ICCJ. Decizia nr. 3171/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3171/2013
Dosar nr. 5132/111/2009
Şedinţa publică din 17 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 96/P din 11 mai 2012, Tribunalul Bihor i-a condamnat pe inculpaţii:
- N.L.M. (fostă B.) şi T.A. (fost B.) la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art 1 - 3 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale;
- N.R.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.;
- P.F.C. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.;
- D.Gh.E. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., cu suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani 4 luni, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.;
- N.L.T. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.;
- N.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata N.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar: inculpaţii N. (fostă B.) L.M. şi T. (fost B.) A. la 8.707.776 RON şi majorări de întârziere; inculpaţii N.R.G. şi P.F.C. la 580.239 RON şi majorări de întârziere şi inculpaţii N. (fostă B.) L.M., T. (fost B.) A., P.F.C., D.Gh.E. şi N.L.T. la 810.542 RON şi majorări de întârziere în favoarea ANAF.
În baza art. 25 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii T. (fost B.) A. 50.008,14 RON; N. (fostă B.) L.M. 6.145,83 RON şi 224.030 RON.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat 88.830 pachete ţigări M.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 353 C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen. s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra patrimoniilor SC R.A. SRL şi SC A.C.S. SRL, menţinând sechestrai asigurător asupra unui teren intravilan în suprafaţă de 1.202 m; a unei case din Sântana, strada L.B. aparţinând inculpatei N. (fostă B.) L.M.; a imobilului din Arad, strada M.E., judeţul Arad, proprietatea inculpaţilor N. (fostă B.) L.M. şi T. (fost B.) A.; şi asupra autoturismelor marca BMW cu seria şasiu WBAFB........ înmatriculat cu nr. ...... a inculpatului T. (fost B.) A., marca BMW cu seria şasiu WBAFA...... cu numărul de înmatriculare ...... şi marca M cu seria şasiu WDB...... cu numărul de înmatriculare ...... ale inculpatei N. (fostă B.) L.M., precum şi poprirea instituită asupra sumei de 53.793,12 RON a inculpatei N. (fostă B.) L.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a hotărât că:
I. A.I. La data de 6 martie 2005, inculpatul N.R.G. s-a întâlnit în Budapesta cu cetăţenii austrieci S.H.A. şi C.G., cărora le-a solicitat să finanţeze operaţiuni de contrabandă cu ţigări pe ruta România - Austria - Anglia, ţigări ce urmau să fie aduse din China prin portul Constanţa sau din magazinele duty-free din zona Arad - Timişoara, aceasta luând ulterior legătura cu inculpatul P.F.C. care s-a ocupat de procurarea ţigărilor şi organizarea transportului.
Deşi potrivit declaraţiilor vamale de export camionul nr. ...... şi remorca ...... transportau 24 paleţi cu pantofi bărbăteşti exportate de către SC S.I. SRL Oradea, în realitate mijloacele de transport conţineau cantitatea de 21.354 cartuşe ţigări mărcile S. şi Su., mărci care nu au fost comercializate în România, în perioada 2004 - 2005, după cum rezultă din Adresa nr. 1167 din 26 februarie 2007 a Agenţiei de Proprietate Industrială R., iar administratorul firmei exportatoare, martorul F.S.M. nu a avut cunoştinţă despre aceste operaţiuni în condiţiile în care obiectul de activitate al societăţii era altul, însă avea punct de lucru într-un imobil proprietatea părinţilor inculpatului P.F.C., acesta din urmă având acces la biroul societăţii; ţigările fiind încărcate în data de 16 martie 2005, în autocamionul condus de martorul F.A., care aparţinea SC L. SRL, în localitatea Peciu Nou, judeţul Timiş (imobil folosit de N.A.A., fratele inculpatului N.R.G.), fără ca martorul să participe, acesta fiind informat că trebuia să transporte pantofi din România în Austria detaliile urmând să-i fie date telefonic de cel care a comandat marfa. După încărcare acesta a plecat spre Arad, ajuns aici şi-a continuat drumul spre Oradea, unde a efectuat vămuirea, iar după aplicarea sigiliului a predat documentele vamale şi cheile martorul F.P. care trebuia să transporte marfa în afara graniţelor până în vama Wiener Neustad - Austria, însă destinaţia a fost schimbată pentru localitatea Haag din Austria, fiind preluată de o terţă persoană şi dusă într-un depozit din Pinzersdorf, pentru a fi încărcată într-un camion al societăţii comerciale a cetăţeanul austriac Siegfried Schultz, ce trebuia să le transporte în Germania, însă a fost capturată de autorităţile germane în parcarea Sulzbach de pe autostrada A3. Conducătorul auto P.K. implicat în activităţi de contrabandă, calitate în care prelua ţigările din diverse depozite din Austria şi le transporta în Anglia, fiind condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare de Tribunalul din Landshut - Germania pentru infracţiunile de spălare de bani şi evaziune fiscală.
