ICCJ. Decizia nr. 347/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 347/2013
Dosar nr. 2836/121/2012
Şedinţa publică din 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnare inculpatului N.A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani şi 6 luni precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de omor (faptă comisă la 8 ianuarie 2012).
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului mai sus menţionat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. p.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului N.A. şi, în conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 18 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul N.A. către partea civilă M.M. (sora victimei C.N. ) la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale; respinge, ca fiind nedovedite, pretenţiile civile în sumă de 5000 lei, formulate cu titlu de daune materiale de către aceeaşi parte civilă precum şi restul pretenţiilor formulate cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S. la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 5000 lei precum şi la plata unei contribuţii lunare de întreţinere pentru minorul C.M.A., contribuţie în cuantum de 25 % din venitul minim pe economia naţională de la data săvârşirii infracţiunii (8 ianuarie 2012) până la majoratul minorului (6 martie 2024).
S-au respins, ca fiind nefondate, restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă B.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor despicător (secure), folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 2670 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 19/P/2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat la această instanţă sub nr. 2836/121/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare mai sus menţionat, faptul că la data de 8 ianuarie 2012 pe fondul unui conflict precum şi urmare a consumului de alcool, inculpatul mai sus menţionat a aplicat victimei C.N. multiple lovituri cu corpuri contondente (pumni, picioare, coadă de secure) în diverse zone ale corpului inclusiv în zone vitale, producându-i acesteia un şoc traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cu traumatism toraco-lombar, cu fracturi sternale şi costale ce au dus la decesul acesteia.
Anterior începerii cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, inculpatul N.A., asistat de apărător ales, a declarat că recunoaşte în totalitate săvârȘirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei înţelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.; în acest sens inculpatul a fost audiat, judecata urmând a avea loc, în privinţa laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut situaţia faptică potrivit căreia inculpatul N.A., martorul M.M. şi victima C.N. au lucrat ca ciobani la stâna aparţinând martorului Ş.M., stână ce este amplasată în zona denumită popular „B.” de la periferia municipiului Galaţi. Inculpatul şi victima lucrau la stână de o perioadă mai îndelungată de timp, respectiv de un an, iar martorul M.A. lucra din luna septembrie 2011.
În cadrul stânei activităţile erau împărţite, fiind stabilite de către proprietarul acestuia, martorul Ş.M., în sensul că inculpatul N.A. se ocupa de animalele din stână, martorul M.A. se ocupa de curăţenia stânei, iar victima era cea care ducea oile la păscut. Programul victimei C.N. era zilnic, stabilit în intervalul orar 0700 – 2000.
Inculpatul N.A. şi martorul M.A. stăteau permanent în stână, în timp ce victima mergea zilnic la locuinţa sa situată în apropierea stânei. Victima C.N. acea probleme cu vederea, din această cauză acesta purta ochelari cu dioptrii mari.
La data de 08 ianuarie 2012, într-o zi de duminică, victima C.N. şi-a urmat programul cotidian, în sensul că în jurul orei 7,00 a mers al stână, si-a luat pachetul cu alimente, după care a plecat cu oile la păscut. La rândul lor martorul M.A. şi inculpatul N.A. au efectuat diverse activităţi în cadrul stânei, cu precizarea că aceştia au consumat alcool în acea zi, aproximativ 2 litri de vin, fiind sub influenţa alcoolului.
În aceeaşi seară, în jurul orelor 2000 – 2030, victima C.N. a sosit cu oile şi le-a băgat în ţarcul stânei, fără însă să fie numărate. Cu toate acestea, martorului M.A. şi inculpatului li s-a părut că oile sunt mai puţine, motiv pentru care au început să o certe pe victimă. Inculpatul a început apoi să ţipe la victimă şi să o înjure, reproşându-i acestuia că a adus mai puţine oi.
În timp ce se aflau în baraca stânei, inculpatul N.A. a început să lovească victima cu pumnii şi picioarele, aplicându-i numeroase lovituri în diverse zone ale corpului, respectiv în zona feţei, zona spatelui şi în zona toracică, lovituri care au durat între 2 şi 5 minute, conform declaraţiei inculpatului.
În acest timp martorul M.A. a intervenit între aceştia, dar nu a reuşit să-l determine pe inculpat să înceteze agresiunea asupra victimei, agresiune care a continuat şi în exteriorul barăcii.
