ICCJ. Decizia nr. 3429/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3429/2013

Dosar nr. 9150/85/2012

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 134 din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege şi cu raportare la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnarea inculpaţilor M.I.M. şi la o pedeapsă de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie privind interzicerea aceloraşi drepturi civile.

În baza art. 86¹ rap. la art. 86² C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare pe o perioadă de 5 ani şi 6 luni care reprezintă termenul de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpaţilor măsuri de supraveghere.

S-au aplicat prevederile art. 359 C. proc. pen. rap. al art. 86⁶ C. pen. şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a obligaţiilor şi măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor M.I.M. şi M.I., dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada reţinerii preventive din data de 19 septembrie 2012, precum şi perioada arestului preventiv începând cu data de 27 septembrie 2012 până la data punerii lor efective în libertate.

În baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispuns restituirea sumei de 115.000 RON către denunţătorul H.S. sumă care a fost indisponibilizată la C. Bank - Sucursala Alba Iulia ca şi măsură asiguratorie dispusă prin ordonanţa procurorului dispusă în Dosar nr. 108/P/2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 04 mai 2012 martorul H.S., asociat şi administrator al firmei SC M. SRL Sibiu, s-a adresat Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi a denunţat faptul că în cursul anului 2012, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov, i-a pretins suma de 100.000 RON pentru ca această asociaţie să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunţător pentru eliberarea de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfăşurării unor activităţi economice pe teritoriul unităţii administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din judeţul Sibiu.

Ulterior, la data de 11 iunie 2012 martorul H.S. a denunţat faptul că inculpatul M.I., având calitatea de preşedinte al Asociaţiei E. Braşov, în cursul lunii iunie 2012 i-a pretins suma de 65.000 RON pentru ca asociaţia pe care o conduce să elibereze avizele necesare obţinerii autorizaţiilor pentru efectuarea unor lucrări în localitatea Săcădate deoarece firma SC M. SRL Sibiu a dorit extinderea activităţilor economice.

În vederea soluţionării solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a propus Asociaţiei E. Braşov verificarea amplasamentului unde urmau a fi efectuate activităţile economice de către SC M. SRL Sibiu şi a stabilit data de 26 aprilie 2012 pentru întâlnirea reprezentantului A.R.P.M. Sibiu cu reprezentantul Asociaţiei E. Braşov.

Ca urmare a acestei propuneri la data de 26 aprilie 2012 martorul C.I., angajat al A.R.P.M. Sibiu, s-a întâlnit în oraşul Avrig cu inculpatul M.I.M. şi l-a chemat la faţa locului şi pe reprezentantul SC M. SRL, martorul denunţător H.S.

Anterior acestei întrevederi SC M. SRL Sibiu a încunoştiinţat Asociaţia E. Braşov la data de 30 martie 2012 despre intenţia de a amplasa o staţie de sortare agregate minerale în zona Avrig - Săcădate şi decolmatarea râului Olt în aceeaşi zonă, firma fiind interesată să cunoască dacă perimetrele se află în zona de protecţie şi care sunt obligaţiile firmei pentru obţinerea avizelor necesare la A.R.P.M. Sibiu.

La data de 27 aprilie 2012 inculpatul M.I.M. a comunicat la sediul Asociaţiei E. Braşov rezultatul vizitei în teren efectuate împreună cu reprezentanţii A.R.P.M. Sibiu şi SC M. SRL Sibiu.

În baza raportului întocmit de către inculpatul M.I.M., Asociaţia E. a emis adresa din 02 mai 2012 comunicată firmei SC M. SRL prin mail la data de 03 mai 2012.

Această adresă, neînregistrată însă, a fost comunicată personal denunţătorului H.S., pe adresa acestuia de mail, de către inculpatul M.I.M. la data de 30 aprilie 2012, inculpatul comunicându-i totodată şi actele necesare eliberării avizului consultativ.

După ce a comunicat aceste date, inculpatul M.I.M. l-a contactat telefonic pe denunţătorul H.S. şi i-a comunicat acestuia faptul că i-a transmis prin e-mail răspunsul la cererea firmei SC M. SRL, acesta fiind unul negativ.

