ICCJ. Decizia nr. 378/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 378/2013

Dosar nr. 10675/121/2011

Şedinţa publică din 4 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52 din 30 ianuarie 2012 Tribunalul Galaţi, a condamnat pe inculpaţii :

- A.M., la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) în referire la art. 76 lit. d) C. pen. (fapta din perioada iunie-septembrie 2010).

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, termen calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni. 4 în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii de 24 de ore din data de 09 septembrie 2010.

- D.A.G. zis „E.", la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi cîn referire la art. 76 lit. d) C. pen. (faptă din perioada iunie-septembrie 2010).

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului D.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii de 24 de ore din data de 09 septembrie 2010.

- V.G.I. „zis C.", la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) în referire la art. 76 lit. d) C. pen. (faptă din perioada iunie-septembrie 2010).

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului V.G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii de 24 de ore din data de 09 septembrie 2010.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor A.M., D.A.G. şi V.G.I. asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen., în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A.M., D.A.G. şi V.G.I. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G. Judiciare.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a sumei de 260 lei dobândită din valorificarea drogurilor, de la inculpatul D.A.G. a sumei de 180 lei dobândită din valorificarea drogurilor şi de la inculpatul V.G.I. a sumei de 190 lei dobândită din valorificarea drogurilor.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.G.I. la plata sumei de 1.300 lei şi pe inculpaţii A.M. şi D.A.G. la plata sumei de câte 1.100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că, în cursul anului 2010, inculpaţii A.M. zis „Ţ.", D.A.G. zis „E." şi V.G.I. zis „C." au fost implicaţi în trafic ilicit de produse cannabice - haşiş sau marijuana - pe care le revindeau la un preţ mai mare decât cel de achiziţionare.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză s-a reţinut că, la data de 28 iunie 2010, în jurul orelor 19.00, după o discuţie telefonică colaboratorul sub acoperire P.G. s-a întâlnit cu inculpatul A.M., care îi propusese colaboratorului să-i vândă o doză de haşiş.

Cu această ocazie, în prezenţa colaboratorului, inculpatul A.M., a contactat telefonic o altă persoană rămasă neidentificată, căreia i-a comunicat textual că "vine să ia marfa", solicitându-i apoi colaboratorului suma de 50 de lei reprezentând plata în avans a dozei de haşiş. în continuare, inculpatul s-a deplasat pe raza cartierului M. de unde a revenit după circa 20 de minute şi i-a oferit spre vânzare colaboratorului sub acoperire o bucată de substanţă solidă de culoare maronie, în greutate de aproximativ 1 gram,, despre care i-a spus că este haşişul pîomis. (proces verbal întocmit de investigatorul sub acoperire vol. 1 fila 5)

Substanţa în cauză a fost supusă iniţial unei testări preliminare, testerul reacţionând pozitiv pentru haşiş, fiind ulterior examinată în cadrul unei constatări tehnico ştiinţifice fizico-chimice, stabilindu-se că aceasta este rezină de cannabis (1,00 grame masă netă), substanţă înscrisă ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, proba în litigiu fiind consumată integral în urma efectuării analizelor de laborator (proces verbal de testare, vol. 1 fila 7; raport de constatare tehnico-ştiinţifică, vol. 1 filele 10-12).

Imediat după efectuarea primei cumpărări de droguri de către investigatorul sub acoperire, s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice ale inculpatului A.M. (cunoscut la acea dată doar sub apelativul „Ţ."), purtate de la postul telefonic, iniţial în baza Ordonanţei provizorii nr. 56/AP din 30 iunie 2009, emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi confirmată în termenul legal prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6444/121/2010.

La data de 15 iulie 2010, acţionând în baza aceleiaşi autorizaţii, colaboratorul sub acoperire P.G. s-a întâlnit din nou în zona blocului din cartierul M. al mun. Galaţi cu inculpatul A.M., care i-a oferit spre vânzare colaboratorului sub acoperire un plic de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, în greutate de aproximativ 1 gram, despre care i-a spus că este marijuana, (proces verbal întocmit de investigatorul sub acoperire vol. 1 fila 13).

