ICCJ. Decizia nr. 3816/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3816/2013
Dosar nr. 2405/110/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171/D/2013din 24 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013 s-a dispus:
I. în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A.M.T., prin apărătorul ales, din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi în consecinţă:
În temeiul art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. cu art. 3201C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatei A.M.T., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a şi lit. b) C .pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei A.M.T., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la zi.
II. În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul G.I. prin apărătorul ales, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 180 C. pen. sau art. 181 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi în consecinţă:
În temeiul art. 174 alin. l C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. cu art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului G.I., la 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 16 noiembrie 2012 la zi.
III. S-a respins solicitarea inculpatului F.C.G., de aplicare a procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul F.C.G., prin apărătorul desemnat din oficiu, din art. 174 alin. (1) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 183 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi în consecinţă:
În temeiul art. 174 alin. l C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen.,cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat", condamnarea inculpatului F.C.G., 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza Ii-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului F.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 15 noiembrie 2012 la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-au admis pretenţiile civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, şi în consecinţă:
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 537,92 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.R.
Au fost obligaţii inculpaţii, în solidar să plătească către Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 1006 lei reprezentând contravaloarea transportului părţii vătămate A.R.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A.M.T., G.I. şi F.C.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a constatat că inculpatul F.C.G. a avut apărător desemnat din oficiu iar inculpaţii A.M.T. şi G.I. au avut apărători aleşi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1810/P/2012 din 08 ianuarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; A.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare se reţine că victima A.R. a locuit singur într-un imobil situat în satul Arini, corn. Găiceana, jud. Bacău situat în vecinătatea casei martorei F.A. şi era cunoscut în comunitatea în care trăia ca o persoană care consuma în exces băuturi alcoolice.
Din acest motiv, acesta era separat în fapt de soţia A.A., care este plecată din ţară de mai mulţi ani.
Dintre copiii soţilor A.R. şi A., fiica A.M.T. în vârstă de 28 de ani locuieşte tot în satul Arini, corn. Găiceana, în casa bunicii sale materne - numita G.M.
În aceiaşi curte cu inculpata, întru-un imobil separat locuiesc şi concubinii B.E. (cumnata victimei şi mătuşa după soră a inculpatei A.M.T.) şi I.L. împreună cu cei trei copiii minori, printre care se află şi C.R.A. în vârstă de 14 ani.
La nevoie, concubinii B.E. şi I.L. sunt ajutaţi în gospodărie de inculpaţii F.C.G. şi G.I.
Inculpata A.M.T. este cunoscută în localitatea de domiciliu ca fiind o consumatoare în exces de alcool.
În dimineaţa zilei de 07 noiembrie 2012, victima A.R. s-a deplasat la locuinţa cumnatei sale B.E., de unde de la saivanul de caprine a transportat gunoi la domiciliul său cu căruţa împrumutată de la inculpatul F.C.G.
În timpul desfăşurării acestei activităţi, victima a consumat băuturi alcoolice, ajungând ca de obicei,în stare de ebrietate.
După cel de-al doilea transport de gunoi, în jurul orelor 1600 când s-a întors la locuinţa cumnatei sale, fiica acesteia din urmă, minora M., în vârstă de 10 ani, ce fusese cu căruţa la domiciliul victimei, i-a povestit inculpatei A.M.T. că, anterior, când se afla la locuinţa numitului A.R., acesta a încercat să o violeze, dar nu a reuşit întrucât era prea beat, iar ea s-a opus.
Inculpata A.M.T. i-a relatat numitei B.E. cele aflate de la fiica ei şi, împreună cu aceasta, i-au reproşat victimei acest lucru. A.R. nu a recunoscut acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a plecat imediat la domiciliul său.
În jurul orelor 1700 în locuinţa numitei B.E., se mai aflau, pe lângă inculpata A.M.T., şi inculpaţii F.C.G. şi G.I.
Inculpata A.M.T., care se afla într-o stare avansată de ebrietate, a povestit şi celor doi inculpaţi ceea ce s-a întâmplat între tatăl ei şi minora M., cerându-le acestora să o însoţească la locuinţa victimei, pentru a o întreba de ce a făcut acest gest şi să-i aplice o corecţie fizică.
Aceştia au fost de acord şi în jurul orelor 1900 cei trei inculpaţi s-au deplasat cu căruţa la domiciliul victimei, fiind însoţiţi şi de minorul C.R.A. în vârstă de 14 ani, care a mers la domiciliul lui A.R. în scopul de a lua un cazan de ţuică, proprietatea mamei sale B.E.
Ajunşi la imobil, cei trei au pătruns în curte şi apoi în încăperea în care dormea victima şi, pe întuneric şi prin somn, au luat-o la bătaie, lovind-o cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, în special în zona toraco - abdominală, au doborât-o pe pardoseala încăperii, lovind-o în continuare, apoi au târât-o afară pe prispă, unde au lovit-o din nou.