Situaţia de fapt a fost reţinută în baza declaraţiilor de recunoaştere date la urmărire penală de inculpaţii P.F.C. şi N.R.G., coroborate cu declaraţiile martorilor A.V., F.A. şi F.S.M., procesul-verbal de constatarea din 25 aprilie 2005 privind organizare şi efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare germane. Datoria vamală pentru ţigările intrate nelegal în România este de 580.239 RON şi se compune din taxa vamală, accize şi TVA.
În data de 9 aprilie 2005, în localitatea Gepiu a avut loc o întâlnire între inculpaţii N.R.G., N.L.M. şi T.A. care au stabilit să colaboreze pentru organizarea unor transporturi cu ţigări de contrabandă din România în Austria, respectiv 6.000 - 8.000 baxuri/lună. Astfel, la 13 aprilie 2005, s-a încărcat într-un depozit din Arad autocamionul cu nr. ....., monitorizat de inculpaţii D.Gh.E. şi N.L.T., precum şi de B.F. şi M.F., care constând că este urmărit i-au solicitat martorului P. să facă un transport de tricouri până la Oradea, marfă ce urma să o preia dintr-un autocamion aflat în apropierea vămii de interior din Arad, iar când aceasta a ajuns la Salonta i s-a comunicat telefonic să lase autovehiculul cu cheile în contact într-o parcare din Gepiu, de unde a fost preluat şi dus în comuna Sântandrei unde cele 600 baxuri ţigări mărcile D. şi S. au fost transbordate în autocamionul cu nr. ....., aparţinând SC L.I. SRL Oradea şi transportate de martorul F.P. la vama Borş, unde s-au prezentat documente pentru 240 cotele încălţăminte bărbaţi, marfa exportată de SC S.I. SRL Oradea, importator fiind A.V. La ieşirea din România şi până în Austria ţigările au fost transportate cu autoturismul VW nr. ...... de către B.F., D.Gh.E., M.F. şi N.L.T., care au ajutat la un depozit din Linz l-a încărcarea într-un camion condus de cetăţeanul german I.E. Descărcarea, ce a fost depistat cu marfa de contrabandă de poliţia austriacă la frontiera cu Germania.
Împrejurările faptice au fost stabilite de judecătorul fondului pe baza declaraţiilor martorilor F.S.M. (administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi şi nu a semna facturile emise către importator), H.H. (şeful dispozitivului de supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul marca VW),G.D. (la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpaţii N.I.M. şi T.A. a supravegheat un transport de pantofi din România în Austria), Procesul-verbal din 27 aprilie 2005 privind organizare şi efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare austriece, comunicările poliţiei de frontieră Nădlac (autoturismul marca VW a ieşit din România la 18 aprilie 2005 cu pasagerii B.F., D.Gh.E., M.F. şi N.T.L., revenind în ţară la 22 aprilie 2005 cu aceeaşi pasageri), procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre inculpaţii N.R.G., D.Gh.E., N.L.M. şi T.A. şi declaraţiile de recunoaştere ale celor patru inculpaţi (mai nuanţate în cazul lui N.L.M. şi T.A.).
Datoria vamală pentru ţigările intrate nelegal în România este de 810.542 RON şi se compune din taxa vamală, accize şi TVA.
În perioada decembrie 2003 - august 2004, inculpaţii N.L.M. şi T.A. au efectuat 43 de transporturi ilegale de ţigări din România către Austria, Belgia şi Anglia, fapte pentru care au fost condamnaţi prin Sentinţa penală din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Regional St. Polten, definitivă prin Decizia penală nr. A-1016 din 6 martie 2008 a Tribunalului Suprem de primă instanţă din Viena, la 3 ani 6 luni închisoare şi pedeapsa amenzii penale de 11.405.274 euro, respectiv 18 luni închisoare şi amenda penală în cuantum de 5.700.000 euro. Cum ţigările care au făcut obiectul acestor 43 transporturi au intrat fraudulos în România, fără să aibă timbru şi au ieşit fără a fi menţionate în - documentele vamale, s-a constatat de judecătorul fondului că acţiunile desfăşurate de aceştia pe teritoriul naţional întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă pentru care nu au fost cercetaţi de organele judiciare austriece, fiind fundamentate pe declaraţiile de recunoaştere parţială a celor doi inculpaţi, declaraţiile martorilor G.H., F.R., evaluarea autorităţilor austriece conform căreia au fost introduse ilegal în Austria 375.000 cartuşe de ţigări, Adresa nr. 9592 din 22 aprilie 2008 a Direcţiei Regionale Vamale Cluj potrivit căreia corelativ introducerii ţigărilor în România se datora suma de 8.707.776 RON.
