ICCJ. Decizia nr. 3798/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3798/2013
Dosar nr. 5768/87/2012
Şedinţa publică din 2 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din data de 05 martie 2013, Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., art. 74-76 C. pen. a condamnat inculpatul S.C., la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74-76 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, 1 an închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani stabilită conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală.
În temeiul art. 118 C. pen., a dispus confiscarea a 500 litri băutură spirtoasă şi 250 litri alcool etilic şi a autoturismului marca O.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 181P/2012 din data de 23 noiembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.C., pentru comiterea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de inculpare a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:
În dimineaţa zilei de 24 martie 2012, inculpatul S.C. a fost depistat de poliţiştii din cadrul I.J.P.F. Teleorman pe raza oraşului Zimnicea, la volanul autoturismului marca O., iar în interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă cu arome de votcă şi rom, îmbuteliată în pet-uri a 5 litri, fără etichetă şi marcaj fiscal şi fără documente de provenienţă a mărfurilor.
Conform buletinelor de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului S.C. are o concentraţie alcoolică de 17% vol. (pentru 200 litri) şi 15,9% vol. (pentru cantitatea de 50 litri). Cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă a fost predată Gărzii Financiare - Secţia Teleorman în custodie de către organele de poliţie.
Inculpatul urma să comercializeze băuturile alcoolice pe raza oraşului Zimnicea.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a continuat activitatea infracţională de achiziţionare, transport, deţinere în afara antrepozitului fiscal autorizat în vederea comercializării de produse accizabile, constând în băuturi alcoolice şi alcool etilic rafinat, fără marcaje fiscale şi banderole de marcaj.
Astfel, în ziua de 24 mai 2012, inculpatul S.C. a fost oprit în trafic de organele de poliţie pe raza municipiului Alexandria, conducând autoturismul marca O., unde în urma controlului în autoturism a fost găsită cantitatea de 250 litri alcool în bidoane de 5 litri fiecare, fără etichetă şi marcaj fiscal pentru care inculpatul nu a putut pune la dispoziţie documente de provenienţă.
În interiorul autoturismului a mai fost depistată cantitatea de 12 bidoane tip pet-uri din material plastic a câte 250 ml, produsă de către SC O.I.E. SRL, pentru care a prezentat factura fiscală din data de 24 mai 2012, pe care inculpatul le folosea la prepararea băuturilor spirtoase.
Cantitatea de 250 litri alcool a fost ridicată în vederea cercetărilor, fiind lăsată în custodia Gărzii Financiare - Secţia Teleorman.
Conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, a rezultat că alcoolul etilic rafinat găsit asupra inculpatului are o concentraţie alcoolică de 92,04% vol.
În data de 07 august 2012 poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor şi Poliţia oraş Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpatul S.C. într-o parcare situată la intrarea în oraşul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. şi autoturismul marca F., aparţinând martorului C.D.
Cele 2 persoane au fost surprinse în timp ce primul vindea şi al doilea cumpăra cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă.
Conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, băutura spirtoasă are o concentraţie alcoolică de 17,70% vol.
Cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă a fost ridicată şi lăsată de organele de poliţie în custodia Gărzii Financiare - Secţia Teleorman, până la soluţionarea cauzei.
Inculpatul a folosit de fiecare dată în activitatea infracţională autoturismul marca O., autoturism care a fost indisponibilizat de organele de poliţie.
Deşi, inculpatul S.C. a prezentat pentru autoturismul în cauză o procură, prin care autoturismul este în proprietatea de fapt a numitului B.G.A.
S-a luat legătura cu acesta, iar prin declaraţia transmisă prin e-mail B.G.A. a precizat că a vândut autoturismul în cursul lunii decembrie 2010 lui R.C., în fapt fiind vorba despre S.R.G., fiul lui S.C.
Din notele de redare întocmite în cauză, în baza autorizaţiilor de interceptare, localizare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că numitul S.R.G., avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul S.C. (tatăl său) folosea autoturismul în comiterea faptelor la transportul de băuturi alcoolice (notele din 06 august 2012 şi 31 iulie 2012).
Din procesul-verbal de control din 10 octombrie 2012 efectuat de Garda Financiară - Secţia Teleorman, a rezultat că, potrivit disp. art. 20643 alin. (4), art. 2062, art. 2066 alin. (1), art. 2061 lit. b), art. 2066 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. - accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum.
Pentru cantităţile de produse accizabile pentru care s-au calculat accize în sarcina inculpatului S.C., identificate în datele de 24 martie 2012, 07 august 2012 şi 24 mai 2012, şi anume 500 litri a 100 pet-uri a 5 litri şi cantitatea de 250 litri alcool etilic ambalat în 50 pet-uri a 5 litri, valoarea totală a accizei datorate statului este de 10.220,26 RON.
Valoarea TVA de plată este în sumă de 2.452,26 RON, calculată la valoarea accizei de 10.220,26 RON, potrivit disp. art. 137 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) rap. la art. 140 din Legea nr. 571/2003 modificată, privind C. fisc.
Prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 12.673,12 RON.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S.C. de a deţine în afara antrepozitului fiscal în vederea comercializării de produse accizabile supuse marcării fără a fi marcate, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale în datele de 24 martie 2012, 24 mai 2012 şi 07 august 2012, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă şi 250 litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal şi etichete de identificare a produsului, şi fără documente de provenienţă pentru care era obligat să achite accize către bugetul consolidat al statului în valoare de 10.220,26 RON, constituie infracţiunea prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care în mod repetat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a comercializat produse accizabile, constând în cantitatea de 500 litri băutură spirtoasă şi 250 litri de alcool etilic rafinat, fără marcaj fiscal şi etichete de identificare a produsului, şi fără documente de provenienţă, ascunzând bunurile impozabile şi taxabile, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 2.452,26 RON, reprezentând TVA de plată, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24i/2005 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând întregul material probator de la dosar, şi anume: proces-verbal de sesizare a Gărzii Financiare Teleorman, proces-verbal de control al Gărzii Financiare Teleorman, proces-verbal de percheziţie domiciliară, notă de redare convorbiri telefonice, buletine de analiză, declaraţii de martori toate coroborate cu declaraţia inculpatului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul S.C. a fost depistat în dimineaţa zilei de 24 martie 2012 de către poliţiştii din cadrul I.J.P.F. Teleorman, pe raza oraşului Zimnicea la volanul autoturismului marca O., iar în interiorul autoturismului, cu ocazia controlului a fost găsită cantitatea de 250 l băutură spirtoasă cu arome de votcă şi rom îmbuteliată în pet-uri de 5 l, fără etichetă şi marcaj fiscal şi fără documente de provenienţă a mărfurilor.
Conform buletinelor de analiză din 31 iulie 2012, a rezultat că băutura spirtoasă găsită asupra inculpatului S.C. are o concentraţie alcoolică de 17% pentru 200 l şi 15,9% pentru cantitatea de 50 l, alcool ce urma să fie comercializat pe raza oraşului Zimnicea.
În ziua de 24 mai 2012, inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliţie pe raza municipiului Alexandria, şi în urma controlului în autoturism a fost găsită cantitatea de 250 l alcool în bidoane de 5 l fiecare, fără etichetă şi marcaj fiscal pentru care inculpatul nu a putut pune la dispoziţie documente de provenienţă.
La data de 07 august 2012 poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor şi Poliţia oraş Zimnicea l-au identificat din nou pe inculpat într-o parcare situată la intrarea în oraşul Zimnicea, lângă autoturismul său marca O. şi autoturismul marca F. aparţinând martorului C.D., în timp ce primul vindea şi al doilea cumpăra cantitatea de 250 l băutură spirtoasă.
În drept, faptele inculpatului aşa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi a învederat instanţei că este de acord ca judecata să se realizeze potrivit procedurii simplificate, în cauză fiind incidente prev. art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere disp. art. 52 şi 72 C. pen., ţinând cont atât de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele - acţiuni repetate după ce inculpatul fusese surprins comercializând băuturi fără marcaj şi fără documente de provenienţă, de urmările ce se puteau produce, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii sub minimul prevăzut de textul încriminator ca efect al aplic. disp. art. 74-76 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, 1 an închisoare.
Totodată, instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
Constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a dat termen de încercare pe o durată de 3 ani stabilită conform art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Făcând aplic. art. 71 alin. (5) C. proc. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei instanţa a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ. instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10.220 RON cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda aferentă debitului calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală.
Potrivit art. 118 C. pen., instanţa a dispus confiscarea a 500 l băutură spirtoasă şi 250 l alcool etilic şi a autoturismului marca O.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, arătând că în cauză nu s-a făcut aplicarea disp. art. 11 din Legea nr. 241/2005, care erau obligatorii, în sensul că nu s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, deşi acest lucru a fost solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, un al doilea motiv de apel, vizând greşita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând prejudiciul creat, de la data rămânerii definitive a sentinţei, corect fiind ca inculpatul să fie obligat la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei reprezentând prejudiciul, de la data săvârşirii faptelor.
Prin decizia penală nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 44 din data 05 martie 2013 a Tribunalului Teleorman.
A desfiinţat în parte, în latură civilă, sentinţa apelată şi rejudecând pe fond, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei de 10.220 RON (reprezentând despăgubiri civile stabilite de prima instanţă), calculate începând cu data faptelor şi până la plata integrală şi nu a dobânzii legale aferentă debitului, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei apelate, aşa cum în mod greşit a hotărât prima instanţă.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la faptul că sentinţa apelată a fost dată cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 241/2005, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii părţii civile, privind instituirea măsurilor asigurătorii, s-a constatat că, încă din faza de urmărire penală, bunurile inculpatului au fost indisponibilizate în vederea recuperării pagubei cauzate bugetului de stat.
Referitor la motivul de apel vizând greşita obligare a inculpatului la plata dobânzii legale aferente sumei de 10.220 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, s-a constatat că, prin cererea de constituire ca parte civilă, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi în numele şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Teleorman, a solicitat obligarea inculpatului la plata către bugetul de stat a sumei de 10.220 RON, precum şi la plata accesoriilor, calculate de la data săvârşirii faptelor până la data stingerii sumei datorate inclusiv, în temeiul O.G. nr. 92/2003 republicată, privind C. proc. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 120, alin. (1) şi alin. (7) O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv” şi „nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pe fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legi bugetare anuale”.
În conformitate cu prevederile art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează penalităţi de întârziere, astfel:
„(1) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel:
a) dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;
b) dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;
c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.
(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.”
Pentru stabilirea momentului exigibilităţii accizei, incidente în cauză sunt prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează” în cazul de faţă data la care a fost constatată fapta.
Cantitatea de 200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, având o concentraţie alcoolică de 17,3% conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reţinută în data de 24 martie 2012.
Cantitatea de 50 litri băutură spirtoasă cu aromă de rom, cu o concentraţie alcoolică de 15,9% conform buletinului de analiză din 31 iulie 2012, a fost reţinută în data de 24 martie 2012.
Cantitatea de 250 litri alcool etilic rafinat, având o concentraţie alcoolică de 92,04% conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, a fost reţinută în data de 24 mai 2012, iar cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă aromată având concentraţia alcoolică de 17,7% conform buletinului de analiză din 11 septembrie 2012, reţinută în data de 07 august 2012.
În consecinţă, s-a reţinut că data scadenţei este data de 25 martie 2012, pentru cantitatea de 200 litri băutură spirtoasă cu aromă de votcă, respectiv pentru cantitatea de 50 litri băutură spirtoasă cu aromă de rom; 25 mai 2012, pentru cantitatea de 250 litri alcool etilic rafinat, 08 august 2012, pentru cantitatea de 250 litri băutură spirtoasă aromată.
S-a reţinut că, în sensul celor de mai sus sunt prevederile art. 20652 alin. (5) C. fisc., corelate cu prevederile art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea, s-a mai reţinut că dispunând obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a sumei, instanţa a încălcat prevederile art. 126 alin. (1), art. 120 alin. (7) şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău.
Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 19 iunie 2013, a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate în sensul admiterii cererii de instituire a măsurilor asigurătorii.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 04 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurenta parte civilă şi-a motivat recursul la data de 19 iunie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 02 decembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că aceste critici formulate de recurenta parte civilă nu sunt fondate întrucât, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile din data de 31 octombrie 2012 în dosarul de executare nr. 532, emis de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman - A.F.P. Alexandria, s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului S.C. pentru suma de 10.220,26 RON, reprezentând prejudiciul din cauza de faţă, bunurile imobile indisponibilizate fiind o clădire în suprafaţă de 881,79 m.p. situată în Alexandria, şi terenul aferent acestei construcţii.
Totodată, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile menţionat, s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului S.C. pentru prejudiciul cauzat, bunurile mobile indisponibilizate fiind mijlocul de transport marca M.
În consecinţă, în acord cu instanţa de apel se observă că încă din faza de urmărire penală, bunurile inculpatului au fost indisponibilizate în vederea recuperării pagubei cauzate bugetului de stat, astfel încât solicitarea apelantei de aplicare în cauză a disp. art. 11 din Legea nr. 241/2005 este lipsită de eficienţă practică, fiind în esenţă rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situaţie în care criticile circumscrise de recurenta parte civilă acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.
Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.C.
Va obliga recurenta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 149 din 04 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul S.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3846/2013. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
