ICCJ. Decizia nr. 3353/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3353/2013
Dosar nr. 2009/85/2012
Şedinţa publică din 31 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 105/2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2009/85/2012, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit a, alin. (2) C. pen.
A fost condamnată inculpata V.A.G., cetăţenie română, studii 13 clase, necăsătorită, 4 copii minori, recepţioneră la Pensiunea "E." Sibiu, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după eliberarea din penitenciar.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1900 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la data de 7 martie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei V.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., reţinându-se în fapt că în data de 26 decembrie 2012, după ce la domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu şi viabil, fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naştere, inculpata V.A.G. i-a obstrucţionat nou-născutului căile respiratorii cu un prosop, acţiune în urma căreia copilul a decedat şi a fost ascuns apoi printre hainele existente în dulapul din camera în care s-a produs naşterea, după care inculpata s-a prezentat la serviciu ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, Tribunalul Sibiu a reţinut următoarea stare de fapt:
În anul 2001, căsătoria dintre inculpata V.A.G. şi soţul acesteia a fost desfăcută prin hotărâre judecătorească, eveniment în urma căruia fiul cel mare, acum în vârstă de 22 ani, a fost încredinţat spre creştere şi educare inculpatei iar ceilalţi doi minori rezultaţi din căsătorie, au rămas în grija fostului soţ.
După desfacerea căsătoriei, inculpata a dat naştere la încă doi copii, în prezent în vârstă de 4 ani şi 5 luni, respectiv 3 ani şi 6 luni, pe care îi are în îngrijire şi creştere.
Pe parcursul anului 2011, după ce a constatat că a rămas însărcinată, inculpata nu s-a prezentat la medicul de familie sau alt cabinet medical pentru înregistrarea sarcinii şi nici nu a solicitat efectuarea vreunui consult ori tratament de specialitate.
În dimineaţa zilei de 26 decembrie 2011, inculpata a născut, neasistată, la domiciliul său, la termen, un băiat viu şi viabil, căruia, imediat după naştere, i-a obstrucţionat căile respiratorii prin înfăşurarea feţei cu un prosop şi pe care mai apoi l-a ascuns printre hainele din dulapul din camera acesteia.
În aceeaşi zi, în jurul orei 11,00, fiind de serviciu, inculpata a fost dusă de tatăl său, martorul V.G. cu care locuia la aceeaşi adresă, cu autoturismul, la întreprinderea Individuală "C.O." din mun. Sibiu, unde V.A.G. lucrează în calitate de recepţioneră.
Complicaţiile survenite după naştere i-au alterat însă grav starea de sănătate, motiv pentru care, după circa o oră de la sosirea ei la serviciu, inculpata a fost internată în Clinica de Obstetrică Ginecologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, cu diagnosticul "Lăuzie imediat după naştere. Şoc hemoragie".
Explicaţiile contradictorii date de inculpată asupra circumstanţelor în care s-a produs naşterea au fost primite cu serioase rezerve şi au indus suspiciunea uciderii nou-născutului, situaţie în care au fost sesizate organele de urmărire penală, iar la cercetarea locuinţei inculpatei au fost găsite urme biologice specifice naşterii recente precum şi cadavrul copilului nou-născut, cu faţa înfăşurată într-un prosop, descoperit printre obiectele de îmbrăcăminte din dulapul existent în cameră.
Cu privire la nou-născutul găsit decedat în locuinţa sa, în declaraţiile date inculpata a menţionat faptul că este copilul pe care l-a născut în data de 26 decembrie 2011, susţinând că a fost născut prematur, că era mort în momentul naşterii şi că a încercat să-l resusciteze însă fără niciun rezultat. Aceste susţineri ale inculpatei au fost însă infirmate de constatarea medico-legală efectuată copilului decedat, care a conchis că fătul a fost născut la termen, viu, viabil, eutrofic şi a respirat după naştere, că durata vieţii extrauterine a fost mai mică de 24 ore, că moartea nou-născutului a fost de natură violentă, produsă la data de 26 decembrie 2011, prin asfixie mecanică prin obstrucţia căilor respiratorii cu un corp moale (prosop). Astfel apărarea inculpatei nu a fost susţinută cu niciun mijloc de probă întrucât copiii săi prezenţi în imobil nu au fost implicaţi, nu au asistat la naştere, iar actele medico-legale efectuate în dosar constituie mijloace de probă obiective, ştiinţifice pentru a căror înlăturare nu există motive fondate.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5 din 25 ianuarie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu, raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3572/VI/d din 20 din 7 august 2012 şi avizului nr. 5866/XI/180 din 22 august 2012 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, examinările psihiatrice efectuate inculpatei au concluzionat că nu există elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenţei unei tulburări psihice determinată de actul naşterii şi că raportat la fapta imputată, inculpata a acţionat cu discernământ.
