ICCJ. Decizia nr. 3777/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3777/2013
Dosar nr. 4735/1/2013
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rol la data de 27 septembrie 2013, contestatorul condamnat C.B.T. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2720 din 16 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2373/107/2011.
Prin cererea formulată, contestatorul a invocat faptul că instanţa de recurs a soluţionat cauza la data de 16 septembrie 2013, fără a se pronunţa asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale, motivând contestaţia potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Verificând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Contestatorul inculpat C.B.T. a formulat recurs împotriva Deciziei penale a Curţii de Apel Alba Iulia nr. 40/A pronunţată la data de 25 februarie 2013, ulterior, deci, intrării în vigoare, la data de 16 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, prin care s-au modificat atât cazurile de casare prevăzute de alin. (1) al art. 3859 C. proc. pen., cât şi dispoziţiile alin. (3) al art. 3859 C. proc. pen. cu privire la cazurile şi modul de luare în considerare din oficiu, ale motivelor astfel modificate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel învestită, pronunţându-se, la data de 16 septembrie 2013 prin Decizia penală nr. 2720, în Dosarul nr. 2373/107/2011, în sensul respingerii, ca nefondat, a acestuia.
Analizând, din această perspectivă, motivul învederat de contestator, rezultă că acesta nu subzistă şi că neanalizarea prescripţiei, chiar dacă nu se circumscrie niciunuia din motivele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., în forma modificată de Legea nr. 2/2013, a fost analizată de Înalta Curte, prin Decizia nr. 2720 din 16 septembrie 2013, în considerentele acesteia, astfel încât cererea contestatorului nu se încadrează în cazul de contestaţie în anulare invocat.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.B.T. se va respinge, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.B.T. împotriva Deciziei penale nr. 2720 din 16 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2373/107/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3770/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3863/2013. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
