ICCJ. Decizia nr. 3051/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3051/2013

Dosar nr. 14093/118/2011

Şedinţa publică din 9 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 550 din 17 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 14093/118/2012, s-au dispus următoarele:

„ În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. - pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 1¹ alin. (1) din Legea nr. 61/1991, cu art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. pentru port ilegal de armă albă la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 239 alin. (1) şi ( 5) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. pentru ultraj, la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A. pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/201 a Tribunalului Constanţa şi executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În final, inculpatul a executat pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul I.A.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.A. perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la de 09 septembrie 2011 la zi.

2. În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.F. pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i s-a comunicat datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni în cursul termenului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării de la 09 septembrie 2011 la 26 aprilie 2012.

3. În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.R. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanţa şi executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În final, inculpatul a executat pedeapsa de 2 ani şi două luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus perioada reţinerii şi arestării de la 09 septembrie 2011 la 26 aprilie 2012.

4. În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen, a condamnat pe inculpatul S.E. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni.

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul S.E. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii publice la pedeapsa de 1 şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul S.E.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.E. perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 09 septembrie 2011 la zi.

5. În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. - pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i s-a comunicat datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării de la 09 septembrie 2011 la 27 august 2012.

6. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.I. pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A.I.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.I. perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 22 septembrie 2011 la zi.

7. În baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.S., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa căruia i se comunică datele de la lit. a)-d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii din 12 ianuarie 2012 la 13 ianuarie 2012 din pedeapsa astfel aplicată.

A luat act că părţile vătămate, nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a sabiei folosite de inculpatul I.A. la incident.

S-a dispus restituirea autoturismului marca V. aparţinând inculpatului I.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 06 septembrie 2011, inculpatul I.A. a coborât din autoturismul său având o sabie, asupra sa cu care a spart geamurile a imobil situat pe str. P.V. din Medgidia, după care a încercat să o ucidă pe partea vătămată S.S., lovind-o cu intenţie pe aceasta cu autoturismul său marca V. şi, împreună cu mai multe persoane din anturajul său, a exercitat ameninţări asupra părţii vătămate B.C.L., agent de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Medgidia, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

La rândul lor, la data de 06 septembrie 2011, inculpaţii I.F. (tatăl inculpatului I.A.), I.R. (unchiul aceluiaşi inculpat), S.E. şi I.S. au exercitat la rândul lor violenţe şi ameninţări asupra părţii vătămate B.C.L., agent de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Medgidia, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu cu scopul de a o împiedica pe aceasta să îl reţină pe inculpatul I.A. după săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Prin aceste fapte, inculpaţii au provocat scandal public şi au tulburat liniştea şi ordinea publică în municipiului Medgidia.

La data de 06 septembrie 2011, în timp ce se afla pe str. P.V. din Medgidia, inculpatul A.I. a încercat de două ori să îl lovească în zona capului cu un topor pe agentul de poliţie M.A.D. din cadrul Poliţiei municipiului Medgidia, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi, totodată, manifestându-se violent împreună cu coinculpaţii din prezenta cauză, a tulburat ordinea şi liniştea publică în municipiul Medgidia, provocând scandal public.

Întrucât inculpaţii sunt rromi, prin familii s-au înţeles cu partea vătămată S.S., ca în schimbul unei sume de bani, pe care martorul S.E. o plasează la nivelul sumei de 55 milioane ROL, astfel încât la termenul de judecată din 19 decembrie 2011, partea vătămată S.S. deşi iniţial la primul termen s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, a arătat că a avut un incident cu inculpatul I.A., acesta l-a urmărit cu autoturismul său, dar nu l-a lovit în timpul urmăririi, singur în cădere a căzut cu capul de bordura de unde a fost ridicat şi transportat cu salvarea la Spitalul Medgidia. A mai negat cu această ocazie şi conflictul de la bar, conflict ce îl plasa în cursul dimineţii din ziua respectivă, declaraţiile acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Ca urmare a declaraţiilor neadevărate, contrare realizate la termenul din 19 decembrie 2011, cu scopul de a îngreuna judecata inculpatului I.A., la data de 12 ianuarie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de S.S. sub aspectul infracţiunii de favorizare a infractorului, infracţiune prev. de art. 264 C. pen.

La aceeaşi dată, prin rechizitoriul nr. 6/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:

- inculpaţii I.F. şi S.S., care au solicitat, în principal, achitarea pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate;

- inculpatul A.I., care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi, în subsidiar, redozarea pedepsei;

- inculpaţii I.R. şi I.S., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate;

- inculpatul I.A. care a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere a unei săbii, schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau alte violenţe şi, în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 52/P din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi I.F., I.S. şi S.S. împotriva sentinţei penale nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 14093/118/2011.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi I.R., I.A. şi A.I. împotriva sentinţei penale nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 14093/118/2011.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 550 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14093/118/2011 şi rejudecând s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.A.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.A. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta decizie, de 1 an închisoare cu pedepsele aplicate prin sentinţa primei instanţe, de 3 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. execută pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2006/P din 13 octombrie 2010 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 17 martie 2011 prin decizia nr. 110/2011 a Tribunalului Constanţa şi executarea acesteia alăturat pedepsei rezultante de 1 an închisoare, în final inculpatul I.A. a executat pedeapsa cea mai grea de 2 închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului I.A. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.A.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul I.A. de la 17 decembrie 2012 la zi.

