ICCJ. Decizia nr. 3451/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3451/2013

Dosar nr. 505/2012

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.Prin sentinţa penală nr. 20 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 505/32/2012 a fost condamnat inculpatul V.M.L., fără antecedente penale, ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, având gradul profesional de comisar-şef, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A fost condamnată inculpata P.M., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 300 euro de la fiecare inculpat.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei a câte 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor V.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că inculpatul V.M.L., în calitate de ofiţer în cadrul Inspectoratului de Poliţie de al Judeţului Neamţ, atât direct cât şi prin intermediul mamei sale, inculpata P.M., a pretins în vara anului 2011 o sumă de bani iniţial neprecizată de la U.G., sumă pe care a stabilit-o la 400 euro, la 7 septembrie 2011 şi pe care a primit-o în aceeaşi zi, prin mama sa, de la numitul U.M.C., iar ulterior a mai pretins şi primit de la aceasta, prin acelaşi intermediar, 200 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra examinărilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ pentru a-i asigura lui U.M.C. promovarea probei practice din cadrul examenului de obţinere a permisului de conducere la categoria B.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi – instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a reţinut următoarele:

U.M.C. locuieşte împreună cu părinţii săi, U.V. şi U.G., în comuna V.N., judeţul Neamţ. În aceeaşi comună, sat L., locuieşte C.N., prietena numitului U.M.C., iar în apropierea locuinţei familiei C. se află casa inculpatei P.M. (aceasta are domiciliul în Piatra Neamţ, str. D.).

După împlinirea vârstei de 18 ani, U.M.C. a urmat cursurile şcolii de şoferi şi s-a programat pentru susţinerea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria "B". În perioada 14 noiembrie 2008-09 iulie 2010 U.M.C. a susţinut de 15 ori proba teoretică fiind declarat respins. La datele de 30 iulie 2010, 29 octombrie 2010, 04 februarie 2011 şi 10 iunie 2011 susnumitul a fost admis la examinarea teoretică fiind însă respins, de fiecare dată, la proba practică. Motivat de respingerea repetată la proba practică şi de discuţiile purtate cu alte persoane (candidaţi) din care rezulta că pentru promovarea acestei probe se dau examinatorilor anumite sume de bani, atât familia numitului U.M.C., cât şi familia prietenei sale, C.N. au întreprins demersuri în vederea identificării unei persoane care ar fi putut interveni pe lângă examinatorii din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Neamţ. Cunoscând faptul că fiul vecinei sale, inculpata P.M. este ofiţer de poliţie, C.M. (zisă „M.") i-a propus numitei U.G. să discute cu inculpata pentru ca fiul acestuia, ofiţerul de poliţie V.M.L. să-l ajute pe U.M.C. să promoveze proba practică. În lunile iunie-iulie 2011 C.M. împreună cu U.G. au purtat o discuţie în acest sens cu inculpata P.M. la locuinţa acesteia din satul L. comuna V.N. Inculpata le-a precizat că va apela la fiul său în scopul arătat dar a menţionat că nu garantează obţinerea permisului de conducere. U.G. a întrebat-o pe inculpată ce sumă ar trebui să remită reprezentând preţul influenţei pe care fiul său, în calitate de ofiţer de poliţie o are asupra examinatorilor. P.M. a precizat că va stabili suma după ce se va rezolva problema.

Ulterior acestei discuţii, la data de 22 iulie 2011, U.M.C. a fost declarat, din nou, admis la examinarea teoretică, dar a fost respins la proba practică susţinută în ziua de 25 iulie 2011. În aceeaşi zi, după examinare, U.M.C. a purtat convorbiri telefonice cu prietena sa, C.N., mama acesteia, C.M. şi cu mama sa, U.G. Toate cele trei interlocutoare şi-au exprimat nedumerirea şi surpriza faţă de rezultatul examenului şi eşecul intervenţiei inculpatului V.M.L., conţinutul convorbirilor telefonice fiind edificator.

Din relaţiile comunicate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Neamţ rezultă că în ziua de 25 iulie 2011 U.M.C. a fost examinat la proba practică de lucrătorul de poliţie L.H.

La sfârşitul lunii iulie 2011 - începutul lunii august 2011 numitele C.M. şi U.G. au mai purtat o discuţie (având acelaşi subiect) cu inculpata P.M. în apartamentul acesteia din municipiul Piatra Neamţ. Cu această ocazie inculpata le-a transmis să se întâlnească în aceeaşi zi la o cafenea (bar) situată în zona M. din aceeaşi localitate cu fiul său, V.M.L. pentru a trata cu acesta în mod direct problema promovării examenului de către U.M.C. În locaţia stabilită cele două s-au întâlnit cu comisarul de poliţie pe care C.M. îl cunoştea, întrucât inculpatul se deplasează des la casa din satul L. U.G. l-a întrebat pe inculpat dacă îl poate ajuta pe fiul său să obţină permisul de conducere şi cât costă intervenţia sa, afirmând că atât cât costă atât este dispusă să dea. Ofiţerul de poliţie a precizat că va interveni în sensul solicitat de interlocutoare dar nu garantează promovarea examenului, motiv pentru care cuantumul sumei va fi stabilit ulterior obţinerii permisului de conducere. Totodată s-a stabilit ca inculpatul să fie anunţat despre data când U.M.C. va fi programat să susţină din nou examenul.

În ziua de 10 august 2011 U.M.C. s-a deplasat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Neamţ fiind programat pentru o nouă examinare teoretică la data de 06 septembrie 2011. Conform datelor comunicate de această instituţie, înregistrarea cererii candidatului s-a realizat la data de 10 august 2011 ora 8:33:46. Imediat după aflarea datei la care a fost programat, la ora 08.34.50, U.M.C. (utilizatorul postului telefonic cu numărul 0754.xxx.xxx) l-a contactat telefonic pe inculpatul V.M.L. (utilizatorul postului telefonic cu numărul 0740.xxx.xxx) pentru a-i comunica data susţinerii examenului, conform înţelegerii anterioare.

Din listingul comunicărilor telefonice purtate de U.M.C. rezultă că în ziua anterior menţionată (10 august 2011), la ora 7:37:34 acesta a încercat să-l contacteze pe ofiţerul de poliţie, apelul fiind redirecţionat către serviciul de mesagerie vocală.

La începutul lunii septembrie 2011 U.G. a plecat în Italia, iar telefonul său mobil cu numărul 0746.xxx.xxx a rămas în posesia fiului său, U.M.C. fiind utilizat de către acesta.

La data de 06 septembrie 2011 U.M.C. s-a deplasat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Neamţ pentru a susţine proba teoretică din cadrul examenului pentru obţinerea permisului de conducere, în urma examinării fiind declarat admis.

În intervalul 8:56:53-9:25:44, de la postul telefonic 0746.xxx.xxx, U.M.C. a încercat să-l contacteze pe inculpatul V.M.L., de patru ori, apelurile fiind redirecţionate către serviciul de mesagerie vocală. La ora 9:26:11 C.M. a contactat-o telefonic pe inculpata P.M., durata comunicării fiind de 144 secunde. Imediat după această discuţie, la ora 09:29:15 C.N. l-a apelat pe U.M.C., relevant fiind următorul fragmentul din convorbire redat în cuprinsul actului de inculpare.

La ora 10:52:49 de la postul telefonic 0746.xxx.xxx U.M.C. l-a contactat pe inculpatul V.M.L. (0740.xxx.xxx), cei doi purtând o discuţie de 23 secunde.

Ulterior, la ora 11:02:58, U.M.C. i-a confirmat prietenei sale, C.N., că a luat legătura cu ofiţerul de poliţie relatându-i şi obiectul discuţiei.

La ora 13:35:07, în timp ce se afla încă în municipiul Piatra Neamţ, U.M.C. a încercat din nou să-L contacteze telefonic pe inculpatul V.M.L, apelul fiind redirecţionat către serviciul de mesagerie vocală.

În aceeaşi zi, ora 16:34:47, inculpata P.M. l-a apelat pe U.M.C., cei doi purtând următoarea discuţie.

P.M.: Băi! Ai (...) L-ai anunţat pe M.L. c-ai luat? La sală.

U.M.C.: Da. Da amu (...) Na (...) Nu ştiu (...) Să vadă el ce face.

