaborarea cu organele judiciare şi atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal, acestor împrejurări instanţa urmând a le da o mai mare eficienţă.
De asemenea, s-a reţinut că activitatea infracţională mai redusă a inculpatului justifică şi înlăturarea sporului aplicat de instanţa de fond.
Instanţa de control judiciar a apreciat că nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. având în vedere gravitatea relativ ridicată a infracţiunilor comise, cantitatea relativ mare de droguri traficată (acestea fiind atât droguri de mare risc cât şi de risc), consecinţele comiterii unor astfel de fapte pentru starea de sănătate a celor care consumă droguri sau care pot deveni consumatori de droguri, segmentul de populaţie vizat, respectiv persoanele tinere, costurile mari ce le implică pentru societate procesele de dezintoxicare.
S-a apreciat că lipsa antecedentelor penale şi o anumită situaţie materială a inculpatului nu pot justifica reducerea pedepselor sub maximul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât atitudinea sinceră a fost deja valorificată prin reţinerea aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. fiind reduse limitele de pedeapsă.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicat inculpatului apelant I.I.C., care reflectă gradul de pericol concret al infracţiunilor comise, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 861C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, gravitatea faptelor comise împiedicând stabilirea unei astfel de modalităţi de executare.
Referitor la ceilalţi doi apelanţi inculpaţi s-a reţinut că prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor comise prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor apelanţi realizând o individualizare corectă a pedepsei principale, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
Din perspectiva circumstanţelor reale în care s-au comis infracţiunile s-a reţinut că inculpaţii E.G. şi I.A. au avut o activitate deosebită în cadrul grupului infracţional, au recrutat multe persoane în vederea implicării în traficul internaţional de droguri, s-au ocupat de crearea condiţiilor pentru ca acele persoane să realizeze efectiv transportul de droguri, au avut contacte directe cu cel care conducea grupul infracţional şi au realizat la rândul lor transporturi de droguri de mare risc, aspecte care imprimă faptelor comise de aceştia un grad ridicat de pericol social.
Instanţa de apel a apreciat că buna funcţionare a grupului infracţional, cel puţin pe teritoriul României s-a realizat cu contribuţia şi implicarea deosebită a celor doi inculpaţi care au şi obţinut sume de bani din racolarea persoanelor care urmau să facă transporturile de droguri.
S-a reţinut că nu s-a probat împrejurare că apelanţii inculpaţi ar fi desfăşurat astfel de activităţi pentru a obţine mijloacele de existenţă necesare lor şi familiilor lor, astfel încât, cel puţin pentru acea perioadă, sumele de bani obţinute din traficul de droguri erau singurele venituri ale celor doi inculpaţi.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a inculpaţilor E.G. şi I.A. nu pot conduce la reducerea cuantumului pedepselor, cu atât mai mult cu cât şi în cazul acestor inculpaţi, atitudinea sinceră a fost valorificată prin reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar colaborarea cu organele de urmărire penală a fost valorificată prin reţinerea aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că ancheta a fost mult simplificată şi faptul că cei doi inculpaţi au posibilităţi reale de integrare, instanţa de control judiciar a apreciat că se impune înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat inculpaţilor.
Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepselor principale aplicate celor doi inculpaţi apelanţi, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, gravitatea faptelor comise împiedicând stabilirea unei astfel de modalităţi de executare.
Având în vedere cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor E.G. şi I.A. şi scopul pedepselor complementare aplicate, instanţa de apel a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora pentru ambii inculpaţi.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853C. proc. pen. inculpaţii E.G. şi I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
Recurentul inculpat E.G. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. A criticat hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză atât sub aspectul greşitei aplicări a legii, cât şi sub aspectul netemeiniciei. În susţinerea motivelor de recurs a arătat că instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. considerându-se – după cum rezultă din decizie – „că lipsa antecedentelor penale cu privire la cei doi inculpaţi nu poate conduce la reducerea cuantumului pedepselor cu atât mai mult cu cât acestea au fost valorificate prin prisma art. 3201 C. proc. pen., iar colaborarea cu organele de poliţie a fost valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A apreciat că este vorba despre o greşită aplicare a legii întrucât dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu prevăd imposibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Prin urmare, instanţa trebuia să reţină şi aceste dispoziţii legale cu atât mai mult cu cât cu privire la alt inculpat – I. – instanţa, reţinând aceeaşi situaţie de fapt şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 16 a reţinut aceste circumstanţe atenuante [art. 74 lit. a) şi b)] şi a redus pedeapsa.
