ICCJ. Decizia nr. 3459/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3459/2013
Dosar nr. 209/100/2013
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 19 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 209/100/2013 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului R.L. din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen.
A fost condamnat inculpatul R.L., la 20 de ani de închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 6 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a), i, 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. d) C. pen. după schimbarea încadrării juridice dată faptei, conf. art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. d) C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (19 dec. 2012 la zi).
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B.V., suma de 5.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 2.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească aceleiaşi părţi civile pentru minorii B.N. şi B.M. cu acelaşi domiciliu suma de câte 87,5 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 29 noiembrie 2012-31 ianuarie 2013 şi de câte 93,8 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 1 februarie 2013 şi până la majorat sau noi dispoziţii - rentă lunară.
S-a respins cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare pe seama minorilor B.V. şi B.I. cu acelaşi domiciliu.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile B.V. pe seama minorilor B.N., B.M., B.V. şi B.I. suma de câte 40.000 lei pentru fiecare - despăgubire pentru daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a. unui cuţit cu dimensiunile de 192 mm lungime, 95 cm lungime lamă, 17 mm lăţime lamă şi cu mâner de plastic de culoare crem cu dungi maro - cuţitul corp delict înregistrat la poziţia nr. 52/2013 în registrul de corpuri delicte al instanţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că victima B.M. şi partea civilă B.V. au divorţat în anul 2011, iar anterior cea dintâi a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul R.L. de care s-a separat în fapt în cursul lunii noiembrie 2012. Aceştia s-au mai separat şi anterior de mai multe ori. După ultima separare în fapt inculpatul a ameninţat-o pe victimă cu moartea, iar în data de 29 noiembrie 2012 acesta s-a deplasat în comuna Poienile de sub Munte unde locuia victima împreună cu fostul ei soţ (partea civilă B.V.) având asupra sa un cuţit pe care nu obişnuia să îl aibă cu el decât atunci când se deplasa cu caii.
Inculpatul şi victima au întreţinut relaţii intime într-un şopron cu fân situat la locul numit „M. ” din comuna Poienile de sub Munte pe terenul proprietatea unei alte persoane, apoi acesta i-a aplicat 12 lovituri de cuţit în zona latero-cervicală stângă, a hemitoracelui stâng şi paravertebral stâng 1/3 inferior în urma cărora victima a decedat.
Curtea a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a),i, 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. (există premeditare raportat la ameninţările care i-au fost adresate victimei de către inculpat anterior comiterii faptei şi la împrejurarea că s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuţit deşi obişnuia să poarte un asemenea obiect doar atunci când se deplasa cu caii; fapta s-a comis în public pentru că şopronul cu fân în care a săvârşit infracţiunea se află pe terenul proprietatea unei alte persoane, dar orice persoană poate să aibă acces tot timpul pe acel teren astfel că se încadrează în noţiunea de faptă săvârşită în public prev. de art. 152 lit. a) C. pen.; fapta s-a săvârşit prin cruzimi având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei cu cuţitul şi care i-au produs dureri puternice, prelungite în timp; fapta s-a comis din motive josnice întrucât inculpatul a ameninţat-o şi cu alte ocazii cu moartea în cazul în care îl părăseşte, iar fapta s-a săvârşit în condiţiile în care victima l-a părăsit, iar inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuţit, premeditându-şi fapta).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de modalitatea în care a fost săvârşită - aplicarea de 12 lovituri de cuţit în zone vitale şi de urmarea produsă - decesul victimei) şi al acestuia (chiar dacă nu are antecedente penale, acesta a mai ameninţat-o pe victimă şi anterior şi după săvârşirea ei i-a mai ameninţat cu moartea şi pe partea civilă B.V. şi pe martorul O.I.).
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi inculpatul R.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi aplicarea pedepsei maxime de 25 de ani închisoare pentru omor deosebit de grav în condiţiile art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. a) şi i) C. pen., art. 176 lit. a) C. pen., cu reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen.
Inculpatul R.L. a solicitat, admiterea apelului, precum şi schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea disp. art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., susţinând că infracţiunea comisă în cauză nu este aceea de omor deosebit de grav, ci de omor calificat.
Curtea de Apel Alba Cluj, secţia penală şi de minori, prin decizia penală nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva sentinţei penale nr. 294/2013 a Tribunalului Maramureş care a fost desfiinţată doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.L., prin majorarea pedepsei aplicată inculpatului de la 20 ani de închisoare la 22 ani închisoare, menţinând încadrarea juridică a instanţei de fond.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a deduce din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive din data de 19 decembrie 2012 la zi.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator vast şi judicios administrat, atât în faza de urmărire penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, material probator din care a reieşit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul nu a negat de plano comiterea faptei, faţă de care a manifestat regret, dar a susţinut că nu-şi aminteşte decât că i-a aplicat victimei o singură lovitură de cuţit în gât.
De asemenea, Curtea a reţinut că încadrarea juridică dată faptei de către prima instanţă, aceea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. este corectă, fiind dovedite în cauză toate circumstanţele agravante în care a fost comisă fapta.
S-a dovedit prin materialul probator administrat (declaraţii testimoniale, conţinutul mesajelor trimise victimei anterior pe telefonul mobil, conduita inculpatului anterioară faptei - urmărirea asiduă şi ameninţările continue adresate victimei, comportamentul violent avut anterior faţă de aceasta tot din motive de gelozie, faptul că a venit în localitatea unde victima domicilia cu fostul soţ având asupra lui un cuţit) că inculpatul a acţionat din gelozie şi cu premeditare, dorind să suprime viaţa victimei în condiţiile în care aceasta nu accepta reluarea convieţuirii cu el.
În mod indubitabil, fapta inculpatului este extrem de gravă, prin modalitatea de comitere şi urmările produse, inclusiv acelea că în prezent patru copii minori, de vârste foarte fragede, au rămas orfani de mamă.
Împotriva deciziei nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs inculpatul R.L.
Examinând recursul declarat de inculpatul R.L. prin raportare la cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.
Înalta Curte constată ca situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţele de fond care au realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
De asemenea, în mod just s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen, întrucât fapta s-a săvârşit prin cruzimi având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei cu cuţitul şi care i-au produs dureri puternice, prelungite în timp; fapta s-a comis din motive josnice întrucât inculpatul a ameninţat-o pe victimă şi cu alte ocazii cu moartea în cazul în care îl părăseşte, iar fapta s-a săvârşit în condiţiile în care victima l-a părăsit, iar inculpatul s-a deplasat în localitatea de domiciliu a acesteia având asupra sa un cuţit, premeditându-şi fapta.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, că în seara zilei de 29 noiembrie 2012, în timp ce se afla cu victima B.M. la locul numit „M.” de pe raza localităţii Poienile de sub Munte (judeţul Maramureş), după ce a întreţinut relaţii intime consimţite cu aceasta într-un şopron cu fân, pe fondul geloziei i-a suprimat viaţa prin aplicarea a 12 lovituri de cuţit în zona hemitoracelui stâng şi latero-cervical stâng, fapta comisă de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen.
S-a dovedit prin materialul probator administrat (declaraţii testimoniale, conţinutul mesajelor trimise victimei anterior pe telefonul mobil, conduita inculpatului anterioară faptei - urmărirea asiduă şi ameninţările continue adresate victimei, comportamentul violent avut anterior faţă de aceasta tot din motive de gelozie, faptul că a venit în localitatea unde victima domicilia cu fostul soţ având asupra lui un cuţit) că inculpatul a acţionat din gelozie şi cu premeditare, dorind să suprime viaţa victimei în condiţiile în care aceasta nu accepta reluarea convieţuirii cu el.
Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate de instanţa de apel, cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., nu poate fi reţinută, Înalta Curte a constatat că instanţele anterioare au ţinut cont de împrejurarea că, fiind cuprins de remuşcări, acesta a fost prima persoană care a apelat imediat după comiterea faptei serviciul 112, anunţând crima pe care o regretă.
Înalta Curte apreciază că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, (prin suprimarea vieţii unei personae) limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale (lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală de sinceritate asupra faptei), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum si modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie neindividualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de gravitatea faptei săvârşite si să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţele de control judiciar au apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor. în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L. împotriva deciziei penale nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va deduce detenţia de la 19 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L. împotriva deciziei penale nr. 126/A/2013 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 decembrie 2012 la 8 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3429/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3529/2013. Penal → |
|---|
