ICCJ. Decizia nr. 3127/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

RO M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3127/2013

Dosar nr. 24796/109/2012

Şedinţa publică din 15 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 3MF din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 24796/109/2012 în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.A. (în prezent deţinut în Penitenciarul Colibaşi) la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei şi după împlinirea vârstei de 18 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive din 23 noiembrie 2012 până în prezent.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 2000 RON.

S-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile D.I.A., asistată de bunicul acesteia, iar în baza art. 1349, 1357, 1366 alin. (2) teza 1, 1372 alin. (1), 1382 şi 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente M.M., la plata către partea civilă a echivalentului în RON al sumei de 3000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 650 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON onorariu avocat oficiu părţii civile, conform împuternicirii avocaţiale nr. 187 din 14 ianuarie 2013 - avocat P.M. Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 06 decembrie 2012, pe rolul Tribunalului Argeş a fost înregistrat, sub nr. 24796/109/2012, rechizitoriul nr. 147/D/P/2012 din 05 decembrie 2012 al DIICOT - Serviciul Teritorial Piteşti prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C.V.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

În fapt, s-a arătat că inculpatul C.V.A., în perioada iunie - noiembrie 2012 a recrutat-o pe minora D.I.A., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, folosind metode de ameninţare şi violenţă, activitate în urma căreia a obţinut foloase materiale.

Organele de urmărire penală au reţinut vinovăţia inculpatului în urma administrării următoarelor mijloace de probă: sesizare din oficiu BCCO Piteşti, declaraţii parte vătămată, declaraţii martori, declaraţii inculpat, constatare medico-legală, expertiză medico-legală, proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de filaj, proces-verbal de percheziţie domiciliară, fişă cazier judiciar inculpat.

În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul C.V.A., partea vătămată D.I.A. şi s-a depus la dosar referatul de evaluare efectuat de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În perioada iunie 2012 - noiembrie 2012 inculpatul minor C.V.A. a recrutat-o pe minora D.I.A., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, folosind ameninţarea şi violenţa fizică asupra acesteia. De pe urma acestor activităţi, la care a fost supusă partea vătămată, inculpatul a beneficiat şi de foloase materiale în sumă de circa 2.000 RON.

În declaraţiile sale, partea vătămată minoră a arătat că în perioada iunie - noiembrie 2012 a întreţinut raporturi sexuale cu circa 40 clienţi, majoritatea fiind racolaţi de către inculpatul minor, tarifele fiind stabilite de către acesta, de regulă, în cuantum de 50 RON pentru fiecare raport sexual, iar banii astfel rezultaţi erau folosiţi interes personal de către inculpatul minor C.V.A.

Din declaraţiile minorei D.I.A. a mai rezultat că în perioada de referinţă sumele de bani obţinute pentru serviciile sexuale, în cuantum de circa 2000 RON erau date inculpatului minor C.V.A., care deţinea un control absolut asupra ei, verificând-o cu telefonul sau prin intermediul unor cunoscuţi precum S.L., B.F.R., zis "F." şi A.D.G. zis "D.", aceste nume fiind reperate şi în conţinutul convorbirilor telefonice interceptate. Din aceleaşi convorbiri a mai rezultat şi existenţa ameninţărilor exercitate de inculpat asupra victimei minore.

Minora D.I.A. a mai arătat că în câteva situaţii numiţii "F." şi L. au fost trimişi de către C.V.A. să ridice personal diferite sume de bard, întrucât "Cercel nu putea veni personal".

Victima minoră D.I.A. a estimat că în perioada cât a fost exploatată sexual i-a dat lui C.V.A. circa 2000 RON, sumă recunoscută de altfel, de către inculpat.

Martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că minora D.I.A. a fost exploatată sexual de către C.V.A., iar banii obţinuţi au fost folosiţi de către acesta, cunoscând această împrejurare, fie direct, fie din zvon public, Curtea de Argeş fiind un oraş mic.

Astfel, martorii R.M.G., F.A., S.M.V., C.N.F., C.L., N.R.I., N.E.M., S.L., A.D.G., M.I.I. şi U.B.A. au confirmat faptul că banii obţinuţi de A. din practicarea prostituţiei erau daţi fie personal lui C.V.A., fie prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori şi clienţii racolaţi de inculpatul minor care au întreţinut raporturi sexuale cu victima, aceştia confirmând declaraţia părţii vătămate minore D.I.A., unii dintre martori cunoscând faptul că minora este "fata de produs" a lui C.V.A.