S-a respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul inculpat A.I.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de la 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicată prin prezenta decizie de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu pedeapsa aplicată prin sentinţa primei instanţe de 1 an închisoare, în final inculpatul A.I. a executat pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A.I. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.I.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul A.I. de la 17 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul I.R. de la 09 septembrie 2011 la 22 august 2012.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu au fost contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi I.F., I.S. şi S.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 700 RON pentru fiecare inculpat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaţilor, I.R., I.A. şi A.I. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaţi oficiu, în sumă de câte 400 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea av. C.C. şi F.E.

Onorariile parţiale avocaţi oficiu, în sumă de câte 100 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocaţi B.C.T., R.T.E., C.G., P.M. şi C.T.

Instanţa de apel a reţinut, referitor la apelul declarat de inculpatul I.A., că probele administrate în cauză au dovedit participarea acestuia la conflictul stradal, unde a avut chiar rolul de conducător, manifestându-se violent alături de ceilalţi inculpaţi, verbal şi fizic împotriva părţii vătămate S.S. şi a bunurilor şi familiei acestuia. S-au reţinut ca relevante în reţinerea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în sarcina acestui inculpat declaraţiile martorilor I.S., S.E., S.T., D.G., I.G., C.C., C.T., D.G.F. şi B.A.

De asemenea, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de deţinere a unei săbii, întrucât din probele administrate a rezultat că sabia aparţinea inculpatului şi a fost folosită de acesta pentru a provoca distrugerile din barul martorului I.S.

S-a apreciat, însă, că în mod greşit instanţa de fond a stabilit încadrarea juridică în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. faţă de acţiunea inculpatului de a lovi pe partea vătămată S.S. cu autoturismul, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-au reţinut, ca relevante în aprecierea acestei încadrări juridice a faptei viteza redusă de deplasare a autoturismului, precum şi gravitatea leziunilor produse părţii vătămate, respectiv cea mai importantă fiind o plagă de 2 cm, celelalte constând dosar în excoriaţii, aspecte ce exclud intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.

Referitor la apelul declarat de inculpatul I.F., instanţa de apel a apreciat netemeinicia acesteia, sub ambele critici formulate.

S-a reţinut că participarea inculpatului la comiterea infracţiunilor prev. de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) C. pen. a fost dovedită prin declaraţiile părţii vătămate B.C.L., coroborate cu cele ale martorilor D.G., P.I. şi S.E.

Cât priveşte individualizarea pedepsei, s-a reţinut că aceasta este corectă, gravitatea faptelor şi modalitatea în care s-a acţionat justificând cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare.

Prima critica din apelul declarat de inculpatul A.I. s-a apreciat ca nefondată, solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de loviri sau alte violenţe fiind respinsă, cu motivarea că intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei rezultă din instrumentul folosit, respectiv un topor în zona vizată - zona capului părţii vătămate.

În schimb s-a apreciat ca întemeiată critica aceluiaşi inculpat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, constatându-se că prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă peste maximul special ce putea fi aplicat, impunându-se reducerea acesteia, dar tot către maximul special.

Pentru inculpaţii I.R. şi I.S. s-a reţinut că apelurile sunt nefondate, atât participarea la comiterea infracţiunilor, cât şi individualizarea pedepselor fiind corect apreciate.

Apelul declarat de inculpatul S.S. a fost, de asemenea, apreciat ca nefondat, instanţa de fond reţinând corect în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

Scopul urmărit de acesta, respectiv exonerarea de răspundere penală a inculpatului I.A., pentru o tentativă la infracţiunea de omor relevă gradul ridicat de pericol social al faptei şi justifică pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii I.A., A.I. şi I.R.

Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., considerând că s-a făcut o greşită aplicare a legii prin schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul I.A., din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul I.A. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând, achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ din Legea nr. 61/1991 în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât sabia nu-i aparţinea şi achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Inculpatul A.I. a criticat greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, indicând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. De asemenea, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

Inculpatul I.R. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 11 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, dorindu-se, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanţelor şi o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerinţelor constituţionale de acces la justiţie, cât şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de consolidare a caracterului de excepţie a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiţii prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare eliminate se află şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., care se referea la ipoteza „când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică”.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că nici critica Parchetului privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul I.A., din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi nici critica inculpatului A.I., prin care acesta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în loviri sau alte violenţe, nu pot fi examinate, chiar dacă ambii recurenţi au indicat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Abrogarea expresă a pct. 17 al art. 385⁹ şi lipsa oricăror alte dispoziţii din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea dată de recurenţi că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptei şi astfel, această critică, ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenţia legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Dimpotrivă, intenţia legiuitorului, aşa cum a fost explicată în expunerea de motive şi cum transpare în dispoziţiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicţie.