Faţă de toate acestea, tribunalul a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatei, ale martorilor, actele medico-legale efectuate, confirmă vinovăţia inculpatei V.A.G. la comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecata.
În consecinţă în drept, fapta inculpatei V.A.G., care în data de 26 decembrie 2011, la domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu şi viabil, fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naştere cerute de dispoziţiile art. 177 C. pen., nou-născut căruia după naştere inculpata i-a obstrucţionat căile respiratorii cu un prosop, acţiune în urma căreia copilul a decedat şi care ulterior a fost ascuns printre hainele existente în dulapul din cameră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei au fost avute în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 72, 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, limitele de pedeapsă ale faptei, urmările grave produse; pe de altă parte, instanţa a ţinut cont şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatei: persoană introvertită, serioasă, care a asigurat mijloace materiale de trai familiei sale, care la momentul naşterii a suferit de anumite tulburări (chiar dacă nu de nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen.), tulburări confirmate de martorii audiaţi, de însăşi comportamentul acesteia de a se deplasa la locul de muncă, la scurt timp după naştere, ignorând riscul producerii unor complicaţii, consecinţe ale unei naşteri neasistate.
De asemenea, tribunalul a dat eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatei, şi anume împrejurarea că până la vârsta de 44 de ani inculpata nu a mai încălcat legea penală, că aceasta a manifestat o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii iar pe parcursul acestui proces s-a prezentat în mod constant în faţa instanţei, sens în care au fost aplicate şi dispoziţiile art. 74 lit. a), 76 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii comise, de valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viaţă, de persoana faţă de care a fost comisă - propriul copil, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie - cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pârcălab contra României, instanţa a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporţionale şi justificate în cauză. În acest sens, s-a avut în vedere şi practica instanţei supreme (Decizia nr. 623/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), care a conchis că din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, se impune în mod rezonabil concluzia că acesta nu este nici în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Aceleaşi motive se vor avea în vedere şi la individualizarea pedepsei complementare.
Conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, după eliberarea din penitenciar.
Împotriva Sentinţei penale nr. 105/2012 a Tribunalului Sibiu au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpata V.A.G.
Prin apelul formulat, Parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare aplicarea unei pedepse judicios individualizată cu înlăturarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că deşi instanţa de fond a reţinut că infracţiunea comisă are un grad ridicat de pericol social, au avut influenţă la individualizarea pedepsei elementele care caracterizează favorabil persoana inculpatei considerată a fi o persoană serioasă care a asigurat mijloacele de trai familiei sale şi care la momentul naşterii a suferit anumite tulburări, chiar dacă nu la nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen. Cu toate acestea, aşa cum rezultă din referatul de evaluare, inculpata nu a fost sinceră în declaraţii, fiind caracterizată ca o persoană cu capacitate scăzută de autoreflecţie fiind mai mult spectator în faţa problemelor şi a dificultăţilor.
Modul concret în care inculpata a conceput şi săvârşit fapta nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în condiţiile în care nu-şi recunoaşte vinovăţia în pofida evidenţei acesteia şi având în vedere şi celelalte aspecte consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Prin apelul formulat, inculpata V.A.G. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special legal şi suspendării executării pedepsei sub supraveghere precum şi a înlăturării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că starea de fapt a fost greşit apreciată, copilul născându-se mort înainte de termen. Susţine totodată inculpata că nu a ascuns sarcina şi că nu a consultat un medic nici în cazul sarcinilor anterioare, unul dintre copii fiind născut la domiciliu, fără asistenţă medicală.
