ICCJ. Decizia nr. 3258/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3258/2013
Dosar nr. 6112/108/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 21 ianuarie 2013, Tribunalul Arad în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.A. în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
A aplicat inculpatului B.V.A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul C.F.C., Ia:
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în regim de detenţie.
A aplicat inculpatului C.F.C. pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V.A. şi în baza art. 82 C. pen. a stabilit acestuia un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
A atras atenţia inculpatului B.V.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Arad în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. şi a obligat inculpaţii B.V.A. şi C.F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL să plătească acesteia suma de 2.011.376 RON cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi şi penalităţi până la plata efectivă a prejudiciului.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.G.F.P., în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.
A obligat inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 1.750 RON fiecare cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 35/P/2011 înregistrat la data de 20 septembrie 2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.V.A. şi C.F.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În sarcina acestora s-a reţinut că în calitate de administratori ai SC S.C. SRL, au omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010-octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Cu ocazia ascultării în faţa instanţei inculpatul B.V.A. a declarat în temeiul dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. că recunoaşte comiterea faptei reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
S-a mai reţinut că, deşi legal citat, inculpatul C.F.C. nu s-a prezentat şi faţă de răspunsul la mandatul de aducere privind pe acesta s-a procedat la citarea prin afişare la Consiliul local al localităţii S. judeţul Arad, în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum şi persoanele inculpaţilor.
În privinţa inculpatului B.V.A. s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 28 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară ca absolvent de 8 clase, împrejurarea că are un loc de muncă şi a avut o bună conduita judiciară, recunoscând săvârşirea faptelor şi manifestând regret pentru cele comise.
Referitor la inculpatul C.F.C. s-a reţinut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 27 ani la data comiterii faptei, dar şi împrejurarea că nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Instanţa a mai reţinut şi că, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective şi subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancţionator şi educativ, poate fi realizat şi în lipsa executării ei efective.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Reprezentantul Ministerulu Public a arătat că în mod greşit au fost obligaţi inculpaţii în solidar la repararea prejudiciului întrucât societatea a fost administrată succesiv de către cei doi inculpaţi, respectiv în perioada 6 mai 2010-17 august 2010 de către inculpatul B.V.A., iar în perioada 17 august 2010-1 octombrie 2010 de către inculpatul C.F.C., aspect ce rezultă din hotărârea 1 din 17 august 2010 înregistrată la O.R.C. Arad. S-a mai solicitat şi raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen., reindividualizaea pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a adms apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinţei penale nr. 15 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 6112/108/2012
A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi, rejudecând a fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.V.A.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Arad, sens în care a fost obligat inculpatul B.V.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL la plata către partea civilă a sumei de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit şi 552.372 RON TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări şi penalităţi de întârziere conform art. 119 C. proc. fisc., iar inculpatul C.F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL. la plata sumei de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit şi 126.973 RON TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări şi penalităţi de întârziere conform art. 119 C. proc. fisc.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpaţilor în solidar şi au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea reţinut că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul B.V.A. a înfiinţat SC S.C. SRL cu sediul în localitatea S., având ca obiect comerţul cu cereale, fiind administratorul acestei societăţi până în data de 17 august 2010 când în societate a intrat în calitate de asociat inculpatul C.F.C., totodată acesta devenind cu aceeaşi dată administratorul societăţii.
Din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală a rezultat că în perioada cât a fost administrator, prin faptele sale, inculpatul B.V.A. a prejudiciat bugetul statului, prin neînregistrarea în contabilitate a vânzărilor de cereale efectuate, cu suma de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit şi 552.372 RON TVA, iar inculpatul C.F.C., cu suma de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit şi 126.973 RON TVA.
Instanţa de apel a apreciat că instanţă de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet şi judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Instanţa de apel a reţinut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
Infracţiunea de evaziune fiscală aduce atingere relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă şi exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor precum şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.
Astfel din documentele de înfiinţare a societăţii şi hotărârea din 17 august 2010, a rezultat că în perioada 6 mai 2010-16 august 2010 administratorul societăţii a fost inculpatul B.V.A., prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit şi 552.372 RON TVA, astfel încât acest inculpate ar trebui să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL.
De asemenea inculpatul C.F.C. a fost administratorul societăţii în perioada 17 august 2010-1 octombrie 2010 prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit şi 126.973 RON TVA astfel încât în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. acest inculpat ar trebui să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL.
Împotriva deciziei nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, care a solicitat prin motivele scise de recurs admiterea recursului în sensul obligării inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL la plata sumei de 2.011.376 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi şi penalităţi, conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. până la momentul plăţii efective a prejudiciului.
Examinând recursul declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate în scris şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Înalta Curte, în examinarea recursului, constată că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt. conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit în ce-l priveşte pe inculpatul B.V.A. vinovăţia acestuia care a recunoscut săvârşirea faptelor în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte constată că în perioada mai 2010-octombrie 2010, inculpaţii B.V.A. şi C.F.C., în calitate de administratori ai SC S.C. SRL, au omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010-octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, faptă ce constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut, din raportul de expertiză fiscală că în perioada cât a fost administrator, inculpatul B.V.A. a prejudiciat bugetul statului, prin neînregistrarea în contabilitate a vânzărilor de cereale efectuate, cu suma de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit şi 552.372 RON TVA, iar inculpatul C.F.C., cu suma de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit şi 126.973 RON TVA, încadrarea juridică, fiind este cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Totodată, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză fiscală prejudiciul produs bugetului de stat de cei doi inculpaţi va fi reparat de către fiecare dintre aceştia în raport de perioada în care au fost administratori ai societăţii urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 119 din O.G. 92/2003 întrucât în această calitate le revenea responsabilitatea înregistrărilor în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate.
Înalta Curte reţine că intimata parte responsabilă civilmente SC S.C. SRL nu poate fi obligată în solidar cu intimaţii-inculpaţi la plata prejudiciului, deoarece autorii faptei de evaziune fiscală sunt B.V.A. şi C.F.C., iar aceştia vor răpunde fiecare în parte, raportat la perioada cât au administrat societatea.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare privind soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3162/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3451/2013. Penal → |
|---|