În timp ce inculpaţii agresau victima, minorul C.R.A. a stat în curte şi nu a participat la acţiunea violentă a acestora.
În timpul agresiunii, la locuinţa victimei au venit martorele F.A. şi F.L.T., care fuseseră anunţate telefonic de ceea ce urma să se întâmple de martorul I.L..
Martora F.A. le-a cerut agresorilor să înceteze violenţele exercitate asupra numitului A.R., situaţie în care aceştia au transportat victima pe braţe în casă.
În timp ce se îndrepta spre domiciliul său, martora F.A. a auzit din nou cum victima striga după ajutor şi ţipa să nu mai fie bătută, situaţie în care a revenit la locuinţa acesteia şi le-a cerut din nou celor trei inculpaţi să înceteze agresiunea. Cele două martore au observat în mod direct cum inculpaţii loveau cu sălbăticie victima cu picioarele peste tot corpul.
După cel de-al doilea episod al agresiunii, inculpaţii au părăsit locul faptei îndreptându-se spre casele lor.
Martorul C.R.A. a plecat mai înainte de la domiciliul victimei, plecând cu căruţa, în care încărcase cu ajutorul inculpatului G.I. un cazan de ţuică, proprietatea mamei sale dar a observat în mod direct conflictul de la început până la sfârşit.
Când a ajuns la domiciliu, martorul a povestit mamei sale ce s-a întâmplat la locuinţa lui A.R., respectiv cum acesta a fost bătut de către inculpaţi.
După ce au agresat victima, inculpaţii au lăsat-o fără ajutor, expunând-o riscului de deces.
În zilele următoare, victima A.R. a fost menţinută în viaţă de îngrijirile acordate de vecina I.M.
De câteva ori, a venit la domiciliul său şi inculpata A.M.T. împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, cei trei schimbându-l de haine şi făcând munci de strictă necesitate în gospodărie.
Întrucât se simţea foarte rău, în data de 12 noiembrie 2012, victima a fost dusă cu Ambulanţa mai întâi la Spitalul din corn. Podu Turcului, jud. Bacău şi apoi transferată la Spitalul Jud. de Urgenţă Bacău, fiind internată la Secţia Interne, unde în data de 13 noiembrie 2012 a decedat.
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea victimei A.R. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute generate de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale bilateral şi fractură de stern.
Leziunile de violenţă toracice s-au putut produse printr-un mecanism de loviri repetate cu corpuri dure, posibil şi lovire - comprimare. între leziunile toracice şi deces există legătură de cauzalitate.
Pe corpul victimei au mai fost evidenţiate multiple leziuni de violenţă care s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice, prin loviri cu corpuri şi mijloace contondente, fără a avea capacitate tanatogeneratoare şi ar fi necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale în cazul supravieţuirii.
Prin prezentarea tardivă la spital în vederea tratamentului de specialitate, fenomenele de insuficienţă respiratorie, ca urmare a multiplelor fracturi costale şi de stern s-au agravat, reducând şansele de salvare.
Prin acţiunea lor violentă îndreptată împotriva victimei, inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei lor, nu l-au urmărit, dar au acceptat posibilitatea procedurii lui.
Inculpata A.M.T. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că în seara zilei de 07 noiembrie 2012, în jurul orelor 1900 s-a deplasat cu inculpaţii F.C.G. şi G.I. la domiciliul tatălui său cu intenţia de „a-l certa" cu privire la faptul că în aceiaşi zi încercase să o violeze pe minora M. în vârstă de 10 ani şi că, în momentul când a ajuns la locuinţa acestuia, cei doi inculpaţi, fără a o mai aştepta „au fugit în locuinţă şi l-au luat la bătaie pe tatăl său". Până a coborât ea din căruţă şi a intrat în curte, cei doi inculpaţi au scos victima afară în curte, lângă uşa de acces şi o loveau cu picioarele. A intervenit oprindu-i din agresiune şi le-a cerut acestora să ducă victima în casă, aceştia conformându-se. După ce inculpaţii au aşezat victima în pat, au continuat să o lovească, oprindu-se tot la intervenţia ei verbală.
Instanţa de fond a reţinut că declaraţiile inculpatei A.M.T. nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă fără echivoc faptul că aceasta împreună cu inculpaţii F.C.G. şi G.I. au lovit victima atât în interiorul casei cât şi în curte.
Martorele F.A. şi F.L.T. au observat în mod direct momentul în care inculpata A.M.T. împreună cu ceilalţi doi agresori loveau victima cu picioarele şi o rostogoleau pe jos în timp ce se aflau în curtea imobilului, în apropierea uşii de acces.