Substanţa în cauză a fost examinată în cadrul unei constatări tehnico ştiinţifice fizico-chimice, stabilindu-se că aceasta este rezină de cannabis (0,60 grame masă netă), substanţă înscrisă ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, proba în litigiu fiind consumată integral în urma efectuării analizelor de laborator (raport de constatare tehnico-ştiinţifică, vol. 1 filele 16-19).

Ulterior, s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice ale inculpatului A.M. (cunoscut iniţial doar sub apelativul „Ţ."), purtate tot de la postul telefonic, în baza autorizaţiei din 02 iulie 2010, emise prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6445/121/2010, autorizaţie a cărei valabilitate a fost prelungită în două rânduri cu câte încă 30 de zile prin încheierile de şedinţă cu acelaşi număr din 27 iulie 2010 şi 24 august 2010, până la 29 septembrie 2010 inclusiv (încheieri vol. 1I fila 13, 19, 20, autorizaţie vol. 1 fila 14).

Dintre convorbirile telefonice purtate de inculpatul A.M. în perioada respectivă, a fost considerată relevantă pentru cauză cea din data de 03 iulie 2010 de la ora 15:03:30, când acesta, aflat la postul telefonic a luat legătura cu învinuitul I.A. aflat la postul telefonic, interesându-se dacă cunoaşte pe cineva care-i poate vinde droguri (proces verbal de redare vol. 1I, filele 21-21) şi cea din data de 03 iulie 2010, de la ora 15:12:23, când de |a acelaşi post telefonic a luat legătura cu inculpatul V.G.I. aflat la postul telefonic, solicitându-i droguri, interlocutorul răspunzându-i că nu deţine momentan astfel de substanţe şi sfătuindu-l să se adreseze inculpatului D.A.G. zis „E."

În data de 09 septembrie 2010 s-a procedat la efectuarea de percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor A.M. şi D.A.G., nefiind găsite alte bunuri de interes cu excepţia unor sistemelor de stocare a datelor informatice, telefoane mobile şi cartele S.I.M.

Mijloacele de stocare a datelor ridicate cu această ocazie au fost supuse unor percheziţii informatice, în urma cărora, pe unul din harddisk-urile ridicate de la inculpatul A.M., au fost identificate un număr de mai multe fotografii în format digital ce îl înfăţişează pe inculpat, precum şi alţi tineri neidentificaţi consumând ţigări confecţionate artizanal ce par a conţine droguri (proces verba! de percheziţie informatică vol. 1 fila 49; proces verbal de verificare a raportului E.C. şi planşă foto anexă anexe vol. 1 filele 51-55).

De asemenea pe unul din harddisk-urile ridicate de la inculpatul D.A.G., au fost identificate un număr de 4.330 de fişiere cu extensia „dat" reprezentând arhive rezultate în urma rulării aplicaţiei de comunicaţii electronice (proces verbal de percheziţie, vol. 1 fila 57).

În urma verificării acestor fişiere, a fost identificată şi listată o convorbire purtate de inculpat sub id-ul E., convorbire ce are ca obiect achiziţionarea unor produse stupefiante (proces verbal, vol. 1 filele 59-60).

De asemenea, cu ocazia verificării telefoanelor mobile găsite asupra inculpaţilor A.M. şi D.A.G. s-a stabilit că acestea aveau inserate cartelele S.I.M. cărora le erau alocate numerele, posturi telefonice folosite de inculpaţi în activitatea infracţională şi care a fost supuse interceptării, după cum s-a arătat mai sus (procese verbale de verificare, vol. 1 filele 34, 42-44).

Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul A.M. a recunoscut doar parţial săvârşirea faptei. A arătat că este consumator de droguri şi că a achiziţionat în două rânduri cannabis sub formă de haşiş, o dată în cursul anului 2009 şi o dată în luna aprilie 2010, de fiecare dată achiziţionând câte 5 grame haşiş la preţul de 40 de lei gramul, existând două sau trei cazuri când a revândut doze de haşiş unor persoane necunoscute din municipiul Galaţi, la preţul de 50 de lei gramul.

De asemenea, inculpatul a mai susţinut că deşi îl cunoştea pe învinuitul I.A. şi cunoştea că este consumator de droguri, nu a făcut altceva decât să consume împreună cu acesta substanţe legale de tip „S.", fără să îi furnizeze ori să procure de la învinuit droguri interzise.