Unii clienţi au probat şi împrejurarea că banii obţinuţi de minoră erau luaţi de către C.V.A. care exercita presiuni fizice şi psihice asupra minore.

Alţi martori, respectiv M.M. şi B.N. au confirmat faptul că partea vătămată a sustras din domiciliul bunicilor materni mai multe bunuri pe care le-a dat lui C.V.A. pentru a face în acest mod rost de bani.

În declaraţiile sale, victima a arătat că la data de 11 noiembrie 2012 a fost lovită cu bestialitate de către inculpatul minor C.V.A. cu palma peste faţă şi cu un obiect dur peste membrele inferioare şi pe spate, aspect ce a fost confirmat de concluziile raportului de expertiză medico-legală, dar şi de declaraţiile unora din martorii audiaţi.

Exercitarea violenţelor fizice şi psihice asupra minorei a fost atestată şi de conţinutul mesajelor telefonice schimbate în cadrul convorbirilor dintre cei doi, precum şi din conţinutul interceptărilor convorbirilor efectuate de către inculpatul minor.

În cele din urmă, s-a reuşit sesizarea autorităţilor prin intermediul martorei B.N., dirigintele clasei ale cărei cursuri le urma partea vătămată, care, alarmată fiind de lipsa repetată de la cursuri a acesteia din urmă, a reuşit să ia legătura cu victima minoră, prilej cu care a aflat despre adevăratul motiv ce a determinat-o să lipsească de la şcoală, împrejurări pe care martora le-a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală.

Cu prilejul audierii inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, atitudine pe care a menţinut-o şi în faţa instanţei atunci când a solicitat şi aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, instanţa de fond a considerat că acesta dovedeşte atât existenţa infracţiunii de trafic de persoane minore, cât şi vinovăţia inculpatului în comiterea acesteia, sub forma intenţiei directe.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului minor C.V.A. care, în perioada iunie 2012 - noiembrie 2012 a recrutat-o pe minora D.I.A., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, folosind ameninţarea şi violenţa fizică asupra acesteia, iar de pe urma acestor activităţi la care a fost supusă partea vătămată inculpatul a beneficiat şi de foloase materiale în sumă de circa 2.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social al faptei reliefat de modul şi mijloacele folosite ce au constat în folosirea de ameninţări şi violenţe asupra unei părţi vătămate minore, împrejurările în care a fost comisă şi urmările produse asupra sferei de libertate a părţii vătămate, dar şi asupra stării psihice a acesteia.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi atitudinea de recunoaştere a vinovăţiei a inculpatului, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune au rezultat o serie de date cu privire la inculpat. Astfel s-a arătat că inculpatul C.V.A. regretă comiterea infracţiunii şi îşi dă seama de greşeala imensă comisă. A recunoscut fapta comisă şi a susţinut că tot ceea ce s-a întâmplat a avut drept cauză dorinţa sa de a face rost de bani cu uşurinţă, fără a se gândi la consecinţe în niciun fel. În acea perioadă, inculpatul a susţine că nu gândea decât în termenii obţinerii de profit de pe urma minorei şi crede că "banii l-au spălat pe creier". Cauzele comportamentului său infracţional au putut avea explicaţii raportate la naivitatea şi inconştienţa specifice vârstei, acesta fiind minor la data comiterii infracţiunii.