În continuare, inculpatul a luat din baracă o secure, cu care a început să o lovească din nou pe victimă, în diferite zone ale corpului, în timp cea aceasta era căzută la pământ în faţa uşii barăcii. Loviturile au fost aplicate cu coada securii şi nu cu partea metalică.
Martorul M.A. a intervenit din nou şi a reuşit să ia securea din mâna inculpatului, pe care a aruncat-o sub un pat din baracă.
După încetarea agresiunii, victima C.N. a rămas în baracă unde s-a aşezat pe un scaun în poziţia ghemuit. Pe durata loviturilor aplicate de către inculpat, victima nu a ripostat în niciun mod.
În urma agresiunii exercitate asupra sa, victima şi-a pierdut ochelarii, a început să sângereze, iar faţa i-a devenit tumefiată, aceste aspecte fiind percepute nemijlocit de către martorul M.A. Văzând starea în care se afla, martorul a încercat să o spele pe victimă şi să o oprească pe acesta în baraca stânei, dar inculpatul N.A. nu a fost de acord cu acest lucru, ba chiar a alungat-o pe victimă.
Cu toate acestea, fără să se intereseze de starea victimei, inculpatul şi martorul M.A. au adormit apoi în baraca stânei. În aceeaşi noapte, în jurul orelor 0300- 0400 martorul M.A. s-a trezit şi a ieşit afară, moment în care a găsit-o pe victimă căzută la pământ, cu faţa în sus, lângă aragazul din baracă.
În aceste condiţii, martorul l-a trezit pe inculpat, acesta din urmă a mers şi a împins victima cu piciorul, dându-şi seama că acesta decedase.
În urma constatării decesului martorului M.A. s-a speriat şi a fugit în stână, de unde s-a mai întors după aproximativ 2 ore.
În acest interval de timp inculpatul N.A. a luat victima în spate a transportat-o în afara stânei şi a abandonat-o pur şi simplu lângă un lan de grâu, unde a şi fost găsită de către organele de anchetă.
În continuare inculpatul s-a întors la stână, a luat obiectele vestimentare ale victimei, inclusiv ochelarii şi telefonul acesteia, pe care le-a aruncat într-un canal situat în apropierea stânei, loc de unde au şi fost recuperate parţial.
Inculpatul a mers din nou în baracă, unde cu nişte prosoape a şters urmele de sânge de pe cimentul din faţa aragazului, de pe uşă şi din interiorul barăcii, cu intenţia vădită de a şterge urmele infracţiunii. Prosoapele respective au fost apoi aruncate de către inculpat în stuful din apropierea stânei, loc de unde au fost recuperate de către organele de anchetă.
După ce victima a fost transportată şi abandonată în câmp, martorul M.A. a revenit la stână, a observat că victima nu mai era în baracă, dar datorită faptului că i-a fost frică de inculpat, nu l-a mai întrebat nimic pe acesta. Martorul şi-a dat însă seama că victima a fost de fapt transportată în alt loc.
La un interval de timp de 3-4 zile după săvârşirea faptei, tot în ideea de a înlătura urmele infracţiunii, inculpatul N.A. şi-a aruncat şi hainele cu care fusese îmbrăcat la momentul la care a transportat victima, deoarece acestea erau murdare de sânge.
La data de 09 ianuarie 2012, victima C.N. a fost găsită de martorii Ţ.C.G. şi B.R.R. care au anunţat organele de poliţie prin S.N.U.A.U. 112.
Situaţia faptică mai sus prezentată este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare telefonică, procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la 9 ianuarie 2012 şi procesul verbal de cercetare încheiat la 10 ianuarie 2012 precum şi planşa fotografică aferentă, declaraţiile părţilor vătămate/civile M.M. (sora victimei) şi B.S. (bunica maternă a fiului victimei), copia certificatului de naştere al minorului C.M.A. (fiul victimei în vârstă de 6 ani), declaraţiile martorilor M.A., Ş.M., B.V., I.F., G.V. şi Ţ.C.G., procesul verbal de reconstituire a faptei încheiat la 20 ianuarie 2012 şi planşa fotografică aferentă, fişa de constatări preliminare vizând decesul victimei precum şi raportul medico-legal de necropsie cu nr. 14/ A3 din 10 ianuarie 2012 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, înscrisuri în circumstanţiere, toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a infracţiunii reţinute în cauză;
Astfel, înscrisurile medico-legale mai sus menţionate relevă faptul că moartea numitului C.N. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism, cu traumatism toraco-lombar şi abdominal, cu fractură sternală, fracturi costale bilaterale multiple, contuzie mezocolon transvers şi entero – mezenterică precum şi ruptură renală dreapta cu hematom perirenal voluminos, ce a putut fi produs prin lovire cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare.