Cu privire la coinculpatul D.A.G., inculpatul A.M. a susţinut cu aceeaşi ocazie că îl cunoaşte din vedere şi nu se afla în relaţii apropiate, vorbind o singură dată cu acesta la telefon.

Referitor la inculpatul V.G.I. inculpatul A.M. a arătat că deşi nu îl cunoaşte după nume, l-a recunoscut din fotografie cu ocazia audierii, arătând că în cursul anului 2010, a cumpărat o dată de la acesta un gram de cannabis cu suma de 60 de lei.

Audiat fiind de către procuror, anterior începerii urmăririi penale „in personam" împotriva sa, inculpatul D.A.G. a arătat că este consumator de marijuana de mai mulţi ani, drog pe care obişnuia să îl cumpere de la diverse persoane din municipiul Galaţi, persoane care au plecat ulterior din ţară.

Ca atare în cursul lunii decembrie 2009 inculpatul a început să achiziţioneze cannabis de la un dealer din municipiul Bucureşti, atât pentru consum propriu cât şi pentru a-l distribui unor prieteni din municipiul Galaţi.

Astfel, în luna decembrie 2009 inculpatul a achiziţionat de la dealerul respectiv 3 grame cannabis sub formă de marijuana, din care şi-a confecţionat ţigări pe care Ie-a consumat în compania unor prieteni nenominalizaţi din municipiul Bucureşti. ♦ începând cu luna iunie 2010, inculpatul a mai achiziţionat în 3-4 ocazii, de la acelaşi dealer din municipiul Bucureşti, cantităţi de circa 3-4 gr. cannabis la preţul de 60 de lei gramul, cantităţi din care a oferit în mod gratuit ori a vândut unor tineri din municipiul Galaţi, printre care şi inculpatul A.M., învinuiţii C.R.Ş. şi L.S., martorul CA.D., precum şi alţi patru tineri neidentificaţi.

De asemenea, inculpatul D.A.G. a mai arătat că în cursul lunii iulie 2010 a procurat o ţigară cu cannabis, contra sumei de 20 lei, şi de la inculpatul V.G.I.

În legătură cu acest din urmă inculpat, inculpatul D.A.G. a mai arătat că în data de 28 august 2010 a intermediat şi cumpărarea a 3 grame de cannabis de la acesta de către învinuita B.C.A.

În final, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii olografe iniţiale inculpatul D.A.G. a mai arătat că la începutul lunii iulie 2010 a mai achiziţionat o cantitate de cannabis din municipiul Bucureşti, o parte din aceasta fiind destinată inculpatului A.M.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.G.I., audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, fiind asistat de apărătorul din oficiu, în cursul urmăririi penale, a recunoscut parţial săvârşirea faptei (declaraţii filele 182-188, vol. 1 dosar urm. pen.).

În cursul cercetării judecătoreşti, toţi cei trei inculpaţi au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., declarând că îşi recunosc în întregime faptele aşa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, instanţa a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor A.M., V.G.I. şi D.A.G. rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul verbal din 22 septembrie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire R.M. şi a colaboratorului P.G. din care rezultă că în ziua de 28 iunie 2010, în jurul orelor 19,00, inculpatul A.M. i-â vândut colaboratorului P.G. o bucată de substanţă solidă de culoare maronie, în greutate de aproximativ 1 gram, despre care a afirmat că este haşiş, contra sumei de 50 de lei. (vol. 1, fila 5 dosar urm. pen.), raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 05 iulie 2010, potrivit căruia proba în litigiu, procurată de investigatorul sub acoperire, la data de 28 iunie 2010, este constituită din rezină de cannabis (1,0 grame masă netă), substanţă înscrisă ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. nr. 143/2000 (vol. 1 filele 11-12 dosar urm. pen. ), procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice interceptate din care rezultă activitatea infracţională a inculpaţilor (filele 7-12, 21-120, 124-191, vol. 2 dosar urm. pen. ), declaraţia învinuitului C.R.Ş., care a arătat că în vara anului 2010, a cumpărat de îa inculpatul D.A.G. două ţigări cu cannabis (filele 82-83, 85, vol. 1 dosar urm. pen), declaraţia învinuitului L.M.A., care a arătat în vara anului 2010, a cumpărat de la inculpatul D.A.G. o ţigară cu cannabis (filele 90-91, vol. 1 dosar urm. pen. ), declaraţia învinuitei B.C.A., care a arătat că în vara anului 2010, prin intermediul inculpatului D.A.G. a cumpărat de la inculpatul V.G.I. 3 grame de cannabis (filele 98-100 Vol.I dosar urm.pen.), declaraţiile inculpaţilor A.M., D.A.G., V.G.I. (filele 108-110, 163-167, 182-188 vol.I dosar urm.pen.).

S-a apreciat că, faţă de mijloacele de probă existente la dosarul cauzei/, vinovăţia inculpaţilor este dovedită, ei săvârşind faptele cu intenţie directă, având reprezentarea urmărilor socialmente periculoase ale faptelor lor şi urmărind producerea acestora.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaţilor A.M., D.A.G., V.G.I., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama şi de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite apreciat în raport de condiţiile concrete în care a fost săvârşită (în mod continuat, pe o perioadă scurtă de timp), precum şi de persoana şi conduita procesuală a inculpaţilor care sunt tineri cu vârste de aproximativ 20 de ani,sunt la prima abatere de la legea penală şi au recunoscut săvârşirea faptei.

Având în vedere gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor, circumstanţele reale şi personale, perioada scurtă de timp, instanţa a apreciat că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora.

Ţinând cont de elementele de individualizare menţionate, instanţa şi-a format convingerea că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza prin aplicarea unei pedepse sub minimum prevăzut de lege, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Din perspectiva modalităţii de executare, având în vedere gravitatea concretă a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, de cuantumul pedepselor aplicate, de persoana acestora care nu au antecedente penale, au recunoscut săvârşirea faptei şi au avut o conduită procesuală corectă, instanţa şi-a format convingerea că scopul pedepsei va putea fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., stabilind un termen de încercare calculat în temeiul art. 82 C. pen. Prima instanţă a optat pentru această modalitate de executare, observând vârsta inculpaţilor şi faptul că se află în continuarea studiilor, şi apreciind că cercetarea penală efectuată este în măsură să le formeze o atitudine conformă cu normele de convieţuire socială, respectiv să-i împiedice să comită fapte de acelaşi gen.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare a acestora, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante şi executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Prin Decizia penală nr. 137/A din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 52 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi, privind pe inculpaţii A.M., D.A.G. şi V.G.I.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, având în vedere poziţie procesuală a inculpaţilor, a făcut aplicarea dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., referitor la recunoaşterea vinovăţiei cu efecte asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, a apreciat că, în mod judicios prima instanţă a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăţia inculpaţilor dând faptelor săvârşite de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Referitor la pedepsele aplicate, respectiv cuantumul acestora şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv faptul că inculpaţii sunt la primul impact cu legea penală, sunt persoane tinere cu posibilităţi certe de reintegrare în viaţa socială, au fost sinceri recunoscând faptele comise şi au colaborat cu organele de urmărire penală.

De asemenea, a fost avută în vedere şi atitudinea procesuală a inculpaţilor, pe timpul judecării cauzei pe fond, respectiv prezenţa acestora în faţa instanţei de judecată şi atitudinea de regret faţă de faptele comise.

Nu în ultimul rând instanţa de apel a avut în vedere şi cantităţile relativ mici de droguri traficate precum şi faptul că acestea au fost droguri de risc şi nu droguri de mare risc.

Faţă de cele constatate, instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, cu efecte asupra reducerii pedepselor aplicate sub minimum special prevăzut de lege. în acest context, durata termenelor de încercare stabilite pentru fiecare inculpat, în conformitate cu art. 82 C. pen., constituie o garanţie că inculpaţii, fie vor conştientiza clemenţa legii, raportat la faptele săvârşite, fie, în cazul în care vor persista în activitatea infracţională şi nu vor conştientiza acest avertisment dat de instanţa de judecată, beneficiul suspendării condiţionate va fi revocat conform art. 83 C. pen.

