ICCJ. Decizia nr. 3368/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3368/2013
Dosar nr. 913/114/2013
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul B.G., în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive şi potrivit art. 88 C. pen. şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 10 septembrie 2012 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a sentinţei, la eliberarea din penitenciar.
A fost obligat inculpatul la 5.600 RON cheltuieli judiciare către stat din care 5.000 RON în faza de urmărire penală şi 200 RON onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 681/P/2012 din 4 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în ziua de 28 august 2012, între orele 10:00-10:30, în timp ce se afla în locuinţa victimei A.V. din comuna G.S., judeţul Buzău, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri pe diferite zone ale corpului, inclusiv în cap, cu un corp dur şi alungit (băţ şi/sau topor), provocându-i leziuni care i-au cauzat decesul.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, procesul-verbal de examinare a inculpatului şi planşele fotografice, raportul medico-legal de necropsie cu completările ulterioare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 septembrie 2012, raportul de expertiză biocriminalistică din 24 ianuarie 2013, adresa din 24 ianuarie 2012 a Serviciului Criminalistic B.I.T.S.L.F. din cadrul I.P.J. Buzău, declaraţia fiului victimei A.P.C., declaraţiile martorilor, precum şi declaraţiile inculpatului care nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, declaraţii care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.G. a locuit din anul 1997 în comuna G.S., judeţul Buzău întreţinând relaţii de concubinaj cu martora M.M.
Din anul 2003, inculpatul a locuit împreună cu victima A.V., deoarece martora M.M. îl alungase din domiciliul ei.
Atât inculpatul, cât şi victima consumau deseori băuturi alcoolice, şi pe acest fond se certau şi uneori se agresau fizic, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor R.G., I.M., I.M.A., P.C., P.E., I.V., M.M. şi I.F.
În dimineaţa zilei de 27 august 2012, inculpatul B.G. l-a ajutat pe martorul P.C. să depoziteze nişte baloţi de lucernă, fiind îmbrăcat cu un tricou de culoare roşie, cu inscripţie Partidului Social Democrat, o pereche de pantaloni de culoare închisă şi încălţat cu o pereche de papuci din plastic de culoare albastră (bunuri pe care le-a avut pe 28 august 2012, cu ocazia examinării de către organele de poliţie).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că la 27 august 2012, în jurul orei 5:00, a plecat la câmp, pentru a aduce lucerna martorului P.C., iar în jurul orei 9:00 a plecat la martora M.M.
Martora a confirmat că inculpatul, în ziua de 27 august 2012, a stat la ea până în jurul orelor 19:20-19:30, când a plecat la A.V. Martora i-a dat inculpatului 6 litri de ţuică, 20 kg de cartofi şi 12 litri de bulion, bunuri pe care le-a transportat cu un căruţ.
Inculpatul a ajuns în domiciliul victimei în jurul orei 19:45 şi a remarcat că A.V. stătea pe scaun şi se uita la televizor, unde se difuza emisiunea „O.”. Inculpatul a declarat că victima l-a întrebat ce a adus în cărucior, inculpatul spunându-i că a adus ţuică, bulion şi cartofi. De asemenea, a mai precizat că, în seara zilei de 27 august 2012, a consumat cu victima un litru de ţuică, au mâncat ciorbă şi pilaf, iar în jurul orei 22:00 s-a culcat, iar victima a continuat să se uite la televizor.
Pe data de 28 august 2012, în jurul orei 8:00, inculpatul a fost trezit de A.V., spunându-i că a făcut câte o cafea, după care a mâncat orez, pe masa din camera lui.
Ulterior, inculpatul a susţinut că a plecat din domiciliul victimei în jurul orei 8:20 şi că, după circa 40 minute, a ajuns la M.M., care nu se afla acasă. Inculpatul a precizat că distanţa dintre cele două imobile este de 1.200 metri, deplasarea făcând-o pe jos. De la domiciliul martorei M.M., inculpatul a susţinut că s-a dus la circa 30 metri, pentru a vedea dacă numitul G.Z. vine de la izlaz. Din acel punct a observat că nu e nici o căruţă pe izlaz şi a realizat că G.Z. s-a întors acasă. După aceea a trecut pe la un prieten N., care locuieşte la dispensarul veterinar şi pentru că nu l-a găsit s-a întors în locuinţa victimei.