În perioada 22 iulie 2002 - 4 septembrie 2003, inculpatul P.F.C. folosind societatea pe care o deţine în Austria, a efectuat din România 28 importuri baloţi de cherestea conform centralizatorului şi lucrării nr. 91.898/2003/AFA/Hd din 18 noiembrie 2003 a Oficiului Vamal Viena, care însă în realitate conţineau ţigări, marfa fiind depozitată în hale din Neudorfl, Gloggnitz şi Theresienfeld. Exportul din România a ţigărilor s-a făcut prin SC S.T. SRL, iar de preluarea şi descărcarea camioanelor ce aparţineau SC E. SRL Gurani s-a ocupat chiar inculpatul.
Pentru încălcarea legii austriece privind regimul fiscal al ţigărilor, inculpatul P.F.C. a fost condamnat prin Sentinţa penală a Tribunalului de Land Eisenstadt la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi pedeapsa amenzii de 11.000.000 euro, rămasă definitivă prin Decizia penală din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Viena.
S-a stabilit că activitatea inculpatului de pe teritoriul României realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la contrabandă întrucât chiar dacă nu a efectuat exporturile din ţară spre Austria şi nu a prezentat autorităţii vamale române documente false, a acceptat însă ca societatea sa să fie folosită pentru efectuarea acestora, permiţând persoanelor cercetate în Dosarul nr. 2 D/P/2008 al Serviciului Teritorial Oradea - DIICOT să treacă cu acte false bunurile peste frontieră.
La data de 25 iunie 2005, autocamionul cu nr. ..... aparţinând SC R. SRL Sebiş, condus de martorul D.T.D., s-a prezentat la Biroul Vamal Curtici, unde lucrătorii vamali au constatat că seria sigiliului vamal nu corespunde cu cea înscrisă în documente, iar în urma recântăririi mărfii s-a stabili un plus de peste 4 tone faţă de 20.606 kg de 27,376 m3 placaj de fag, ambalat în 17 paleţi aşa cum era înscris în factura nr. 601 din 23 iunie 2005. Trecându-se la desigilare au fost descoperite 6 cotele ambalate în alt mod ca celelalte, care conţineau 88.830 pachete ţigări netimbrate marca M. Şoferul autocamionului, martorul D.T.D. a încărcat cu marfă camionul la sediul SC D. România SA pentru a o transporta în Germania la Blomberger Holzindustrie, apoi s-a prezentat la terminalul ROLA Vladimirescu unde a efectuat cântărirea, pentru ca a doua zi să revină la punctul vamal pentru a ieşi din ţară, ocazie cu care s-a depistat marfa de contrabandă.
Judecătorul fondului deşi a constatat că încărcarea ţigărilor în autocamion s-a făcut în intervalul 24 iunie 2005 - 25 iunie 2005, chiar la Punctul Vamal Terminal ROLA Vladimirescu, nu a putut stabili vinovăţia inculpaţilor N.L.M. şi T.A. pentru acest act material de contrabandă în lipsa oricărui mijloc de probă care să susţină acuzaţia procurorului.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a reţinut că la momentul desfăşurării activităţii infracţionale aceasta era incriminată în art. 177 din Legea nr. 141/1997, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006 care reglementează infracţiunea de contrabandă în art. 272, însă în raport de formele de agravare ale acestei infracţiunii introduse prin legea nouă, a fost identificată ca lege penală mai favorabilă legea veche.
II. A. La data de 29 noiembrie 2004, inculpatul T.A. a achiziţionat cu 53.555,18 euro un autoturism marca BMW, iar la 18 ianuarie 2005, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 72.711,74 euro un autoturism marca BMW, autovehicule care deşi au fost dobândite cu banii obţinuţi prin contrabanda cu ţigări nu au fost confiscate de prima instanţă întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen., dată fiind faptul că pentru activitatea infracţională de la punctul I. B există constituire de parte civilă, prejudiciul urmând să fie recuperat de la cei doi inculpaţi.
B. Judecătorul fondului a mai reţinut că inculpaţii T.A. şi N.L.M. şi se fac vinovaţi şi de infracţiunea de spălare de bani în varianta normativă a transferului, constând în creditarea SC A.C.S. SRL şi a SC A.G. 2004 SRL cu banii obţinuţi din contrabanda cu ţigări, operaţiune prin care au dat o aparenţă licită respectivelor sume.
Astfel, s-a constatat că la datele de 7 decembrie 2004 şi 15 iunie 2006, inculpaţii T.A., respectiv N.L.M. au devenit asociaţi la SC A.C.S. SRL, firmă înfiinţată de D.Gh.E. şi pe care au creditat-o în perioada 30 mai 2006 - 31 mai 2005, cu sumele de 50.008,14 RON, respectiv 16.145,83 RON, aşa cum rezultă din centralizatorul nr. 501739/AR din 2 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară Arad, bani obţinuţi de conform propriilor declaraţii date în faţa autorităţilor judiciare austriece din activitatea de contrabandă.
La data de 7 aprilie 2004, inculpata N.L.M. a înfiinţat SC A.G. 2004 SRL, ulterior schimbându-i denumirea în SC RL.O.A. SRL, pentru ca la 25 februarie 2007 să-i cesioneze mamei sale 50% din capitalul social iar la 30 aprilie 2007 încă 49%, societate ce avea ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule. În perioada 19 septembrie 2006 - 29 martie 2007, inculpata a creditat societatea cu suma de 224.030 RON, aşa cum rezultă din Centralizatorul nr. 501739/AR din 2 iunie 2008 al Gărzi Financiare Arad, bani obţinuţi tot din contrabanda cu ţigări.
S-a mai constatat de către instanţa de fond că infracţiunea de spălare de bani nu exclude pe autorul infracţiunii principale din sfera subiecţilor săi activi, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată apărarea celor doi inculpaţi care au solicitat achitarea întrucât sunt autori ai infracţiunii la regimul vamal.
C. La data de 4 aprilie 2006, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 79.100 RON apartamentul nr. 1 situat în Arad, strada M.E., bani ce s-a reţinut că provin tot din comiterea infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în condiţiile în care aceasta a realizat venituri în 2004 de 570 RON, în 2005 de 2 RON şi în 2006 de 10.891 RON, iar inculpatul T.A. nu a realizat nici un venit.
De asemenea, şi pentru acest apartament s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 118 lit. e) C. pen., întrucât pentru infracţiunea reţinută în sarcina celor doi inculpaţi la punctul I. B există constituire de parte civilă, prejudiciul urmând să fie recuperat de la aceştia.
III. Prin Hotărârile nr. 3 din 3 aprilie 2007 şi nr. 2 din 30 aprilie 2007 ale Adunării Generale a SC A.C.S. SRL a, inculpata N.L.M. şi-a cesionat cu titlu gratuit 99 din părţile sociale către mama sa, inculpata N.A., hotărâri în baza cărora s-au făcut menţiuni la oficiul Registrului Comerţului.
S-a apreciat că deşi inculpata N.L.M. era arestată în Austria din data de 27 martie 2007, nu există probe care să dovedească că cele două hotărâri ale Adunării Generale sunt false, în condiţiile în care aceasta nu îşi contestă semnăturile de pe cele două înscrisuri, ba mai mult a susţinut că le-a realizat în timp ce se afla în arest dat fiind faptul că avocatul său i-a prezentat hotărârile, motiv pentru care s-a reţinut că inculpata N.A. nu se face vinovată de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În schimb, prin preluarea părţilor sociale ale societăţii comerciale de către inculpata N.A. s-a constatat că acesta se face vinovată de infracţiunea de spălare de bani, întrucât a cunoscut că banii investiţi de inculpaţii T.A. şi N.L.M. provin din infracţiuni la regimul vamal.
În drept, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor N.L.M. se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a inculpaţilor N.R.G. şi P.F.C. celui a infracţiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; a inculpaţilor D.Gh.E. şi N.L.T. celui a infracţiunii prevăzută art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi a inculpatei N.A. celui a infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanţele reale ale comiterii faptelor, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciilor, modul de operare, contribuţia efectivă a fiecărui inculpat, precum şi circumstanţele personale materializate în lipsa antecedentelor penale şi poziţia procesuală adoptată, sens în care s-au reţinut şi dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. faţă de inculpaţii N.R.G. şi D.Gh.E.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, judecătorul fondului a apreciat că se impune executarea în regim de detenţie doar faţă de inculpaţii N.L.M. şi T.A. se impune, în timp ce pentru restul inculpaţilor scopul preventiv educativ se poate realiza şi cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora.
Pe latura civilă a cauzei, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata prejudiciilor pe care le-au cauzat prin acţiunile lor comune, iar în scopul reparării pagubelor s-au menţinut măsurile asigurătorii faţă de inculpaţii N.L.M. şi T.A., ridicându-se însă sechestrul instituit asupra patrimoniilor SC RL.O.A. SRL şi SC A.C.S. SRL, societăţi care nu au nicio calitate în proces.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. şi T.A. (fost B.).
Inculpatul N.L.T. a solicitat refacerea urmăririi penale de către un organ competent având în vedere că este nulă absolut întrucât trebuia efectuată de Direcţiei Naţionale Anticorupţie în condiţiile în care prejudiciul este de 2.380.000 euro, iar potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005 săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 trebuie să revină procurorilor anticorupţie dacă produce o pagubă de peste 2.000.000 euro.
S-a mai arătat că în mod greşit nu s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., deşi există o declaraţie notarială în acest sens ce este anterioară celei dată în faţa instanţei.