S-a reţinut că inculpatul C.V.A. nu are antecedente penale, iar comportamentul general al acestuia nu a fost marcat de fapte antisociale nici înainte şi nici după comiterea faptei pentru care este judecat în prezentul proces penal. Acest lucru a reieşit atât din consultarea documentelor amintite în capitolul surse de informaţii, cât şi în urma declaraţiilor persoanelor intervievate pentru prezentul referat.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul C.V.A. provine dintr-o familie dezorganizată, mama inculpatului divorţând de soţ după numai doi ani de la naşterea inculpatului. Tatăl inculpatului, C.D., locuieşte în prezent în Mun. Motru din Judeţul Gorj şi nu s-a interesat niciodată de creşterea şi îngrijirea copilului. Mama inculpatului, C.A., în vârstă de 46 de ani, lucrează cu contract de muncă în Italia, ca îngrijitor personal al unor bătrâni. Este plecată din anul 2007 şi revine în ţară doar o dată pe an, din cauza cheltuielilor prea mari pe care le presupune drumul. Din anul 2002 familia s-a mutat din Motru în Mun. Curtea de Argeş, iar din anul 2007 de când mama inculpatului a plecat în Italia la muncă, acesta a fost crescut de bunicii materni: M.M.Z., în vârstă de 67 de ani şi M.E., în vârstă de 64 de ani. Inculpatul locuieşte împreună cu bunicii într-o casă cu patru camere din Curtea de Argeş, care oferă condiţii de locuit decente, proprietatea mamei sale. Veniturile familiei se compun din pensiile bunicilor în sumă totală de 2200 RON şi sume de bani trimise de mama sa din Italia (în medie 200 de euro lunar).

Despre relaţiile dintre membrii familiei, inculpatul a declarat că se înţelege bine cu toţi. Acesta a descris familia sa drept una normală, relaţiile nefiind marcate de certuri, tensiuni şi nici de consum de alcool în exces. A considerat că atmosfera familială este una plăcută, liniştită, iar relaţiile dintre membrii se bazează pe înţelegere şi ajutor reciproc. A avut totuşi relaţii mai apropiate de bunicul său, căruia îi transmitea problemele şi necazurile cu care se confrunta.

Instanţa de fond a mai reţinut că bunicii inculpatului nu au ştiut despre fapta comisă de acesta decât după ce a fost arestat în noiembrie 2012. Când au aflat despre ce s-a întâmplat au încercat mai întâi să-l ajute moral şi material, pentru a susţine cheltuielile cu privire la reprezentarea în procesul penal, după care, au încercat să înţeleagă ce l-a făcut să aibă un asemenea comportament şi să aibă discuţii cu acesta, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de incidente. Bunicii au susţinut că nu se aşteptau de la nepotul lor să comită o faptă penală de o gravitate atât de mare, deoarece în comunitatea locală era cunoscut ca o persoană cuminte şi respectuoasă cu vecinii. A. a avut mereu un comportament normal fără să le creeze vreo problemă deosebită până la arestarea sa. Aceştia cred că anturajul său a fost de vină, deşi inculpatul este iniţiator şi cel care a derulat întreaga activitate infracţională fără ajutor din afară. Bunicii nu l-au abandonat după ce a fost arestat, chiar dacă au dezaprobat vehement astfel de fapte. A fost vizitat de către bunic de câte ori a avut posibilitatea şi păstrează legătura telefonic, vorbind zilnic cu inculpatul. De asemenea, la fiecare vizită i-au dat bani, pentru a-i folosi la magazinul din penitenciar şi pachete.

Niciun membru al familiei nu a fost anterior cercetat sau condamnat pentru fapte penale.

Inculpatul C.V.A., a absolvit opt clase în cadrul Şcolii Generale nr. 1 din Curtea de Argeş. S-a înscris la Grupul Şcolar Auto din Curtea de Argeş, la profilul "Estetica şi igiena corpului omenesc". După absolvirea clasei a X-a, s-a înscris la un curs de calificare de 6 luni, la profilul "instalaţii sanitare", fiind elev la data arestării. În cadrul şcolii, inculpatul nu a avut un comportament violent şi nici nu a iniţiat alte tipuri de activităţi de natură delincventă, dar nici nu s-a preocupat de activităţile şcolare, fiind un elev mediocru şi având multe absenţe nemotivate. Acesta susţine că în primii doi ani de liceu nu i-a plăcut la şcoală deoarece profilul urmat nu era unul atractiv. După ce s-a înscris la cursul de calificare de 6 luni a început să îi placă materiile şi lucrurile practice învăţate.

C.V.A. a susţinut că timpul liber îl petrece în compania prietenilor săi, ieşind uneori în baruri la cafea sau suc fie ieşind în cluburi (cu o frecvenţă lunară, înainte să fie arestat). În grupul său de prieteni nu se află persoane care sunt în atenţia organelor de poliţie pentru comportamente antisociale, sancţionate de legile în vigoare. Inculpatul a declarat că îi place să practice sport de întreţinere la sală sau se plimbă cu motoscuterul. Acesta nu consumă alcool, fumează un pachet de ţigări la două zile dar nu a fost tentat să încerce vreodată senzaţia indusă de substanţe halucinogene. Pasiunea sa cea mai mare o constituie motocicletele, plăcându-i atât să le conducă cât şi să le repare sau să le modifice pentru performanţe mai mari.