Faptul că A.M.T. l-a lovit de mai multe ori pe tatăl său cu mâinile şi picioarele a fost confirmat şi de inculpaţii F.C.G. şi G.I.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata A.M.T. a avut o contribuţie importantă la săvârşirea infracţiunii, ea fiind aceea care aflată în stare avansată de ebrietate, a avut iniţiativa deplasării la domiciliul tatălui său pentru a-i aplica o corecţie fizică pentru comportamentul său imoral din acea zi, ea a fost aceea care i-a determinat pe ceilalţi doi inculpaţi să o însoţească şi să o sprijine în demersul său justiţiar.
De altfel, fără iniţiativa acesteia, inculpaţii F.C.G. şi G.I. nu s-ar fi deplasat în seara zilei de 07 noiembrie 2012 la domiciliul victimei şi fără ea nu ar fi pătruns în locuinţa acesteia.
Inculpatul F.C.G. a recunoscut săvârşirea infracţiunii declarând că victima a fost agresată în principal numai de el şi de inculpatul G.I., iar inculpata A.M.T. l-ar fi lovit pe tatăl său doar de două ori cu palmele peste faţă.
Afirmaţiile acestui inculpat cu privire la contribuţia inculpatei A.M.T. la săvârşirea infracţiunii sunt contrazise de afirmaţiile martorelor F.A. şi F.L.T. care au observat în mod direct momentul în care victima era lovită de inculpată cu picioarele peste tot corpul în timp ce se afla în curtea locuinţei, în apropierea uşii de acces, căzută la pământ.
Inculpatul G.I. a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori cu pumnul în zona capului, dar a apreciat că loviturile sale nu puteau să cauzeze leziuni care să ducă la deces şi că cei care au agresat victima au fost inculpaţii A.M.T. şi F.C.G.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul G.I. a participat activ la agresarea victimei de la începutul conflictului şi până la sfârşit, aspect confirmat atât de inculpat în declaraţiile sale, de martorul C.R.G. cât şi de ceilalţi doi coinculpaţi.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 217/110/2013 la data de 09 ianuarie 2013, primind termen pentru analizarea temeiniciei şi legalităţii stării de arest preventiv pentru cei trei inculpaţi, la data de 10 ianuarie 2013, ocazie cu care a fost menţinută starea de arest preventiv.
Inculpata A.M.T., la termenul de judecată, - 07 martie 2013 - a solicitat instanţei aplicarea procedurii simplificate de judecare a cauzei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., în sensul că recunoaşte în întregime faptele imputate, este de acord, are cunoştinţă de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală. Instanţa a admis solicitarea acesteia având în vedere, pe de o parte, manifestarea de voinţă liber exprimată şi, pe de altă parte, Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dată de Curtea Constituţională.
Inculpatul F.C.G. deşi, a solicitat şi el aplicarea procedurii simplificate în baza art. 3201 C. proc. pen., instanţa i-a respins cererea, întrucât audiat fiind acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei, în modalitatea expusă de rechizitoriu, având propria sa apărare. El a susţinut că doar a aplicat câteva lovituri victimei, lovituri, care, în opinia sa nu au avut aşa o intensitate încât să conducă la decesul părţii vătămate.
Inculpatul G.I., nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nici nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prev. de 3201 C. proc. pen.
Apărătorul ales al inculpatei A.M.T., a solicitat instanţei să ia act de faptul că actul medical întocmit în cauză la urmărirea penală este foarte clar. Elimină orice dubii cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Acesta este un caz clasic de acest gen de infracţiuni. Parchetul a avut tendinţa de a agrava situaţia inculpatei, probabil pentru ca să stea în picioare mai târziu propunerea de luare a măsurii arestării preventive şi de prelungire sau menţinere.
Parchetul a reţinut că inculpaţii au încercat să îi aplice victimei o corecţie pentru comportamentul său imoral din dimineaţa acelei zile, şi aici intervine elementul cheie care constă în aceea că fapta inculpaţilor i-au cauzat victimei leziuni care în lipsa unui tratament de specialitate aplicat imediat, i-au redus şansele de supravieţuire. Această concluzie este confirmată de actul medico-legal întocmit în cauză.
Aspectele relevate de acest act medical au arătat că moartea s-a datorat insuficienţei cardio vasculare, a degenerat într-un traumatism toracic, fracturi, că leziunile de violenţă au fost produse în urmă cu 5-7 zile şi nu au avut capacitatea tanato-generatoare să producă moartea victimei. Au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale, aşa cum relevă actul medical. Moartea s-a datorat prezentării tardive la spital pentru aplicarea unui tratament. însă în tot acest interval de timp, până la momentul intervenţiei decesului, victima s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.
În opinia apărării sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, mai ales că actul medical confirmă că loviturile nu au avut capacitatea tanato-generatoare de a produce decesul victimei. De aceea, încadrarea dată faptei este prea exagerată.