A arătat că acest inculpat nu are antecedente penale spre deosebire de ceilalţi doi inculpaţi din cauză.
A mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este temeinică, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 52 C. pen. În ceea ce priveşte scopul pedepsei în sensul că acesta putea fi atins prin reducerea pedepsei la minimul 3 ani şi suspendarea acesteia sub supraveghere avându-se în vedere poziţia sa de recunoaştere precum şi ajutorul dat la prinderea altor traficanţi de droguri cu atât mai mult cu cât prin decizia atacată instanţa a apreciat că posibilităţile de reintegrare a celor doi apelanţi inculpaţi sunt reale.
Concluzionând a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond reducerea pedepsei aplicată, iar ca modalitate de executare a acesteia a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Recurentul inculpat I.A. s-a raliat concluziilor formulate de inculpatul E.G. În acest sens a apreciat că instanţa putea să aplice atât dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cât şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
A solicitat reducerea cuantumului pedepsei de la 4 ani la 3 ani, iar ca modalitate de executare suspendarea executării acesteia.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport cu dispoziţiile art. 3856alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 66/P a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 8 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în sarcina inculpatului E.G. se reţine că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale acesta a deţinut şi a vândut colaboratorului sub acoperire, fără drept, la datele de 17 martie 2012 şi respectiv 26 aprilie 2012 haşiş (rezină de canabis) – care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpatului I.A. se reţine că în cursul lunii iunie 2012, a introdus în ţară şi a deţinut fără drept cantitatea de aproximativ 100 g de marijuana şi a primit la data de 1 noiembrie 2012 de la I.I.C. cantitatea de 144,8 grame canabis pe care a deţinut-o fără drept cu scopul de a o pune în vânzare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. Având în vedere că actele de deţinere a cantităţilor de droguri arătate anterior, au fost realizate în baza unei unice rezoluţii infracţionale, faţă de acest inculpat devin incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpaţilor E.G. şi I.A. de a adera la grupul infracţional organizat – iniţiat sau constituit de către numitul „A.” din Italia – în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave cu caracter transnaţional, prevăzute de art. 2 lit. a) pct. 11 şi art. 2 lit. c) din Legea nr. 39/2003 – realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. De asemenea, în sarcina inculpaţilor se mai reţine că aceştia au desfăşurat şi activităţi de sprijinire a grupului infracţional organizat recrutând alţi tineri din judeţul Tulcea pentru a efectua transporturi de droguri de mare risc pe relaţia Brazilia-Italia, primind diferite sume de bani pentru fiecare cărăuş racolat.
În susţinerea recursurilor, inculpaţii E.G. şi I.A., deşi invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. criticile formulate de ei nu fac posibilă incidenţa acestui caz de casare.
Potrivit art. 3859pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.
Criticile formulate de recurenţii inculpaţi prin prisma acestui caz de casare se referă la greşita individualizare a pedepselor şi a modalităţii de executare solicitând a se face aplicarea unei forme de executare neprivative de libertate.
Înalta Curte aminteşte că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de recurenţi cu privire la modul de individualizare a pedepselor exced conţinutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării conţinutului cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpaţi sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 38517alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2012 la 4 octombrie 2013.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.G. şi I.A. împotriva deciziei penale nr. 66/P din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 noiembrie 2012 la 04 octombrie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2990/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3024/2013. Penal → |
|---|