Cât priveşte concluziile expertizei psihiatrice se susţine că sunt în contradicţie cu celelalte probe din dosar, martori, referat presentenţial dar şi cu comportamentul inculpatei imediat după naştere constând în ignorarea riscului unor complicaţii ca urmare a deplasării la serviciu şi pierderile de memorie suferite.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatei se solicită a se avea în vedere că aceasta nu are antecedente penale, a avut un loc de muncă stabil din care a asigurat existenţa copiilor şi a colaborat cu organele judiciare, nerecunoaşterea acuzaţiilor fiind urmarea, propriilor convingeri privind derularea evenimentelor.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 10.09,2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală şi în consecinţă:
A fost desfiinţată sentinţa penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi procedând la o nouă judecată în aceste limite,
A fost stabilită la 8 ani închisoare pedeapsa principală şi la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art, 64 lit. a), b), d), e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi ped. de art, 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpata V.A.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea constată următoarele;
Referitor la apelul inculpatei:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatei, dând faptei o legală încadrare juridică.
Din analiza coroborată a probelor administrate respectiv, procesul-verbal privind cercetarea locuinţei inculpatei, întocmit în data de 26 decembrie 2011, raportul de constatare medico-legală nr. 111/254/2011 şi raportul de expertiză medico-legală nr. 628/11/g/34/2011 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Sibiu, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5/2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Sibiu şi raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, adresa din 27 februarie 2012 a Cabinetului Medical Individual de Medicină Generală, dr. R.C., precum şi declaraţiile martorilor V.D.A., V.D.G., C.O., M.D.I., V.G., C.C.A., F.N.F., G.B. şi declaraţiile inculpatei, rezultă că, în dimineaţa zilei de 26 decembrie 2011, după naşterea neasistată a unui copil de sex bărbătesc, viu şi viabil, inculpata i-a obstrucţionat căile respiratorii cu un prosop, determinând decesul acestuia. Ulterior, inculpata a ascuns corpul copilului nou-născut într-o plasă cu faţa înfăşurată într-un prosop, cadavrul fiind descoperit de organele de poliţie printre obiectele de îmbrăcăminte existente într-un dulap din cameră.
Ipoteza avansată de inculpată conform căreia ar fi avut loc un avort spontan, copilul fiind născut mort, a fost contrazisă de raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză din care rezultă că fătul a fost născut la termen, viabil, eutrofic şi a respirat după naştere. Potrivit aceluiaşi raport, viaţa extrauterină a fost mai mică de 24 de ore iar moartea produsă la 26 decembrie 2011 a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin obstructurarea căilor respiratorii cu un corp moale (prosop).
Inculpata nu a fost pe de altă parte în măsură să explice modul în care cadavrul a ajuns în dulap, înfăşurat cu un prosop, de ce acesta era ascuns şi nici de ce nu a solicitat asistenţă medicală de urgenţă.
Calificarea juridică dată faptei este corectă odată ce nu s-a demonstrat că uciderea copilului a fost determinată de unele stări psihopatologice, care apar în perioada imediat următoare naşterii, aşa -numitele psihoze post partum, tulburări care să influenţeze asupra responsabilităţii inculpatei în momentul săvârşirii faptei şi să fi justificat încadrarea faptei în dispoziţiile art. 177 C. pen.
Dimpotrivă, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu şi a raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, rezultă că nu au fost determinate elemente obiective de ordin medico-legal care să susţină concluzia că inculpata s-ar fi aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, în înţelesul art. .177 C. pen., fapta imputată fiind comisă cu discernământul păstrat.
Ca atare, fapta inculpatei constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi d C. pen., pentru care prima instanţă în mod legal şi temeinic a pronunţat, soluţia de condamnare.
În examinarea criticilor privind greşita individualizare a pedepsei, făcute de Parchet şi inculpată, instanţa de apel a constatat că într-adevăr instanţa de fond nu a dat semnificaţia reală unora dintre criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind realizată o justă proporţionalizare a pedepsie.
Astfel, deşi în raport de întreaga conduită anterioară a inculpatei, relevată şi de referatul de evaluare întocmit în cauză, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. este justificată în considerare lipsei antecedentelor penale şi a unei conduite prosociale manifestată prin existenţa unui loc de muncă şi creşterea celor 3 copii dintre care doi minori, coborârea pedepsei sub minimul special legal de 15 ani închisoare, până la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de către Tribunalul Sibiu nu este în măsură să realizeze dublul scop al sancţiunii penale prev. de art. 52 C. pen.
Gradul ridicat de pericol social concret al faptei inculpatei este evident şi nu poate fi ignorat la individualizarea judiciară a pedepsei, după cum, în abstract nu a fost ignorat nici de legiuitor la individualizarea legală a răspunderii penale.
Raportat la toate datele cauzei şi mai ales la conduita nesinceră relevată atât de examenele psihice efectuate cât şi de concluziile referatului de evaluare ce indică o neasumare a responsabilităţii pentru propriile fapte, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei de prevenire generală şi specială a săvârşirii de noi infracţiuni nu poate fi realizat decât prin majorarea pedepsei principale aplicate inculpatei, aşa cum în mod corect a cerut Parchetul, pedeapsă ce urmează a fi stabilită la 8 ani închisoare.
Schimbarea modalităţii de executare aşa cum apelanta o solicită nu poate fi realizată nefiind întrunite cerinţele art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen.
Totodată, în considerarea disp. art. 65 C. pen., instanţa de apel a majorat la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în termen legal, inculpata V.A.G. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar şi susţinerilor apărătorului său ales, cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei aplicate sub limita specială, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., precum şi înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata V.A.G. este întemeiat, numai sub aspectul înlăturării dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen. aplicate, ca pedeapsă complementară şi accesorie, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt. atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice-impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acesteia.
Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just şi corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşită de inculpat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane.
Înalta Curte apreciază că inculpata a manifestat o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viaţă al persoanei, motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, limitele de pedeapsă ale faptei, urmările grave produse, modul în care s-a comis infracţiunea, respectiv asupra copilului său nou-născut, căruia i-a obstrucţionat căile respiratorii cu un prosop, acţiune în urma căreia acesta a decedat, de concluziile raportului de expertiză psihiatrică (ce au concluzionat că nu există elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenţei unei tulburări psihice determinată de actul naşterii şi că raportat la fapta imputată, inculpata, a acţionat cu discernământ), de lipsa de antecedentelor penale, de faptul că aceasta a manifestat o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii iar pe parcursul acestui proces s-a prezentat în mod constant în faţa instanţei, de elementele ce caracterizează persoana inculpatei: persoană introvertită, serioasă, care a asigurat mijloace materiale de trai familiei sale, care la momentul naşterii a suferit de anumite tulburări (chiar dacă nu de nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen.), tulburări confirmate de martorii audiaţi, de însăşi comportamentul acesteia de a se deplasa la locul de muncă, la scurt timp după naştere, ignorând riscul producerii unor complicaţii, consecinţe ale unei naşteri neasistate.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 8 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţa de fond, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedeapsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Referitor la solicitarea inculpatei, din punct de vedere al modalităţii de executare a pedepsei, de a i se aplica disp. art. 861 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpată, cuantum apreciat ca fiind corect şi just individualizat.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei, de înlăturare a dispoziţiilor art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., aplicate ca pedeapsă accesorie şi complementară, Înalta Curte apreciază că, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii comise, de valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viaţă,de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord), în mod corect, instanţa a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., din moment ce inculpata nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, atunci aceasta nu este nici în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Înalta Curte apreciază, însă, că, în mod greşit, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi ca pedeapsă complementară, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti şi dreptul de a fi curator sau tutore, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, aceasta constituie "o ingerinţă în exercitarea drepturilor la respectarea vieţii private şi de familie, aceasta aplicându-se, dacă se constată de către instanţă că, în raport cu tipul de infracţiune săvârşită de inculpat, conduita acestuia şi de interesul minorului, limitarea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate şi în continuare pe o durată stabilită, este o măsură necesară pentru protejarea minorului şi, ca atare urmăreşte un scop legitim".
În cauză, raportat la natura infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, aplicarea şi a pedepsei complementare şi pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) şi d) C. pen., inculpatei V.A.G., reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private şi de familie al inculpatei, care nu respectă principiul proporţionalităţii, nu este adecvată în cauză şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatei.
Aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca pedepse accesorii şi complementare, de către ambele instanţe, constituie, în opinia Înaltei Curţi, mai mult un blam moral, care are ca finalitate pedepsirea condamnatului şi nu ca o măsură de protecţie a copilului, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie (cauza Sabău şi Pîrcălab contra României).
Ca atare, criticile formulate de inculpată, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate.
Faţă de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul inculpatei, a casa, în parte, decizia atacată şi sentinţa primei instanţe şi rejudecând, va înlătura interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie şi va menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata V.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 105 din 10 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, şi rejudecând:
Înlătură interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3347/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3411/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