Cu privire la ora la care s-a întors în imobilul victimei, inculpatul a avut declaraţii contradictorii.
În prima declaraţie dată la Postul de Poliţie al comunei G.S. în data de 28 august 2012, a precizat că s-a întors de la concubina lui (cu toate că aceasta nu a fost acasă în acea zi) în jurul orei 11:00, când l-a găsit pe A.V. tot în pat, dar avea capul spart şi că, în momentul în care s-a apropiat de el, victima l-a strâns de mână.
În cea de-a doua declaraţie, dată tot la 28 august 2012, inculpatul a arătat că s-a întors de la concubina lui în jurul orei 10:00 şi a observat că victima dormea. După aceea, inculpatul nu a vorbit cu A.V., însă i-a pus mâna pe gât şi a observat că era rece.
Inculpatul s-a speriat şi s-a dus la martorul P.C., pentru ca acesta să-l sune pe fiul victimei şi, după 30 de minute, a revenit şi a constatat că A.V. este decedat, plin de sânge, sprijinit de tăblia patului.
Tot în acest moment, inculpatul a mai remarcat că victima avea un bandaj plin de sânge pe cap, bandaj pe care nu îl avea în jurul orei 10:00, când se întorsese din sat.
La data de 10 septembrie 2012, inculpatul a declarat că a revenit în domiciliul victimei în jurul orei 10:00, când l-a găsit pe A.V. în camera lui, stând în pat. A realizat că victima a consumat băuturi alcoolice şi ar fi întrebat-o dacă a băut, iar victima ar fi răspuns „îhî”. În acest moment, a susţinut că în locuinţa victimei nu se afla nici o urmă de sânge.
A mai arătat că i-a spus victimei că se duce să scoată cartofi de pe terenul martorei M.M. Când a revenit acasă, în jurul orelor 11:45-12:00, a intrat în casă pe uşa din spate şi a observat sânge, atât în camera lui, cât şi a victimei. Inculpatul a pus mâna pe ivărul uşii, pentru a intra în camera victimei. A constatat că uşa nu se deschide, a insistat şi a reuşit să bage capul, ocazie cu care l-a văzut pe A.V. căzut la capul patului şi mult sânge prin cameră, iar pe cap victima avea un cearşaf.
Inculpatul a declarat că nu a mai intrat în camera victimei, cu toate că în declaraţiile date în faţa lucrătorilor de poliţie a susţinut că a intrat în camera lui A.V.
Din declaraţiile martorei I.V. a rezultat că la data de 28 august 2012, în jurul orelor 10:00 a trecut prin dreptul locuinţei victimei şi a auzit cum acesta se certa în casă cu inculpatul.
De asemenea, martorii I.F. şi F.M. au declarat că în jurul orelor 10:30 au auzit cum inculpatul şi victima se certau în locuinţa victimei.
Din completarea raportului medico-legal de necropsie a rezultat că decesul a avut loc la circa două ore de la agresiune, respectiv în jurul orelor 12:00-13:00.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 septembrie 2012 al I.P.J. Buzău, Serviciul Criminalistic, inculpatul, la întrebările esenţiale, a avut un comportament simulat, în sensul ca la data de 28 august 2012 l-a lovit pe A.V. cu un băţ, în zona capului.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie al S.J.M.L. Buzău cu completarea acestuia din 30 ianuarie 2013, s-a reţinut că A.V. a prezentat multiple leziuni traumatice, dintre acestea plăgile contuze epicraniene, sângerânde, având rolul cel mai important în instalarea şocului hemoragie.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, precum şi persoana inculpatului care are antecedente penale şi a avut o poziţie nesinceră pe întreaga durată de desfăşurare a procesului penal.
În cauză, fiul victimei, A.P.C., nu s-a constituit parte civilă.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.G., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi achitarea sa pentru infracţiunea reţinută de prima instanţă, întrucât nu a comis această infracţiune [art. 10 lit. c) C. proc. pen.].
În motivarea orală a apelului, cu ocazia dezbaterilor judiciare, inculpatul a mai susţinut că, prima instanţă a făcut o greşită apreciere a probelor administrate, ce a condus la o eroare de judecată, deoarece nu a lovit victima A.V. ci, decesul acestuia a fost cauzat căderea cu capul de tocul uşii şi apoi de rama patului, pe fondul consumului excesiv de alcool.
Prin decizia penală nr. 127 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G., împotriva sentinţei penale nr. 77 din 25 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Buzău.
A dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă luată faţă de inculpat de la 10 septembrie 2012 la zi şi a dispus menţinerea acestei măsuri.
A obligat apelantul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Prahova.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt Curtea a constatat că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă pe baza probelor administrate.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la data de 27 august 2012, inculpatul B.G. a sosit la locuinţa victimei A.V., având asupra sa mai mulţi litri de ţuică şi alimente, bunuri primite de la martora M.M.
De menţionat că inculpatul locuia de câţiva ani împreună cu victima în locuinţa acesteia.
În acea seară cei doi au consumat aproximativ un litru de ţuică, au servit masa, după care, inculpatul s-a dus să se culce, în timp ce victima a rămas să se uite la televizor.
A doua zi, orele 8:00, cei doi au servit micul dejun, apoi inculpatul a plecat la martora M.M. şi negăsind-o acasă, s-a dus la un prieten ce locuia la dispensarul veterinar şi negăsindu-l nici pe acesta s-a întors la locuinţa victimei (aspect ce reiese din declaraţiile inculpatului).
Cu privire la ora de întoarcere, inculpatul a avut o poziţie oscilantă declarând la organul de urmărire penală că s-a întors la locuinţa victimei pe la ora 11:00 găsind-o pe aceasta în pat având capul spart, dar dădea semne de viaţă, deoarece victima l-a strâns de mână.
Într-o altă declaraţie inculpatul a precizat că s-a întors în jurul orelor 10:00 şi a observat că victima se afla în pat, dar a constatat că era rece.
În continuarea evenimentelor inculpatul a afirmat că a plecat la martorul P.C. pentru a-l anunţa pe fiul victimei, iar după 30 minute a revenit şi a constatat că victima era decedată, plină de sânge şi în altă poziţie decât cea anterioară, respectiv se afla sprijinit de tăblia patului său.
Într-o altă declaraţie dată la data de 7 septembrie 2012 în faza de urmărire penală, inculpatul a menţionat că în momentul în care a revenit în locuinţa victimei era ora 10:00 şi a constatat că acesta consumase băuturi alcoolice, iar la întrebarea lui cu privire la acest din urmă aspect victima i-a confirmat că a băut. Această susţinere inculpatul a făcut-o şi în declaraţia dată instanţei de apel.
În această declaraţie inculpatul a arătat că a plecat din nou către locuinţa martorei M.M. pentru a munci în grădina acesteia, întorcându-se acasă la victimă pe la orele 12:00. A intrat în locuinţă, ocazie cu care a constatat că erau urme de sânge pe jos, care începeau din uşa dormitorului său şi continuau până la uşa dormitorului victimei.
Mai susţine inculpatul că a încercat să intre în camera victimei dar nu a putut din cauză că aceasta se afla căzută în uşă. A reuşit să împingă în final uşa, să introducă capul şi să vadă că victima nu mai prezenta semne de viaţă.
Din declaraţia martorilor I.V., I.F. şi F.M. rezultă că în jurul orelor 10:30 când au trecut prin faţa locuinţei victimei au auzit cum aceasta se certa cu inculpatul B.G.
Aceste declaraţii coroborate cu concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că decesul a avut loc la aproximativ două ore de la agresiune, respectiv în jurul orelor 12-13, instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a ajuns la concluzia că, în jurul orelor 10:00, când inculpatul s-a reîntors la locuinţa victimei A.V., între cei doi a avut loc o ceartă (pe fondul consumului de alcool din partea victimei şi a reproşului inculpatului pentru acest lucru), ocazie cu care inculpatul a lovit victima cu un corp contondent (băţ) în cap, după care a plecat din locuinţă.
În acest interval de timp victima a reuşit să ajungă în camera sa numai că, datorită plăgii sângerânde şi consecinţelor acestei leziuni, a căzut peste rama patului, fiind găsit în această poziţie de organele de poliţie (aspect ce reiese din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto).
În concluziile raportului de necropsie (completare) s-a precizat că victima a prezentat multiple leziuni traumatice, dar plăgile epicraniene au avut rolul determinat în instalarea şocului hemoragie.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a comis fapta imputată, cu motivarea că victima a căzut cu capul de tocul uşii, după care peste tăblia patului, nu pot fi primite de instanţa de apel, în condiţiile în care leziunea epicraniană prezentată de victimă s-a putut produce prin lovire cu corpuri dure, iar după locul acestora în zona capului reiese că nu se puteau produce prin lovire de tocul uşii ci, prin lovituri aplicate de sus în jos (în moalele capului) cu un corp contondent, deci prin lovituri aplicate de o altă persoană.
Incidentul dintre inculpat şi victimă mai este reliefat şi de urmele de sânge şi excoriaţii găsite pe corpul inculpatului, aşa cum rezultă din planşele foto ceea ce conduce la concluzia unei altercaţii între cei doi, soldată în final cu decesul numitului A.V.
În concluzie, Curtea a apreciat, ca şi prima instanţă, că inculpatul B.G. este autorul faptelor de lovire a victimei A.V. căruia i-a cauzat leziuni ce au condus în final la decesul acestuia, fapte ce întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Latura subiectivă a infracţiunii este îndeplinită sub forma intenţiei indirecte şi rezultă din modul de săvârşire a faptei: zona vizată; obiectul folosit şi intensitatea loviturii. Chiar dacă inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă de suprimare a vieţii victimei, întrucât nu rezultă acest aspect din probele administrate şi desfăşurarea evenimentelor, el a acceptat rezultatul letal.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a observat că prima instanţă a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen.
Astfel, prima instanţă a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpatului, fără a se indica totuşi datele concrete ale acestor împrejurări.
Curtea, complinind această lacună, ce nu afectează totuşi hotărârea atacată încât să conducă la admiterea apelului, a constatat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, aducând atingere celor mai importante relaţii sociale apărate de legea penală (viaţa persoanei), ceea ce impune un tratament sancţionator aspru.
Acest aspect sancţionator este considerat astfel şi de către legiuitor, care, prin limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de omor, a decelat un grad de pericol social abstract al infracţiunii destul de ridicat.
În acest sens şi pedeapsa aplicată pentru o asemenea infracţiune nu poate fi indulgentă, astfel că, pe lângă încadrarea ei în limitele prevăzute de textul incriminator, trebuie să reflecte şi o corectă dozare în funcţie de criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen.
Ţinând seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (lovirea cu un corp contondent în zona capului), de împrejurările săvârşirii infracţiunii (pe fondul consumului excesiv de alcool) şi de persoana inculpatului B.G., care până la data faptei a avut o conduită bună în societate, are doi copii majori, văduv, fără ocupaţie în prezent, muncind cu ziua la consăteni, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea îşi va atinge scopul prevăzut de lege.
Având în vedere scopul pedepsei Curtea a considerat justificată reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., datorită aspectelor menţionate şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, apreciind că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare este corect dozată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853C. proc. pen., inculpatul B.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
Inculpatul prin apărător a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în temeiul căruia a contestat starea de fapt şi a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit infracţiunea de omor reţinută în sarcina sa.
În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de dispoziţiile art. 3856alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 127 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 21 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar rezultă în fapt că în ziua de 28 august 2012 între orele 10:00-10:30, în timp ce se afla la locuinţa victimei A.V. din comuna G.S., judeţul Buzău, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri pe diferite zone ale corpului, inclusiv în cap, cu un corp dur şi alungit provocându-i leziuni care i-au cauzat decesul, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Critica formulată de inculpat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172C. proc. pen. nu poate fi supusă analizei de către instanţa de recurs.
Potrivit art. 3859pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Acest caz de casare permite Înaltei Curţi să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu şi asupra situaţiei de fapt, contestată de inculpat în prezenta cale de atac, sau a modului de individualizare a pedepselor.
Înalta Curte aminteşte că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectul invocat de recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei excede conţinutului cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază Înalta Curte că incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a abrogării cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpaţi sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenţia inculpatului de la 10 septembrie 2012 la 1 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2012 la 1 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului la termenul din 20 septembrie 2013 de verificare a legalităţii arestării preventive, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3962/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