Deşi Parchetul susţine că nu se contestă situaţia de fapt, aceasta nu înseamnă că poate invoca pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., întrucât situaţia de fapt o putea contesta nu în cadrul cazului de casare prev. de pct. 17, ci în cel prevăzut de pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen., la rândul său abrogat.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei nu mai poate fi invocată în recurs în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² decât cel mult, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale privind procedura acestei schimbări, dar în nici un caz nu se poate critica temeinicia schimbării încadrării juridice dispuse în apel sau nu se poate solicita ca în recurs să se dispună schimbarea încadrării juridice (cum este cazul inculpatului A.I.).

Cu aceleaşi argumente, Înalta Curte constată că nici solicitarea inculpatului I.A., de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ din Legea nr. 61/1991 în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu poate fi analizată, deoarece se referă la o gravă eroare de fapt (inculpatul susţinând că sabia nu-i aparţinea), iar aceasta se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., de asemenea abrogat prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, nici solicitările subsidiare ale inculpaţilor de reducere a pedepselor nu pot fi examinate, întrucât pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. a fost parţial abrogat, menţinându-se doar situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu şi atunci când au fost greşit individualizate.

Toate acestei critici au fost, însă, analizate în mod temeinic în apel, astfel că părţile au beneficiat de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege.

Singurele critici ce pot fi examinate sunt cele invocate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. de inculpaţii I.A. şi I.R., prin care aceştia au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, critici pe care, însă, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Inculpaţii au susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice pentru că ar lipsi sentimentul de indignare sau insecuritate al celor prezenţi la incident, apărare contrazisă, însă, de probele administrate în cauză.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorului D.G. care a declarat că în urma faptelor săvârşite de inculpaţi în stradă s-au strâns foarte multe persoane, iar intre acestea, inculpaţii I.A., A.I., I.R., S.E. făceau scandal şi tulbura u ordinea şi liniştea publică, ale martorului I.G. care şi-a manifestat indignarea faţă de faptele săvârşite de inculpaţi, arătând că nu se simte în siguranţă nici acasă, dar nici pe stradă şi nici la locul de muncă, cu atât mai mult cu cât inculpaţii I.A., A.I. şi I.R. sunt cunoscuţi în comunitate ca persoane violente care obişnuiesc să ameninţe pe toată lumea, ale martorului C.C., lucrător în cadrul Poliţiei Rutiere care a declarat că a observat un grup de aproximativ 100 de persoane deplasându-se pe str. T. spre str. M., multe dintre acestea având asupra lor obiecte contondente şi că s-a grăbit să mute din zonă autospeciala Poliţiei Rutiere deoarece s-a temut ca aceasta să nu fie avariată în conflict, ale martorului S.E. care a arătat că după ce inculpatul I.A. a pornit cu autoturismul în urmărirea părţii vătămate S.S. pe str. M., ulterior s-a întors pe str. T. şi că, la scurt timp, pe stradă au ieşit mai mulţi fraţi ai părţii vătămate, fapt pentru care martorul s-a speriat şi a plecat acasă, ale martorilor C.T., D.G.F. şi B.A., care au declarat că în seara zilei de 06 septembrie 2011, în zona str. M., T. şi P.V. a fost perturbată serios ordinea şi liniştea publică şi că au văzut mai multe persoane alergând şi ţipând, precum şi un poliţist care fugea după inculpatul I.A., martora D.G.F. susţinând că s-a speriat şi a plecat din zonă din acest motiv, martorul B.A. arătând că tot de teamă a introdus autoturismul în curte, ale martorelor M.C. şi H.C. care au declarat că au observat scandalul produs pe stradă şi că această împrejurare le-a produs o intensă stare de temere care le-a determinat să intre în casă şi să rămână acolo până la venirea lucrătorilor de poliţie, care au aplanat conflictul, dar şi declaraţiile părţii vătămate B.C.L.

Prin urmare, în mod corect ambele instanţe au dispus condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune, nefiind temeinică susţinerea recurenţilor că nu s-ar fi produs rezultatul specific al faptei.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză de parchet şi inculpaţii I.A., A.I. şi I.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii I.A., A.I. şi I.R. împotriva deciziei penale nr. 52/P din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la 09 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat I.R. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.A. şi A.I. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2970/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3370/2013. Penal. Trafic internaţional de... →

ICCJ. Decizia nr. 3051/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3051/2013. Penal