Denunţătorul H.S. a citit adresele comunicate şi a luat legătura telefonic cu inculpatul M.I.M. şi i-a solicitat lămuriri acestuia în legătură cu răspunsul asociaţiei la cererea firmei sale.

Cu această ocazie inculpatul M.I.M. i-a pretins denunţătorului H.S. suma de 100.000 RON, pentru ca Asociaţia E. Braşov să elibereze avizele favorabile necesare firmei SC M. SRL pentru obţinerea de la A.R.P.M. Sibiu a acordurilor de mediu solicitate la data de 02 aprilie 2012 şi 12 aprilir 2012.

Denunţătorul H.S. a negociat cu inculpatul M.I.M. stabilirea pretenţiilor acestuia la suma de 50.000 RON şi a precizat inculpatului că o să-l încunoştinţeze despre hotărârea luată.

La data de 03 mai 2012 Asociaţia E. a comunicat adresa din 02 mai 2012 prin e-mail firmei SC M. SRL, motiv pentru care martorul H.S. s-a hotărât să-l denunţe pe inculpatul M.I.M. pentru că i-a pretins suma de 50.000 RON pentru fiecare aviz favorabil pe care Asociaţia E. urma să-l elibereze.

La data de 04 mai 2012 denunţătorul H.S. l-a contactat pe inculpatul M.I.M. şi i-a comunicat acestuia că deţine suma de 50.000 RON, denunţătorul încercând să obţină de la inculpat pentru această sumă şi alte noi avize necesare la A.R.P.M. Sibiu pentru alte locaţii, unde firma intenţiona să efectueze lucrări, altele decât cele de pe raza localităţii Avrig.

Inculpatul M.I.M. a refuzat categoric această propunere, spunându-i denunţătorului că pentru alte lucrări, eliberarea altor avize reprezintă „o altă discuţie”, referindu-se în fapt la alte sume ce ar urma achitate pentru noi avize favorabile pe care denunţătorul le-ar putea obţine (a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpat cu denunţătorul pe această temă).

După ce inculpatul M.I.M. a acceptat să elibereze cele două avize favorabile pentru zona Săcădate dacă va primi suma de 50.000 RON, pentru a fi mascată activitatea infracţională i-a cerut denunţătorului H.S. să-i vireze suma de 50.000 RON în contul bancar al Asociaţiei E., cu titlu de „sponsorizare”.

Inculpatul M.I.M. a pretins ca denunţătorul să-i remită suma de bani în cursul aceleiaşi zile, urmând ca ulterior acestui moment, la data de 07 mai 2012 să-i fie eliberate avizele şi nu a acceptat ca suma de bani să-i fie virată după eliberarea acestora (a se vedea convorbirea telefonică purtată între cei doi).

După ce în contul bancar al Asociaţiei E. Braşov a fost virată suma de 50.000 RON, au fost eliberate de către Asociaţia E. Braşov avizele de funcţionare din data de 09 mai 2012, avize ce atestau în mod nereal că lucrările nu afectează zona protejată.

La data de 14 mai 2012 ulterior primirii mitei, Asociaţiei E. Braşov a emis pentru SC M. SRL Sibiu şi factura pentru suma totală de 1.922 RON, reprezentând taxă analiză documentaţie, evaluare în teren şi taxă eliberare aviz, deşi conform procedurii comunicate firmei SC M. SRL avizele puteau fi emise doar după plata acestor taxe.

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu ca urmare a solicitărilor firmei SC M. SRL Sibiu şi a avizelor favorabile emise de Asociaţia E. Braşov a emis deciziile din 24 mai 2012 şi din 25 mai 2012.

Martorul H.S. a continuat şi şi-a extins activitatea, astfel că a cumpărat şi alte terenuri în zona Săcădate şi a dorit extinderea pe alte terenuri şi a aflat că mai are nevoie de noi avize de la Asociaţia E. Braşov pentru obţinerea autorizaţiilor de gospodărire a apelor, care sunt eliberate în baza unor avize consultative emise de inculpaţi către Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Olt.