A solicitat a se reţine în cauză pentru inculpată starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Există o sumedenie de aspecte ce converg spre ideea că inculpata s-a aflat într-o stare reală de provocare, întrucât inculpata a fost abuzată sexual în copilărie de tatăl său, victima infracţiunii, iar acesta ar fi încercat să o violeze în acea zi. Această stare de provocare a fost una reală, a tulburat conştiinţa inculpatei, motiv pentru care a solicitat şi schimbarea formei de participare a inculpatei din autorat în instigare, arătând că a omis acest aspect când a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Parchetul nu a insistat pe starea de provocare, stare care e relatată cu lux de amănunte de numita B.E., F.A., F.L.
Este imposibil de crezut că inculpata, femeie fiind, suferind de un puternic handicap fizic ar fi putut aplica victimei lovituri care să îi cauzeze moartea. Martorul C.R. relatează că inculpatul G.I. este cel care avea încălţări cu protecţie de fier care a lovit victima şi i-a provocat victimei fracturi costale, arătând că inculpata A. era încălţată cu şlapi. Aceasta nu avea forţa necesară de lovi un bărbat, şi de aceea se impune reţinerea săvârşirii faptei sub forma instigării.
De asemenea, se impune reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea faptei, nu mai are antecedente penale, şi avea un comportament adecvat în comunitate.
Cu privire la reţinerea lit. b) a art. 74 C. pen. arată că stăruinţa depusă de inculpată după săvârşirea faptei pentru a înlătura rezultatul produs, chiar dacă ajutorul sau stăruinţa nu au avut efectul scontat ele trebuie reţinute, căci inculpata a avut grijă de tatăl său după aplicarea loviturilor, i-a adus mâncare, l-a căutat în fiecare zi. Curtea Supremă a admis faptul că se pot reţine atât circumstanţele prev. de art. 74 cât şi cele prev. de art. 3201 C. pen.
A solicitat instanţei aplicarea unei pedepse sub minimul special, aplicarea instituţiei prev. de art. 861 C. pen., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. şi condamnarea inculpatei, în cazul respingerii schimbării încadrării juridice la o pedeapsă prevăzută de lege având în vedere circumstanţele faptei, lipsa pericolului persoanei inculpate, şi aplicarea instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, obligându-se a respecta toate măsurile ce vor fi stabilite în sarcina inculpatei, pentru a putea duce o viaţă normală alături de copilul său care o aşteaptă acasă, mai ales că are o problemă gravă de vedere, handicap de gradul I de vedere.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii celorlalţi inculpaţi, a pus concluzii de admitere a acestora.
Instanţa nu a putut fi de acord cu apărările formulate, cu solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen. în art. 25 C. pen. rap. la art. 183 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., întrucât sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebeşte de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, infracţiune prev. de art. 183 C. pen.; dacă în cauza omorului, făptuitorul acţionează cu intenţie - directă sau indirectă - de a ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acţionează cu intenţia de a lovit sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune preterintenționată care presupune atât intenţie - în ceea ce priveşte fapta de lovire sau de vătămare corporală - cât şi culpă - în ceea ce priveşte moartea victimei. Aşa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca omor sau loviri ori vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziţiei psihice cu care a acţionat făptuitorul.
Situaţia de fapt reţinută, atât la urmărirea penală cât şi la instanţa de judecată, demonstrează, din acest punct de vedere latura subiectivă sub imperiul căreia au acţionat inculpaţii. Ei au fost trei, plecaţi în scop vădit de „aplicare a unei corecţii victimei", s-au repezit asupra acestuia, în timp ce se afla în casa, în timp ce dormea, şi prin somn au început să-i aplice lovituri. L-au scos din casă şi continuat apoi cu loviturile şi în curtea case. Trei indivizi contra unuia singur, aflat în stare de ebrietate şi în timpul somnului, relevă hotărârea, dorinţa lor de răzbunare, în care forma de vinovăţie este cel puţin intenţia indirectă.
Din acest punct de vedere instanţa a respins ambele solicitări formulate de apărători, fiindcă cei doi inculpaţi A.M.T. şi P.C.G., schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. în art. 183 C. pen.
De asemenea, apărătorul ales pentru inculpata A.M.T., a solicitat schimbarea formei de participare a acesteia din autor în instigator la comiterea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 C. pen.
Instanţa a reţinut că probatoriul confirmă şi inculpata recunoaşte actele sale de violenţă, participarea sa la comiterea infracţiunii nu s-a oprit doar la formarea ideii, la determinarea celorlalţi doi la comiterea infracţiunii. Acest moment, a fost depăşit, când, într-adevăr, la plecarea din casa lui B.E., iniţiativa „corecţiei" a aparţinut inculpatei. Furioasă pe atitudinea tatălui său, care, se pare, că ar fi avut o tentativă de abuz sexual asupra fiicei sale, le-a povestit celorlalţi doi inculpaţi, şi astfel, toţi trei s-au hotărât să meargă până la casa acestuia (A.R.) pentru a-i cere „unele explicaţii pentru ce a făcut şi să-i aplice o pedeapsă".