Din punct de vedere medical, s-a reţinut că inculpatul este sănătos clinic şi psihic, deşi vara trecută a suferit un accident de motoscuter în urma căruia a avut piciorul şi clavicula rupte dar, după vindecare, nu a rămas cu sechele.

S-a mai arătat că factorii care au favorizat şi pot favoriza comiterea de fapte penale au constat în caracteristicile infracţiunii şi contextul în care aceasta s-a produs.

Factorii protectivi care pot motiva inculpatul spre a nu mai comite alte infracţiuni se referă la: recunoaşterea implicării sale în comiterea infracţiunii şi regretul pentru fapta comisă; conştientizarea gravităţii faptei comise şi a consecinţelor negative pentru el şi familie; motivaţia acestuia de a sta departe de problemele de natură penală, exprimată prin dorinţa acestuia de a-şi continua şcoala şi viaţa alături de familie, în cazul în care va primii o nouă şansă; a crescut şi s-a dezvoltat într-un mediu familial care a promovat valori sociale pozitive - niciun membru al familiei nefiind anterior cercetat sau condamnat pentru comiterea de fapte penale şi nici cunoscut în comunitatea locală ca persoane cu probleme de comportament; sprijinul afectiv şi material de care beneficiază din partea familiei, care îl încurajează să treacă mai uşor peste perioada arestului; existenţa unei locuinţe şi a unor venituri, care-i oferă posibilitatea unui trai decent, are conturate planuri de viitor, axate prioritar pe finalizarea cursurilor de calificare începute înainte de a fi arestat; îşi petrece timpul liber în mod constructiv; lipsa antecedentelor penale şi comportamentale.

În ceea ce priveşte perspectivele de reintegrare socială, analizând informaţiile expuse în prezentul referat de evaluare privind pe inculpatul C.V.A., informaţii care se referă în principal la caracteristicile infracţiunilor şi contextul în care acestea s-au produs, la mediul familial şi social în care acesta a crescut şi s-a dezvoltat, lipsa antecedentelor penale şi comportamentale, rolul pe care acesta l-a avut în comiterea infracţiunilor, s-a apreciat că factorii protectivi ai comportamentului general sunt dominanţi atât prin număr cât şi prin importanţa lor în raport cu factorii de risc. S-a considerat că inculpatul s-a implicat în comiterea faptelor penale pe fondul neconştientizării traumelor ce pot apărea în conştiinţa victimei sale, D.I.A., minoră la data săvârşirii infracţiunii şi a naivităţii specifice vârstei la care a comis fapta, din dorinţa de a obţine sume de bani cu uşurinţă, sume pe care familia nu i le putea acorda.

S-a arătat că C.V.A. poseda resurse interne, deoarece prezintă o importantă motivaţie pentru schimbare şi are planuri concrete de viitor, dorindu-şi să îşi finalizeze cursurile de calificare şi să fie alături de familia sa de origine. Inculpatul şi-a exprimat regretul pentru suferinţele pricinuite victimei, a conştientizat care sunt consecinţele promovării unor comportamente delincvente şi doreşte să evite pe viitor situaţiile cu risc infracţional. Este motivat să nu se mai implice în comiterea de fapte de natură penală, înţelegând că ceea ce a făcut poate avea consecinţe nefaste asupra sa, dar şi asupra familiei sale, dându-şi seama că mediul carceral, nu este unul care să-l ajute în realizarea planurilor sale de viitor. Resursele externe, în vederea corectării comportamentului pe care se poate sprijini reintegrarea socială în cazul inculpatului C.V.A., se raportează, în principal, la relaţiile apropiate cu membrii familiei sale. Resursele comunitare pe care inculpatul se poate baza în consolidarea unui comportament pro-social pot fi reprezentate de mediul unde era elev şi urma să îşi finalizeze cursurile de calificare, mediu în care inculpatul poate dobândi abilităţi şi deprinderi sociale pozitive şi poate lega relaţii care să-l ajute în vederea devenirii sale profesionale şi personale viitoare.

Ţinând cont de informaţiile cuprinse în prezentul referat de evaluare, s-a apreciat de către consilierul de probaţiune că inculpatul are perspective de a fi reintegrat în comunitate.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond, în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive din 23 noiembrie 2012 până în prezent.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive, deoarece se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, dar şi din raţiuni ce ţin de buna desfăşurare a procesului penal.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 2000 RON, câştigată de acesta de pe urma activităţilor de prostituţie la care a obligat-o pe minora parte vătămată. În ceea ce priveşte cuantumul sumei, acesta a rezultat din declaraţiile coroborate ale celor două părţi date în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că minora s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro daune morale. Instanţa de fond a considerat că aceste pretenţii sunt exagerate având în vedere că nu se poate exclude şi culpa părţii civile în angrenarea acesteia în activităţile de prostituţie prin aceea că în tot acest interval de timp nu a sesizat nici autorităţile şi nici rudele apropiate faţă de cele ce i întâmplau, pe de o parte, iar pe de altă parte şi prin aceea că minora, la rândul ei, era o persoană de o moralitate îndoielnică, aceasta şi pe fondul unui control insuficient din partea părinţilor şi al bunicilor la care locuia aceasta. În aceste condiţii, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile D.I.A., iar în baza art. 1349, 1357, 1366 alin. (2) teza 1, 1372 alin. (1), 1382 şi 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a echivalentului în RON al sumei de 3000 euro.

Împotriva sentinţei Tribunalului Argeş a declarat apel inculpatul C.V.A. criticând-o pentru netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 43/A din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Piteşti l-a respins, ca nefondat.

S-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză şi în mod corespunzător vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei. Soluţionarea cauzei s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat în mod corespunzător disp. art. 72 C. pen., realizând o minuţioasă argumentare asupra situaţiei de fapt şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care justifică pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare.

Relevante sunt aspectele privind pericolul social concret ridicat al faptei săvârşite de inculpat. Acesta, în perioada iunie - noiembrie 2012, a recrutat-o pe minora D.I.A. în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale şi folosind ameninţarea, violenţa fizică asupra acesteia, a obligat-o pe D.I.A. să întreţină raporturi sexuale, inculpatul beneficiind de foloase materiale de aproximativ 2000 RON. Natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, împrejurările în care fapta a fost comisă şi consecinţele deosebit de grave ale infracţiunii asupra părţii vătămate, dar şi asupra valorilor care formează conţinutul ordinii publice demonstrează pericolul social concret ridicat al faptei penale.

Prima instanţă a valorificat informaţiile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În esenţă, a rezultat că familia inculpatului este dezorganizată, neexistând posibilităţi obiective pentru o bună supraveghere şi educare a acestuia. Pregătirea şcolară a inculpatului este modestă. S-au reţinut şi elementele de circumstanţiere favorabile inculpatului, cu deosebire comportamentul său social bun anterior săvârşirii faptei.

În mod corespunzător, prima instanţă a apreciat că aspectele de circumstanţiere personale favorabile inculpatului nu sunt suficiente pentru a justifica aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, în acest raport având un caracter predominant gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunii comise. În consecinţă, constrângerea trebuie să aibă un caracter dominant în natura pedepsei aplicată inculpatului.

Cuantumul pedepsei stabilită de către prima instanţă şi modalitatea de executare respectă criteriile principiului proporţionalităţii, fiind adecvate scopului legii penale, dar şi situaţiei de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat.

Împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs inculpatul C.V.A., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Inculpatul C.V.A. solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocat de apărare nu este incident în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile art. 37 C. pen. referitoare la recidivă); aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greşită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greşita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarităţii la despăgubirea morală a părţii civile, în condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi).

În speţă, criticile recurentului se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. privitoare la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna dintre situaţiile enumerate.

O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).

Constatând că motivele invocate de recurent nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi nici nu se încadrează în dispoziţiile art. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. sau în vreun alt caz care să se ia în considerare din oficiu (pct. 1, 3 - 6, 13, 15) în temeiul dispoziţiilor art. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul inculpatului C.V.A., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2012 la 15 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3109/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3262/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 3127/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3127/2013. Penal