Împotriva deciziei, în termenul legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

În susţinerea recursului parchetul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu av ţinut cont de toate criteriile stabilite de dispoziţiile art. 72 C. pen. iar pedeapsa stabilită şi modalitatea de executare a acesteia nu corespund gradului de pericol social al infracţiunii săvârşite, nu sunt apte să ducă la reeducarea acestora şi astfel să se atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Faţă de criticile formulate de parchet circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Situaţia de fapt reţinută atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, fapte care au fost recunoscute, aceştia fiind judecaţi în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către parchet nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă, ambele instanţe au făcut o corectă dozare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţii acesteia.

Individualizarea pedepselor priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestora dar şi adaptarea în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea şi persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ, de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune, astfel încât, în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Circumstanţele atenuante sunt fapte sau împrejurări prevăzute de lege sau lăsate la aprecierea instanţei care, deşi nu înlătură caracterul penal al faptei, relevă un pericol social redus al acesteia sau o periculozitate redusă a făptuitorului şi care permit judecătorului să aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Individualizarea pedepselor trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Conform art. 72 alin. (1) C. pen., „La stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixat în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală." Art. 74 C. pen. cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza pendinte, pot dobândi prin aprecierea instanţei valenţe atenuante. Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Faţă de critica formulată de parchet cu privire la faptul că instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, în mod greşit au reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.

În speţă se constată că, prin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, inculpaţii au înlesnit descoperirea altor participanţi la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, respectiv învinuiţii I.A., C.R.Ş., L.S. şi B.C.A., în acest sens reţinându-se declaraţiile aflate la filele 163-167 vol. 1, dosar urmărire penală - declaraţia inculpatului D.A.G., filele 182-188 vol. 1, dosar urmărire penală - declaraţia inculpatului V.G.I. şi filele 108-110 vol. 1, dosar urmărire penală - declaraţia inculpatului A.M.

Procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. priveşte, recunoaşterea faptei proprii iar incompatibilitatea aplicării acestei proceduri cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu poate fi reţinută în condiţiile în care recunoaşterea manifestată de inculpaţi excede prevederile alin. (1) din art. 320¹ C. proc. pen. respectiv, în faţa organelor de urmărire penală, pe lângă recunoaşterea faptei proprii, inculpaţii au oferit şi informaţii detaliate care au dus la identificarea altor participanţi la săvârşirea infracţiunii reţinute.

În ceea ce priveşte prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au dat în mod corect efect acestei circumstanţe constatând că inculpaţii nu au antecedente penale astfel cum reiese din certificatele de cazier judiciar existente la dosarul cauzei filele 32, 34 şi 36 din dosarul Tribunalului Galaţi.

Faţă de ansamblul probator existent la dosar Înalta Curte constată că, infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii este una foarte gravă totuşi, în raport de actele existente la dosar şi conduita procesuală a inculpaţilor, se poate da eficienţă maximă circumstanţelor atenuante şi astfel pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimum special.

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere împrejurarea că în cauză," cantitatea de droguri traficată a fost mică, la fel şi sumele de bani plătite pentru cumpărarea/vânzarea acestor droguri, inculpaţii au avut o atitudine corectă, dând dovadă de îndreptare, şi-au continuat studiile în paralel cu acestea angajându-se cu forme legale şi realizând venituri licite cu titlu de continuitate astfel cum reiese din actele depuse la termenul din data de 4 februarie 2013 şi au înlesnit identificarea altor participanţi la săvârşirea faptelor deduse judecăţii.

Faţă de modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că aceasta trebuie stabilită având în vedere rolul său şi anume reeducarea inculpaţilor şi conştientizarea acestora cu privire la faptele săvârşite şi consecinţele acestora.

Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 81 C. pen. creează o vocaţie şi nu un drept, instanţa de judecată apreciind asupra oportunităţii suspendării executării pedepsei.

Atitudinea sinceră în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, conduita bună anterioară săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale, conduita ulterioară a inculpaţilor care au dat dovadă de îndreptare precum şi vârsta acestora la momentul săvârşirii faptei determină aprecierea instanţei că finalitatea pedepselor poate fi atinsă fără executarea acesteia în regim de detenţie, apreciind că inculpaţii au înţeles consecinţele faptelor sale şi că funcţia de reeducare a pedepsei poate fi îndeplinită fără executarea efectivă a acesteia.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat ocazionate de judecarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii A.M., V.G.I. şi D.A.G.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3892/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3687/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 378/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 378/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs