ICCJ. Decizia nr. 3411/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3411/2013
Dosar nr. 9038/97/2012
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 20 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 9038/97/2012, a fost condamnat inculpatul Ş.A.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pededepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1483 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Deva, în Dosarul nr. 9180/221/2010 definitivă la data de 13 februarie 2012 prin decizia penală nr. 223/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia.
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei Deva, respectiv: 4 luni închisoare pentru infracţiunea de emitere a CEC-ului fără a avea autorizarea trasului prevăzută şi pededepsită de art. 84 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.; 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 4 luni închisoare, 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861, art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
A încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14 lit. b), art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. şi art. 119-120 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.M.G. SRL Simeria cu sediul în Simeria, judeţul Hunedoara, să plătească Ministerului Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu sediul în Bucureşti, suma de 140.625 RON şi accesorii calculate până la data plăţii efective.
În baza art. 2, art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, s-a dispus comunicarea, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a unei copii a dispozitivului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus ca o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.M.G. SRL Simeria, la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Din analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală judecătorul fondului a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 428/P/2011 din data de 07 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanţă sub nr. 9038/97/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Ş.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut prin rechizitoriu că inculpatul, în calitate de administrator în fapt al SC E.M.G. SRL Simeria în perioada 2008-2009 a efectuat tranzacţii comerciale cu diverşi agenţi economici, pe care nu le-a evidenţiat contabil, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 78.563 RON.
Analizând actele şi lucrările dosarelor de urmărire penală nr. 428/P/2011, respectiv: plângerea formulată de către D.G.F.P. Hunedoara şi constituirea de parte civilă; procesele-verbale de control ale D.G.F.P. Hunedoara; documentele contabile (facturi, chitanţe); declaraţii de martori; declaraţiile învinuitului; constatarea tehnico-ştiinţifîcă grafică, probe însuşite în întregime de inculpat, care a declarat prin înscris autentificat că înţelege să uziteze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Ca urmare a sesizării din oficiu, organele de cercetare penală ale I.P.J. Hunedoara, Biroul de combatere a fraudelor economico-financiare au solicitat D.G.F.P. Hunedoara efectuarea unui control financiar fiscal la SC E.M.G. SRL Simeria.
Controlul materializat în procesul-verbal din 7 martie 2011 a evidenţiat faptul că administratorul societăţii nu a respectat disciplina financiar contabilă prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri şi a unor operaţiuni intracomunitare după cum urmează:
În perioada ianuarie - iunie 2008, în urma verificării documentelor contabile şi a comparării acestora cu controalele încrucişate efectuate la alte societăţi s-a constatat că, SC E.M.G. SRL Simeria a emis facturi de livrări marfa către SC G.I. SRL Bacău în valoare de 86.400 RON (Anexa 13 la procesul-verbal), fără a le înregistra în contabilitate. Consecinţa acestor neînregistrări a constat în diminuarea impozitului pe profit cu suma de 13.824 RON.
În cursul anului 2009 nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC E.M.G. SRL Simeria facturi cu livrări de mărfuri SC I.D. SRL Bistriţa în valoare de 77.733 RON. De asemenea, din facturierul cu facturi fiscale seria XX s-a constatat că, acelaşi administrator nu a înregistrat un număr de trei facturi în valoare de 13.850 RON (Anexa 1 la procesul-verbal).
Pentru veniturile în sumă totală de 91.313 RON realizate de agentul economic şi neînregistrate contabil s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 14.612 RON.
Prin neînregistrarea în evidenţele contabile prezentate mai sus impozitul pe profit stabilit suplimentar era în sumă de 28.436 RON.
În perioada verificată s-a stabilit că SC E.M.G. SRL Simeria a efectuat achiziţii intracomunitare de la o societatea italiană SC M.G. SRL Italia. De la acest operator nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă facturile din 9 aprilie 2008, din 10 iunie 2008 şi din 10 iulie 2008.
Consecinţa neînregistrării a constat în taxa pe valoare adăugată în sumă de 16.356 RON, datorată bugetului de stat.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în perioada 2008-2009 nu s-au evidenţiat contabil facturi de livrare a mărfurilor către societăţile menţionate, ceea ce a condus la stabilirea unui impozit suplimentar pe profit. Neevidenţierea contabilă a acestor facturi prin care s-a colectat TVA de la beneficiari a condus la neplata către bugetul de stat a sumei de 33.771 RON. Astfel, s-a creat bugetului de stat un prejudiciu total de 78.563 RON.
Statul Român – ANAF - D.G.F.P. Hunedoara Deva s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.625 RON, reprezentând prejudiciul efectiv de 78.563 RON la care s-au adăugat accesorii fiscale de 62.062 RON calculate până la data depunerii plângerii penale.
SC E.M.G. SRL Simeria a fost înfiinţată la data de 17 septembrie 2007 de către Ş.C. Cercetările efectuate au evidenţiat faptul că de facto, SC E.M.G. SRL Simeria a fost administrată de către inculpatul Ş.A.C., fratele administratorului de drept.
Ş.C. fiind audiat ca martor a arătat că, la rugămintea fratelui său a înfiinţat SC E.M.G. SRL Simeria, societate care de la înfiinţare a fost administrată de către acesta din urmă, lucru pe care îl confirmă şi martorii B.D., T.C., G.I., martori care au avut relaţii comerciale cu societatea inculpatului.
Inculpatul Ş.A.C. a fost audiat la data de 04 iulie 2011, declaraţie în care a recunoscut că s-a ocupat singur de administrarea societăţii, precizând că datorită „lipsei de comunicare" dintre el şi contabila P.G. s-a ajuns la neînregistrarea unor facturi. Martora P.G. a declarat că a ţinut evidenţa contabilă a SC E.M.G. SRL Simeria şi a înregistrat contabil toate documentele financiare primite de la învinuit. În ce priveşte documentele contabile neînregistrate aceasta a precizat că nu a avut cunoştinţă de existenţa lor.
Reprezentanţii societăţilor ce au avut relaţii comerciale cu SC E.M.G. SRL Simeria au declarat că toate actele de comerţ le-au realizat cu inculpatul Ş.A.C., lucru care rezultă şi din constatarea tehnico-ştiinţifică din 9 septembrie 2011, unde se menţionează faptul că toate facturile fiscale şi chitanţele emise în numele SC E.M.G. SRL Simeria au fost întocmite de către Ş.A.C., excepţie făcând două chitanţe şi trei facturi care au fost completate în numele societăţii de către Ş.L., fosta soţie a inculpatului.
Martora Ş.L. a recunoscut că, la solicitarea fostului ei soţ (la data respectivă nefiind divorţaţi) a completat unele documente în numele SC E.M.G. SRL Simeria.
După prima audiere, inculpatul a fost citat, iar în declaraţia din 24 ianuarie 2012, în prezenţa apărătorului ales, a declarat că se prevalează de dreptul de a nu face nicio declaraţie.
Ulterior, acesta a fost citat de către organele de poliţie însă nu s-a prezentat, nereuşindu-se găsirea acestuia.
Inculpatul nu s-a prezentat nici în cursul judecăţii, însă a depus la dosar două înscrisuri autentificate din care a rezultat că recunoaşte faptele, îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, nu solicită administrarea de probe noi şi înţelege să se prevaleze de procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului Ş.A.C. care, în perioada 2008-2009, în calitate de administrator de facto la SC E.M.G. SRL Simeria a efectuat tranzacţii comerciale cu diverşi agenţi economici, pe care nu le-a evidenţiat contabil, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 78.563 RON, la care au fost calculate accesorii în sumă de 62.062 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere, în condiţiile art. 72 C. pen. următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime conform art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care s-au comis infracţiunile, persoana inculpatului, care a mai fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea sau sancţionat administrativ pentru săvârşirea de fapte similare, dovedind astfel perseverenţă infracţională în săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia.
Având în vedere circumstanţele cauzei, dar şi cuantumul pedepsei aplicate, instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi inculpatul Ş.A.
Motivele de apel depuse în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi susţinute oral cu ocazia dezbaterii s-au întemeiat pe greşita judecare a cauzei în fond în absenţa îndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul, nelegala omisiune a aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., încălcarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005 şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, mult prea redusă prin raportare la perseverenţa infracţională a inculpatului.
D.G.F.P. Hunedoara a declarat apel, motivat de faptul că judecătorul instanţei de fond nu s-a pronunţat asupra măsurilor asigurătorii în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., pentru a exista o garanţie a recuperării prejudiciului sau pentru a evita înstrăinarea bunurilor de către de către inculpat în scopul de a se sustrage plăţii obligaţiilor către bugetul consolidat al statului.
Inculpatul S.A. a declarat apel, motivat şi susţinut oral în faţa Curţii de Apel pe considerente de netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 91/A din 14 mai 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 85 din 20 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 9038/97/2012, a desfiinţat sentinţa penală atacată în ceea ce priveşte omisiunea aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. şi a aplicării dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi rejudecând cauza în aceste limite, a interzis inculpatului Ş.A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii definitive Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Ş.A.C. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., Bucureşti.
Curtea de Apel, verificând hotărârea pronunţată actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, conform art. 379 C. proc. pen. şi din oficiu sub toate aspectele a constatat că, în mod judicios judecătorul instanţei de fond a stabilit starea de fapt respectiv comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale susţinând vinovăţia acestuia.
În mod întemeiat, judecătorul instanţei de fond a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 223 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, astfel că, în temeiul art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse şi a constatat că faptele sunt concurente.
De asemenea, a considerat că nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., iar cu privire la latura civilă a cauzei, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 78.563 RON către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti şi a menţinut sechestrul asigurător aplicat în cursul urmăririi penale până la recuperarea integrală a prejudiciului.
În baza art. 2, art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a dispus ca o copie a dispozitivului să se comunice D.G.F.P. a judeţului Hunedoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, o copie a dispozitivului acesteia să comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.
Curtea de Apel a reţinut că motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara sunt întemeiate, deoarece sentinţa penală atacată este nelegală sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa asupra aplicabilităţii pedepsei complementare prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, faţă de care s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) în condiţiile art. 71 alin. (1) C. pen., deoarece în sentinţa penală nr. 1483/2011 a Judecătoriei Deva, repusă în individualitate s-a menţionat expres că a fost administrator de fapt al societăţii, de aceea se impune aplicarea pe durata unui termen de 2 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, s-a reţinut că este întemeiat motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind comunicarea hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la data rămânerii definitive (în acelaşi sens decizia nr. 619/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Curtea de Apel a reţinut că motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara sunt neîntemeiate sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen., respectiv a neîndeplinirii procedurii de citare a inculpatului în Germania.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat reprogramarea pentru audiere pentru perioada 06 februarie -10 februarie 2012, motivat de faptul că este plecat în Germania.
A fost citat pentru data de 15 martie 2012, dar era tot în Germania şi nu ştia când se va întoarce.
Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale, având în vedere că inculpatul nu s-a mai prezentat la audieri, deşi procurorul a dat curs solicitării sale iniţiale şi chiar i-a pus la dispoziţie un interval mai mare de timp pentru a se prezenta la audieri (inculpatul a solicitat programarea audierilor pentru perioada 06 februarie -10 februarie 2012 şi i s-a dat termen până în 15 martie 2021) a rezultat că este în Arad, dar nu a indicat adresa.
A rezultat din probele administrate în cauză că, din data de 24 ianuarie 2012 inculpatul s-a prezentat la organele de urmărire penală împreună cu avocatul său, solicitând termen până în februarie 2012 şi avea obligaţia să anunţe schimbarea de domiciliu, aşa cum s-a obligat cu prilejul audierii respective, conform art. 170 lit. c) C. proc. pen.
Mai mult, în faţa instanţei de fond, la data de 12 decembrie 2012, a solicitat termen pentru angajare avocat, iar ulterior a depus act notarial solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Prin urmare, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti au fost respectate inculpatului dispoziţiile legale prin îndeplinirea procedurii de citare şi asigurarea dreptului la apărare, probele administrate confirmând că acesta a avut cunoştinţă de proces în ambele faze procesuale.
De altfel, chiar în faţa primei instanţe de control judiciar apărătorul ales al acestuia a menţionat expres că este neîntemeiat motivul de apel privind încălcarea dispoziţiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen., deoarece inculpatul a avut cunoştinţă de cauză.
Instanţa de apel a reţinut că motivul de apel formulat de D.G.F.P. Hunedoara, în sensul că judecătorul instanţei de fond nu s-a pronunţat asupra măsurilor asigurătorii în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen. este neîntemeiat, deoarece nu a fost dispusă o astfel de măsură în cauză în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.
Curtea de Apel a reţinut că motivul de apel formulat de inculpat privitor la aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată şi nu cu suspendare sub supraveghere, deoarece lucrează în Germania şi nu are posibilitatea să vină în România la termenele fixate la Serviciul de probaţiune este neîntemeiat.
Astfel, sub aspect procedural, inculpatul are posibilitatea să solicite recunoaşterea hotărârii în Germania şi acolo să aibă loc supravegherea îndeplinirii obligaţilor ce decurg din pedeapsă.
Motivarea sa nu are suport pe fond, deoarece în raport cu gravitatea faptei, antecedentele penale, din care rezultă că a mai fost condamnat, faptele prezente şi cele pentru care a fost condamnat fiind concurente, judecătorul tribunalului a dozat şi individualizat în mod just pedeapsa şi modalitatea de executare.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs părţile civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi D.G.F.P. Hunedoara.
Pe calea motivelor scrise depuse la dosar, au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate, sub aspectul laturii civile, solicitând admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii formulată în cadrul cererii de constituire de parte civilă.
Examinând recursurile declarate prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte constată că recurentele părţi civile, deşi au dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare şi nici nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
Totodată, în acord cu instanţa de prim control judiciar, reţine că nici în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi D.G.F.P. Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 91/A din data de 14 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul Ş.A.C.
Obligă recurentele părţi civile la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi D.G.F.P. Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 91/A din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat Ş.A.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3423/2013. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