La autopsia cadavrului s-au constatat:
- tumefacţii echimotice palpebrale bilateral, cu hemoragii subconjuctivale bulbare bilateral, fractură deschisă oase proprii nazale, tumefacţie echimotică labială superioară, cu plagă mucoasă, tumefacţia edematoasă a buzei inferioare, echimoze şi excoriaţii pe antebraţ drept şi gambe, echimoză picior stâng, infiltrat hemoragic latero-cervical drept, ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure în timp ce victima era în ortostatism, cu faţa spre agresor (leziunile de la nivelul feţei), posibil şi în timp ce era căzută (restul leziunilor);
- echimoză toraco-lombară sacrată, fractură sternală, disjuncţii sterno-condrale drepte C4 – C5, fracturi costale bilaterale pe 1-2-3-4 linii, cu infiltrate hemoragice, ruptură renală dreapta, cu hematom perirenal voluminos infiltrat hemoragic mezocolon transvers dreapta şi entero – mezenteric ce au putut fi produse prin lovire şi comprimare cu corpuri dure în timp ce victima era căzută;
- plăgi contuze epicraniene occipitale stânga, excoriaţii pavilioane auriculare, excoriaţii frontale umăr stâng, lombocarate bilateral sold stâng, genunchi bilateral, echimoze scapulară stânga şi cot stâng, echimoză şi excoriaţie cot drept, care au putut fi produse prin lovire şi frecare de plan dur;
- infiltrat edemato - hemoragic epicranian, infiltrate hemoragice epicranian şi în muşchi temporali, hemoragie subrahnoidiană, posibil produse prin lovire de plan dur precum şi lovire cu corpuri dure în timp ce victima era căzută,
- echimoze şi excoriaţii mâna stângă cu fractură prima falangă proximală deget inelar, echimoza şi excoriaţii mâna dreaptă, plagă contuză mâna dreaptă, ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure;
- echimoză braţ drept, posibil produsă prin lovire cu corp dur sau comprimare cu degete,
Toate leziunile traumatice au caracter vital, cu excepţia rupturilor pleurei parietale stângi din dreptul focarelor de fractură C8-9-10 care au fost produse postmortem (având în vedere lipsa epansamentului hematic în cavitatea pleurală homolaterală), posibil în timpul transportului cadavrului, cu excepţia fisurei tabiliei externe os frontal de partea stângă, care este veche (margini rotunjite), fără a se mai putea preciza vechimea ei, şi a plăgii contuze de pe faţa dorsală a mâinii drepte, care poate data de 2-3 zile înaintea decesului, restul leziunilor traumatice sunt recente.
Între politraumatismul cu traumatism toraco-lombar, cu fracturi sterno-costale şi ruptură renală dreapta, cu şoc traumatic şi hemoragic consecutiv şi moartea victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
În sângele şi urina recoltate de la cadavru nu s-a pus în evidenţă alcool.
Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei O1, Rh pozitiv.
După evoluţia fenomenelor cadaverice, având în vedere şi condiţiile de mediu în care a stat cadavrul precum şi vacuitatea stomacului şi prezenţa urinei în vezica urinară, ţinând cont şi de datele de anchetă, se apreciază că decesul poate data din noaptea de 8 ianuarie 2012 cu precizarea că în certificatul medico-legal constatator al decesului a fost trecută data de 9 ianuarie 2012.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat prin apărător ales reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin.1 lit. a) şi c) C. pen., motivându-şi această cerere pe considerentul că a avut o bună conduită anterior săvârşirii faptei şi are o situaţie familială deosebită (având în întreţinere 2 minori de vârstă şcolară şi un părinte imobilizat la pat cu probleme grave de sănătate.
Instanţa a respins această cerere a inculpatului, apreciind că nu se impune în speţa de faţă reţinerea vreunei circumstanţe atenuante.
Astfel, inculpatul în cauză şi-a asumat fapta penală reţinută în sarcină iar înscrisurile în circumstanţiere anexate dosarului relevă un comportamentul social bun; totuşi, nu se poate face abstracţie de modalitatea de săvârşire a faptei (prin acte de violenţă repetate, de o anume ferocitate), de menţiunile fişei de cazier judiciar anexate dosarului care evidenţiază predilecţia inculpatului spre comiterea de fapte antisociale, implicit infracţiuni de violenţă;
În drept, fapta inculpatului N.A. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de omor prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea/dozarea pedepsei ce a fost aplicată în cauză instanţa a avut în vedere natura şi gradul de pericol social sporit al infracţiunii (infracţiune lezând cea mai importantă valoare socială) corelativ cu comportamentul procesual al inculpatului; astfel încât urmează i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reţinerii dispoziţiilor legale procedurale ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa însoţită fiind şi de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului mai sus menţionat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Întrucât în prezenta cauză inculpatul N.A. a fost cercetat sub imperiul stării de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 18 ianuarie 2012 (ordonanţă de reţinere nr. 2/2012 respectiv mandat de arestare preventivă nr. 13/ U din 19 ianuarie 2012), măsură care a fost menţinută ulterior şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada executată sub imperiul măsurilor reţinerii şi arestului preventiv la zi.
Totodată, raportat la natura sancţiunii aplicate în prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că au fost formulate pretenţii civile în cauză, în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., de către părţile vătămate M.M. (sora victimei) şi B.S. (bunica maternă a fiului victimei);
Apreciind ca fiind întrunite în parte condiţiile răspunderii civile în privinţa fiecărei părţi civile anterior menţionate şi având în vedere ansamblul probatoriului administrat, mai sus amintit, au fost admise acţiunile civile promovate şi a fost obligat inculpatul N.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu referire la art. 998 şi urm. C. civ., la plata cu titlu de despăgubiri morale într-un cuantum care să reflecte suferinţele psihice cauzate prin infracţiune; astfel, partea civilă M.M. a reclamat de la inculpat pretenţii civile în sumă de 5000 lei (daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei) şi 100.000 lei (daune morale în compensaţie pentru suferinţele psihice suferite prin infracţiune).
Prejudiciul material în valoare de 5000 lei mai sus menţionat nu este dovedit prin nici un mijloc de probă; de altfel, partea civilă M.M. nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată acordate de instanţă pentru soluţionarea cauzei;
Partea civilă B.S. a solicitat acordarea unor daune morale în aceeaşi sumă (100.000 lei), precum şi obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în cuantum de 5000 lei şi a unei pensii de întreţinere lunare pentru minorul victimei care se află la acest moment în întreţinerea sa.
De asemenea, în opinia instanţei, solicitarea părţii civile B.S. vizând acordarea unor daune materiale, cu excepţia contribuţiei lunare de întreţinere pentru minorul victimei, este nedovedită.
Raportat la daunele morale reclamate, s-a considerat că suma solicitată cu acest titlu de către părţile civile (100.000 lei) este exagerată.
Prin acordarea daunelor morale se urmăreşte a se da persoanei prejudiciate prin infracţiune o satisfacţie fără a uita că astfel de daune constituie concomitent o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite cu scopul prevenirii eficiente a unor fapte similare în viitor;
În privinţa daunelor materiale solicitate cu titlu de pensie lunară de întreţinere pentru minorul C.M.A., fiul victimei, instanţa le-a apreciat ca fiind pe deplin justificate, avându-se în vedere că victima era singurul părinte în viaţă al minorului.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor despicător, secure, folosit la săvârşirea faptei.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 76/2008 (art. 7) s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei soluţii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. iar în conformitate cu art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus în privinţa cheltuielilor judiciare în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi susţinând că hotărârea este netemeinică raportat la împrejurările comiterii faptei şi la gravitatea extrem de ridicată a acesteia.
De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul N.A., solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, invocând atitudinea sinceră, caracterizările favorabile şi faptul că are doi copii minori în întreţinere.
Prin decizia penală nr. 219/ A din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi, în rejudecare:
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului N.A., de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 11 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul N.A. împotriva sentinţei penale nr. 368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 18 ianuarie 2012 la zi, respectiv 24 octombrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, de faptul că inculpatul a încercat să ascundă fapta săvârşită, cât şi de împrejurarea că acesta nu se află la primul impact cu legea penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.A., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în raport de circumstanţele personale (inculpatul nu a premeditat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală).
Solicită, de asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză, instanţa de apel a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă cât şi circumstanțele personale (unic întreţinător al unei familii cu doi copii, starea de sănătate a inculpatului, cât şi a tatălui acestuia), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 18 ianuarie 2012 la 01 februarie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2012 la 01 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 348/2013. Penal → |
|---|