P.M.: Măi! Da (...)

U.M.C.: Am vorbit cu el.

P.M.: Auzi? Da când dai?

U.M.C.: Mâine Nu?

P.M.: Păi, da tu nu ştii? Păi, mă-ntrebi pe mine, măi! Că, uite (...) că el m-o sunat acuma şi-o zis că: Oare ce-are băietu cela de nu mi-o spus când dă la (...) la oraş?

U.M.C.: Mâine.

P.M.: Păi, da i-ai spus?

U.M.C.: Da. I-am spus că mâine am. Pe şase, şapte. Şi l-am sunat şi i-am zis că azi am avut traseu şi (...) azi am avut (...) sala (...).

P.M.: I-ai spus? Da (...) dacă e (...) Dacă tu-i spuneai că ai mâine, mă mai suna el pe mine, acuma?

U.M.C.: Hai că-l sun eu amu oleacă! Să văd ce zice.

P.M.: Păi, sună! Că-i acasă. O ajuns, săracu. Pleca acasă acuma. Îi flămând, vai de capu lui. Sună-l! Şi spune-i că: Iartă-mă, te rog! Te rog, domnu (...) colonel! Scuză-mă! Poate n-am (...) [neinteligibil] (...) Poate (...).

Urmare a solicitării inculpatei P.M., la ora 16:39:19 U.M.C. l-a apelat pe inculpatul V.M.L., cei doi purtând o discuţie timp de 31 secunde.

În ziua de 07 septembrie 2011 U.M.C. s-a deplasat împreună cu prietena sa, C.N. în municipiul Piatra Neamţ pentru a susţine proba practică. În urma examinării, U.M.C. a fost declarat admis, obţinând astfel permisul de conducere categoria „B". În ziua anterior amintită, întrucât nu a putut utiliza din diferite motive posturile telefonice deţinute (0746.xxx.xxx şi 0754.xxx.xxx) U.M.C. a folosit telefonul mobil al prietenei sale cu numărul 0753.xxx.xxx. Astfel, la ora 7:41:27, folosind acest post telefonic susnumitul a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul V.M.L., timp de 15 secunde. Ulterior, la ora 08:54:14, utilizând postul telefonic cu numărul 0754.xxx.xxx (telefon de serviciu) inculpatul V.M.L. l-a contactat pe U.M.C. (la numărul 0753.xxx.xxx), durata convorbirii fiind de 20 secunde.

În dimineaţă zilei de 07 septembrie 2011 între inculpata P.M. şi C.M. au avut loc trei convorbiri telefonice, la orele 9:25:24, 9:28:45 şi 9:31:42.

După ce a susţinut proba practică, la orele 9:34:34 şi 9:35:15, U.M.C. a încercat să ia legătura telefonică cu inculpatul V.M.L. pentru a-i comunica rezultatul, reuşind să-l contacteze la ora 9:43:42 (durata comunicării - 12 secunde). După trei minute inculpatul V.M.L. l-a apelat pe U.M.C., durata convorbirii telefonice fiind de 6 secunde.

Conform declaraţiilor numitului U.M.C., în cadrul acestor discuţii telefonice inculpatul i-a solicitat să ia legătura cu mama sa, P.M. care urma să îi precizeze suma pe care va trebui să o remită pentru serviciul prestat, respectiv influenţarea ofiţerului examinator. Totodată inculpatul a stabilit ca suma de bani să-i fie remisă tot mamei sale.

La ora 11:39:14, numitul U.M.C. a fost apelat de mama sa U.G., care se afla în Italia, cei doi purtând următorul dialog relevant pentru cauză:

U.G.: Aa (...)! Ăă (...) Ce-am vrut să-ţi zic? Cât te-o ajuns?

U.M.C.: Ăă?

U.G.: Cât te-o ajuns? Cât i-ai dat?

U.M.C.: Da n-am dat nica. Tre să-i duc babei. Mă sună diseară.

U.G.: Şi cât tre să-i duci?

U.M.C.: Nu ştiu!

U.G.: Da cum? Nu ţi-o spus?

U.M.C.: Da ţie cât ţi-o zis?

U.G.: Cine?

U.M.C.: Instructoru. Pe (...)

U.G.: (...) [neinteligibil] (...)

U.M.C.: ( ...) ista (...)

U.G.: (...) [neinteligibil] (...)

U.M.C.: Nu ţi-o zis nica de bani?

U.G.: Cine? Nu mi-o zis nic.

U.M.C.: El, bre!

U.G.: Nu mi-o zis nica (...)

U.M.C.: Apăi, bun. Las că văd diseară! Şi te sun eu diseară şi-ţi spun care-i treaba

Ulterior, la ora 14:10:19, cei doi poartă din nou o convorbire în legătură cu suma de bani ce trebuie remisă celor doi inculpaţi:

U.M.C.: Amu să mă duc să văd la babă ce bani tre să-i dau.

U.G.: Ăă?

U.M.C.: Mă duc amu la babă, mai târziu, să văd ce bani tre să-i duc.

U.G.: Da. Păi, vezi. Tu câţi bani ai?

U.M.C.: Ăă?

U.G.: Ai şase sute (…)

Conform înţelegerilor anterioare, în seara zilei de 07 septembrie 2011, U.M.C. s-a deplasat la locuinţa inculpatei P.M. din satul L., având asupra sa suma de 600 euro (întreaga sumă în valută pe care o deţinea în acel moment). Inculpata a precizat că fiul său i-a comunicat suma pe care trebuie să o dea U.M.C., respectiv 400 euro din care suma de 300 euro urma a fi remisă examinatorilor şi suma de 100 euro reprezenta preţul influenţei fiului său. Urmare a acestei precizări, U.M.C. i-a dat inculpatei P.M. suma de 400 euro.

Subiectul discuţiei purtate cu inculpata precum şi suma efectiv remisă au fost comunicate de U.M.C. mamei sale cu care la ora 19:02:08, au purtat următoarea discuţie telefonică:

U.M.C.: Da ce să fac. Uite acuma am fost la babă.

U.G.: Şi?

U.M.C.: Am fost şi-am rezolvat treaba. Cum?

U.G.: Da. Si? Cât şi cum?

U.M.C.: Cât şi cum?

U.G.: Da.

U.M.C.: Trei sute de euro îi de dat la PIATRA (...)

U.G.: Cât?

U.M.C.: Trei sute!

U.G.: Aa (...) trei sute. Ii bun, dară. (...) [vorbeşte concomitent cu U.M.C., neinteligibil-n.n.] (...)

U.M.C.: Da (...) Şi o sută lui

U.G.: Da, da. Bun. Bun. Ai bani (...)

U.M.C.: C-aşa o zis baba. O zis că: O sută lui. Na!

Că (...) te-o rezolvat, o fost cu tine (...)

U.G.: Da, bre, da! Nu se pune problema! Nu ţi-am spus. Nu (...) Nu.

U.M.C.: Aşa.

U.G.: ( ...) [neinteligibil] (...) Aşa. Bun.

În continuarea convorbirii, la solicitarea mamei sale, U.M.C. i-a dat telefonul numitei C.M. care a discutat cu U.G. următoarele aspecte în legătură cu obiectul cauzei:

C.M.: Da. E sărbătoare mare. Nu (...) Da eu aşa (...) [neinteligibil] (...) Doamne, Maica Domnului! Da (...)

U.G.: Da. Da. Da. Bun, bre. Ăă (...) Ai rezolvat cu baba, nu?

C.M.: Da (...) L-am sunat amu şi pe el. I-am mulţumit ( ...) I-am zis că n-am ştiut că (...) unde-o fost atuncea şi (...) Na! Şi (...) ăă (...) ne-am cerut şi (...) Na (...)

U.G.: îhî!

C.M.: ( ...) [neinteligibil] (...)

U.G.: Ăă (...) Cum să zic? Am s-o sun şi eu pe babă. Da mâine.

C.M.: Da. Da. Da. Că-i ziua ei mâine.

U.G.: Am vrut să (...) Da. O sun mâine pe babă şi-i mulţumesc şi eu şi (...) aşa (...) Eu numărul lui nu-l am, că l-aş suna, da nu-l am pe al lui.

C.M.: îhî. Da I-am sunat eu.

U.G.: Amu cred că (...) [vorbeşte concomitent cu C.M., neinteligibil — n.n] (...)

C.M.: Amu am vorbit cu el.

U.G.: Dacă mi-l dă M., am să-i mulţumesc şi lui.

C.M.: Da.

U.G.: îs mulţumită. Îi bun c-o dat Dumnezeu şi s-o rezolvat (...)

Din listingul convorbirilor telefonice purtate în ziua de 07 septembrie 2011 rezultă că la ora 19:02:39 C.M. l-a sunat pe inculpatul V.M.L. cu care a discutat timp de 99 secunde. De asemenea, după convorbirea redată anterior, la ora 19:32:29 U.G. a contactat-o pe inculpata P.M. cu care a vorbit 185 secunde.

După trei zile, respectiv la data de 10 septembrie 2011 inculpata P.M. i-a contactat pe U.M.C., U.G. şi C.M., majorând cu două sute de euro cuantumul pretenţiilor, motivat de împrejurarea că a aflat că înainte de a apela la serviciile fiului său, familia U. ar fi dat o sumă de bani numitului R.V.V. zis „Ţ." din comuna V.N., persoană despre care afirma că ar fi interlop, aspecte ce i-ar putea crea probleme fiului său. Astfel, în ziua de 10 septembrie 2011, la ora 13:37:24 inculpata P.M. a sunat-o pe C.M., discutând cu aceasta 44 secunde. Imediat după această convorbire, la ora 13:39:08, inculpata l-a contactat telefonic şi pe U.M.C., solicitându-i numărul de telefon din Italia al numitei U.G. Începând cu ora 13:42:26, timp de 193 de secunde, inculpata P.M. a discutat telefonic cu U.G.

Ulterior, la ora 13:48:43, inculpata P.M. l-a contactat din nou pe U.M.C., atât pentru a-i solicita, în numele fiului său, suma de 200 euro cât şi pentru a-l ameninţa în cazul în care va recunoaşte ulterior modalitatea prin care a obţinut permisul de conducere. Inculpata i-a motivat interlocutorului că toată suma primită anterior, 600 euro, a fost dată examinatorilor şi că, astfel, fiul său nu a primit nici un ban pentru implicarea sa:

U.M.C.: Alo!

P.M.: M.!

U.M.C.: Ău!

P.M.: M.! Uite care-i treaba! Eu, băiete, eu stau în casă plâng din cauza voastră şi băieţii mei stau în curte. Te rog din suflet! Aceala care ţi-o dat bani şi nu ţi-o mai dat înapoi şi nu ţi-o făcut servici (...) [plânge - n.n.] (...), acela este un interlop. Ii neamu tău, nu mă interesează. Dară o să te-ntrebe şi-o să te cheme câţi bani ai dat. Şi dacă spui, eu te omor cu mâinile mele!

U.M.C.: Nu, Doam (...)

P.M.: Eu te omor cu mâinile mele!

U.M.C.: Doamne fereşte!

P.M.: Ascultă la mine!

U.M.C.: Am înţeles. Fiţi calmă! Nu vă faceţi probleme!

P.M.: Eu (...) eu te omor cu mâinile mele! Mi-ai băgat băietu-n încurcături şi-n minciuni (...) [plânge -n.n.] (...) şi mă cert cu el (...) de când o venit, în loc să (...) am şi eu o vorbă bună din cauza minciunilor voastre! Că n-aţi spus de la-nceput. Am sunat-o pe mă-ta! Să vii cu banii imediat! Aveai banii şi n-ai vrut să laşi banii corect.

U.M.C.: Da (...)

P.M.: ( ...) [neinteligibil] (...) Ăă (...) ai avut bani la tine. De ce n-ai lăsat banii pe masă? Cât o spus mata? S-o-nţeles cu M.L.

U.M.C.: Aa (...) Da nu (...) Matale cât mi-ai zis, atâta am lăsat.

P.M.: Păi, da ce să-ti zic eu? Da (...) el s-o-nţeles cu mă-ta, nu?

U.M.C.: Hm! Bine. Lasă c-am s-o sun pe mămica.

P.M.: Dă (...) Păi, sun-o! Şi vină cu banii imediat, că băieţii pleacă acuş! Băi! Oricine te-ar întreba şi orice-ar spune, îi spui aşa: Eu am luat pe bune! Am învăţat şi-am luat!

U.M.C.: Apăi (...) Aţi vorbit cu mămica?

P.M.: Da. Am vorbit cu mă-ta. Da. O zis că-mi (...) îmi dă banii. Să vii cu două sute de euro încoace!

U.M.C.: Da

P.M.: Că tre să-i dea (...) trei într-o parte, trei într-o parte. C-o pus băietu din buzunar. Io-te, mamă! Cu ce m-am ales! C-un suc de la M. a matale! ( ...) [plânge — n.n.] ( ...) Zice: Te-ai dus şi te-ai luat după mine să-l ajut! O spus drept.

U.M.C.: Stai aşa, că mă sună mămica! Stai aşa, că mă sună mămica!

P.M. Hai! Du-te! Du-te, du-te, du-te! Hai!

Imediat după această discuţie telefonică, U.M.C., a vorbit cu mama sa

U.G.: ( ...) m-o sunat baba, îi mare scandal.

U.M.C.: Zi!

U.G.: Auzi! Ăă (...) Te iei şi te duci rapid până-n L., cu ce poţi, cu ce nu poţi (...) şi să-i duci două sute de euro, că-i venit fecior-su şi-o zis că trebuia să-i mai dai încă două sute de euro.

U.M.C.: Da mie aşa mi-o zis, de trei sute, cu (...) o sută, patru sute.

U.G.: Ea o zis (...) ea mi-o zis, baba, acuma, că trei sute la unu şi trei sute la unu. Pentru că (...) tu nu i-ai spus lui că (...) ăă (...) ai avut cu Ţ. probleme şi că i-o făcut panaramă (...) şi că ai dat bani la altu şi că nu ştiu ce.

U.M.C.: Da de un să iau două sute de euro?

U.G.: Da tu cât ai acuma?

U.M.C.: O sută de euro.

U.G.: Da cinzeci de euro ce-ai făcut cu ei?

În continuarea discuţiei cei doi au stabilit ca U.M.C. să împrumute suma de 100 euro pentru a-i putea remite inculpatei întreaga sumă solicitată.

Despre noua solicitare a inculpatei U.M.C. i-a relatat prietenei sale în cadrul convorbirii telefonice purtate în aceeaşi zi, 10 septembrie 2011, ora 13:54:29:

C.N.: Ce faci?

U.M.C.: Da ce să fac? Am plecat de la treabă.

C.N.: De ce?

U.M.C.: Trebuie să-i mai duc două sute de euro babei (...) [înjură - n.n.] (...)!
(...) [oftează — n.n.] (...)

C.N.: De ce? Nu-nţeleg.

U.M.C.: Ăă?

C.N.: Ţi-o cerut?

U.M.C.: O zis că tre să-i dau şase sute de euro, trei sute la unu, trei sute la unu (...) Băga-mi-aş pixu eu! Ea o zis trei sute şi c-o sută patru sute, amu mai vrea două sute (...) Da eu mă (...) [foloseşte un cuvânt vulgar -n.n.] (...) m el de permis! Da cât m-ajunge? Zece mii de euro un permis!

C.N.: Da trebuia să-ţi zică de la-nceput, nu?

U.M.C.: Ăă?

C.N.: Trebuia să-ţi zică de la-nceput, nu?

U.M.C.: Ce să fac? Da amu eu de un să iau bani

C.N.: Şi maică-ta ce-o zis? Te-o sunat maică-ta?

U.M.C.: Da. M-o sunat acuma.

C.N.: Şi ce i-ai zis?

U.M.C.: Da (...) i-am zis că am o sută de euro, da eu am numa cinzeci de euro acasă. Nici nu ştiu (...) Mă duc la C. Tu n-ai bani deloc?

C.N.: Nu

La ora 14:14:17, numitul U.M.C., a fost apelat din nou de către mama sa, U.G., cel dintâi fiind revoltat de noua solicitate întrucât înţelegerea anterioară în sensul remiterii doar a sumei de 400 euro era clară, iar majorarea pretenţiilor nejustificată

U.M.C.: Păi [înjură-n.n.] (...) mamii ei! Câţi bani mai vrea? Că doar o mâncat (...) [foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.J (...) destul de clar:

Băi! Tu îmi dai trei sute să-i dau la om şi o sută să (...) îi rămână lui! Amu o sucit-o.

Dracu s-o ia de babă! Să vezi ce păţeşte cu mine!

U.G.: Auzi, M.! Nu te sfădi!

U.M.C.: Nu mă sfădesc, da io-i spun. Dacă (...) ori o vorbă, ori zece vorbe!

U.G.: Auzi? Tu vezi (...)

U.M.C.: Pân la urmă (...) pe urmă, peste-o săptămână, poate mai îmi cere iar încă vreo două, trei de euro!

În aceeaşi zi, U.M.C. a împrumutat de la C.M. suma de 100 euro şi împreună cu aceasta s-au deplasat la locuinţa inculpatei P.M. din satul L. În prezenţa numitei C.M., U.M.C. i-a dat inculpatei P.M. suma de 200 euro. Întrucât în curtea casei se afla un autoturism, U.M.C. a dedus că inculpatul V.M.L. s-ar afla în casă şi a cerut să vorbească personal cu acesta dar inculpata a negat prezenţa fiului său. Discuţiile purtate cu inculpata şi condiţiile remiterii sumei de 200 euro au fost relatate de U.M.C. mamei sale în cadrul convorbirii telefonice de la ora 19:31:08

U.G.: Iar m-o sunat dracu de babă, da eu nu i-am mai răspuns.

U.M.C.: ( ...) [înjură - n.n.J (...) mamn ei de babă!

U.G.: Ce dracu mai vrea?

U.M.C.: Nu-i mai răspunde la telefon!

U.G.: Ce (...) Ce-i mai trebe bre, oare?

U.M.C.: Da nu ştiu ce-i mai trebe, da nu-i mai răspunde la telefon.

U.G.: Da tu (...) Voi când v-aţi despărţit de ea, ce-o zis? Diavolul.

U.M.C.: Că (...) să se ducă tanti M.I., să steie cu găinile, că nu ştiu ce (...) Da de-acuma chiar (...) urcă calul. Să mor eu dacă te mint!

U.G.: Ăă (...) De-amu-nainte, crede că (...) ăă (...) crede că cineva e argatu e (...) lor. Ştii?

U.M.C.: Da (...)

U.G.: Da (...) ea unde se duce?

U.M.C.: Că se duce la doctor, că nu ştiu ce are (...)

U.G.: Ăă (...) Ei pleacă în concediu, M.. Ştii de ce? De aceea le-o trebuit şi banii. Îţi spun eu ţie (...) Pentru că atuncea, duminică, ne-o zis mi-a, când a fost la mine, c-o zis că de pe zece, el se duce o săptămână în concediu. Ştii?

U.M.C.: Nu mai răspunde la telefon! Te rog frumos!

U.M.C.: Ăă (...) Lasă-mă! Că baba e o manglitoare, să mă (...) [foloseşte un cuvânt vulgar - n.n.] (...)m gura ei de babă împuţită.

U.G.: Ăă (...) Da! Da el de ce n-o (...)

U.M.C.: Ba plânge, ba râde. Dă-o dracului s-o ieie! I-am zis că (...) Da chiar (...)

U.G.: Ce-o zis?

U.M.C.: Era (...) Era şi (...) ăă (...) fecioră-su acasă. Adică, da chiar (...) [neinteligibil] (...) fecioră-su să-i dau banii (...)

U.G.: Aha!

U.M.C.: Că nu puteaţi de mine, i-am zis. O zis că: Lasă pe fecioră-mi-u acuma! Tu vorbeşti cu mine! (...) Dracu de babă.

U.G.: Da. (...) [neinteligibil] (...) Îhî!

U.M.C: Dă-o dracului s-o ieie! Amu e bine că mi-am rezolvat problemele.

U.G.: Bine c-ai rezolvat. Lasă (...)! Mulţumeşte lui Dumnezeu (...)

Din listingul comunicărilor telefonice purtate de la posturile telefonice utilizate de inculpatul V.M.L. rezultă că în ziua de 10 septembrie 2011 în intervalul orar 14:11:28-21:10:25 acesta a fost localizat în zona Vânători-Neamţ, cu excepţia orei 19:00:29 când a fost localizat în zona deal Boiştea-Petricani-Neamţ.

În ziua de 12 septembrie 2011, ora 12:40:37, numiţii U.M.C. şi C.M., au purtat următoarea discuţie telefonică:

C.M.: Aa (...)! Vezi! Dacă te sună (...) ăă (...) aista, colonelul, să-i răspunzi!

U.M.C.: De ce?

C.M.: Că (...) m-o sunat pe mine (...) M-o-ntrebat (...) Ştii? Dacă nu (...) Ştii (...) suntem supăraţi (...) Că, nu (...) C-o zis că m-o aşteptat pe mine el. Ştii?

U.M.C.: Aha!

C.M.: C-o rezolvat treburile acolo şi (...) ăă (...) Lasă că-ţi mai spun eu ţie.

U.M.C.: Si (...) nu l-ai servit sau ce?

C.M.: Ba da. Că l-am servit (...) Adică (...) ştii? Că (...) m-o sunat. O zis că (...) că: Ce? De ce n-am răspuns ieri la telefon? Ştii? Şi i-am zis că am avut treabă.

Din listingul comunicărilor telefonice purtate de la posturile telefonice utilizate de persoanele din prezenta cauză nu rezultă că în ziua de 12 septembrie 2011 V.M.L. ar fi contactat-o pe C.M. de la unul din cele trei posturi telefonice utilizate de către acesta dar între postul telefonic 0742.xxx.xxx utilizat de inculpata P.M. şi cel utilizat de C.M. a avut loc o convorbire telefonică de 221 secunde începând cu ora 12:33:24. De asemenea, în intervalul orar 11:45:07-14:12:39 inculpatul V.M.L. a fost localizat în zona str. D. - Piatra Neamţ, respectiv apartamentul unde domiciliază mama sa, inculpata P.M.

Situaţia de fapt astfel descrisă a fost probată cu:

- Adresa din 14 februarie 2012 a DGA - SJA Neamţ împreună cu raportul de audit al SPCRPCIV Neamţ;

- Adresa DNA-ST Bacău din 20 martie 2012 către IPJ Neamţ împreună cu răspunsul formulat de această instituţie din 28 martie 2012;

- Adresa DNA-ST Bacău din 03 februarie 2012 către DNA - Serviciul tehnic împreună cu răspunsul dat din 24 februarie 2012;

- Adresa DNA-ST Bacău din 07 februarie 2012 către DNA - Serviciul tehnic împreună cu răspunsul dat din 28 februarie 2012;

- Adresa DNA-ST Bacău din 22 februarie 2012 către DNA - Serviciul tehnic împreună cu răspunsul dat din 06 martie 2012;

- Adresa DNA-ST Bacău din 15 mai 2012 către SRI - DJI Neamţ;

- Proces verbal din 01 iunie 2012 de primire a listingurilor telefonice solicitate SRI - DJI Neamţ - potrivit solicitării din data de 15 mai 2012;

- Proces verbal a DNA-ST Bacău din 10 februarie 2012 privind verificarea suporţilor optici înaintaţi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ;

- Adresa DNA-ST Bacău din 21 martie 2012 către SRI - DJI Neamţ de înaintare a unui suport optic;

- Proces verbal a DNA-ST Bacău din 09 mai 2012 de primire suport optic de la SRI - DJI Neamţ;

- Proces verbal a DNA-ST Bacău din 14 mai 2012 privind verificarea datelor de pe suporţii optici primiţi de la SRI - DJI Neamţ;

- Adresa DNA-ST Bacău din 14 mai 2012 către SRI - DJI Neamţ;

- Proces verbal a DNA-ST Bacău din 20 iunie 2012 privind comunicarea de către SRI - DJI Neamţ a datelor solicitate prin adresa din data de 14 mai 2012;

- Proces verbal a DNA-ST Bacău din 20 iunie 2012 încheiat cu referire la adresa către SRI - DJI Neamţ din data de 14 mai 2012 şi listingul aferent;

- Declaraţia tipizată a martorului R.L. din 22 martie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului R.V.V. din 22 martie 2012;

- Declaraţia olografă a numitei C.N. din 03 februarie 2012;

- Declaraţia olografă a numitei C.M. din 03 februarie 2012;

- Declaraţia olografă a numitei U.G. din 03 februarie 2012;

- Declaraţia olografă a numitului U.M.C. din 02 februarie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului C.N. din 19 martie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului C.M. din 19 martie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului U.G. din 19 martie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului U.M.C. din 19 martie 2012;

- Declaraţia tipizată a martorului U.M.C. din 16 mai 2012;

- Proces verbal din 06 martie 2012 al DNA - ST Bacău - redare convorbiri telefonice -perioada 22 iulie – 12 septembrie 2012 – U.M.C.;

- Proces verbal din 01 iunie 2012 al DNA - ST Bacău - redare convorbiri telefonice - data de 10 august 2012 – U.M.C.;

- Proces verbal din 16 martie 2012 al DNA - ST Bacău - redare convorbiri telefonice - perioada 02 februarie - 03 februarie 2012 – U.M.C., V.M.L. şi P.M.;

- Proces verbal instalare mijloc tehnic al DNA - ST Bacău - din 02 februarie 2012;

- Proces verbal din 03 februarie 2012 al DNA - ST Bacău - redare înregistrare ambientală din 02 februarie 2012;

- Proces verbal din 14 martie 2012 al DNA - ST Bacău - verificare listinguri telefonice perioada 04 septembrie - 15 septembrie 2012;

- Listinguri telefonice pentru perioada 04 septembrie – 15 septembrie 2012 - anexe la procesul verbal din 14 martie 2012 al DNA - ST Bacău;

- Proces verbal din 05 iunie 2012 al DNA - ST Bacău - verificare listinguri telefonice perioada 01 august - 05 septembrie 2012;

- Listinguri telefonice pentru perioada 01 august – 05 septembrie 2012 - anexe la procesul verbal din 05 iunie 2012 al DNA - ST Bacău;

- Proces verbal din 25 iunie 2012 al DNA - ST Bacău – sigilare suporţi optici conţinând listinguri telefonice;

- Procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 25 iunie 2012 - inc. V.M.L.;

- Procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 25 iunie 2012 - inc. P.M.

- declaraţia martorului U.M.C. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorei U.G. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorei C.M. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorului O.A. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorului R.L. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorei C.N. dosar Curte de Apel

- declaraţia martorei S.V. dosar Curte de Apel, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor V.M.L. şi P.M.

Inculpatul V.M.L. a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, neexistând nicio probă din care să rezulte vinovăţia sa, respectiv faptul că a pretins o sumă de bani de la numitul U.M.C., atât direct cât şi prin intermediul mamei sale, inculpata P.M., pe care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra examinatorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ pentru a-i asigura numitului U.M.C. promovarea probei practice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B.

Inculpatul V.M. şi-a construit apărarea prin susţinerea că la întâlnirea pe care a avut-o la sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august, la Piatra Neamţ, cu numitele C.M. şi U.G., la cafeneaua situată în zona M., doar l-a sfătuit pe numitul U.M.C. să mai facă ore de conducere – probă practică cu un instructor, respectiv martorul O.A. şi nu a promis că îl va ajuta pe candidat prin influenţarea examinatorilor să promoveze examenul şi nu a pretins nicio sumă de bani în acest sens.

Această apărare a fost însuşită şi de inculpata P.M., care potrivit declaraţiei date în faţa Curţii de Apel a susţinut că a luat singură hotărârea de a pretinde bani familiei U. pentru promovarea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B de către U.M., fără ştirea fiului său, inculpatul V.M.L., întrucât acesta din urmă nu a fost de acord să îl ajute pe candidat în promovarea examenului, iar membrii familiei U. şi C. au insistat de numeroase ori, venind la locuinţa inculpatei şi nereuşind să îl lămurească că nu îi poate ajuta a hotărât să îi înşele, învederându-le că va vorbi cu cineva care îl poate ajuta pe candidat (U.M.).

Apărarea inculpaţilor nu a putut fi primită întrucât din probatoriul eficient administrat pe parcursul procesului penal rezultă indubitabil că inculpatul V.M.L. a pretins şi primit prin intermediul mamei sale, inculpata P.M. o sumă de bani de la numitul U.M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra examinatorilor de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ pentru a-i asigura obţinerea permisului de conducere categoria B.

În acest sens, Curtea de Apel a reţinut ca relevante depoziţiile martorilor: U.M. – dosar fond „Am fost admis la proba practică, am preluat legătura cu inculpatul, iar acesta mi-a zis să merg la mama lui pentru a-i duce banii”; U.G. – dosar fond „ Inculpatul nu mi-a spus clar şi exact că mă ajută, mi-a spus că o să vedem, să avem răbdare şi a recomandat ca fiul meu să meargă la un instructor, ceea ce a şi făcut, a mai făcut câteva ore de probă practică. Cu ocazia acelei întâlniri, inculpatul mi-a spus că intervenţia s-ar putea să mă coste 400 sau 600 de euro. Nu mi-a spus exact”.

Înregistrarea convorbirilor redate mai sus, purtate între membrii familiilor U. şi C. şi inculpata P.M., au evidenţiat clar că inculpatul V.M.L. a hotărât suma pe care a pretins-o ulterior de la U.M. prin intermediul mamei sale P.M., iniţial 400 euro, ulterior încă 200 euro.

Astfel, în data de 06 septembrie 2011 ora 16:34;47, inculpata P.M. l-a apelat pe U.M., cei doi purtând următoarea discuţie:

P.M.: Băi! Ai (...) L-ai anunţat pe M.L. c-ai luat? La sală.

U.M.C.: Da. Da amu (...) Na (...) Nu ştiu (...) Să vadă el ce face.

P.M.: Măi! Da (...)

U.M.C.: Am vorbit cu el.

P.M.: Auzi? Da când dai?

U.M.C.: Mâine Nu?

P.M.: Păi, da tu nu ştii? Păi, mă-ntrebi pe mine, măi! Că, uite (...) că el m-o sunat acuma şi-o zis că: Oare ce-are băietu cela de nu mi-o spus când dă la (...) la oraş?

U.M.C.: Mâine.

P.M.: Păi, da i-ai spus?

U.M.C.: Da. I-am spus că mâine am. Pe şase, şapte. Şi l-am sunat şi i-am zis că azi am avut traseu şi (...) azi am avut (...) sala (...)

P.M.: I-ai spus? Da (...) dacă e (...) Dacă tu-i spuneai că ai mâine, mă mai suna el pe mine, acuma?

U.M.C.: Hai că-l sun eu amu oleacă! Să văd ce zice.

P.M.: Păi, sună! Că-i acasă. O ajuns, săracu. Pleca acasă acuma. îi flămând, vai de capu lui. Sună-l! Şi spune-i că: Iartă-mă, te rog! Te rog, domnu (...) colonel! Scuză-mă! Poate n-am (...) [neinteligibil] (...) Poate (...)

În dimineaţa zilei de 07 septembrie 2011 între inculpata P.M. şi C.M. au avut loc trei convorbiri telefonice, la orele 9:25:24, 9:28:45 şi 9:31:42.

Conform declaraţiilor numitului U.M.C., în cadrul acestor discuţii telefonice inculpatul i-a solicitat să ia legătura cu mama sa, P.M. care îi va preciza suma pe care va trebui să o remită pentru serviciul prestat, respectiv influenţarea ofiţerului examinator. Totodată inculpatul a stabilit ca suma de bani să-i fie remisă tot mamei sale.

La ora 11:39:14, numitul U.M.C. a fost apelat de mama sa U.G., care se afla în Italia, cei doi purtând următorul dialog relevant pentru cauză

U.G.: Aa (...)! Ăă (...) Ce-am vrut să-ţi zic? Cât te-o ajuns?

U.M.C.: Ăă?

U.G.: Cât te-o ajuns? Cât i-ai dat?

U.M.C.: Da n-am dat nica. Tre să-i duc babei. Mă sună diseară.

U.G.: Şi cât tre să-i duci?

U.M.C.: Nu ştiu!

U.G.: Da cum? Nu ţi-o spus?

U.M.C.: Da ţie cât ţi-o zis?

U.G.: Cine?

U.M.C.: Instructoru. Pe (...)

U.G.: (...) [neinteligibil] (...)

U.M.C.: ( ...) ista (...)

U.G.: (...) [neinteligibil] (...)

U.M.C.: Nu ţi-o zis nica de bani?

U.G.: Cine? Nu mi-o zis nic.

U.M.C.: El, bre!

U.G.: Nu mi-o zis nica (...)

U.M.C.: Apăi, bun. Las că văd diseară! Şi te sun eu diseară şi-ţi spun care-i treaba

Ulterior, la ora 14:10:19, cei doi au purtat din nou o convorbire în legătură cu suma de bani ce trebuia remisă celor doi inculpaţi:

U.M.C.: Amu să mă duc să văd la babă ce bani tre să-i dau.

U.G.: Ăă?

U.M.C.: Mă duc amu la babă, mai târziu, să văd ce bani tre să-i duc.

U.G.: Da. Păi, vezi. Tu câţi bani ai?

U.M.C.: Ăă?

U.G.: Ai şase sute (...)

Conform înţelegerilor anterioare, în seara zilei de 07 septembrie 2011, U.M.C. s-a deplasat la locuinţa inculpatei P.M. din satul L., având asupra sa suma de 600 euro (întreaga sumă în valută pe care o deţinea în acel moment). Inculpata a precizat că fiul său i-a comunicat suma pe care trebuia să o dea U.M.C., respectiv 400 euro din care suma de 300 euro urma a fi remisă examinatorilor şi suma de 100 euro reprezenta preţul influenţei fiului său. Urmare a acestei precizări, U.M.C. i-a dat inculpatei P.M. suma de 400 euro.

Subiectul discuţiei purtate cu inculpata, precum şi suma efectiv remisă au fost comunicate de U.M.C. mamei sale cu care la ora 19:02:08, a purtat următoarea discuţie telefonică

U.M.C.: Da ce să fac. Uite acuma am fost la babă.

U.G.: Şi?

U.M.C.: Am fost şi-am rezolvat treaba. Cum?

U.G.: Da. Si? Cât şi cum?

U.M.C.: Cât şi cum?

U.G.: Da.

U.M.C.: Trei sute de euro îi de dat la PIATRA (...)

U.G.: Cât?

U.M.C.: Trei sute!

U.G.: Aa (...) trei sute. Ii bun, dară. (...) [vorbeşte concomitent cu U.M.C., neinteligibil-n.n.] (...)

U.M.C.: Da (...) Şi o sută lui

U.G.: Da, da. Bun. Bun. Ai bani (...)

U.M.C.: C-aşa o zis baba. O zis că: O sută lui. Na! Că (...) te-o rezolvat, o fost cu tine (...)

U.G.: Da, bre, da! Nu se pune problema! Nu ţi-am spus. Nu (...) Nu.

U.M.C.: Aşa.

U.G.: ( ...) [neinteligibil] (...) Aşa. Bun.

În continuarea convorbirii, la solicitarea mamei sale, U.M.C. i-a dat telefonul numitei C.M. care a discutat cu U.G. următoarele aspecte în legătură cu obiectul cauzei:

C.M.: Da. E sărbătoare mare. Nu (...) Da eu aşa (...) [neinteligibil] (...) Doamne, Maica Domnului! Da (...)

U.G.: Da. Da. Da. Bun, bre. Ăă (...) Ai rezolvat cu baba, nu?

C.M.: Da (...) L-am sunat amu şi pe el. I-am mulţumit ( ...) I-am zis că n-am ştiut că (...) unde-o fost atuncea şi (...) Na! Şi (...) ăă (...) ne-am cerut şi (...) Na (...)

U.G.: îhî!

C.M.: ( ...) [neinteligibil] (...)

U.G.: Ăă (...) Cum să zic? Am s-o sun şi eu pe babă. Da mâine.

C.M.: Da. Da. Da. Că-i ziua ei mâine

U.G.: Am vrut să (...) Da. O sun mâine pe babă şi-i mulţumesc şi eu şi (...) aşa (...) Eu numărul lui nu-l am, că l-aş suna, da nu-l am pe al lui.

C.M.: îhî. Da I-am sunat eu.

U.G.: Amu cred că (...) [vorbeşte concomitent cu C.M. neinteligibil — n.n.] (...)

C.M.: Amu am vorbit cu el.

U.G.: Dacă mi-l dă M., am să-i mulţumesc şi lui.

C.M.: Da.

U.G.: îs mulţumită. Ii bun c-o dat Dumnezeu şi s-o rezolvat.

În data de 10 septembrie 2011 la ora 13:48;43, inculpata P.M. l-a contactat din nou pe U.M.C., atât pentru a-i solicita, în numele fiului său, suma de 200 euro, cât şi pentru a-l ameninţa în cazul în care va recunoaşte ulterior modalitatea prin care a obţinut permisul de conducere. Inculpata i-a motivat interlocutorului că toată suma primită anterior, 600 euro, a fost dată examinatorilor şi că, astfel, fiul său nu a primit nici un ban pentru implicarea sa:

U.M.C.: Alo!

P.M.: M.!

U.M.C.: Ău!

U.M.C.: Nu, Doam (...)

P.M.: Eu te omor cu mâinile mele!

U.M.C.: Doamne fereşte!

P.M.: Ascultă la mine!

U.M.C.: Am înţeles. Fiţi calmă! Nu vă faceţi probleme!

U.M.C.: Da (...)

P.M.: ( ...) [neinteligibil] (...) Ăă (...) ai avut bani la tine. De ce n-ai lăsat banii pe masă? Cât o spus măta? S-o-nţeles cu M.L.

U.M.C.: Aa (...) Da nu (...) Matale cât mi-ai zis, atâta am lăsat.

P.M.: Păi, da ce să-ti zic eu? Da (...) el s-o-nţeles cu mă-ta, nu?

U.M.C.: Hm! Bine. Lasă c-am s-o sun pe mămica.

P.M.: Dă (...) Păi, sun-o! Şi vină cu banii imediat, că băieţii pleacă acuş! Băi! Oricine te-ar întreba şi orice-ar spune, îi spui aşa: Eu am luat pe bune! Am învăţat şi-am luat!

U.M.C.: Apăi (...) Aţi vorbit cu mămica?

P.M.: Da. Am vorbit cu mă-ta. Da. O zis că-mi (...) îmi dă banii. Să vii cu două sute de euro încoace!

U.M.C.: Da

P.M.: Că tre să-i dea (...) trei într-o parte, trei într-o parte. C-o pus băietu din buzunar. Io-te, mamă! Cu ce m-am ales! C-un suc de la M. a matale! ( ...) [plânge — n.n.J ( ...) Zice: Te-ai dus şi te-ai luat după mine să-l ajut! O spus drept.

U.M.C.: Stai aşa, că mă sună mămica! Stai aşa, că mă sună mămica!

P.M.: Hai! Du-te! Du-te, du-te, du-te! Hai!

Imediat după această discuţie telefonică, U.M.C., a vorbit cu mama sa:

U.G.: ( ...) m-o sunat baba, îi mare scandal.

U.M.C.: Zi!

U.M.C.: Da mie aşa mi-o zis, de trei sute, cu (...) o sută, patru sute.

U.M.C.: Da de un să iau două sute de euro?

U.G.: Da tu cât ai acuma?

U.M.C.: O sută de euro.

U.G.: Da cinzeci de euro ce-ai făcut cu ei?

În continuarea discuţiei cei doi au stabilit ca U.M.C. să împrumute suma de 100 euro pentru a-i putea remite inculpatei întreaga sumă solicitată.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii V.M.L. şi P.M., Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Traficul de influenţă constă în esenţă în vânzarea, traficarea influenţei reale sau presupuse pe care făptuitorul o are sau lasă să creadă că o are pe lângă funcţionarul competent. Existenţa infracţiunii nu este condiţionată de cunoaşterea de către cumpărătorul de influenţă a faptului dacă banii au fost primiţi sau pretinşi de către traficant pentru sine sau pentru altul. Împrejurarea că traficantul a primit sau pretins bani susţinând şi pretextând că aceştia sau parte din ei urmează să le întrebuinţeze pentru a cumpăra serviciile funcţionarului, nu înlătură existenţa traficului de influenţă. Practica judiciară a confirmat acest punct de vedere apreciind că noţiunea folosită de legiuitor „pentru altul" include şi funcţionarul ale cărui servicii sunt urmărite. Aceasta cu atât mai mult cu cât infracţiunea poate fi săvârşită şi de către cel care, potrivnic realităţii pretinde că are influenţă pe lângă funcţionar.

Rezultă aşadar că fapta inculpatului V.M.L., care, prevalându-se de influenţa presupusă asupra examinatorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ a pretins atât direct cât şi prin intermediar şi a primit, prin intermediar, de la numitul U.M.C. suma totală de 600 euro, pretextând că o parte din bani au fost destinaţi cumpărării examinatorilor de la proba practică, realizează pe deplin elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă. Iniţial inculpatul V.M.L., prin intermediul mamei sale, i-a precizat cumpărătorului de influenţă că suma de 300 euro ar fi destinată examinatorilor pentru ca, ulterior, să pretindă că întreaga sumă dată iniţial, respectiv 400 euro a fost dată funcţionarilor din serviciul susmenţionat, motiv pentru care şi-a majorat pretenţiile, solicitând pentru sine suma de 200 euro.

Chiar dacă inculpata P.M. a săvârşit în mod direct acţiunile de pretindere şi primire de bani care definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă aceasta are calitatea de complice întrucât a mijlocit/intermediat influenţa presupusă pe care fiul său a lăsat să se creadă că o are supra funcţionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ, influenţă decurgând din calitatea sa de ofiţer de poliţie. Inculpata nu s-a prevalat de influenţa sa reală sau presupusă asupra examinatorilor din cadrul serviciului sus-amintit ci a intermediat influenţa presupusă a fiului său, întărindu-le convingerea denunţătorului şi familiei acestuia că inculpatul V.M.L. poate înlesni obţinerea permisului de conducere prin influenţarea examinatorilor pe care îi cunoaşte datorită calităţii sale (relaţii de colegialitate).

Sub aspect subiectiv, instanţa a constatat că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată au fost comise cu intenţie directă potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de fapta comisă de inculpaţi, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de influenţă – art. 257 C. pen. şi legea specială – art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă, calitatea inculpatului V.M.L. de ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ – comisar şef, faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, conduita anterioară săvârşirii infracţiunii, vârsta inculpatei P.M.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor faţă de criteriile avute în vedere anterior, fiind realizate cerinţele impuse de art. 81 C. pen.

Având în vedere trecutul inculpaţilor, mediul în care aceştia trăiesc, modul de comportare la locul de muncă (inculpatul V.M.L.), în societate, inculpaţii au avut o viaţă onestă; îndeplinindu-şi îndatoririle sociale, a ajuns să săvârşească infracţiunea ca urmare a slăbirii momentane a exigenţei faţă de sine (inculpata P.M.), astfel încât instanţa a apreciat că suspendarea executării pedepsei apare ca legitimă.

Aşa fiind, Curtea de Apel Bacău a condamnat pe inculpaţii la pedeapsa închisorii urmând ca, în temeiul art. 81 C. pen., să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare conform dispozitivului prezentei.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., atrăgând inculpaţilor atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În ceea ce priveşte suma de bani ce a făcut obiectul infracţiunii (600 euro), pe care inculpaţii i-au primit de la numitul U.M.C., urmează a fi confiscaţi potrivit dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen.

2. Împotriva acestei sentinţe, au formulat în termen legal recursuri inculpaţii V.M.L. şi P.M. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul inculpat V.M.L. a susţinut, prin apărătorul său ales, atât în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, cât şi în cadrul dezbaterilor că instanţa a comis o gravă eroare de fapt, constând în inexacta oglindire, ca situaţie de fapt, a actelor dosarului în hotărârea pronunţată.

Prezentând un istoric al cauzei din perspectiva actelor procedurale şi procesuale, apărarea arată că soluţia de condamnare pronunţată împotriva inculpatului V.M.L. este argumentată prin interpretarea infracţiunii de trafic de influenţă şi prin folosirea parţială a probelor administrate în faţa instanţei şi în faza de urmărire penală, însă probatoriul pe care se întemeiază soluţia (convorbirile telefonice U.M.C. – C.N.; U.M.C. – C.M.; U.M.C. – U.G.) nu îl vizează pe inculpatul V.M.L.

Pe de altă parte se învederează aspectul că U.M.C. nu a formulat un denunţ spontan şi neprovocat, ci a făcut un denunţ din poziţia sa de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faţă de el dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriul din 26 iunie 2012, soluţie de care au beneficiat şi martorele U.G. şi C.M., cercetate la rândul lor pentru complicitate la cumpărare de influenţă.

Aceste elemente, în opinia apărării, pun la îndoială valoarea probatorie a depoziţiilor martorilor U.M.C., U.G. şi C.M. De asemenea, se apreciază ca neîntemeiată înlăturarea declaraţiei inculpatei P.M. în condiţiile în care aceasta se coroborează cu declaraţiile martorilor R.L., O.A., dar şi cu cele afirmate de inculpatul V.M.L. În contextul probator al cauzei se subliniază că susţinerile inculpatei P.M. potrivit cărora inculpatul V.M.L. nu a avut cunoştinţă de faptul că ea a pretins bani familiei U. şi C. în vederea promovării examenului de conducere de către U.M.C. – se impuneau a fi avute în vedere de către instanţa fondului.

Apărarea consideră că prin soluţia de condamnare a inculpatului V.M.L. s-a comis o gravă eroare de fapt bazată pe o situaţie contrară realităţii, neţinându-se seama de aspecte precum: V.M.L. nu este ofiţer în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere; nu există vreo convorbire telefonică cu V.M.L. care să ateste pretinderea de către acesta a sumelor de bani ori a lăsa să se creadă că poate exercita influenţă în sensul dorit de U.M.C.; relaţia de vecinătate între inculpata P.M. şi C. (viitoarea soacră a martorului denunţător U.M.C.); eşecul repetat al lui U.M.C. la examenele susţinute pentru obţinerea permisului de conducere; neînceperea urmăririi penale faţă de U.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Se concluzionează că în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului V.M.L. nu există nicio probă directă care să ateste acuzaţia adusă prin rechizitoriu, ci existenţa vinovăţiei inculpatei P.M. Ori în literatura juridică de specialitate se arată, referitor la stabilirea existenţei faptei ori vinovăţiei, că trebuie să existe cel puţin o probă directă, cu excepţia declaraţiilor părţilor, care nu pot face dovada decât prin coroborare cu celelalte probe; ori mai multe probe indirecte coroborate pot conduce la certitudinea existenţei faptei sau vinovăţiei, ceea ce nu există în situaţia inculpatului V.M.L.

În viziunea apărării, nici elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii nu sunt întrunite, inculpatul V.M.L. nu a promis şi nu a exercitat vreo influenţă asupra examinatorilor din cadrul Serviciului Permise Auto, nu a lăsat să se creadă că va trafica influenţa sa în scopul facilitării obţinerii permisului de conducere de către U.M.C. nu a primit bani sau alte foloase şi nici nu a acceptat promisiunea unor asemenea foloase de la familiile U. şi C. în schimbul intervenţiei sale, sens în care se invocă declaraţia inculpatei P.M., dar şi ale martorei S.V.

Recurenta inculpată P.M. a invocat în motivele sale de recurs neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnată, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. – art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în aceea de înşelăciune – prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În acest sens, apărătorul ales al inculpatului invocă materialul probator administrat în cauză care nu conţine suficiente date în dovedirea, fără dubiu, a săvârşirii de către inculpatul V.M.L. a infracţiunii de trafic de influenţă, de care depinde calitatea de complice a recurentei inculpate P.M.

În ceea ce priveşte persoana inculpatei P.M., apărarea consideră că actele şi faptele acesteia caracterizează mai mult latura materială a infracţiunii de înşelăciune.

Procedând la o prezentare a conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă şi respectiv înşelăciune – se învederează că din conţinutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul V.M.L. doar l-a pus în legătură pe U.M.C. cu un instructor auto care să-l ajute absolut legal în vederea luării examenului pentru permis auto (a se vedea declaraţia martorului O.A.).

În atare condiţii, dacă nu există infracţiunea faţă de care s-a reţinut calitatea de complice a lui P.M., acesteia nu i se pot reţine acte de complicitate la realizarea, înfăptuirea unei infracţiuni care nu există.

În opinia apărării, atitudinea adoptată de inculpata P.M., raportat la declaraţiile martorilor cauzei, dovedeşte existenţa în cel mai rău caz a unor elemente materiale ale infracţiunii de înşelăciune, fără însă a prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni şi având la bază o stare provocată, indusă de martora C.M., care i-a solicitat ajutorul în mod insistent, agasant.

O a doua critică avansată de recurenta inculpată P.M. vizează greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate din perspectiva art. 72 C. pen., a aspectelor ce ţin de persoana inculpatei, vârsta acesteia, împrejurările reale ale cauzei.

Se arată că instanţa nu a avut în vedere aspectele care atenuează răspunderea penală şi nu a respectat prevederile de individualizare legale a răspunderii penale.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor înfăţişate, a motivelor de recurs invocate, însă în conformitate cu prevederile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., în afara temeiurilor şi cererilor avansate, prin analizarea întregii cauze sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Materialul probator strâns în faza urmăririi penale, precum şi cel rezultat în urma cercetării judecătoreşti – convorbirile telefonice, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor R.L., R.V.V., C.N., C.M., U.G., U.M.C., S.V., O.A. – au relevat, dincolo de orice îndoială, că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. Pe de altă parte, probele administrate în faţa instanţei de recurs au confirmat caracterul fundamentat al acuzaţiilor.

Astfel, a reieşit că inculpatul V.M.L., ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, a pretins şi a primit direct şi prin intermediul coinculpatei P.M., mama sa, sume de bani de la martorul denunţător U.M.C., creându-i acestuia percepţia că are influenţă asupra examinatorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere pentru a-i asigura reuşita la proba practică în obţinerea permisului auto, în împrejurările în care U.M.C. îşi dorea de mai multă vreme (4 ani) să obţină permisul, însă nu reuşea să promoveze examenul.

Probele cauzei, contrar susţinerilor apărărilor formulate de cei doi inculpaţi înfăţişează o stare de fapt conformă celor prezentate de procuror în actul de trimitere în judecată, fundamentând tragerea la răspundere penală.

Înregistrările convorbirilor telefonice efectuate autorizat în cauză, înregistrările ambientale, dar şi declaraţiile martorilor U.M.C., U.G., C.M., C.N. şi alţii demonstrează că inculpatul V.M.L. a pretins şi primit prin mama sa, coinculpata P.M. o sumă de bani de la U.M.C. în scopul celor evocate, apărarea inculpatului potrivit căreia actele sale materiale nu ar fi avut nimic ilicit, ci ar fi vizat numai recomandarea unui instructor pentru efectuarea unor ore de conducere – neputând fi primită.

Pe de altă parte, conduita procesuală manifestată de inculpata P.M. în a susţine că a luat singură rezoluţia de a pretinde bani familiei U. pentru promovarea examenului de conducere auto de către U.M.C., fără însă ca inculpatul V.M.L. să fi avut cunoştinţă – nu poate fi însuşită de către instanţă în împrejurările în care întregul material probator al cauzei, administrat în mod corect şi complet de judecătorul fondului – dezvăluie, dincolo de orice dubiu, că cei doi inculpaţi au acţionat împreună, într-o înţelegere evidentă în a obţine suma de bani de la U.M.C. pe care l-au lăsat să înţeleagă că i se va rezolva problema prin influenţa pe care inculpatul V.M.L. o avea asupra persoanelor ce decideau cu privire la examenul de conducere auto.

În raport cu criticile aduse de recurenţii inculpaţi, prin apărătorii lor aleşi, în referire la inexistenţa infracţiunii de trafic de influenţă şi, pe care de consecinţă, a complicităţii în cazul inculpatei P.M. la această infracţiune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în efectuarea propriului examen – constată că infracţiunile deduse judecăţii există, întrunesc elementele constitutive şi au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, încadrarea juridică dată faptelor fiind corectă.

Astfel, contrar apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă, aşa cum judecătorul fondului a făcut-o, că actele materiale evocate de inculpatul V.M.L. – de a pretinde şi primi direct ori prin intermediar – o sumă de bani (600 euro) de la denunţătorul U.M.C. prevalându-se de o presupusă influenţă asupra examinatorilor din Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Vehicule Neamţ – întrunesc pe deplin, în latura obiectivă şi subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

Aspectul că inculpatul V.M.L. nu ar fi avut calitatea de lucrător în cadrul acelui serviciu nu prezintă nicio relevanţă în raport cu elementele care definesc subiectul activ al infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., aşa cum literatura de specialitate şi jurisprudenţă au consacrat.

A rezultat, de asemenea, că prin actele sale materiale, inculpata P.M. a realizat conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni cu forma de participaţie penală a complicităţii, pretinzând şi primind sume de bani care concurează elementului material al laturii obiective a infracţiunii deduse judecăţii, sens în care în mod just instanţa fondului a constatat că inculpata nu s-a prevalat de propria influenţă, reală ori presupusă, asupra examinatorilor auto, ci a intermediat în fapt influenţarea fiului său. Astfel, inculpata P.M. a contribuit intelectiv, moral la a consolida convingerea denunţătorului U.M.C. şi a familiei sale că inculpatul V.M.L. va înlesni obţinerea permisului de conducere.

În împrejurările în care cerinţele laturii obiective şi subiective ale infracţiunii de trafic de influenţă sunt satisfăcute, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de înşelăciune pentru inculpata P.M. este în mod vădit lipsită de fundament.

Revenind la pretinsa comitere a unei grave erori de fapt, urmare a condamnării inculpatei, în raport cu argumentele aduse de apărare în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin hotărârea atacată s-a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, într-o manieră corectă şi completă astfel încât nu se poate invoca greşita condamnare.

Din această perspectivă, aspecte precum lipsa unei convorbiri telefonice cu inculpatul V.M.L. care să ateste în mod direct pretinderea de bani de la U.M.C., ori de la membrii familiei acestuia – nu poate fi reţinută, atâta timp cât ansamblul probator al cauzei arată că inculpata a purtat discuţii cu U.M.C. (întâlnirea din municipiul Piatra Neamţ, magazin lângă M.) în care a pretins suma de 400-600 euro pentru a interveni în scopul rezolvării problemei denunţătorului, aspect confirmat prin declaraţia acestuia din urmă, dar şi a martorilor U.G. (prezentă la acea întâlnire) şi C.M.

Nici pretinsa provocare în săvârşirea infracţiunii de către inculpata P.M., determinată de maniera insistentă, agasantă în care familia martorului denunţător ar fi acţionat în a o convinge pe inculpată să intermedieze intervenţia fiului său – nu poate fi reţinută, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neidentificând vreun element în probatoriul cauzei care să confirme susţinerea inculpatei, ci dimpotrivă observând că din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat la dosarul cauzei reiese că inculpata P.M. a fost cea care a sunat-o pe U.G. (mama denunţătorului) pentru a-i solicita încă 200 euro.

În acelaşi registru se înscriu şi criticile aduse de apărare cu referire la lipsa unor probe directe de vinovăţie, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că vinovăţia celor doi inculpaţi este pe deplin stabilită şi dovedită în baza unui material probator coroborat, solid.

În fine, în evaluarea criticilor vizând greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., criteriile generale consacrate de acest text de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauză judecătorul fondului a aplicat pedepse, în natură, cuantum şi modalitate de executare apte să asigure atât restabilirea ordinii de drept încălcate, cât şi o reală reinserţie socială a inculpaţilor.

Astfel, în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, s-a ţinut seama de circumstanţele reale ale cauzei, de gradul de pericol social al faptelor comise precum şi de circumstanţele de ordin personal ale inculpaţilor, acordându-se eficienţa juridică cuvenită în planul atenuării răspunderii penale a circumstanţelor atenuante judiciare reţinute justificat în cazul inculpatei P.M.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M.L. şi P.M. împotriva sentinţei penale nr. 20/2013 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 249,34 cheltuieli de judecată către martorul U.M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M.L. şi P.M. împotriva sentinţei penale nr. 20/2013 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 249,34 cheltuieli de judecată către martorul U.M.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3258/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3491/2013. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 3451/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3451/2013. Penal