Martorul H.S. s-a adresat din nou prin e-mail, la data de 30 mai 2012 către Asociaţia E. Braşov în vederea obţinerii unor noi autorizaţii şi a primit răspuns de la preşedintele asociaţiei - inculpatul M.I., deoarece vicepreşedintele acesteia, inculpatul M.I.M., era în concediu din 06 mai 2012.

La data de 11 iunie 2012 martorul H.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I. şi i-a comunicat acestuia intenţia de extindere a activităţilor pe terenurile recent achiziţionate, dar inculpatul a refuzat să poarte discuţii telefonice în legătură cu acest subiect (încercând astfel şi punerea la adăpost de consecinţele legii penale) solicitând a se întâlni personal cu acesta la Scorei, locul unde martorul urma să desfăşoare activităţile dăunătoare florei şi faunei protejate.

Ca urmare a discuţiilor telefonice purtate din data de 11 iunie 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu denunţătorul M.I. în localitatea Scorei, judeţul Sibiu, ocazie cu care inculpatul M.I. a fost de acord pentru eliberarea avizelor favorabile pentru zona Săcădate, fără a preciza atunci suma pretinsă pentru eliberarea acestora însă stabilind-o în final la 19 iulie 2012 la suma de 65.000 RON (a se vedea convorbirile telefonice purtate în perioada 11 iunie - 18 iulie 2012).

Ca urmare a precizării pretenţiilor inculpatului M.I., la data de 18 iulie 2012 denunţătorul H.S. a remis suma de 65.000 RON în contul bancar al Asociaţiei E. Braşov, cu titlu „sponsorizare” pentru a masca activitatea infracţională, iar în cursul aceleaşi zile au fost emise avizele de funcţionare prin care asociaţia îşi dă acordul favorabil pentru desfăşurarea activităţilor de către SC M. SRL Sibiu, în zona Săcădate, oraşul Avrig, judeţul Sibiu.

După eliberarea acestor avize favorabile firmei SC M. SRL de către Asociaţia E. Braşov, Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Olt a eliberat firmei SC M. SRL Sibiu avizul de gospodărirea apelor şi autorizaţia de gospodărirea apelor din 21 august 2012.

Instanţa de fond a reţinut circumstanţele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpaţilor respectiv potrivit cazierului judiciar rezultă că aceştia se află la prima confruntare cu legea penală, nu au antecedente penale, iar din multitudinea de diplome şi caracterizări elogioase de la dosar, a ajuns la concluzia că pentru ambii inculpaţi, scopul prevenţiei generale şi speciale poate fi atins chiar dacă aceştia nu vor executa pedeapsa aplicată în regim de penitenciar.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I. instanţa de fond a reţinut că sub aspect educaţional/profesional acesta este inginer. Ulterior, între anii 1998-2009, a urmat numeroase cursuri post-universitare în domeniul industriei lemnului, cursuri de antreprenoriat, lichidare judiciară, management competitiv, managementul calităţii, evidenţiind preocupare pentru dezvoltarea personală şi profesională.

De asemenea, în perioada 2006-2010 inculpatul a activat în calitate de membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii M.I.M. şi M.I.

Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat sentinţa atacată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, învederând că în mod greşit instanţa de fond:

- nu a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

- nu a individualizat temeinic pedepsele aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât şi a duratei termenului de încercare.

În motivarea apelului se arată că în mod greşit inculpaţilor nu li s-au aplicat pedepsele complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

I. Inculpaţii sunt condamnaţi pentru săvârşirea de infracţiuni în legătură cu serviciul, reţinându-se că au abuzat de funcţiile de conducere avute în cadrul Asociaţiei E. Braşov care le permitea condiţionarea îndeplinirii unor acte privitoare la atribuţiile de serviciu (în speţă, emiterea avizelor) de primirea unor sume de bani care nu li se cuveneau.