Inculpata N.L.M. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de contopire a pedepsei aplicată în cauză cu cea de 4 ani 10 luni şi 14 zile închisoare stabilită în Austria şi recunoscută prin Sentinţa nr. 79 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, precum şi să se constate că infracţiunea de contrabandă face parte din activitate infracţională pentru care a fost deja condamnată în Austria.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit a) şi c) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Sub aspectul infracţiunii de spălare de bani s-a arătat că subiectul activ al acestei infracţiuni nu poate să fie acelaşi cu cel al infracţiunii din care s-au obţinut banii, sens în care s-a făcut referire la Convenţie şi la Decizia nr. 3615 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curţi, motiv pentru care se impune achitarea sa pentru această faptă. Inculpatul D.Gh.E. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi art 81 C. pen.
Inculpata N.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de spălare de bani întrucât din probele administrate rezultă că sumele au fost obţinute licit, iar în subsidiar reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 81 C. pen.
Pe latura civilă a fost obligată în mod nelegal la despăgubiri civile în condiţiile în care au fost scoase din ţară cantităţi de ţigări pentru care nu se plătesc taxe, ci doar pentru intrarea pe teritoriul României.
Inculpatul P.F.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 81 C. pen.
Inculpatul T.A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului a omis să se pronunţe asupra deducere din pedeapsă durata deja executată în Austria, iar în subsidiar achitarea pentru infracţiunea de contrabandă în condiţiile în care a fost condamnat pentru aceleaşi fapte de către instanţa austriacă, dar şi pentru infracţiunea de spălare de bani pentru lipsa elementelor constitutive întrucât subiectul activ al acestei fapte nu poate fi persoana care a săvârşit infracţiunea din care au rezultat sumele de bani.
În cazul în care se reţine vinovăţia sa a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi art. 861 C. pen., întrucât s-a recăsătorit, are un copil, şi nu are alte condamnări cu excepţia episodului din Austria care să dovedească că nu a conştientizat ceea ce a făcut.
Pe latură civilă s-a arătat că în mod eronat a fost obligat la plata despăgubirilor civile deşi nu a introdus în România ţigările.
Prin Decizia penală nr. 139/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori - a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. şi T.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că deşi valoarea totală a sumelor obţinute din activitatea infracţională este de peste 2.000.000 euro, fapt ce ar atrage competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, acestea sunt consecinţa mai multor acte materiale deci rezultatul unei multitudini de fapte penale, motiv pentru care la stabilirea organului de urmărire penală competent trebuie să se aibă în vedere fiecare infracţiune în parte cu rezultatul său.
Pornind de la dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. potrivit cărora recunoaşterea vinovăţiei şi judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trebuie să făcute până la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că acest termen nu a fost respectat de inculpatul N.L.T.
Cu privire la contopire s-a reţinut că putea fi realizată doar după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care inculpata N.L.M. nu putea să formuleze cererea în acest stadiu procesual.
Sub aspectul individualizării s-a constatat că instanţa de fond în mod corect a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă aptă să asigure constrângerea şi reeducarea acesteia.
S-a mai reţinut ansamblul probelor administrate dovedeşte în mod indubitabil vinovăţia inculpatei N.L.M. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în condiţiile în care legea nu interzice ca autorul acestei infracţiunii să răspundă şi pentru infracţiunea care a produs banii.
Faţă de inculpatul D.Gh.E. s-a constatat că în raport de gravitatea faptelor săvârşire nu se impune reţinerea unei circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare.
Pentru inculpata N.A. s-a apreciat că probatoriu susţine acuzaţia de spălare de bani, iar în raport de gravitatea faptei, de modalitatea şi circumstanţele în care a fost săvârşită nu sunt incidente dispoziţiile privind circumstanţele atenuante şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Au fost considerate ca nefondate şi criticile vizând latura civilă întrucât judecătorul fondului în mod corect a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care aceasta a fost obligată dată fiind activitatea sa infracţională, menţinând măsurile asigurătorii în scopul recuperării prejudiciului.
Instanţa de apel a mai reţinut şi că aplicarea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului P.F.C. ar deturna scopul preventiv al pedepsei, precum şi că modalitatea de executare, a pedepsei stabilite la fond este un mijloc apt să asigure constrângerea reeducarea acestuia.
Critica privind omisiunea deducerii din pedeapsă a duratei executate în baza hotărârii austriece de către inculpatul T.A. s-a considerat că poate fi valorificată prin intermediul contestaţiei de executare, nu prin remediul trimiterii spre rejudecare.
S-a mai reţinut că din probele administrate rezultă fără tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de folosire de acte nereale şi spălare de bani în formă continuată, pedeapsa rezultantă aplicată fiind legală şi temeinică atât ca şi cuantum cât şi ea modalitate de executare, corespunzând scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Mai mult contribuţia inculpatului se circumscrie acţiunilor specifice autorului şi nu complicelui, aceste contribuind la introducerea ţigărilor de contrabandă în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpaţii N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. şi P.F.C.
Inculpatul N.L.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., întrucât prin declaraţia dată în faţa notarului public la data de 18 noiembrie 2011 a recunoscut săvârşirea infracţiunii solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpaţii D.Gh.E. şi P.F.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., primul dintre aceştia cerând şi înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile întrucât nu taxele, accizele şi TVA-ul sunt datorate la introducerea produselor în ţară, critică care se circumscrie cazului de casare prevăzut de pct. 17 al aceluiaşi articol, motiv pentru care va fi analizat prin prisma acestui text de lege.
Inculpata N.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, întrucât nu a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională a fiicei sale şi despre faptul că sumele de bani provin din săvârşirea de infracţiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante, cu consecinţa suspendării executării condiţionate a acesteia, dată fiind lipsa antecedentelor penale.
Inculpata N. (fostă B.) L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de apel a omis să se pronunţe pe cererea de contopire formulată, iar hotărârea nu răspunde la criticile aduse soluţiei, fiind în realitate nemotivată.
S-a mai criticat că deşi a fost condamnată pentru infracţiunea de contrabandă de către autorităţile austriece, în prezenta cauză a fost condamnată pentru aceleaşi fapte, precum şi că activitatea pentru care au sancţionat-o instanţele naţionale în realitate constituie acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni prevăzute de art. 177 C. vam. şi pentru care în Austria i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani, 10 luni şi 14 zile închisoare.
Inculpata a mai solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de spălare de bani întrucât subiectul activ al acestei fapte este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, sens în care s-a menţionat nu sunt întrunite elemente constitutive ale acestei infracţiuni, iar în subsidiar redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi suspendarea executării pedepsei rezultante.
Criticile acestei inculpate referitoare la infracţiunea de spălare de bani se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.
Inculpatul T. (fost B.) A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 4, 9, 17, 172, 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât din preambulul deciziei reiese că şedinţa de judecată a avut loc la data de 29 noiembrie 2012, iar din dispozitiv reiese că a fost pronunţată în şedinţă publică la data de 30 noiembrie 2012, dar şi pentru lipsa motivării întrucât nu s-au indicat probele din care rezultă vinovăţia sa, schimbarea încadrării juridice a faptelor de contrabandă într-o singură infracţiune în formă continuată, deducerea perioadei executate în străinătate, întrucât activitatea infracţională a început în România şi s-a încheiat în străinătate, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de contrabandă întrucât nu a participat efectiv la comiterea acestei fapte, ci doar a însoţit-o pe coinculpata N.L. şi în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea de spălare de bani, întrucât subiectul activ al acestei fapte este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.
În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Având în vedere temeiul achitării solicitat pentru infracţiunea de spălare de bani şi criticile dezvoltate sub acest aspect, urmează să fie verificare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.
Mai mult, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 172 C. proc. pen. au fost invocate în mod formal în condiţiile în care nu au fost dezvoltate.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 4, 9, 10, 12, 13, 17, 172, 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţii N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. şi P.F.C., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs, conform dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., se formulează în scris şi trebuie depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanţă numai sub aspectul cazurilor de casare care în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare doar din oficiu.
Ca atare, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. invocat de inculpaţii T.A. şi N.L., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât motivele de recurs au fost depuse la data de 20 iunie 2013, în condiţiile în care primul termen acordat în cauză a fost la 9 mai 2013, iar potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puţin 5 zile înaintea acestei date.
Având în vedere faptul că numai încălcarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, adică obligativitatea judecării cauzei în şedinţă publică, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, atrăgând incidenţa cazului de casare reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte constată că eventualele neconcordanţe dintre data şedinţei pe rolul căreia s-a aflat pronunţarea soluţie şi cea menţionată în dispozitivul hotărârii, reprezintă simple erori materiale în condiţiile în care judecata s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 290 C. proc. pen. şi se îndreaptă conform procedurii stabilite în art. 195 C. proc. pen., fără a se casa decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aşa cum a solicitat inculpatul T.A.
Într-adevăr în preambulul Deciziei nr. 130/A/2012 este trecută ca dată a şedinţei publice ziua de 29 noiembrie 2012, în timp ce în dispozitivul aceleiaşi hotărâri s-a menţionat că pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică din 30 noiembrie 2011, fapt care însă nu atrage nulitatea absolută a deciziei întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul său publicitatea şedinţei de judecată nu a fost încălcată, în realitate fiind vorba de o simplă eroare materială de tehnoredactare cu privire la data actului deliberativ.
De altfel, potrivit minutei deciziei pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică din 29 noiembrie 2012, dată la care instanţa de prim control judiciar amânase pronunţarea pentru a da posibilitatea părţilor să depună note scrise.
Incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 10 C. proc. pen. presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, instanţa să nu se fi pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, iar această omisiune să influenţeze soluţia procesului.
În speţă, se constată că instanţa de apel a analizat cererea de contopire a pedepsei de 4 ani, 10 luni şi 14 zile închisoare aplicată de organele judiciare austriece cu pedeapsa din prezenta cauză, constatând că o asemenea cerere poate fi formulată doar după rămânerea definitivă a soluţiei atacate. Or, în recurs hotărârile pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. numai în măsura în care instanţa de prim control judiciar a omis să se pronunţe asupra cererii esenţiale formulate de parte, nu şi pentru modalitatea în care s-a răspuns la o asemenea cerere.
Hotărârile sunt supuse casării conform art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când sunt contrare legii s-au când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, act normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei se face conform procedurii simplificate doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiţii, respectiv inculpatul recunoaşte faptele astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei până la începerea cercetării judecătoreşti şi solicită ca soluţionarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Chiar dacă în speţă sesizarea instanţei de fond cu rechizitoriu s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen cu procedură completă a fost la data de 12 aprilie 2011, când inculpatul N.L.T. putea solicita aplicarea dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţie întrucât încă nu se începuse cercetarea judecătorească. Mai mult, la termenul din 2 noiembrie 2011, judecătorul fondului a pus în vederea inculpaţilor prezenţi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inclusiv consecinţele aplicării procedurii simplificate, ocazie cu care apărătorul ales al inculpatului N.L.T., lipsă de la şedinţă, nu a solicitat judecata conform recunoaşterii de vinovăţie, cerere care trebuia fundamentată în baza unui înscris autentic.
Abia în şedinţa următoare, din data de 21 noiembrie 2011, apărătorul ales al inculpatului N.L.T. a depus la dosar un act notarial emis la 18 noiembrie 2011, prin care clientul său înţelegea să uzeze de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, solicitând judecarea în baza probelor de la urmărire penală pentru acuzaţiile prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., ce-i fuseseră aduse prin rechizitoriu, deci cu depăşirea termenului prevăzut de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. - 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni în scopul ascunderii sau al disimulării origini ilicită a acestor bunuri.
Pentru a existenta infracţiunea de spălare a banilor subiectul activ trebuie să desfăşoare o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii uneia din infracţiunile arătate în textul de lege incriminator.
Aparent, textul incriminator exclude reţinerea în concurs a infracţiunii predicat cu infracţiunea de spălare de bani, având în vedere că se condiţionează existenţa acestei din urmă infracţiunii de cunoaşterea de către subiectul activ a împrejurării că valorile provin din activităţi infracţionale.
În lipsa unei reglementări exprese în acest sens, Înalta Curte apreciază că pentru infracţiunea de spălare a banilor poate fi urmărit atât cel care dobândeşte bunuri provenind din. infracţiuni comise de alte persoane, cât şi cel care a participat la săvârşirea infracţiunilor generatoare de valori ilicite, nefiind astfel în acest din urmă caz exclusă identitatea de subiecţi activi.
Însă pentru, a exista o asemenea identitate este necesar ca dobândirea de bunuri din săvârşirea de infracţiuni să fie urinată de un act subsecvent prin care să se disimuleze originea ilicită a acestor valori.
Astfel, prin simpla folosire a bunurilor sau banilor obţinuţi din comiterea de infracţiuni, neurmată de reintroducerea acestora în circuitul financiar prin acte de natură a facilita disimularea provenienţei ilicite, nu se realizează şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani în concurs cu cel al infracţiunii predicat.
Deci încercarea de a pierde urma provenienţei valorilor de către subiectul activ al infracţiunii din care rezultă banii spălaţi, realizată printr-o acţiune ulterioară, conturează şi conţinutul infracţiunii de spălare de bani în sarcina aceleiaşi persoane.
În speţă se constată că aceste condiţii sunt îndeplinite, deoarece inculpaţii T.A. şi N.L. au dobândit sume de bani din contrabanda cu ţigări şi, pentru a le pierde urma, le-au transferat, creditând SC A.C.S. SRL şi a SC A.G. 2004 SRL, operaţiune prin care au dat o aparenţă licită respectivelor sume.
Ca atare, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., întrucât activitatea desfăşurată de inculpaţi ulterior săvârşirii infracţiunii de contrabandă se situează în sfera ilicitului penal, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.
Ca atare, existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanţei de prim control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
În speţă, inculpaţii N.A., T.A. şi N.L., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris şi în şedinţă publică, nu au fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi" împrejurările de fapt stabilite de către instanţele inferioare, fiind neîntemeiate susţinerile potrivit cărora nu sunt vinovaţi sau că au fost deja condamnaţi pentru aceleaşi fapte.
Din împrejurările de fapt, corect stabilite de judecătorul fondului şi instanţa de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpaţilor T.A., N.L. şi N.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de contrabandă în formă continuată şi spălare de bani.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile de recunoaştere a inculpaţilor P.F.C. şi N.R.G., cele ale martorilor D.T.D., A.V., F.A. şi F.S.M., G.H., F.R., F.S.M. (administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi şi nu a semna facturile emise către importator), H.H. (şeful dispozitivului de supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul marca VW), G.D. (care la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpaţii N.L.M. şi T.A. a supravegheat un transport de pantofi din România în Austria), procesele-verbale privind monitorizarea organizării şi efectuării transporturilor pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare austriece, comunicările poliţiei de frontieră, procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre inculpaţii N.R.G., D.Gh.E., N.L.M. şi T.A., înscrisurile privind situaţia celor două societăţi comerciale înfiinţate şi apoi cesionate de inculpaţii N.L.M. şi T.A., înscrisuri de la fisc şi nu în ultimul rând declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpaţilor N.L.M. şi T.A. care au confirmat că inculpaţii N.L.M. şi T.A., alături de coinculpaţii P.F.C. şi N.R.G. desfăşurau activităţii de contrabandă cu ţigări care tranzitau teritoriul României către Austria, banii obţinuţi în mod ilicit fiind folosiţi de N.L.M. şi T.A. la creditarea SC A.C.S. SRL şi a SC A.G. 2004 SRL, pentru a le dat o aparenţă licită, acţiunii în care au fost sprijiniţi şi de N.A. căreia îi s-au cesionat părţile sociale ale ambelor firme.
De altfel, prin criticile formulate de inculpaţii T.A., N.L. şi N.A. se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia acestora le-ar putea demonstra nevinovăţia, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că inculpaţii nu au fost condamnaţi de două ori pentru aceleaşi fapte, întrucât hotărârile pronunţate de organele judiciare austriece privesc acţiunile desfăşurate pe teritoriul acestui stat, în timp ce faptele din prezenta cauză vizează scoaterea din ţară de ţigări care nu au intrat legal în România şi pentru care la autoritatea vamală au fost folosite documente vamale de transport şi comerciale care se refereau la alte mărfuri, sustrăgându-se astfel bunurile de contrabandă de la plata datoriei vamale ce se compune din taxa vamală, accize şi TVA.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor N.L., T.A., N.A., P.F.C. şi D.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi a datelor care caracterizează persoana inculpatei.
A fost avută în vedere gravitatea faptelor gravitatea ce rezidă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanţa şi valoarea relaţiilor sociale proteguite de lege prin incriminarea acţiunilor ilicite şi, dar şi situaţia familială a acestora, precum şi atitudinea avută de inculpată înainte şi după comiterea faptei.
În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţele nu au reţinut în favoarea celor cinci inculpaţi circumstanţe atenuante (antecedentelor penale) în raport de amploarea activităţii infracţionale determinată de întinderea în timp şi spaţiu, caracterul continuat, natura infracţiunilor, numărul actelor materiale şi al persoanelor implicare şi valoarea prejudiciului creat în patrimoniul statului.
Ba mai mult în cazul inculpatului D.Gh.E. atitudinea de recunoaşterea a faptei astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare al instanţei, s-a reflectat în reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Ca atare, pedepsea aplicată acestui inculpat a fost judicios proporţionalizată, iar datele invocate în favoarea sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, au constituit elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse orientate spre minim, în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi la suspendarea sub supraveghere a executării tratamentului sancţionator.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.L. şi T.A. diversitatea, complexitatea şi amploarea activităţii infracţionale, materializate în acţiuni circumscrise conţinutului constitutiv al unor infracţiuni de contrabandă şi spălare de bani, care îmbracă forma continuată, caracterul organizat concretizat şi în implicare unor cetăţeni austrieci sau germani, s-a reflectat în mod corespunzător în modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv prin privare de libertate, şi durata pedepselor complementare aplicate.
Nici faţă de inculpaţii N.A. şi P.F.C. nu schimbată modalitatea de executare a pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., chiar dacă în sarcina lor s-a reţinut doar câte o infracţiune de spălare de bani, respectiv contrabandă în formă continuată în raport de gravitatea concretă a faptelor comise.
Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancţionator mai blând, pedepsele stabilite şi modalitatea de executare" în regim de detenţie (inculpaţii N.L. şi T.A.) şi cu suspendare sub supraveghere (inculpaţii N.A., D.Gh.E. şi P.F.C.) fiind apte, în contextul general, pentru a asigura reeducarea celor cinci inculpaţi şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 4, 9, 10, 13, 17, 18 şi 14 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. şi P.F.C.
Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. şi P.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 29 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A. şi N.L.T. plata sumei de câte 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.F.C. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3526/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 2905/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
