ICCJ. Decizia nr. 3823/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infractiuni la legea contabilităţii (Legea nr.82/1991). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3823/2013
Dosar nr. 12799/63/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 14 martie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.M.L., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.I. SRL - prin administrator judiciar A.T.M. Servicii Insolventă să plătească părţii civile SC P.M. SRL - Voluntari suma de 111.929,31 lei; părţii civile SC M.R.L. SRL - Bucureşti suma de 118.841,72 lei; părţii civile SC P.L. SRL - Bucureşti suma de 167.351,94 lei şi părţii civile SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA Bucureşti, suma de 694.389,55 lei.
S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului S.C. solicitată de partea civilă SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA Bucureşti.
A fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.I. SRL - prin administrator judiciar A.T.M. Servicii insolvenţă la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpata C.M.L. la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 08 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 143/P/2010 din data de 08 octombrie 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor S.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; art. 25 C. pen rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reţinut că, împotriva învinuitului S.C. a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005 (2 infracţiuni) şi art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Calopăr şi SC B. SRL Calopăr, a refuzat în mod nejustificat să prezinte organelor competente, după ce în prealabil fusese somat de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiare fiscale şi nu a virat în termenul prevăzut de lege sumele de bani reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă. De asemenea, în cursul anului 2008, în mod repetat a determinat pe învinuita C.M. să falsifice documente contabile ale societăţilor pe care le administra după care, folosind aceste înscrisuri false a obţinut de la 5 societăţi de leasing folosinţa unui număr de 14 autoturisme pe care apoi le-a înstrăinat, fără a achita ratele contractuale, prejudiciul total produs ridicându-se la aproximativ 600.000 lei.
Împotriva învinuitei C.L.M. a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în cursul anului 2008, în mod repetat a falsificat mai multe documente ale societăţilor SC D.I. SRL Calopăr şi SC B. SRL Calopăr prin efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în contabilitatea susnumitelor societăţi, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, înscrisuri pe care apoi le-a încredinţat învinuitului S.C. spre a fi folosite în scopul producerii de consecinţe juridice, (filele 13-20, vol. I).
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul S.C., în vârstă de 32 ani, domiciliat în corn. Calopăr, jud. Dolj, în cursul anului 2005, împreună cu tatăl său, S.F. au cumpărat societatea SC B. SRL, cei doi devenind de la data de 14 iunie 2005 administratori cu puteri depline.
Activitatea efectivă a societăţii consta în vânzarea de băuturi şi produse alimentare într-un local situat la domiciliul inculpatului, local care a fost însă închis la scurt timp datorită lipsei profitului.
În perioada respectivă inculpatul S.C. l-a cunoscut pe D.G.I., persoană care deţinea în municipiul Craiova o societate de intermedieri financiare.
Pe parcursul unor discuţii, numiţii S.C. şi D.G.I. au luat hotărârea de a obţine în mod fraudulos sume de bani, folosindu-se în acest sens de societatea administrată de inculpatul S., SC B. SRL. Mai precis, intenţia acestora era de a falsifica documentele contabile ale societăţii astfel încât, din cuprinsul lor să rezulte că SC B. SRL desfăşura activitate comercială şi obţinea profituri considerabile, urmând ca înscrisurile falsificate să fie folosite pentru achiziţionarea în sistem leasing de autoturisme, ce urmau a fi apoi înstrăinate.
Pentru falsificarea înscrisurilor contabile, cei doi au luat legătura cu inculpata C.L.M., persoană care în mod ocazional îi ţinuse anterior inculpatului S.C. evidenţa contabilă a societăţii.
Pentru a o determina pe inculpata C.L.M. să accepte falsificarea documentelor contabile ale societăţii, inculpatul S.C. i-a precizat acesteia că trebuie să obţină un credit de la bancă întrucât soţia sa are nevoie de o intervenţie chirurgicală, iar unitatea bancară refuză să îi aprobe creditul pe baza documentelor contabile reale.
În aceste condiţii, la data de 28 februarie 2008, inculpatul S.C. folosind înscrisurile falsificate a achiziţionat un autoturism S., în baza unui contract de leasing financiar încheiat cu SC M.I.F.N. SA Bucureşti.(fil.22-99, vol. I).
Referitor la această primă faptă, întrucât se impune continuarea şi completarea cercetărilor în vederea stabilirii cu exactitate a contribuţiei învinuitului D.G.I. la săvârşirea infracţiunii, s-a dispus disjungerea cauzei şi cercetarea ei separată în cadrul unui alt dosar penal.
Ulterior acestui moment, între inculpatul S.C. şi D.G.I. au apărut neînţelegeri generate de faptul că autoturismul S. a fost însuşit de învinuitul D.G.I.
Drept urmare, inculpatul S.C. a luat hotărârea de a continua de unul singur activitatea de obţinere în mod fraudulos de autoturisme.
În acest sens, inculpatul S. a hotărât să se folosească de o altă societate comercială, SC D.I. SRL Calopăr, societate la care era administrator unic.
SC D.I. SRL Calopăr fusese achiziţionată de inculpatul S.C. în luna noiembrie 2007, de la momentul respectiv societatea nedesfăşurând vreo activitate comercială, aspect recunoscut chiar de inculpatul S. (f. 14, 15, 24, 25, 59-63, 121-130, 195-199, vol. III).
În continuare, inculpatul S. i-a solicitat ajutorul contabilei C.M.L., în sensul falsificării documentelor contabile şi pentru această societate, sub pretextul că nu reuşise să obţină creditul bancar care îi era necesar pentru soţia sa.
Astfel, inculpata C.M.L. a acceptat să falsifice documentele contabile ale SC D.I. SRL Calopăr. In concret, inculpata C. a întocmit în mod inexact balanţele de verificare, contul de profit şi pierderi, situaţia activelor, datoriilor şi capitalului propriu, situaţia provizioanelor şi bilanţul prescurtat pentru SC D.I. SRL Calopăr pentru perioada 2006-2008.(fil.121-130,195-199, vol. III).
Potrivit declaraţiilor celor doi inculpaţi, cu ocazia întocmirii acestor documente contabile, inculpatei C. nu i-a fost pusă la dispoziţia nicio factură sau orice alt înscris din care să rezulte desfăşurarea vreunei operaţiuni comerciale de către SC D.I. SRL. întocmirea documentelor contabile s-a realizat, conform solicitării inculpatului S.C., respectiv « în aşa mod încât, din cuprinsul lor să rezulte că SC D.I. SRL are profit mare, vânzări mari şi stoc de marfă ». (fila 121-130,195-199, vol. III).
Ulterior, documentele contabile conţinând menţiuni nereale au fost folosite în mod succesiv de inculpatul S.C. pentru obţinerea în sistem leasing a 13 autovehicule, după cum urmează:
La data de 15 iulie 2008, inculpatul S.C. a încheiat cu SC P.M. SRL contractul de leasing operaţional, în baza căruia, SC D.I. SRL Calopăr a obţinut folosinţa pe o perioadă de 42 de luni a unui autoturism S. C. pen. (preţ CIP 11.425 euro) şi a unui autoturism S. (preţ CIP 17.631 euro), (fila 100-129, vol. I).
După preluarea autoturismelor, inculpatul S.C. nu a achitat nicio rată contractuală, motiv pentru care contractul de leasing a fost reziliat din vina exclusivă a utilizatorului, pentru neplata ratelor contractuale, (filele 121-130,195-199, vol. III).
Potrivit adresei emise de SC P.M. SRL, autoturismele nu au fost recuperate până în prezent, iar valoarea debitului înregistrat de SC D.I. SRL este de 19.754,84 lei, reprezentând cuantumul ratelor neachitate (fila106,107, vol. I).
La data de 07 august 2008, inculpatul S.C. a încheiat cu SC M.K.B.R.L.L.F.N. SA contractul de leasing financiar, în baza căruia, SC D.I. SRL Calopăr a obţinut folosinţa unui autoturism S. C. pen. (preţ cu TVA 22.090 euro).
După plata ratei iniţiale (reprezentând avans şi taxă de management), inculpatul S.C. nu a achitat nicio rată contractuală.
La data de 06 decembrie 2008, autoturismul a fost grav avariat într-un accident rutier. Ulterior, la data de 27 ianuarie 2009, autoturismul a fost depistat şi recuperat de SC M.K.B.R.L.L.F.N. SA, prin intermediul unei societăţi specializate în recuperare de creanţe şi bunuri. De precizat că, autoturismul a fost găsit depozitat chiar în curtea domiciliului inculpatului, fiind predat de bunăvoie de tatăl acestuia, S.F. (filele 132-135, vol. I).
La data de 30 ianuarie 2009, SC M.K.B.R.L.I.F.N. SA a reziliat unilateral contractul de leasing pentru neplata ratelor contractuale, debitul acumulat până în momentul respectiv de utilizator fiind de 14.600,41 lei.
Potrivit adresei nr. 85868 din 24 iulie 2009 emise de SC M.K.B.R.L.I.F.N. SA prejudiciul total care i-a fost produs se ridică la suma de 111.649,43 lei, reprezentând rate neachitate, daune interese, cheltuieli de asigurări şi cheltuieli de recuperare a autoturismului(filele 136,137,188-192, vol. I).
La data de 29 septembrie 2008, inculpatul S.C. a încheiat cu SC P.L. SRL contractul de leasing operaţional, în baza căruia, SC D.I. SRL Calopăr a obţinut folosinţa pe o perioadă de 36 de luni a unui autoturism S. (preţ cu TVA 20.392 euro) şi a unui autoturism S. (preţ cu TVA 18.137 euro) (filele 175-260, vol. II).
După preluarea autoturismelor, inculpatul S.C. nu a achitat nicio rată contractuală, motiv pentru care contractul de leasing a fost reziliat din vina exclusivă a utilizatorului, pentru neplata ratelor contractuale.(fii.201, vol. II).
Potrivit adresei din 13 iulie 2009 emise de SC P. SRL, autoturismele nu au fost recuperate până în prezent, iar valoarea debitului înregistrat de SC D.I. SRL este de 21.057,33 lei, reprezentând cuantumul ratelor neachitate (fila 202, vol. II).
La data de 09 decembrie 2008, inculpatul S.C. a încheiat cu SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA contractele de leasing financiar, în baza cărora, SC D.I. SRL Calopăr a obţinut folosinţa unui număr de şapte autoturisme H. (valoare totală a autoturismelor 104.332,77 euro) (filele 1-174, vol. II).
La momentul încheierii contractelor, inculpatul S.C. a lăsat ca garanţie un număr de 12 bilete la ordin «în alb», fiind încheiată o convenţie scrisă în acest sens cu societatea finanţatoare.
După plata ratei iniţiale (reprezentând avans şi taxă de management), inculpatul S.C. nu a achitat nicio rată contractuală.
În acest context, SC O.T.P.L.R.L.F.N. SA a notificat SC D.I. SRL la data de 24 februarie 2009 cu privire la faptul că, va introduce la plată unul dintre biletele la ordin lăsate ca garanţie pentru suma de 31.076,15 lei, reprezentând debite neachitate. La data de 17 martie 2009, biletul la ordin a fost refuzat la plată de bancă pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.(filele. 139-142, vol. II).
Drept urmare, la data de 26 martie 2009, SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA a reziliat unilateral cele trei contracte de leasing pentru neplata ratelor contractuale.
Potrivit adresei din 28 iunie 2010 emise de SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA unul dintre autoturismele H., care făcuse obiectul contractului de leasing din 09 decembrie 2008 a fost recuperat prin intermediul I.P.J. Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Criminale şi Trafic Auto. (fii. 150, vol. II).
Un al doilea autoturism H., care făcuse obiectul contractului de leasing din 09 decembrie 2008 a fost recuperat în urma unei percheziţii efectuate la data de 14 mai 2010 de lucrătorii din cadrul I.P.J. Dolj - Serviciul de Investigare a Fraudelor la domiciliul din Craiova al numitei M.I. Prin ordonanţa din data de 14 mai 2010 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra acestui autoturism, bunul aflându-se în prezent în custodia I.P.J. Dolj.(file 184-193, vol. III).
Potrivit adresei din 28 iunie 2010 emise de SC O.T.P.L.R.I.F.N. SRL, restul autoturismelor nu au fost recuperate până în prezent, iar valoarea prejudiciului estimat de susnumita societate se ridică la suma de 633.735,14 lei, reprezentând cuantumul ratelor neachitate, asigurări, costuri executor, dobânzi, penalizări şi alte costuri, (filele 150-153, vol. II).
Cu privire la toate aceste autoturisme, obţinute în mod fraudulos, s-a reţinut că, iniţial intenţia inculpatului S.C. a fost aceea de a le închiria la diverse persoane contra unor sume de bani. În acest sens, inculpatul a lăsat autoturismele timp de câteva luni în faţa restaurantului «Moara cu Noroc» situat în cartierul Valea Roşie din municipiul Craiova, aspect confirmat şi de martorul V.I., administratorul localului, de la momentul respectiv (filele 10-116,132-135, vol. III).
De asemenea, conform adresei Primăriei comunei Calopăr din 09 iunie 2010, inculpatul S.C. a înregistrat în evidenţele primăriei un număr de nouă autoturisme dintre cele dobândite în baza contractelor de leasing (fila 21,vol. III).
Din declaraţiile inculpatului S.C. a rezultat că, după ce a exploatat timp de câteva luni în folos personal autoturismele, acestea i-au fost reţinute de către un cetăţean de etnie rromă drept garanţie până în momentul în care va restitui un împrumut luat de la acesta.(fila 128-130, vol. III).
Inculpatul a indicat organelor de poliţie adresele la care s-ar găsi în prezent aceste autoturisme, stabilindu-se că imobilele respective aparţin numiţilor M.V., M.N.A., M.I. şi V.F. (filele 154,155, vol. III).
În baza autorizaţiilor din 12 mai 2010, emise de Tribunalul Dolj lucrătorii de poliţie au procedat la percheziţionarea imobilelor indicate de inculpatul, ocazie cu care, la domiciliul numitei M.I., a fost depistat un singur autovehicul H., care făcuse obiectul contractului de leasing din 09 decembrie 2008, asupra căruia s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, bunul aflându-se în prezent în custodia I.P.J. Dolj (fii. 156-190, vol. III).
Din declaraţia numitei M.I. a rezultat că, nu îl cunoaşte pe inculpatul S.C., iar autoturismul H. găsit în domiciliul său a fost cumpărat în luna decembrie 2009 de la o persoană pe nume S.V., susnumita prezentând în acest sens o copie de pe un certificat de înmatriculare emis în Canada, pretinzând că acesta aparţine autoturismului în cauză. întrucât s-a constatat că seria de şasiu înscrisă în certificatul de înmatriculare diferă de cea înscrisă pe autoturism, s-a dispus sechestrarea autoturismului, acesta fiind lăsat în custodia I.P.J. Dolj. (filele 187-193, vol. III).
La rândul său, numitul M.V. a precizat că, îl cunoaşte pe inculpatul S.C. şi i-a împrumutat acestuia în mod repetat diferite sume de bani, nerestituite până în prezent, însă a negat că i-ar fi reţinut acestuia cu titlu de garanţie autoturisme până în momentul achitării datoriei.
Faţă de întreg materialul probatoriu administrat s-a apreciat că acesta demonstrează cu certitudine vinovăţia inculpaţilor S.C. şi C.M.L. sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, instigare la fals la legea contabilităţii, uz de fals (pentru inculpatul S.C.) şi respectiv fals la legea contabilităţii (pentru inculpata C.M.L.).
Astfel, s-a stabilit cu certitudine faptul că, inculpatul S.C. a acţionat încă din momentul încheierii contractelor de leasing cu intenţia de a induce în eroare şi a prejudicia societăţile de leasing. Acesta s-a folosit de înscrisuri contabile întocmite în fals care au creat pentru societăţile finanţatoare presupunerea falsă că societatea administrată de inculpat era aptă din punct de vedere financiar să suporte plata ratelor contractuale, determinându-le să accepte încheierea contractelor de leasing pe care, în lipsa acestor înscrisuri false, nu le-ar fi aprobat. Ulterior, după ce a intrat în posesia autoturismelor, inculpatul nu a achitat vreo rată contractuală şi le-a exploatat în interes propriu timp de câteva luni, după care le-a înstrăinat.
Apărarea inculpatului, în sensul că autoturismele i-au fost reţinute de o persoană de etnie rromă pentru garantarea restituirii unui împrumut luat de la aceasta, a fost verificată şi nu a fost confirmată de probatoriul administrat.
Chiar şi în situaţia în care apărarea s-ar fi confirmat, aceasta nu ar fi fost de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului S.C. în condiţiile în care inculpatul, conform propriei declaraţii, a acţionat din proprie iniţiativă, nefiind forţat sau folosit ca interpus de vreo altă persoană în momentul în care a încheiat contractele de leasing folosindu-se de înscrisuri false.
În ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.L., probatoriul administrat a confirmat, de asemenea, faptul că aceasta a falsificat în cunoştinţă de cauză actele contabile ale SC D.I. SRL, înscrisurile contabile nefiind întocmite pe baza unor facturi sau a altor documente care să ateste operaţiunile comerciale efectuate de societate, ci pe baza indicaţiilor verbale ale inculpatului S.C. care i-a precizat în ce mod să întocmească actele contabile, astfel încât din conţinutul lor să rezulte că societatea are activitate şi este profitabilă, deşi în realitate SC D.I. SRL nu desfăşura vreo activitate comercială.
Pe de altă parte, probatoriul administrat nu confirmă cu certitudine că inculpata C.L.M. a cunoscut scopul real în care urmau să fie folosite aceste înscrisuri falsificate. Astfel, susţinerile inculpatei, în sensul că a falsificat aceste înscrisuri pentru a-l ajuta pe S.C. să obţină un credit pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale necesare soţiei sale, nu sunt combătute prin probe certe şi concludente. Cum inculpata a fost încredinţată că inculpatul urma să achite eventualul credit pe care l-ar fi obţinut şi nu dorea să fraudeze societatea bancară, s-a apreciat că în sarcina acesteia nu poate fi reţinută o complicitate la infracţiunea de înşelăciune.
În prezent SC D.I. SRL Calopăr se află în procedură de insolvenţă. Prin sentinţa nr. 957 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă, fiind numit în calitate de administrator judiciar „AMT Servicii Insolvenţă" SRL (filele 14,15,vol. III).
A.F.P. Segarcea a sesizat la data de 13 noiembrie 2008 organele de cercetare penală cu privire la faptul că numitul S.C., administrator al SC D.I. SRL Calopăr, deşi a fost somat de trei ori în mod legal a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziţia organelor competente documentele contabile împiedicând astfel efectuarea verificărilor financiar-fiscale (filele 4-12, vol. III).
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inculpatul a fost somat în mod legal să se prezinte la sediul A.F.P. Segarcea având asupra sa documentele contabile ale societăţii la datele de 23 mai 2008, 10 octombrie 2008 şi 27 octombrie 2008.
Somaţiile au fost comunicate la domiciliul inculpatului la datele de 27 mai 2008, 14 octombrie 2008 şi 29 octombrie 2008, fiind primite de soţia, respectiv mama inculpatului S.C. (filele 4-12, vol. III).
În urma unei percheziţii efectuate la data de 24 iulie 2009, lucrătorii de poliţie au identificat cele trei somaţii mai sus-amintite în domiciliul inculpatului S.C. din comuna Calopăr (filele 67-74, vol. III).
Fiind audiat, inculpatul S.C. a recunoscut că, avea cunoştinţă despre aceste somaţii şi că a refuzat să prezinte documentele contabile ale SC D.I. SRL autorităţilor competente, întrucât cunoştea că, acestea conţin menţiuni nereale (filele 21-130, 198, 199,vol. III).
În drept, fapta inculpatului S.C. care, în cursul anului 2008, în mod repetat a determinat pe inculpata C.M. să falsifice documente contabile ale SC D.I. SRL Calopăr după care, folosind aceste înscrisuri false a indus în eroare 4 societăţi de leasing de la care a obţinut folosinţa unui număr de 13 autoturisme pe care apoi le-a înstrăinat fără a achita ratele contractuale, prejudiciul total produs ridicându-se la 786.196,74 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „înşelăciune ” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., „instigare la fals prevăzut de legea contabilităţii” prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen. şi „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen., toate infracţiunile fiind comise informă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului S.C. care, în perioada mai-octombrie 2008, deşi a fost somat de trei ori în mod legal, a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziţia Administraţiei Finanţelor Publice Segarcea documentele contabile ale SC D.I. SRL Calopăr, împiedicând astfel efectuarea verificărilor financiar-fiscale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală" prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Fapta inculpatei C.M.L. care, în cursul anului 2008, în mod repetat a falsificat mai multe documente contabile ale SC „D.I.” SRL Calopăr prin efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în contabilitatea susnumitei societăţi, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, înscrisuri pe care apoi le-a încredinţat inculpatului S.C. spre a fi folosite în scopul producerii de consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „fals prevăzut de legea contabilităţii"prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen., săvârşită în formă continuată, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte faptele comise de învinuiţii S.C., D.G.I. şi C.M.L. în dauna părţilor vătămate SC M.I.F.N. SA Bucureşti, SC R.L.I.F.N. SA Bucureşti şi A.F.P. Segarcea, s-a constatat că este necesară continuarea cercetărilor penale. Astfel, se impune stabilirea cu exactitate a existenţei sau nu a unei contribuţii a învinuitului D.G.I. la comiterea infracţiunilor în dauna părţii vătămate SC M.I.F.N. SA Bucureşti, probatoriul administrat până în prezent nefiind complet. De asemenea, în ceea ce priveşte fapta comisă în dauna părţii vătămate SC R.L.I.F.N. SA Bucureşti, lipsa relaţiilor de la susnumita parte vătămată cât şi de la D.N.A., determină imposibilitatea continuării cercetărilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, a stabilirii dacă această faptă a mai fost sau nu cercetată într-un alt dosar instrumentat la D.N.A. - Structura Centrală.
Cât priveşte infracţiunile prev. de art. 4 şi 6 din Legea nr. 241/2005 reclamate de Administraţia Finanţelor Publice Segarcea ca fiind comise de S.C. în calitate de administrator al SC B. SRL Calopăr, s-a apreciat că acestea sunt în strânsă legătură cu infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna SC M.I.F.N. SA Bucureşti, întrucât stabilirea caracterului fals al înscrisurile contabile ale SC B. SRL Calopăr, folosite la obţinerea autoturismului în leasing de la SC M.I.F.N. SA produce consecinţe în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, context în care s-a apreciat că faptele se impun a fi cercetate în cadrul aceluiaşi dosar penal.
Pe cale de consecinţă, s-a procedat la formarea unui nou dosar penal şi înaintarea acestuia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în vederea efectuării de cercetări, ca organ competent, sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005 (faptă comisă de învinuitul S.C. în calitate de administrator al SC B. SRL) şi 6 din Legea nr. 241/2005.
SC «P.M.» SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.754,84 lei reprezentând cuantumul ratelor contractuale neachitate.(filele 106,107, vol. I).
SC M.K.B.R.L.I.F.N. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 111.649,43 lei, reprezentând rate neachitate, daune interese, cheltuieli de asigurări şi cheltuieli de recuperare a autoturismului.(filele 136, 137, 188-192, vol. I).
SC P.L. SRL s-a constituit parte civilă îh cauză cu suma de 21.057,33 lei, reprezentând cuantumul ratelor contractuale neachitate, (filele 202, vol. II).
SC O.T.P.L.R.I.F.N. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 633.735,14 lei, reprezentând cuantumul ratelor neachitate, asigurări, costuri executor, dobânzi, penalizări şi alte costuri, (filele 150-153, vol. II).
Totalul pretenţiilor exprimate de cele patru părţi civile se ridică la suma de 786.196,74 lei.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a luat interogatoriu inculpatului S.C. care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, precizând că iniţiativa săvârşirii acestor infracţiuni a aparţinut numitului D.C., că pentru obţinerea autoturismelor în leasing avea nevoie de falsificarea balanţei şi bilanţului contabil al societăţii sale sens în care a apelat la inculpata C.M. care i-a fost prezentată tot de către D.C. şi că este de acord cu achitarea prejudiciului după precizarea cuantumului acestuia de către părţile civile ( fila 54 dosar).
Ulterior, inculpatul a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului real cauzat părţilor civile.
S-a luat interogatoriu inculpatei C.M.L. care a recunoscut că i-a falsificat balanţa contabilă a societăţii inculpatului precizând că a procedat în acest sens întrucât a fost sensibilizată de problemele inculpatului care i-a spus că doreşte să obţină un credit bancar pentru a merge în Germania cu soţia sa unde aceasta urma să fie supusă unei intervenţii chirurgicale. După aceasta, inculpatul i-a spus că nu a putut să obţină creditul bancar întrucât societatea a intrat în insolvenţă şi a mai apelat la ea în acelaşi scop de încă 5 ori, respectiv pentru a-i întocmi balanţa contabilă pentru cealaltă societate a inculpatului în aşa manieră încât să poată să obţină creditul bancar şi că a aflat de adevăratul scop pentru care inculpatul a solicitat falsificarea balanţelor contabile numai când a fost chemată la organele de poliţie (fila 55 dosar).
S-au luat de asemenea declaraţii martorilor V.I. (fila 95 dosar), M.I. (fila 153 dosar), B.D.I. (fila 170 dosar), S.F. (fila 171 dosar), care au arătat că îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
În circumstanţiere pentru inculpaţi au fost întocmite referate de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 109-112 dosar).
Prin adresa din 15 aprilie 2011 SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 694.389.55 lei reprezentând contravaloare facturile emise şi neachitate, asigurări, penalităţi de întârziere, capital nefacturat, costuri executor, dobândă penalizatoare, dobândă la scadenţar etc. (fila 68-72 dosar).
Partea vătămată SC P.M. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 111.929,31 lei reprezentând rate de leasing restante şi alte cheltuieli calculate conform contractului de leasing încheiat cu inculpatul (fila 77-89 dosar).
Prin adresa din 18 mai 2011 SC R.L.I.F.N. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 118.841,72 lei reprezentând rate neachitate, penalităţi, asigurări, cheltuieli de recuperare, rate de leasing nefacturate (fila 91-93, 104-106 dosar).
Partea vătămată SC P.L. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 167.351,94 lei reprezentând valoarea de achiziţie a autoturismelor ce au făcut obiectul contractului de leasing (fila 133-150 dosar).
În vederea stabilirii prejudiciului real cauzat părţilor civile, la cererea inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
La data de 22 februarie 2012 la dosar s-a depus raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de dl expert G.F. (fila 196-201 dosar).
Analizând actele şi probele administrate în cauză instanţa a constatat că atât starea de fapt, cât şi încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului reţinute prin rechizitoriu sunt corecte şi corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel, în cursul anului 2005, inculpatul S.C., împreună cu tatăl său, S.F. au cumpărat SC B. SRL, societate ce avea ca obiect de activitate vânzarea de băuturi şi produse alimentare, într-un local situat la domiciliul inculpatului, local ce a fost însă închis la scurt timp datorită lipsei profitului.
Ulterior acestui moment, cunoscându-l pe numitul D.C., cei doi au luat hotărârea să obţină în mod fraudulos sume de bani, folosindu-se în acest sens de societatea administrată de inculpatul S., SC B. SRL. În acest sens, intenţia acestora era de a falsifica documentele contabile ale societăţii astfel încât, din cuprinsul lor să rezulte că SC B. SRL desfăşura activitate comercială şi obţinea profituri considerabile, urmând ca înscrisurile falsificate să fie folosite pentru achiziţionarea în sistem leasing de autoturisme, ce urmau a fi apoi înstrăinate.
Pentru falsificarea înscrisurilor contabile, cei doi au luat legătura cu inculpata C.L.M., persoană care în mod ocazional îi ţinuse anterior inculpatului S.C. evidenţa contabilă a societăţii.
Pentru a o determina pe inculpata C.L.M. să accepte falsificarea documentelor contabile ale societăţii, inculpatul S.C. i-a precizat acesteia că trebuie să obţină un credit de la bancă întrucât soţia sa are nevoie de o intervenţie chirurgicală, iar unitatea bancară refuză să îi aprobe creditul pe baza documentelor contabile reale.
În aceste condiţii, la data de 28 februarie 2008, inculpatul S.C. folosind înscrisurile falsificate a achiziţionat un autoturism S., în baza unui contract de leasing financiar încheiat cu SC M.I.F.N. SA Bucureşti.
Ulterior acestui moment, între inculpatul S.C. şi D.G.I. au apărut neînţelegeri generate de faptul că autoturismul S. a fost însuşit de învinuitul D.G.I.
În aceste condiţii, inculpatul S.C. a luat hotărârea de a continua de unul singur activitatea de obţinere în mod fraudulos de autoturisme, sens în care a hotărât să se folosească de o altă societate comercială, SC D.I. SRL Calopăr, societate la care era administrator unic.
Şi de această dată, inculpatul S.C. i-a solicitat ajutorul inculpatei C.M.L., în sensul falsificării documentelor contabile şi pentru această societate, sub pretextul că nu reuşise să obţină creditul bancar care îi era necesar pentru soţia sa.
Astfel, inculpata C.M.L. a acceptat să falsifice documentele contabile ale SC D.I. SRL Calopăr, întocmind în mod inexact balanţele de verificare, contul de profit şi pierderi, situaţia activelor, datoriilor şi capitalului propriu, situaţia provizioanelor şi bilanţul prescurtat pentru SC D.I. SRL Calopăr pentru perioada 2006-2008.
Aşa cum însuşi inculpaţii au declarat, cu ocazia întocmirii acestor documente contabile, inculpatei C. nu i-a fost pusă la dispoziţia nicio factură sau orice alt înscris din care să rezulte desfăşurarea vreunei operaţiuni comerciale de către SC D.I. SRL. întocmirea documentelor contabile s-a realizat, conform solicitării inculpatului S.C., respectiv în aşa mod încât, din cuprinsul lor să rezulte că SC D.I. SRL are profit mare, vânzări mari şi stoc de marfă.
Ulterior documentele contabile conţinând menţiuni nereale au fost folosite în mod succesiv de inculpatul S.C. pentru obţinerea în sistem leasing a 13 autovehicule.
După preluarea autoturismelor, inculpatul S.C. nu a achitat nicio rată contractuală, motiv pentru care contractul de leasing a fost reziliat din vina exclusivă a utilizatorului, pentru neplata ratelor contractuale.
Faptele inculpaţilor aşa cum au fost mai sus reţinute, au fost dovedite cu recunoaşterea acestora coroborate cu contractele de leasing, somaţii, adrese emise de părţile civile, declaraţiile de martori şi raportul de expertiză contabilă.
În drept, faptele inculpatului S.C., care, în cursul anului 2008, în mod repetat a determinat pe inculpata C.M. să falsifice documente contabile ale SC D.I. SRL Calopăr după care, folosind aceste înscrisuri false a indus în eroare 4 societăţi de leasing de la care a obţinut folosinţa unui număr de 13 autoturisme pe care apoi le-a înstrăinat fără a achita ratele contractuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals prevăzut de legea contabilităţii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modif. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului S.C. care, în perioada mai-octombrie 2008, deşi a fost somat de trei ori în mod legal, a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziţia Administraţiei Finanţelor Publice Segarcea documentele contabile ale SC D.I. SRL Calopăr împiedicând astfel efectuarea verificărilor financiar-fiscale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte pe inculpata C.M.L., fapta acesteia care, în cursul anului 2008, în mod repetat a falsificat mai multe documente contabile ale SC D.I. SRL Calopăr prin efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în contabilitatea susnumitei societăţi, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, înscrisuri pe care apoi le-a încredinţat inculpatului S.C. spre a fi folosite în scopul producerii de consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
Ambii inculpaţi au recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor aşa cum au fost mai sus reţinute.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.C. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor,consecinţele acestora concretizate în cuantumul prejudiciilor cauzate părţilor civile, perseverenţa infracţională, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, dar şi persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, este căsătorit, are în întreţinere doi copii minori, nu este cunoscut cu antecedente penale.
În raport de aceste criterii, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., şi a aplicat pentru fiecare infracţiune pedepse cu închisoarea sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator conform art. 76 C. pen., alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.
Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. aşa cum s-a solicitat cu ocazia dezbaterilor de către apărătorul său întrucât recunoaşterea sa nu a fost o recunoaştere totală a faptelor reţinute în sarcina sa, care să conducă la judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta contestând prejudiciul cauzat în cauză şi solicitând efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.C., instanţa a apreciat că faţă de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina sa, modalitatea de comitere a acestora, perseverenţa infracţională a acestuia, scopul pedepsei reglementat de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Faptele săvârşite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exerciţiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale şi ca urmare instanţa a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Instanţa a apreciat că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor reale şi personale au dus la concluzia existenţei unei nedemnităţi care impune aplicarea pedepsei accesorii în acelaşi conţinut ca şi pedeapsa complementară.
În ceea ce priveşte pe inculpata C.M.L., la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele speciale de pedeapsă, scopul pentru care a săvârşit fapta (inculpata având reprezentarea că scopul falsificării balanţelor contabile este obţinerea de către inculpat a unui credit bancar necesar pentru o intervenţie chirurgicală a soţiei sale în Germania), dar şi persoana inculpatei care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei însă nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnată pentru fapte de acelaşi gen prin sentința penală nr. 609 din 05 iunie 1990.
În raport de aceste criterii, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante şi a aplicat acesteia pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepse, instanţa a apreciat însă că scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia având în vedere în acest sens, vârsta acesteia şi atitudinea sinceră a inculpatei, astfel că în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatei pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 694.389.55 lei reprezentând contravaloare facturile emise şi neachitate, asigurări, penalităţi de întârziere, capital nefacturat, costuri executor, dobândă penalizatoare, dobândă la scadenţar etc. (fila 68-72 dosar).
Partea vătămată SC P.M. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 111.929,31 lei reprezentând rate de leasing restante şi alte cheltuieli calculate conform contractului de leasing încheiat cu inculpatul (fila 77-89 dosar).
S.C Romexterra Leasing IFN S.A s-a constituit parte civilă cu suma de 118.841,72 lei reprezentând rate neachitate, penalităţi, asigurări, cheltuieli de recuperare, rate de leasing nefacturate (fila 91-93, 104-106 dosar).
SC P.L. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 167.351,94 lei reprezentând valoarea de achiziţie a autoturismelor ce au făcut obiectul contractului de leasing (fila 133-150 dosar).
Conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, prin faptele sale inculpatul S.C. în calitate de administrator al SC D.I. SRL Calopăr a cauzat un prejudiciu părţii civile SC P.M. SRL - Voluntari în sumă de 111.929,31 lei; părţii civile SC M.K.B.R.L. SRL - Bucureşti, un prejudiciu în sumă de 118.841,72 lei; părţii civile SC P.L. SRL - Bucureşti un prejudiciu în sumă de 167.351,94 lei şi părţii civile SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA Bucureşti, un prejudiciu în sumă de 694.389,55 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C.civ, despăgubirea părţii civile trebuie să constituie o justă şi integrală reparaţie a daunelor materiale suferite în urma infracţiunii, care formează obiectul cauzei.
Aşa fiind, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi 1000 alin. (3) C.civ, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.I. SRL - prin administrator judiciar ATM Servicii Insolventă să plătească părţii civile SC P.M. SRL - Voluntari suma de 111.929,31 lei; părţii civile SC M.K.B.R.L. SRL - Bucureşti suma de 118.841,72 lei; părţii civile SC P.L. SRL - Bucureşti suma de 167.351,94 lei şi părţii civile SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA Bucureşti, suma de 694.389,55 lei.
În ceea ce priveşte cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului S.C. formulată de partea civilă SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA Bucureşti, instanţa a respins-o pentru următoarele motive:
Măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere reală şi constau în indisponibilizarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a bunurilor şi veniturilor aparţinând inculpatului sau părţii responsabile civilmente în vederea asigurării reparării pagubelor produse prin infracţiune însă în speţă, partea civilă nu a indicat nici categoria de bunuri asupra cărora solicită sechestru, bunuri mobile - în cazul acestora putându-se dispune sechestru cu lăsarea bunurilor în custodia celui sechestrat sau sechestru cu ridicarea bunurilor şi încredinţarea lor spre păstrare unui custode, sau bunuri imobile în care se solicită luarea unei inscripţii ipotecare.
Totodată, din dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. rezultă fără echivoc, că măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse decât asupra unui bun care aparţine inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, ca atare trebuie făcută dovada certă a proprietăţii bunului asupra căruia se solicită sechestru, măsură care nu poate să se întemeieze pe probabilitate ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe sigure care sunt în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Similar şi în situaţia intervenirii unor modificări la situaţia juridică a bunului, de exemplu valorificarea lui ulterioară ridică probleme privind menţinerea măsurii asigurătorii asupra bunului, putând fi urmărită eventual suma încasată de către inculpat parte responsabilă civilmente.
Alte argumente invocate, în sensul că nu prezintă relevanţă juridică dovada existenţei unor asemenea bunuri întrucât măsura asiguratorie are efecte pentru viitor, urmând a fi pusă în aplicare odată cu identificarea unor bunuri, nu au suport legal şi încalcă condiţiile prevăzute de art. 163 C. proc. pen., instituite pentru aplicarea unor asemenea măsuri iar pe de altă parte, ar fi o măsură dispusă exclusiv formal.
În sens contrar, s-ar putea susţine că o atare măsură asiguratorie ar putea fi luată şi asupra unor bunuri viitoare ale inculpatului sau părţii responsabil civilmente ceea ce încalcă în mod evident disp. art. 163 C. proc. pen. şi principiul ocrotirii proprietăţii şi siguranţei patrimoniului.
Mai mult decât atât, în urma relaţiilor solicitate de instanţă, Primăria comunei Calopăr a comunicat faptul că inculpatul S.C. şi SC D.I. SRL nu figurează înregistraţi cu bunuri mobile şi imobile.
Prin sentinţa penală nr. 451 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1655/63/2012, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen. rap la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C., cu domiciliul în Comuna Calopăr, nr. 282, jud. Dolj, cetăţean român, studii medii, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea. nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b),c C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.M.L., cunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra art. 83 C. pen.
S-a luat act că partea civilă SC M.I. SA Bucureşti nu mai are nicio pretenţie civilă, întrucât şi-a recuperate integral, prin restituire prejudicial.
S-au constatat recuperate integral, prejudiciul cauzat părţilor vătămate A.F.P. Segarcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj.
S-a dispus anularea actelor falsificate.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 550 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 07 februarie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia penală, rechizitoriul nr. 143/P/2011 din 08 octombrie 2010, al Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor S.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în acte contabile, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi art. 289 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. şi refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare şi fiscale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi C.M.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în acte contabile, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la solicitarea lui S.C., în cursul anului 2008, C.M. a întocmit în fals documentele contabile ale SC D.I. SRL din comuna Calopăr, jud. Dolj, prin efectuarea de înregistrări fictive având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ, învinuita a încredinţat aceste înscrisuri administratorului societăţii, S.C., care le-a folosit în cursul anului 2008 pentru a induce în eroare reprezentanţii a patru societăţi de leasing ce au acordat finanţare SC D.I. SRL în vederea achiziţionării a 13 autoturisme. Inculpatul a înstrăinat ulterior bunurile dobândite în folosinţă şi nu a mai achitat părţilor vătămate costurile creditelor, creând astfel un prejudiciu de 786.196,74 lei.
Totodată, s-a reţinut că, deşi a fost somat în repetate rânduri, în perioada mai-octombrie 2008, să pună la dispoziţia organelor de control documentele contabile ale SC D.I. SRL, învinuitul S.C. a refuzat, cunoscând faptul că acestea nu reflectă realitatea.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei privind actele materiale săvârşite de învinuiţii S.C., D.G.I. şi C.M.L., în dauna părţilor vătămate SC M.I.F.N. SA Bucureşti, SC R.L.I.F.N. SA Bucureşti şi A.F.P. Segarcea, formarea unui nou dosar penal şi înaintarea acestuia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 25 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. şi 291 C. pen., art. 4 şi 6 din Legea nr. 241/2005.
S-a menţionat faptul că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune săvârşită în dauna SC R.L.I.F.N. SA Bucureşti, aceasta a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 302/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, soluţionat prin rechizitoriul din 17 decembrie 2009.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt: inculpatul S.C. locuieşte în comuna Calopăr, jud. Dolj şi este asociat şi administrator la SC B. SRL şi SC D.I. SRL, societăţi care în perioada săvârşirii faptelor nu aveau activitate comercială.
Inculpatul a luat hotărârea infracţională de a se folosi de cele două societăţi comerciale pentru a obţine finanţare de la societăţile de leasing în vederea achiziţionării de autoturisme pe care ulterior să le înstrăineze, în scopul obţinerii de venituri. Pentru a-şi putea concretiza rezoluţia infracţională, inculpatul i-a solicitat numitei C.M.L., persoana care se ocupa de întocmirea evidenţei contabile ale celor două societăţi, să falsifice înscrisurile contabile, în sensul înscrierii de menţiuni nereale privind operaţiunile desfăşurate şi veniturile obţinute, de aşa natură încât să creeze aparenţa că cele două societăţi comerciale derulează activităţi profitabile.
C.M. a fost determinată să falsifice actele contabile ale celor două societăţi de către inculpatului S.C., care i-a relatat acesteia că soţia sa este infirmă şi are nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate, pentru efectuarea căreia este necesar să obţină un credit bancar.
În aceste condiţii, C.M. a falsificat balanţele de verificare şi bilanţul aferente anului 2006 pentru SC B. SRL, în cuprinsul cărora a înregistrat date fictive fără a avea la dispoziţie documente de evidenţă primară. Pentru a păstra aparenţa legalităţii evidenţei contabile întocmite în fals de C.M. şi a putea folosi datele înscrise în scopul propus, inculpatului S.C. a semnat documentele contabile în numele tatălui său, S.F., asociat şi administrator al societăţii, dar care nu s-a ocupat niciodată de activitatea acesteia şi a înregistrat documentaţia privind activitatea societăţii la A.F.P. a oraşului Segarcea la 02 aprilie 2007.
La începutul anului 2008, D.G.I. intenţiona să achiziţioneze în leasing un autoturism marca Seat, însă SC E. SRL Craiova, al care administrator era, nu îndeplinea condiţiile de performanţă pentru contractarea unei finanţări în acest scop. întrucât se afla în relaţii cordiale cu D.G.I., inculpatul S.C. i-a propus acestuia să contracteze autoturismul în numele SC B. SRL, urmând ca învinuitul Dinu să achite avansul şi ratele de leasing şi să aibă drept de folosinţă asupra bunului.
După ce inculpaţii s-au înţeles cu privire la modalitatea de achiziţionare a autovehiculului, S.C. a solicitat SC M.I. SA Bucureşti acordarea unei finanţări pentru SC B. SRL, în vederea achiziţionării unui autovehicul marca S., în valoare de 11.409,24 euro, iar pentru ca societatea să îndeplinească condiţiile de creditare impuse de finanţator, a depus situaţia financiară falsificată de C.M.
După analizarea documentelor financiar contabile, SC M.I. SA Bucureşti a aprobat finanţarea, iar la 28 februarie 2008, învinuitul S.C. a semnat contractul de leasing financiar din 28 februarie 2008, prin care SC B. SRL dobândea dreptul de folosinţă al autovehiculului, asumându-şi în schimb obligaţia de a achita 48 rate lunare în cuantum de 290,72 euro fiecare.
Învinuitul D.G.I. a achitat avansul pentru autovehicul, care a fost predat lui S.C. în luna aprilie 2008. Ulterior, D.G.I. a preluat bunul de la S.C. şi îl foloseşte şi în prezent, achitând ratele de leasing parţial, până în luna martie 2009.
Ca urmare a neachitării ratelor restante, societatea de leasing a reziliat contractul la 26 martie 2009 şi l-a somat pe inculpat să restituie autoturismul. Inculpatul nu s-a conformat solicitărilor, având în vedere că bunul se afla în posesia lui D.G.I., care se comporta faţă de acesta ca un adevărat proprietar, folosindu-l la pentru obţinerea de venituri.
După săvârşirea acestei fapte, inculpatul S.C. şi-a continuat activitatea infracţională, după acelaşi tipar, folosindu-se însă de actele contabile ale SC D. SRL, pe care le falsificase în prealabil învinuita C.M.
Fiind audiat, inculpatul S.C. a recunoscut faptele săvârşite, astfel cum au fost expuse anterior, arătând că iniţiativa înşelării societăţii de leasing a aparţinut lui D.G.I., care i-a dat şi îndrumări cu privire la modalitatea de plăsmuire a datelor contabile pentru a demonstra că SC B. SRL este profitabilă şi poate asigura plata ratelor contractuale.
Inculpata C.M. a recunoscut că a întocmit documente contabile false pentru SC B. SRL, la solicitarea lui S.C., însă nu a cunoscut destinaţia reală a acestora. Inculpata a învederat că a săvârşit fapta fiind impresionată de relatările inculpatului S. cu privire la starea de sănătate a soţiei sale. C.M. a arătat că D.G.I. l-a însoţit pe S.C. la discuţiile pe care le-au avut cu privire la falsificarea actelor contabile şi i-a dat indicaţii despre modalitatea concretă de plăsmuire a acestora, astfel încât societăţile administrate de S.C. să înregistreze scriptic profit, stocuri de marfă şi rulaje importante filele
Învinuitul D.G.I. a declarat că, după ce şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona un autoturism Seat, însă firma sa nu îndeplinea condiţiile de profitabilitatea, S.C. s-a oferit să-l ajute şi să încheie contractul în numele SC B. SRL. D.G. a achitat avansul pentru autoturism şi s-a angajat să achite ratele de leasing, ulterior a intrat în posesia acestuia şi l-a folosit în temeiul unui contract de comodat încheiat cu SC B. SRL.
Învinuitul a declarat că nu a cunoscut însă intenţia lui S.C. de a achiziţiona autoturismul folosindu-se de actele contabile falsificate ale SC B. SRL.
S.C. a negat că ar fi încheiat cu D.G.I. un contract de comodat pentru autoturismul ce făcea obiectul contractului de leasing, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a stabilit că acest înscris nu a fost semnat de învinuitul S.C..
Pe latură civilă, s-a constat că, potrivit adresei nr. 8810 din 01 august 2009 a SC M.I.F.N. SA, valoarea totală a contractului încheiat cu SC B. SRL este de 13.064,83 euro, arătând că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 45.553,07 lei, reprezentând contravaloarea ratelor restante şi valoarea de lichidare a autovehiculului.
Această pagubă urmează a fost însumată prejudiciului total de 786.196,74 lei, reţinut prin rechizitoriul nr. 143/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având în vedere că în sarcina învinuitului a fost reţinută o singură infracţiune în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, fapta ce face obiectul cercetărilor în prezenta cauză constituind doar un act material ce intră în conţinutul unităţii legale pentru care a fost anterior trimis în judecată.
La 26 septembrie 2008 A.F.P. Segarcea a formulat plângere penală împotriva lui S.C., administrator la SC B. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, constând în refuzul de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiar fiscale, după ce a fost somat în acest scop.
De asemenea, la data de 05 noiembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a formulat plângere penală împotriva lui S.C. şi S.F., administratori la SC B. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în reţinerea şi nevărsarea impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă datorate de SC B. SRL bugetului de stat, în cuantum total de 5.856 lei.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, inculpatul S.C. a recunoscut că a primit în cursul anului 2008 somaţiile D.G.F.P. Dolj, prin care i se solicita să prezinte organelor de control documentele contabile ale SC B. SRL, însă nu a dat curs acestor invitaţii, întrucât se temea că în acest fel se va descoperi că actele contabile ale societăţii au fost falsificate.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, s-a reţinut că SC B. SRL a reţinut şi nu a virat contribuţiile de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi, contribuţiile pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţiile individuale de asigurări pentru şomaj şi impozitul pe venitul din salarii, obligaţii datorate bugetului de stat pentru salariile inculpatul S.C. şi al soţiei acestuia. Astfel, potrivit sesizări D.G.F.P. Dolj, debitele acumulate de SC B. SRL la 17 octombrie 2008 erau de 5.856 lei.
Inculpatul, care s-a ocupat singur de administrarea societăţii, nu a oferit o explicaţie pentru abţinerea sa de la plata sumelor datorate bugetului de stat, dar a achitat această sumă în cursul urmăririi penale, după cum rezultă din Decizia nr. 30387 din 29 septembrie 2010 a D.G.F.P. Dolj şi din chitanţele de încasare.
În faza de cercetare judecătorească, deşi legal citat, chiar cu mandat cu aducere, inculpatul S.C., nu s-a prezentat niciodată în instanţă, pentru a da o declaraţie sau a propune probe în apărare.
În vederea soluţionării acţiunii civile, instanţa a dispus efectuarea unei adrese la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea furnizării de informaţii despre starea de funcţionabilitate a SC B. SRL Calopăr, societate administrată de inculpatul S.C. Prin adresa nr. 510678 din 17 martie 2012, aflată la fila 27 din dosar, s-a comunicat instanţei, că această societate figurează „radiată”, încă din data de 20 decembrie 2011, motiv pentru care, instanţa a constat că această societate nu mai poate figura în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente şi nu se mai poate angaja răspunderea sa juridică.
De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de şedinţă din data de 21 martie 2012, inculpata C.M. a declarat în faţa instanţei că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., conform cărora „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest caz, instanţa a constatat că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpata declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată”.
În acest sens, inculpata, a solicitat şi instanţa a încuviinţat administrarea unei probe în circumstanţiere, la dosar fiind efectuat un referat de evaluare de către Serviciul de Evaluare din cadrul Tribunalului Dolj.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv : procesele-verbale de percheziţie domiciliare, declaraţiile părţii vătămate SC M.I.F.N. SA Bucureşti, raportul de expertiză grafică, declaraţiile martorului D.G.I., înscrisurile comunicate de D.G.F.P. Dolj, alte acte relevante şi declaraţiile inculpaţilor, pe parcursul întregului penal, instanţa a confirmat că starea de fapt reţinută prin actul de sesizare este corectă şi dovedită şi constă în aceea că inculpatul S.C., a determinat-o pe inculpata C.M., în anul 2008, să întocmească documente contabile, care să ateste în mod nereal profitabilitatea SC B. SRL, pe care o administra, pe care le-a folosit ulterior în vederea inducerii în eroare a SC M.F.N. SA, în scopul de a obţine finanţare pentru achiziţionarea unui autoturism marca S. şi cu consecinţa păgubirii finanţatorului. De asemenea, inculpatul S.C. a refuzat în mod nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniul SC B. SRL pe care o administra, în scopul împiedicării verificărilor financiar - fiscale şi a reţinut şi nevărsat, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
În drept, faptele inculpatului S.C., de a o determina pe C.M. să întocmească documente contabile care să ateste în mod nereal profitabilitatea SC B. SRL, pe care o administrează, pe care să le folosească ulterior în vederea inducerii în eroare a SC M.F.N. SA, cu scopul de a obţine finanţare pentru achiziţionarea unui autoturism marca S. şi cu consecinţa păgubirii finanţatorului, toate aceste acte materiale fiind parte dintr-o unitate legală de infracţiuni ce au făcut obiectul Dosarului nr. 143/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de fals în acte contabile, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului S.C., de a refuza în mod nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniul SC B. SRL pe care o administrează, în scopul împiedicării verificărilor financiar - fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Fapta inculpatului S.C., administrator la SC B. SRL, de a reţine şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Deşi inculpatul a achitat debitele calculate de organele fiscale, în cauză nu se putut da eficienţă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, având în vedere că, potrivit acestui text legal, astfel cum a fost interpretat şi prin decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, într-un recurs în interesul legii, incidenţa cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepsei a fost restrânsă numai la infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea 241/2005, fiind excluse orice alte infracţiuni de la acest beneficiu.
Faptele inculpatei C.M., de a falsifica în cursul anului 2008 documentele contabile ale SC B. SRL, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, înscrisuri pe care le-a încredinţat administratorului societăţii, S.C. în vederea producerii de consecinţe juridice, acte materiale - parte dintr-o unitate legală de infracţiuni ce au făcut obiectul Dosarului nr. 143/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte contabile, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.C., s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor - săvârşite, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, instanţa a dispus ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenţie.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei C.M.L., instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, dar şi persoana inculpatei, care nu este recidivistă şi a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal, instanţa, având în vedere şi reducerea limitelor pedepsei cu o treime, conform art. 3201 C. proc. pen.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat şi fără privarea de libertate a inculpatei, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că, deşi prin adresa nr. 2919 din 27 aprilie 2012, partea vătămată SC M.I.F.N. SA Bucureşti, a comunicat iniţial instanţei că se constituie parte civilă cu suma de 15.928,81 euro, ulterior prin adresa din 16 octombrie 2012, partea civilă a comunicat că a recuperat, prin restituire, autoturismul marca S., având seria saşiu x, culoare negru şi nr. de înmatriculare x şi nu mai are pretenţii civile, motiv pentru care urmează a se lua act de această manifestare de voinţă.
De asemenea, având în vedere că inculpatul S.C. a achitat debitele calculate de organele fiscale, în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat recuperate integral, prejudicial cauzat părţilor vătămate Administraţia Finanţelor Publice Segarcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj.
În vederea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de falsificare a documentelor contabile ale SC B. SRL, instanţa a dispus în temeiul art. 170 C. proc. pen., anularea actelor falsificate.
Împotriva acestor sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.C.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, casarea ambelor hotărâri atacate şi reţinând cauzele spre rejudecare, întrucât prima instanţă în mod nelegal nu s-a pronunţat asupra infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatului S., să se procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptelor, întrucât actele materiale săvârşite îmbracă forma unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, fiind săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, respectiv în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a omis a se pronunţa asupra anulării actelor false, respectiv documentele contabile, întrucât inculpata C.M.L. la solicitarea inculpatului S.C. a înscris menţiuni nereale privind operaţiunile desfăşurate şi care au avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare în scopul producerii de consecinţe juridice; instanţa a omis a dispune înscrierea în Registrul Comerţului a dispozitivului hotărârii de condamnare; nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., iar instanţa în mod greşit a reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 76 lit. a)C. pen., privind consecinţele reţinerii circumstanţelor atenuante, care nu au incidenţă în cauză, pedepsele aplicate inculpaţilor fiind nejustificat de blânde raportat la activitatea infracţional,impunându-se chiar instituirea sechestrului, criticând, de asemenea, şi modalitatea de executare în ceea ce o priveşte pe inculpata C., apreciindu-se că nu se impune suspendarea condiţionată, ci executarea în detenţie.
S-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de restituire a bunului formulată de SC O.T.P.L.I.F.N. SA, privind autoturismul H.
Inculpatul S.C. a solicitat admiterea apelurilor inculpatului pentru nelegalitate, întrucât se impune în urma reunirii cauzelor schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., actele materiale fiind săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar şi pentru netemeinicie, întrucât în mod greşit prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., deoarece din declaraţia inculpatului de la fila 54 nu rezultă că acesta nu ar fi recunoscut, precizând că i se pare că prejudiciul este prea mare, fapt pentru care se impune reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime şi reindividualizarea pedepsei, deoarece inculpatul nu are antecedente penale, a contribuit la recuperarea aproape în întregime a prejudiciului.
Prin încheierea din 8 februarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 12799/63/2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 1655/63/2012, privind apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.C., împotriva sentinţei penale nr. 451 din 31 octombrie 2012, a Tribunalului Dolj, la Dosarul nr. 12799/63/2010, privind apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.C., împotriva sentinţei penale nr. 119 din 14 martie 2012, întrucât în cauză este incident cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., respectiv în cazul infracţiunii continuare sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.
Prin decizia penală nr. 152 din 26 aprilie 2013 a Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.C., împotriva sentinţei penale nr. 119 din 14 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 12799/63/2010 şi sentinţei penale nr. 451 din 31 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1655/63/2012, a desfiinţat sentinţa penală nr. 119 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12799/63/2010 şi sentinţa penală nr. 451 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1655/63/2012 şi, în rejudecare a descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.C. prin sentinţa penală nr. 119 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12799/63/2010 şi sentinţa penală nr. 451 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1655/63/2012 care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul S.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 8 octombrie 2010 dat în Dosarul nr. 143/P/2010 şi rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 6 februarie 2012 dat în Dosarul nr. 844/P/2010 după cum urmează:
- din două infracţiuni prev. în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune unică prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- din două infracţiuni prev. în art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune unică prev. în art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- din două infracţiuni art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune unică prev. în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (fapta privind SC D.I. SRL Calopăr)
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (fapta privind SC B. SRL).
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata C.M.L. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 8 octombrie 2010 dat în dosarul nr. 143/P/2010 şi rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din 6 februarie 2012 dat în dosarul nr. 844/P/2010 din două infracţiuni prev. în art. 43 din Lg. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune unică prev. în art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 modificată rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.M.L. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a exercita profesia de contabil în temeiul art. 64 lit. c) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani închisoare stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a dispus restituirea către partea civilă SC O.T.P.L.I.F.N. SA a autoturismului H. an de fabricaţie 2008, seria de şasiu X, nr. de înmatriculare X, culoare maro, obiect al contractului de leasing x din 09 decembrie 2008.
S-a dispus anularea actelor falsificate, respectiv: balanţe de verificare şi bilanţ contabil pentru SC B. SRL aferente anului 2006 şi balanţe de verificare, cont de profit şi pierderi, situaţia activelor, datoriilor şi capitalului propriu, situaţia provizioanelor şi bilanţ prescurtat pentru SC D.I. SRL Calopăr aferente anilor 2006 - 2008.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză, înscrisuri contabile, procese-verbale de percheziţie domiciliară, raport de expertiză grafică, declaraţiile martorilor, înscrisuri ale D.G.F.P. Dolj, precum şi declaraţiile inculpaţilor, prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în cursul anului 2008 în mod repetat, inculpatul S.C., administratorul şi asociat la SC D.I. SRL din comuna Calopăr judeţul Dolj şi SC B. SRL Calopăr, societăţi care la acea dată nu aveau activitate comercială, prima neavând niciun salariat, iar cea de-a doua având ca angajaţi doar pe inculpatul S.C. şi soţia sa S.C., a determinat-o pe inculpata C.M. să falsifice documente contabile ale societăţii susmenţionate, în vederea denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, precizându-i acesteia că trebuie să obţină un credit de la bancă, întrucât soţia sa are nevoie de o intervenţie chirurgicală, însă pentru a induce în eroare 5 societăţi de leasing de la care a obţinut folosinţa unui număr de 14 autoturisme pe care le-a înstrăinat, fără însă a achita ratele contractuale, creând prejudicii societăţilor de leasing, respectiv SC P.M. SRL, SC M.K.B.R.L.I.F.N. SA, SC P.L. SRL, SC O.T.P.L.R.I.F.N. SRL şi SC M.I.F.N. SA Bucureşti.
Inculpata C.M. a falsificat balanţele de verificare şi bilanţul aferente anului 2006 pentru SC B. SRL, inculpatul semnând documentele contabile în numele tatălui său S.F., asociat şi administrator al societăţii, dar care nu s-a ocupat niciodată de activitatea firmei, înregistrând întreaga documentaţie privind activitatea acestei societăţi la Administraţia Finanţelor Publice Segarcea, inculpata procedând în mod similar şi în ceea ce priveşte SC D.I. SRL Calopăr, în sensul întocmirii în mod inexact a balanţelor de verificare, contul de profit şi pierderi, situaţia activelor, datoriilor şi capitalului propriu, situaţia provizioanelor şi bilanţul prescurtat pentru această societate pentru perioada 2006-2008.
De asemenea, a reţinut că în perioada mai-octombrie 2008, inculpatul deşi a fost somat de 3 ori în mod legal, a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziţia A.F.P. Segarcea documentele contabile ale SC D.I. SRL Calopăr, fapt ce a determinat împiedicarea efectuării verificărilor financiar-fiscale, procedând în mod similar şi pentru SC B. SRL Calopăr, în sensul că nu a dat curs solicitărilor organelor de control prin somaţiile emise de D.G.F.P. Dolj în vederea prezentării documentelor contabile ale acestei societăţi, reţinând şi nevirând contribuţiile de asigurări sociale reţinute de la asiguraţi, contribuţiile pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţiile individuale de asigurări pentru şomaj şi impozitul pe venitul din salarii, SC B. SRL acumulând debite la data de 17 octombrie 2008 în valoare de 5.856 lei, sumă care însă a fost achitată pe parcursul urmăririi penale de către inculpat.
Instanţa de apel a constatat că în drept, faptele inculpatului S.C. de a induce în eroare societăţile de leasing de la care a obţinut autoturisme pe care le-a înstrăinat ulterior fără a achita ratele contractuale, folosindu-se de documentele contabile falsificate de către inculpata C.M., pe care a determinat-o să insereze împrejurări necorespunzătoare adevărului, în vederea denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, creând un prejudiciu societăţilor de leasing constituite părţi civile în cuantum de 831749,81 lei, constituie o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât actele materiale au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale diferite de timp, prin acelaşi mod de operare, fapt pentru care a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune unică prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, faptele inculpatului de a o determina pe inculpata C.M. de a insera în documentele contabile împrejurări necorespunzătoare adevărului în vederea denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, pentru încheierea unor contracte de leasing şi achiziţionarea unor autoturisme, acte materiale săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar la intervale de timp diferite, constituie instigare la infracţiunea de fals în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapt pentru care instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din două instigări la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, într-o singură instigare la această infracţiune, dar în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe aceleaşi considerente, instanţa de apel a considerat că şi actele materiale săvârşite de către acelaşi inculpat, de a se folosi de documentele contabile falsificate în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv achiziţionarea prin leasing a autoturismelor, acte materiale săvârşite la intervale de timp diferite, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, realizează conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapt pentru care a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului în calitate de asociat al SC B. SRL de a reţine şi a nu vira contribuţiile datorate bugetului de stat pentru salariile sale şi ale soţiei, singurii salariaţi ai societăţii susmenţionate, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, infracţiune cu privire la care prima instanţă a omis a o analiza.
În ceea ce o priveşte pe inculpata C.M., s-a constatat că faptele acesteia de a falsifica documentele contabile ale SC B. SRL şi SC D.I. SRL, fiind determinată de către inculpatul S.C., în vederea denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, înscrisuri pe care le-a încredinţat inculpatului S.C., în vederea producerii de consecinţe juridice realizează conţinutul constitutiv al unei infracţiuni de fals în acte contabile în formă continuată, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., actele materiale fiind săvârşite prin acelaşi mod de operare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar la intervale de timp diferite, fapt pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals în acte contabile în formă continuată, prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune în formă continuată prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi inculpatul S.C. a invocat omisiunea primei instanţe de a-i aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., Curtea a constatat critica nefondată, întrucât, alin. (1) al acestui articol precizează că inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoaştere care trebuie să privească în totalitate faptele reţinute, situaţie în care inculpatul nu se regăseşte, deoarece doar în declaraţia dată în Dosarul de urmărire penală nr. 143/P/2010 acesta a recunoscut şi regretat faptele comise, cu excepţia infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, menţinându-şi aceeaşi poziţie şi în faţa primei instanţe, iar în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală nr. 844/P/2010, inculpatul a recunoscut faptele săvârşite, precizând că iniţiativa de a înşela societăţi de leasing a aparţinut martorului D.G.I., însă acesta nu s-a prezentat în faţa primei instanţe pentru a da o declaraţie în sensul celor arătate mai sus şi a solicita să-i fie aplicată procedura simplificată, inclusiv sub aspectul însuşirii probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ca atare, s-a constatat că deşi inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă . Tribunalul Dolj nr. 143/P/2010 din 8 octombrie 2010, totuşi nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care acesta nu a recunoscut săvârşirea actelor materiale constând în nevirarea la bugetul de stat a obligaţiilor datorate şi ca atare, nu este o recunoaştere totală, nefiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.L. s-a constatat că raportat la declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primelor instanţe de recunoaştere a faptelor, dar şi la caracterul continuat al actelor materiale săvârşite de către aceasta, s-a apreciat că se impune a fi reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu privire la întreaga activitate infracţională sub noua încadrare, respectiv art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi inculpatul a solicitat efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, Curtea a constatat această cerere ca fiind nefondată, întrucât, de regulă, dispunerea unei astfel de expertize este facultativă, legea impunând prin art. 117 C. proc. pen., expertiza obligatorie numai în anumite situaţii, printre care şi situaţia în care există îndoială asupra stării psihice a inculpatului, însă această îndoială să fie determinată de antecedentele medicale ale inculpatului dovedite prin acte medicale depuse la dosar şi care să dovedească că inculpatul suferă de maladii psihice grave care pun în discuţie existenţa discernământului, de modul de comportare sau de incoerenţa declaraţiilor acestuia ori de probele administrate în cauză.
Însă, inculpatul nu se află în niciuna din aceste situaţii, în condiţiile în care, pe de o parte, nu există acte medicale care să consfinţească că inculpatul suferă de maladii psihice grave, iar pe de altă parte, inculpatul nu s-a prezentat niciodată în faţa instanţei de apel, deşi s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens şi ca atare, nu există o îndoială asupra stării psihice, neputând fi observat comportamentul inculpatului, iar din analiza declaraţiilor acestuia nu se poate vorbi de o incoerenţă în exprimare.
Considerând vinovăţia inculpaţilor dovedită Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 52, art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările concrete a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile a căror încadrare juridică a stabilit-o.
Atitudinea parţial sinceră a inculpatului S.C., dar şi atitudinea sinceră a inculpatei C.M., faptul că inculpatul S.C. nu are antecedente penale, având un comportament general bun anterior săvârşirii infracţiunilor, regretându-le, stăruind în repararea pagubei, a determinat reţinerea faţă de inculpatul S.C. a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a)-c) C. pen., iar în sarcina inculpatei C.M. a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea limitelor pedepsei cu o treime, aceasta beneficiind de instrucţie şcolară superioară şi o calificare profesională în muncă, dar în trecut fiind cercetată pentru comiterea unor infracţiuni de aceeaşi natură.
Însă, raportat şi la contribuţia fiecăruia la desfăşurarea întregii activităţi infracţionale, instanţa a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C. şi fără privare de libertate pentru inculpata C.M.L. realizează scopul educativ-preventiv al pedepselor.
De asemenea, raportat la valoarea socială lezată prin săvârşirea infracţiunilor, jurisprudenţa CEDO şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi activitatea sau profesia pe care au desfăşurat-o sau au avut-o inculpaţii, instanţa a aplicat pedeapsa accesorie pentru ambii inculpaţi, dar şi pedeapsa complementară pentru inculpatul S.C., pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., şi interzicerea desfăşurării activităţii de administrator al unei societăţi comerciale prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., atât pe durata executării pedepsei, cât şi după executare pe o perioadă de 3 ani, în ceea ce-l priceşte pe inculpat şi ca pedeapsă accesorie interzicerea inculpatei de a mai exercita profesia de contabil pe durata executării pedepsei.
Faţă de cererea de restituire a bunului formulată de către SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA, s-a constatat că autoturismul marca H. an de fabricaţie 2008, seria de saşiu x cu număr de înmatriculare x, ce a format obiectul contractului de leasing nr. x din 9 decembrie 2008 încheiat cu SC D. SRL care a fost reziliat din vina exclusivă a societăţii utilizatoare, se impune a fi restituit societăţii de leasing, întrucât acesta a fost pe parcursul urmăririi penale indisponibilizat de către I.P.J. Dolj - serviciul Investigare a Fraudelor, autoturismul aparţinând de drept acestei societăţi de leasing, în condiţiile în care inculpatul nu şi-a respectat obligaţia de plată integrală a ratei de leasing, fiind incidente dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 51/1997, modificată prin Legea nr. 287/2006, fapt pentru care a fost admisă cererea acestei părţi civile şi restituit acest autoturism.
De asemenea, în ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că în mod corect a fost stabilit prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, însă prima instanţă a omis a dispune anularea actelor false, respectiv balanţe de verificare şi bilanţ contabil pentru SC B. SRL aferente anului 2006 şi balanţe de verificare, cont de profit şi pierderi, situaţia activelor, datoriilor şi capitalului propriu, situaţia provizioanelor şi bilanţ prescurtat pentru SC D.I. SRL Calopăr aferente anilor 2006 - 2008, întrucât aceste documente contabile au fost falsificate prin inserarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului şi folosite ulterior pentru a produce consecinţe juridice.
Instanţa de apel a apreciat că este nefondată critica privind omisiunea instanţei de a dispune înscrierea în Registrului Comerţului a dispozitivului hotărârii de condamnare, care îl face nedemn pe inculpatul S.C.,întrucât conţinutul art. 7 din Legea nr. 26/1990, nu instituie o obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a prevede aceste dispoziţii în conţinutul dispozitivului hotărârii penale, aspectele prevăzute de articolul susmenţionat fiind legate de executarea hotărârilor judecătoreşti, deoarece chiar din cuprinsul articolului reiese că în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive copiile legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege, vor fi trimise de către instanţele judecătoreşti, respectiv instanţa de executare, Oficiului Registrului Comerţului.
De asemenea, nefondată a fost considerată şi critica privind soluţia greşită a primei instanţe de respingere a cererii părţii civile SC O.T.P.L.R.I.F.N. SA privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului, întrucât, pe de o parte, art. ll din Legea nr. 241/2005 nu a fost invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj în motivele sale de apel şi nu este incident în cauză, deoarece acesta prevede că în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar infracţiunile din legea evaziunii fiscale, în prezenta cauză, sunt cele prevăzute de art. 4 şi art. 6, prejudiciul fiind recuperat, iar instituirea sechestrului asigurător în cazul săvârşirii prevăzute de art. 4 s-ar institui practic prezumţia de vinovăţie a persoanelor din moment ce acestea refuză nejustificat sau împiedică efectuarea controalelor financiar-fiscale, fapte care însă prin materialitatea lor nu produc o pagubă care să legitimeze instituirea sechestrului asigurător.
Pe de altă parte, cererea de instituire a sechestrului asigurător făcută de partea civilă - societatea de leasing, în vederea reparării pagubei, respectiv contravaloarea ratelor de leasing, a fost considerată ca nefondată, în condiţiile în care s-a dispus restituirea autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing, iar pe de altă parte, nu există o temere că bunurile personale ale inculpatului ar putea fi înstrăinate sau ascunse în scopul sustragerii de la răspunderea civilă, măsurile asigurătorii fiind doar măsuri de constrângere reală ce constau în indisponibilizarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a bunurilor şi veniturilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin săvârşirea infracţiunilor, neconstituind prin ea însăşi o acoperire a pagubei, ci doar garantează repararea ei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul S.C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat decizia instanţei de apel, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sensul că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care prejudiciul fusese acoperit încă din faza de urmărire penală.
Recurentul inculpat nu a motivat în scris recursul declarat. Oral, în faţa instanţei de recurs, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticând ambele hotărâri pronunţate în cauză, sub aspectul neaplicării dispoziţiilor privind judecarea în procedura simplificată.
Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 26 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recursul Parchetului de Curtea de Apel Craiova a fost motivat în scris în termenul legal, iar recursul inculpatului şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcându-şi obligaţia ce-i revenea, potrivit dispoziţiilor legale menţionate.
Ca urmare, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. şi ale art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului inculpat, privind omisiunea aplicării dispoziţiilor legale vizând judecarea în procedura simplificată, având în vedere că aceasta nu a fost invocată în termenul legal.
Analizând recursul Parchetului de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., „hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.”
Doctrina penală a stabilit că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza. în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/ sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Instanţa de fond, constatând achitarea de către inculpatul S.C. a debitelor calculate de organele fiscale a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, având în vedere decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, însă a ignorat prevederile art. 741 C. pen., conform cărora dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Dispoziţiile art. 741 C. pen. au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale. La data săvârşirii faptei erau în vigoare dispoziţiile art. 741 C. pen., iar efectul acestora este mai favorabil pentru recurentul inculpat. Deciziile instanţei de contencios constituţional îşi produc efectele numai pentru viitor şi din momentul publicării în M. Of., nu şi pentru situaţiile născute anterior pronunţării ei.
Constatându-se, aşadar, că faptele au fost comise în perioada 2006-2008, iar achitarea debitelor s-a făcut până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 741 C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 13 C. pen., impunându-se încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul S.C. pentru infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recursul declarat de Ministerul Public este în favoarea inculpatului, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 152 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului S.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.
Conform art. 181 C. pen. raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., va aplica inculpatului S.C. amendă administrativă în cuantum de 500 lei, având în vedere cuantumul prejudiciului cauzat şi recuperat.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., va contopi celelalte pedepse aplicate prin decizia penală recurată în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 152 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului S.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.
Conform art. 181 C. pen. raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului S.C. amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., contopeşte celelalte pedepse aplicate prin decizia penală recurată în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al unei societăţi comerciale in temeiul art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3816/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 405/2013. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