S-a apreciat ca justificată aplicarea pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii dreptului de a exercita o activitate de natura căreia inculpaţii s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunilor întrucât aceştia au fost găsiţi vinovaţi de exercitarea în scopuri ilicite a acesteia, devenind astfel nedemni să o desfăşoare. S-a invocat decizia penală nr. 22/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în Dosarul nr. 6377/97/2010.

S-a mai invocat netemeinicia hotărârii şi s-a considerat că se impune reindividualizarea cuantumului pedepselor aplicate, cât şi stabilirea unor termene de încercare mai lungi.

Asumarea răspunderii de către inculpaţi, recunoaşterea săvârşirii faptelor, sunt în speţă acte de voinţă lipsite de semnificaţie reală pentru că au intervenit ulterior descoperirii faptei.

S-a acordat în practică semnificaţie atenuantă acestui act voluntar atunci când prin mărturisire s-a contribuit esenţial la dezlegarea pricinii, la restabilirea adevărului, la facilitarea anchetei. Absenţa recunoaşterii în cazul de faţă n-ar fi împietat asupra cursului justiţiei cât timp au fost administrate probe certe şi consistente în susţinerea acuzaţiilor.

Abia după ce inculpaţii s-au convins de realitatea acuzaţiilor, când libertatea le-a fost restrânsă prin luarea unor măsuri preventive severe, aceştia au înţeles că prin declaraţiile date să confirme ceea ce probatoriul administrat anterior demonstrase deja.

În condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. recunoaşterea săvârşirii faptei deşi este un beneficiu substanţial acordat de legiuitor inculpaţilor, nu presupune în mod automat şi nu poate fundamenta pertinent o pedeapsă fixată la limitele minime prevăzute de lege atât pentru cuantumul pedepsei, cât şi al termenului de încercare, dacă s-ar raţiona astfel celelalte funcţii ale pedepsei, exemplaritatea, intransigenţa, fermitatea, capacitatea de a forma o atitudine corectă faţă de regulile de convieţuire socială, ar fi anulate in initio.

Judecata de valoare a organelor judiciare care trebuie să decidă o pedeapsă concretă pentru fapta concretă nu poate face abstracţie de elementele circumstanţiale care caracterizează pericolul social concret al infracţiunilor deduse judecăţii: modul în care inculpaţii au acţionat, soluţia de aparentă legalitate (contractele de sponsorizare) găsită pentru a intra în posesia foloaselor necuvenite; profesiile şi atribuţiile avute la momentul comiterii faptelor, care presupuneau respectarea legii. În contextul în care corupţia în domeniul privat este subiect de actualitate în societatea românească, modul în care inculpaţii au acţionat, eludarea legii prin mijloace „legale” în scopul obţinerii unor sume de bani şi mai mari sunt aspecte suficiente pentru a contura aprecierea că pentru sancţionarea acestor tipuri de comportament se impune aplicarea unor pedepse mai severe şi a unei supravegheri pe o perioadă mai îndelungată.

Inculpaţii M.I.M. şi M.I. au solicitat:

- în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.;

- în subsidiar reţinerea în favoarea inculpaţilor de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate sub 2 ani închisoare şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În motivarea apelului inculpaţii au arătat că aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 18¹ C. pen., iar aplicarea acestui temei de achitare se justifică raportat la persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale, sunt persoane foarte bine integrate în mediul social, cu o stabilitate socială şi materială deosebită, cu studii superioare.

Sub aspectul conduitei procesuale se arată că inculpaţii au recunoscut faptele potrivit procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., au recunoscut şi regretat faptele comise.

În justificarea pericolului social redus al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor aceştia arată că inculpaţii au achitat suma de 115.000 RON în vederea restituirii acesteia către denunţător, că avizele eliberate SC M. SRL reprezentată de denunţătorul H.S. nu au fost anulate acestea fiind valide şi producându-şi efectul, avize care de altfel aveau caracter consultativ astfel că lucrările beneficiarului puteau fi demarate şi în lipsa acestora.