Despre intenţia violentă a acestora a aflat şi I.L., care temându-se de amploarea conflictului, a sunat la vecina părţii vătămate P.A., pentru a merge şi a aplana potenţialul conflict (depoziţii martor filele 65-73 urmărire penală şi filele 63-64 dosar instanţă).
Pentru inculpatul G.I., apărătorul ales, a susţinut că nu există probe certe că inculpatul ar fi lovit victima în zona capului. Şi în afară de declaraţia acestui martor, C.B., alte probe nu sunt în dosar care să stabilească vinovăţia inculpatului. Declaraţiile acestui martor se contrazic, cele date în cursul urmăririi penale fiind diferite de cele date în cursul judecăţii. în faţa instanţei vine şi declară că nu a văzut absolut nimic legat de agresiunile aplicate victimei. Schimbarea declaraţiilor acestui martor nu coincide cu niciuna date de ceilalţi martori în cauză, ceea ce duce la ideea dacă se impune reţinerea acestei declaraţii la condamnarea inculpaţilor, avându-se în vedere gradul redus al veridicităţii celor afirmate şi gradul de rudenie din acel dosar. Apoi mai trebuie avute în vedere şi aspectele legale de dezvoltarea psiho-fizică a acestui martor, de numai 13 ani. Se ridică întrebarea cât de fidel poate reproduce un eveniment, având în vedere că percepţiile unui minor sunt diferite de acele ale unei persoane majore, la un moment dat. De aceea, trebuie avut în vedere vârsta acestuia, inteligenţa, obişnuinţa de a se exprima, capacitatea de a reda lucruri. De aceea, depoziţia acestui martor nu îşi are locul printre celelalte depoziţii.
În ceea ce priveşte reţinerea vinovăţiei inculpatului G.I., nu se reţin decât declaraţiile date de inculpaţi. Inculpatul F. afirmă că inculpata A.M. a lovit victima de mai multe ori în zona feţei, şi abdomenului apoi l-a scos afară singur. Se reţin apoi declaraţiile martorelor F.A. şi F.L. care menţionează că l-au văzut pe G.I. asistând la evenimentul în care A.M. şi F.C.G. lovea victima intens. Nu există probe că afară de cele 3-4 lovituri aplicate de G.I., în zona feţei, inculpatul ar mai fi lovit victima şi în alte părţi ale corpului.
S-a insistat atât de mult pe aspectul cu bocancii, însă într-una din declaraţiile martorilor se arată expres că cel încălţat cu bocanci era F., nu G.
În măsura în care se reţine că decesul a intervenit ca urmare a aplicării loviturilor costale, există dubii serioase cu privire la vinovăţia inculpatului G.I., şi în consecinţă nu sunt probe certe şi concludente pentru a reţine săvârşirea infracţiunii de omor în sarcina acestuia.
În faţa procurorului, inculpatul G.I. a declarat că afară nu l-a lovit pe A.R., de teama de a nu fi văzut de vecini. în subsidiar, dacă totuşi se va reţine vinovăţia acestuia, apărătorul ales a solicitat instanţei, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 - 175 C. pen. în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Se arată clar că decesul victimei a survenit ca urmare a lipsei acesteia de a se preocupa de starea sa. Intenţia directă şi nici cea indirectă nu pot fi reţinute. Inculpaţii s-au deplasat la locuinţa victimei pentru a-i aplica o corecţie. Nu are pe cazier alte fapte penale.
Având cuvântul asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii celorlalţi inculpaţi, a pus concluzii de admitere a acestora, iar cu privire la schimbarea formei de participare a inculpatei A.M. din autorat în instigare, a sugerat că lasă la aprecierea instanţei.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art. 174 C. pen.„omor", în „lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 C. pen. sau „vătămare corporală", prev. de art. 181 C. pen. a fost respinsă de către instanţa de judecată, raportat la contribuţia infracţională a acestui inculpat. Susţine apărarea că inculpatul G. nu a aplicat decât 3-4 lovituri, însă doctrina şi practica judiciară în speţe similare, a precizat faptul că numărul şi intensitatea loviturilor aplicate doar de unul dintre participanţi are o însemnătate redusă, esenţială este participarea tuturor inculpaţilor, coeziunea lor, încrederea pe care şi-au acordat-o unul, altuia, prezenţa tuturor, dându-le certitudinea reuşitei acţiunii lor.
Inculpatul recunoaşte că a lovit partea vătămată, atunci când se afla în imobil, şi, realizând că ar putea fi văzut de vecini (transformaţi ulterior în martori), nu a mai continuat aplicarea de lovituri aspra lui A.R.. Motivul pentru care se afla el acolo îi era precis, trebuia să-ţi aplice lui A. o corecţie (lovituri) pentru ceea ce îndrăznise se facă pe parcursul zilei. Comportamentul său, pentru ceilalţi doi, F.C.G. şi A.M. a fost suficient pentru a le da lor puterea şi curajul în acţiunile lor violente.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de organele de urmărire penală şi si instanţa de judecată, a fost fondată pe probatoriile acumulate: raport medico-legal de necropsie cu planşe foto; proces - verbal de cercetare la faţa locului cu plase foto; declaraţiile martorilor F.A., F.L.T., C.R.G., B.E., I.L., I.M.; declaraţiile inculpaţilor, precum şi probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti: declaraţie de parte civilă A.G. (fila 43 vol. I instanţă), parte civilă A.A. (fila 44 vol. I instanță), declaraţii inculpaţi: A.M.T., F.C.G. a, G.I. (filele 58-63), depoziţii de martori: F.A., F.L., Câtea Robert Gabriel, B.E., I.L.,, I.M., (filele 63-65, 105-108), Ancheta socială întocmită de Primăria comunei Găiceana şi caracterizări în circumstanţiere pentru inculpaţi (filele 109-111), acte medicale vizând situaţia stării de sănătate a inculpatei A.M.T. (filele 66-70, 126-132).
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor A.M.T., F.C.G. şi G.I. care în seara zilei de 07 noiembrie 2012, în jurul orelor 19:30, în stare de ebrietate fiind, la iniţiativa inculpatei A.M.T., fiica victimei A.R., s-au deplasat la domiciliul acesteia din satul Arini, corn. Găiceana, jud. Bacău, au pătruns în încăperea în care aceasta dormea şi au luat-o la bătaie, lovind-o cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, mai ales în zona toracică, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au continuat să o lovească, după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o din nou, cauzându-i leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce trebuia acordat imediat i-au redus şansele de salvate, şi, în final, au dus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii F.C.G. şi G.I. şi omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpata A.M.T., pentru aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
În privinţa solicitării inculpatei A.M.T. de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prev. de lege, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. instanţa a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. în schimb instanţa este obligată să nu depăşească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de recunoaştere. Astfel, s-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub limita minimă specială, cu respectarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Pentru fiecare inculpat, instanţa a reţinut împrejurarea bunei comportări avute înainte de comiterea faptelor, de lipsa antecedentelor penale, cu titlu de circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special.
Privitor la persoana şi conduita inculpaţilor, s-a reţinut că inculpata A.M.T. are cetăţenia română, studii: şcoala profesională, necăsătorită, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupaţie, fără loc de muncă, inculpatul G.I. are cetăţenia română, studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupaţie, fără loc de muncă, iar inculpatul F.C.G. are ca studii: 5 clase, este necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupaţie, fără loc de muncă.
Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne.
Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. în consecinţă inculpatului i se va interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut că deşi cheltuielile de înmormântare au fost suportate de fraţii inculpatei, de A.C., de A.A., A.D., toţi aceştia, audiaţi fiind în faţa instanţei de judecată, au precizat că nu au nici un fel de pretenţii băneşti de la inculpaţi.
Drept urmare, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În schimb însă, unităţile sanitare, Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, au formulat pretenţii băneşti împotriva autorilor faptei culpabile producătoare de prejudicii pentru aceste unităţi sanitare, astfel că, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis pretenţii civile formulate de părţile civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, şi i-a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 537,92 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.R., şi la suma de 1.006 lei către Serviciul de Ambulanţă Bacău reprezentând contravaloarea transportului părţii vătămate A.R.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A.M.T., G.I. şi F.C.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal apelantul parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, şi inculpaţii A.M.T., F.C.G. şi G.I.
Prin decizia penală nr. 140 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelanţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelanţii inculpaţi F.C.G. şi G.I. împotriva sentinţei penale nr. 171/D/2013 din 24 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2405/110/2013, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.I., omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru inculpatul F.C.G. şi cuantumul pedepsei aplicate acestuia, precum şi greşita deducere a perioadei executate prin arest preventiv. În rejudecare, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I. de la 8 ani închisoare la 6 ( şase ) ani închisoare.
A reţinut pentru inculpatul F.C.G. aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. şi în consecinţă, a redus pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, de la 10 (zece) ani închisoare la 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus în mod corect perioadele executate prin arest preventiv de către inculpaţi astfel.
- pentru inculpaţii F.C.G. şi A.M.T. de la 14 noiembrie 2012 lăzi;
- pentru inculpatul G.I. de la 15 noiembrie 2012 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor G.I., F.C.G. şi A.M.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.
II. În baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată A.M.T. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, a făcut o descriere amănunţită, atât a situaţiei de fapt, cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină considerentele hotărârii. Astfel, instanţa de fond a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, cât şi a mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în faţa instanţei şi care au confirmat pe deplin situaţia de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.
Totodată, instanţa s-a conformat dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce priveşte analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele, cât şi a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
Din coroborarea materialului probator de la dosar, Curtea a reţinut că din declaraţiile date rezultă fără dubiu că la data de 7 noiembrie 2012 au aplicat cu pumnii şi picioarele lovituri victimei A.R., care au condus la deces.
Sub aspectul nelegalităţii sentinţei, aspect criticat de către parchet, Curtea a constatat pedepsele deduse conform art. 88 C. pen. pentru cei trei inculpaţi sunt greşite. Astfel, prin ordonanţele din data de 15 noiembrie 2012, s-a dispus reţinerea inculpaţilor F.C.G. şi A.M.T. pentru o perioadă de 24 de ore urmând a se deduce perioada conducerii administrative a celor doi inculpaţi la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău începând cu data de 14 noiembrie 2012, ora 2145.
Ca atare, coroborând dispoziţiile art. 88 C. pen. cu art. 144 alin. (1) C. proc. pen., instanţa trebuia să deducă din pedepsele aplicate inculpaţilor F.C.G. şi A.M.T. perioada executată prin reţinere şi arest preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi şi nu de la data de 15 noiembrie 2012 aşa cum s-a dispus.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I., acesta a fost reţinut prin ordonanţa procurorului din data de 15 noiembrie 2012, situaţie în care se impunea deducerea perioadei executate, conform art. 88 C. pen., de la data de 15 noiembrie 2012 la zi şi nu de la data de 16 noiembrie 2012 aşa cum s-a dispus de către instanţa de judecată.
Referitor la criticile de netemeinicie formulate de către parchet, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat inculpaţilor G. şi A. aceeaşi pedeapsa principală în condiţiile în care inculpata A. a fost iniţiatoarea actelor de violenţă, i-a instigat pe cei doi inculpaţi şi dat fiind gradul de rudenie cu victima - fiind fiica acestuia - răspunde pentru o faptă mai gravă - omor calificat prev. de art. 175 C. pen.
Singura împrejurare care o departajează pe inculpată sub aspect procedural este cea a poziţiei procesuale, inculpata prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi trebuiau diferenţiate şi sub aspectul faptului că inculpatul G.I. a avut o contribuţie mai mică la săvârşirea faptei.
Astfel, răspunzând şi motivelor de apel ale acestui inculpat, Curtea a reţinut că deşi constant inculpatul a încercat să minimizeze contribuţia sa la săvârşirea faptei - în prima declaraţie a arătat că doar a aplicat un pumn în zona capului victimei, ulterior, în declaraţia de la fila 138 u.p. arată că a intrat şi el în casă cu coinculpaţii, l-a lovit de 2-3 ori cu pumnul în faţă l-au dus în casă unde din nou au continuat să îl lovească. Curtea a reţinut o contribuţie mai mică a acestui inculpat care nu a participat în întregime la desfăşurarea violenţelor asupra victimei având în vedere declaraţiile martorului C.R.G. dar şi ale martorei P.A. care a încercat să-i oprească pe coinculpaţi să lovească victima.
În aceste condiţii în mod corect prima instanţă nu a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii din cea de omor prev. de art. 174 -175 C. pen. în lovire prev. de art. 180 C. pen. sau vătămare corporală prev. de art. 182 C. pen.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor calificat în instigare la infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 183 C. pen., formulată de inculpata A.M., Curtea a reţinut că ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte de cea de omor este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii. Astfel, în timp ce în cazul infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., făptuitorul acţionează cu praeterintenţie, acesta urmărind doar lovirea victimei, consecinţa mai gravă produsă, respectiv decesul acesteia, depăşind intenţia făptuitorului şi în raport cu care acesta se află în culpă, în cazul infracţiunii de omor făptuitorul acţionează numai cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
În cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte rezultatul letal se produce din culpă, în timp ce, din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de omor poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă presupunând, aşadar, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care-l prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate.
Intenţia autorului de a ucide victima poate rezulta din activitatea materială, obiectivă, desfăşurată de acesta sau, dacă activitatea materială nu este atât de revelatorie, intenţia de a ucide se poate stabili pe baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate.
Pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului, trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmările produse, important nefiind rezultatul concret al acţiunii agresorului, ci intenţia lui în raport cu viața victimei. Inculpata a arătat că nu a urmărit să suprime viața tatălui său ci a vrut doar să-i aplice o corecţie fizică pentru comportamentul sau imoral din aceeaşi zi.
Având în vedere concluziile raportului medico legal care atestă că victima a prezentat multiple fracturi costale şi fractură de stern, cauzate de loviri repetate cu corpuri dure, posibil şi lovire comprimare. Pe corp s-au evidenţiat multiple leziuni de violenţă: tumefacţii, echimoze, excoriaţii, hemoragie subconjunctivală OS, ce s-au putut produce concomitent cu leziunile toracice, prin loviri cu corpuri şi mijloace contondente, fără a avea capacitate tanatogeneratoare şi ar fi necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale în cazul supravieţuirii.
În aceste condiţii, este evident că aplicând în mod concertat de către trei persoane lovituri cu pumnii şi picioarele, atitudinea subiectivă a inculpaţilor nu a fost doar de lovire, aceştia chiar dacă nu au urmărit decesul victimei, în modalitatea în care au acţionat au putut prevedea acest rezultat.
În aceste condiţii în mod corect prima instanţă nu a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii din cea de omor prev. de art. 174 -175 în cea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută apărarea formulată de inculpata A. referitoare la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru aceleaşi considerente ca şi cele reţinute de instanţa de fond.
Cu privire la apelul inculpatului F.C.G., Curtea a reţinut că este fondat având în vedere că la data de 7 martie 2013, înainte de citirea actului de sesizare inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaşte fapta, că a lovit cu pumnii pe victimă peste mâini, peste picioare, cerere cu care procurorul de şedinţă a fost de acord, precum şi împrejurarea că inculpatul a semnat procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prin care acesta recunoaşte săvârşirea faptei şi o regretă (fila 107 dosar u.p.).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata A.M.T., solicitând achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat. Totodată, a arătat că instanţa de apel nu a reţinut că a acţionat sub impulsul unei provocări determinate de acţiunea ilicită a victimei, care a vrut să-i violeze nepoata.
Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de către inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 10 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurenta inculpată a motivat recursul în termen legal, motivele scrise de recurs fiind transmise la dosar la data de 26 noiembrie 2013.
Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. recurenta inculpată a solicitat casarea deciziei, întrucât probatoriul administrat în cauză nu confirmă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prev. de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., ci de instigare la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 25 rap. la art. 183 C. pen., sens în care a solicitat şi schimbarea încadrării juridice.
Raportat la starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, instanţa de recurs reţine că recurenta inculpată A.M.T. împreună cu inculpaţii G.I., P.C.G. au lovit victima, în timp ce dormea, cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, în special în zona toraco - abdominală, doborând-o pe pardoseala încăperii unde au continuat să o lovească, după care au târât-o afară în curte, unde au lovit-o din nou, cauzându-i leziuni, care în lipsa unui tratament de specialitate ce trebuia acordat imediat i-au redus şansele de salvate, şi, în final, au dus la deces.
Apărarea inculpatei a susţinut că, faţă de intenţia cu care s-a acţionat, respectiv aceea de a aplica o corecţie victimei, tatăl inculpatei, care a încercat să-şi violeze nepoata, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât rezultatul mai grav s-a produs din culpă. De asemenea, apărarea a precizat că nu loviturile au dus la decesul victimei, ci faptul că victima nu s-a dus la spital în timp util pentru a primi tratamentul necesar în vederea vindecării rănilor cauzate în urma bătăii administrate.
Instanţa de recurs reţine că, pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca omor relevante sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, intensitatea loviturilor, zonele în care au fost aplicate, consecinţele cauzate însă trebuie avute în vedere şi raporturile dintre părţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 183 C. pen., infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte există atunci când vreuna dintre faptele prevăzute de art. 180-182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acţiuni sau inacţiuni identice cu cele prin care se realizează infracţiunile de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală şi vătămare corporală gravă, care trebuie să aibă ca urmare moarte victimei, fiind necesar ca între acestea şi rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate.
Din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
Sub acest aspect, atât în doctrina cât şi în jurisprudenţa, s-a subliniat că poziţia subiectivă a făptuitorului - intenţia de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.
În cauză, chiar dacă inculpata A.M.T. împreună cu inculpaţii G.I., F.C.G. nu au urmărit decesul victimei, prin modul concertat de comitere a faptei - s-au repezit asupra victimei, în timp ce dormea şi au început să-i aplice lovituri peste tot corpul, au târât victima în curte unde au continuat să-i aplice lovituri - au putut prevedea acest rezultat.
Astfel, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, relevă că inculpata A.M.T. a prevăzut posibilitatea producerii morţii victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit şi urmărit, cu siguranţă l-a acceptat, săvârşind astfel infracţiunea de omor cu intenţie indirectă.
Înalta Curte îşi însuşeşte toate argumentele expuse, în acest sens, pe larg, în sentinţa şi decizia ce fac obiectul căii de atac şi precizează că, în calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunţată în apel, instanţa verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, întrucât o astfel de verificare nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Cu referire la critica circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizând nereţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţe asupra individualizării pedepsei, instanţa de recurs constată că şi aceasta este neîntemeiată.
În cazul în care judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii reglementate în art. 3201 C. proc. pen., dacă în acrul de sesizare a instanţei procurorul nu a reţinut circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., în absenţa cercetării judecătoreşti din care să rezultă o modificare a stării de fapt reţinute în rechizitoriu.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.M.T. împotriva deciziei penale nr. 140 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 03 decembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.M.T. împotriva deciziei penale nr. 140 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 03 decembrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3512/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3823/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