În ce priveşte reindividualizarea pedepselor aplicate s-a solicitat reducerea cuantumului acestora, arătând că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special al pedepsei redus cu o treime, cu motivarea că circumstanţele personale ale inculpaţilor justifică această solicitare. Mai mult, inculpaţii apelanţi au învederat că procedura urmată faţă de aceştia, perioada de arest preventiv de 55 de zile, asumarea faptelor prin recunoaşterea şi regretul lor, depunerea sumei de 115.000 RON la dispoziţia organelor de cercetare penală, relevă faptul că s-a realizat coerciţia, a fost restabilită situaţia anterioară.

De asemenea, raportat la circumstanţele personale ale inculpaţilor (situaţia familială, continuarea studiilor, existenţa unui loc de muncă) justifică reducerea pedepselor şi suspendarea executării acestora.

Prin decizia penală nr. 30/A din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii M.I. şi M.I.M. împotriva sentinţei penale nr. 134 din data de 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 9150/85/2012.

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul omisiunii aplicării faţă de inculpaţii M.I. şi M.I.M. a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedepse accesorii şi complementare şi al individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor M.I. şi M.I.M. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpaţilor M.I. şi M.I.M., ca pedeapsă complementară, pe aceeaşi durată de 2 ani, alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcţia de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor, respectiv funcţii de conducere în cadrul unei asociaţii având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activităţile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor M.I. şi M.I.M., ca pedeapsă accesorie, alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a ocupa funcţia de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunilor, respectiv funcţii de conducere în cadrul unei asociaţii având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activităţile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar.

A înlăturat dispoziţiile privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale şi accesorii şi, în baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de 4 ani. A pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii din data de 19 septembrie 2012 şi perioada arestului preventiv din 27 septembrie 2012 până la 19 noiembrie 2012.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile parţiale acordate apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 50 RON pentru fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2), art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că ambele apelurile sunt în parte fondate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii M.I.M., având calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov, şi M.I., având calitatea de preşedinte al Asociaţiei E. Braşov, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen.

În fapt s-a reţinut potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale că inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov, i-a pretins denunţătorului H.S. suma de 100.000 RON pentru ca această asociaţie să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunţător pentru eliberarea de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfăşurării unor activităţi economice pe teritoriul unităţii administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din judeţul Sibiu.

Inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor şi şi-au însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale potrivit procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Analizând criticile apelanţilor care privesc lipsa pericolului social al infracţiunii reclamate, Curtea a constatat că în privinţa infracţiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza sub forma pretinderii sau primirii de către funcţionar a unei sume de bani sau a altor foloase ori sub forma acceptării sau nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri. Probatoriul administrat în cauză coroborat cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor demonstrează faptul că, acţionând ilicit, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov, i-a pretins denunţătorului H.S. suma de 100.000 RON pentru ca această asociaţie să elibereze două avize necesare firmei conduse de denunţător pentru eliberarea de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a două acorduri de mediu necesare desfăşurării unor activităţi economice pe teritoriul unităţii administrativ teritoriale Avrig, în localitatea Săcădate din judeţul Sibiu.

Caracterul ilicit al pretinderii sumelor de bani menţionate rezultă fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpaţi pentru ascunderea sursei banilor primiţi, atât prin refuzul de a purta discuţii telefonice cu denunţătorul, cât şi prin ascunderea sursei banilor primiţi solicitând denunţătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociaţiei cu titlu de sponsorizare,deşi un astfel de contract nu a fost încheiat de părţi.

În ce priveşte calitatea în care inculpaţii au solicitat aceste sume de bani aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar aceştia au calitate de preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov care a încheiat în calitate de custode convenţia de custodie cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin Direcţia Generală Protecţia Naturii şi Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, obiectul convenţiei constituindu-l atribuirea în custodie a ariei de protecţie specială avifaunistică Avrig - Scorei - Făgăraş, pe o perioadă de 5 ani.

În această calitate conform art. 28 alin. (10) şi (11) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, „în procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate” şi „administratorii şi custozii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate”. Faţă de aceste atribuţii ce le-au fost încredinţate în baza contractului de custodie încheiat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin Direcţia Generală Protecţia Naturii şi Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă în baza cărora emit în numele autorităţii publice avize consultative aceştia au calitate de funcţionar în sensul disp. art. 147 alin. (2) C. pen.

Analizând criticile inculpaţilor privind lipsa pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, Curtea a constatat că aceste critici nu se confirmă raportat la circumstanţele săvârşirii faptelor precum şi la eventualele consecinţe ale acestora.

Potrivit art. 18¹ C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În alin. (2) al aceluiaşi articol, se stipulează că la stabilirea în concret al gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana sau conduita făptuitorului.

Raportând cauzei acest text de lege se reţine că faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, de calitatea de care s-au folosit inculpaţii pentru a obţine beneficii ilegale, de urmările ce s-ar fi putut produce prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu a inculpaţilor, nu poate fi apreciată că aceasta este în mod vădit lipsită de importanţă şi deci nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, infracţiunea de luare de mită are în vedere relaţiile sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu ce le-au fost încredinţate. Pe de altă parte, cuantumul sumelor primite de către inculpaţi, precum şi restituirea acesteia nu poate constitui o circumstanţă care imprimă faptei comise un caracter atenuant, relevanţă prezentând simpla împrejurare a condiţionării eliberării unor avize prin care se urmăreşte protecţia mediului înconjurător a florei şi faunei de plata unor sume de bani.

Aşadar cererea formulată de inculpaţi, în sensul de a fi achitaţi deoarece fapta reţinută în sarcina sa este lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni, este nefondată şi urmează a fi respinsă.

Analizând în continuare criticile formulate atât de inculpaţii apelanţi, cât şi de Parchet cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a constatat justificată critica inculpaţilor de reducere a pedepselor aplicate inculpaţilor, întrucât circumstanţele reale şi personale ale cauzei conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de textele încriminatorii, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, asigură realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., neexistând motive nici pentru agravarea tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor de către instanţa de fond.

Natura faptei comise, respectiv faptă de corupţie, modalitatea de comitere a faptei constând în atitudinea inculpaţilor de a pretinde şi primi foloase materiale pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, calitatea în care inculpaţii au comis fapta, inculpatul M.I.M., având calitatea de vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov, şi M.I., având calitatea de preşedinte al Asociaţiei E. Braşov, sunt împrejurări care justifică aprecierea că fapta comisă de inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, însă la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere şi circumstanţele personale pozitive ale inculpaţilor, care sunt la primul conflict cu legea penală, având un comportament pozitiv înainte de săvârşirea infracţiunii, în raport de care s-a apreciat că nu se impune stabilirea unei sancţiuni penale cu executare în regim de detenţie.

Curtea, în propria analiză a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei, neexistând indicii care să impună înăsprirea sancţiunii penale nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul modalităţii de executare.

Faţă de gradul de instruire al inculpaţilor relevat de actele depuse în cauză, Curtea a apreciat că reinserţia socială a acestora se poate realiza fără privare de libertate. În ce priveşte critica apelanţilor inculpaţi privind nereţinerea de circumstanţe atenuante Curtea a apreciat că tocmai gravitatea deosebită a faptelor împiedică reţinerea oricăror circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei. Aceste circumstanţe au primit de altfel eficienţă prin stabilirea unui cuantum al pedepsei la minimul special prevăzut de lege şi prin modalitatea de executare dispusă prin suspendare.

Aceleaşi împrejurări cum ar fi recunoaşterea faptei şi conduita procesuală au fost valorificate în procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanţă, întrucât respectarea legii penale este o stare de normalitate şi nu un merit care se impune a fi recompensat acestora din urmă neputându-li-se conferi o preeminenţă distinctă, în condiţiile art. 74 C. pen., ci au fost evaluate în stabilirea cuantumului minim, apreciat ca fiind suficient.

Curtea a apreciat ca întemeiată critica privind omisiunea aplicării pedepsei accesorii şi complementare prev. de art. 71,64 lit. c) C. pen. constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor, respectiv funcţii de conducere în cadrul unei asociaţii având ca obiect de activitate emiterea de avize consultative pentru activităţile care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, pedeapsă care în raport de gradul de pericol social al faptelor este proporţională.

Împotriva deciziei penale sus-menţionată au declarat recursuri inculpaţii M.I.M. şi M.I., motivele formulate fiind detaliate în mod amănunţit în practicaua deciziei penale.

Analizând recursurile declarate împotriva deciziei penale sus-menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În ceea ce priveşte greşita aplicare a legii, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., instanţa de recurs găseşte nefondate criticile inculpaţilor.

În temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor fără să procedeze la analiza sau reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului. Solicitarea achitării inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu are susţinere în materialul probator administrat, iar cazul de casare care permite cenzurarea situaţiei de fapt în sensul de a se verifica concordanţa dintre situaţia de fapt şi conţinutul probelor este art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat prin Legea nr. 2/2003.

Procedura recunoaşterii vinovăţiei a avut loc în şedinţa publică de la termenul din 12 noiembrie 2012. La acest termen de judecată conform celor menţionate în practicaua încheierii de şedinţă, inculpaţii în prezenţa apărătorului ales au solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecăţii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., aceştia insistând în aplicarea unei astfel de proceduri şi după aducerea la cunoştinţă a condiţiilor în care devine aplicabilă.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul M.I.M., în calitate de vicepreşedinte, şi M.I., în calitate de preşedinte al Asociaţiei E. Braşov au pretins martorului H.S. sumele de 100.000 RON, respectiv 65.000 RON pentru eliberarea unor avize de mediu necesare desfăşurării activităţii economice a firmei SC M. SRL Sibiu.

Caracterul ilicit al pretinderii sumelor de bani menţionate a rezultat fără dubiu din manoperele întreprinse de inculpaţi pentru ascunderea sursei banilor primiţi atât prin refuzul de a se purta discuţii telefonice cu denunţătorul, cât şi prin ascunderea sursei banilor primiţi, solicitându-se denunţătorului ca sumele pretinse să fie virate în contul asociaţiei cu titlu de sponsorizare, deşi un astfel de contract nu fusese încheiat între părţi calitatea în care inculpaţii au solicitat sumele de bani aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar era aceea de preşedinte, respectiv vicepreşedinte al Asociaţiei E. Braşov.

Inculpaţii aveau atribuţii ce le-au fost încredinţate în baza contractului de custodie încheiat cu Ministerul Mediului şi Produselor, prin Direcţia Generală Protecţia Naturii şi Managementul Ariilor Naturale Protejate în calitate de autoritate responsabilă, în baza căruia a cerut în numele autorităţii publice avize consultative, aceştia având calitatea de funcţionar în sensul dispoziţiilor art. 147 alin. (2) C. pen.

Sumele de bani primite de inculpaţi au intrat în contul asociației şi ele nu reprezintă contravaloarea serviciilor prestate taxele pentru eliberarea avizelor fiind achitate separat pe bază de factură. De altfel, contractele de sponsorizare au fost semnate ulterior iar pentru suma de 65.000 RON pretinsul contract de sponsorizare nici nu a fost semnat de părţi.

Instanţele în mod corect au dispus restituirea sumei de 115.000 RON către martorul denunţător H.S. faţă de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale.

Este adevărat că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, beneficiind astfel de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., dar nu se poate trece peste împrejurările şi modalităţile în care au fost săvârşite faptele, de calitatea de care s-au folosit inculpaţii pentru a obţine beneficii ilegale, astfel că în mod corect au fost înlăturate criticile formulate în sensul de a fi achitaţi deoarece fapta reţinută în sarcina lor este lipsită de gradul de pericol al unei infracţiuni.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.M. şi M.I. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.M. şi M.I. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3370/2013. Penal. Trafic internaţional de...		ICCJ. Decizia nr. 3459/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3429/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3429/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs