ICCJ. Decizia nr. 3868/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3868/2013
Dosar nr. 1940/99/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 28 ianuarie 2012 a Tribunalului Iaşi s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul P.C., domiciliat în Iaşi, jud. Iaşi, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. referitoare la consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
A respins acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. cu sediul în Bucureşti, sector 5 Bucureşti - prin D.G.F.P. a jud. Iaşi.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, inculpatul P.C. este administrator la SC P. SRL, cu sediul în Iaşi, societate care desfăşura în asociere cu SC M. SRL, din anul 2003, transport public, cu autovehicule aflate în parcul propriu, pe anumite trasee de pe raza jud. Iaşi, stabilite în baza contractelor de concesiune încheiate. Ulterior lunii aprilie 2007 contractul de concesiune al societăţilor nu a mai fost prelungit, SC P. SRL începând să întâmpine dificultăţi financiare.
La data de 19 martie 2007 SC P. SRL Iaşi, figura cu obligaţii restante la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei. Ca urmare, în luna martie 2007 împotriva societăţii a început procedura executării silite, în vederea încasării creanţelor.
Inspectorii fiscali din cadrul A.F.P. mun. Iaşi au procedat la instituirea sechestrului din 19 martie 2007 asupra bunurilor mobile ale societăţii, respectiv 4 autovehicule, printre care şi Microbuz - vol. Minibus, motivat de împrejurarea că deşi societatea a fost somată să achite obligaţiile faţă de bugetul de stat (constând în T.V.A.; impozit venit; impozit profit; venituri din amenzi; C.A.S. unitate şi angajaţi etc.) expuse în procesul verbal încheiat (fila 9 d.u.p.,) în valoare de 362.307 lei - debite şi 107.920 lei - accesorii, nu a realizat plăţile datorate.
Conform procesului verbal de sechestru încheiat, bunurile mobile sechestrate sunt indisponibilizate cât timp durează executarea, iar în cazul în care obligaţia faţă de bugetul de stat nu se achită în termen 15 zile se va proceda la valorificarea acestora conform legii.
Bunurile au rămas în custodia inculpatului care s-a folosit în continuare de acestea. Cum contractul de concesiune pentru traseele de transport public, încheiat cu primăria nu a mai fost prelungit, la data de 10 aprilie 2007, fără a încunoştiinţa organul fiscal, inculpatul a procedat la înstrăinarea celor două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru de către A.N.A.F., contra sumei de 12.000 euro către SC M.T. SRL Craiova (factura din 10 aprilie 2007). Preţul încasat al autovehiculelor a fost virat în conturile societăţii la 11 aprilie 20007, în sumă de 73.810 lei. Din această sumă, 3000 de lei au fost viraţi de către inculpat în contul D.G.F.P. cu titlu de obligaţii fiscale restante, iar restul banilor au fost folosiţi de acesta pentru achitarea altor datorii ale societăţii, inclusiv cu titlu de restituire creditare societate.
Întrucât societatea nu şi-a achitat obligaţiile către bugetul de stat, administratorul societăţii a fost notificat prin adresa din 18 noiembrie 2008, de către reprezentanţii A.N.A.F. să predea bunurile indisponibilizate organului fiscal pentru evaluare şi valorificarea ulterioară a acestora.
Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit că două dintre cele două autovehicule au fost înstrăinate de către inculpat fără acordul organului care a instituit sechestrul.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: sesizarea penală formulată de A.N.A.F.; cererea de constituire de parte civilă formulată de A.N.A.F., pentru suma de 115.776 lei; procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile; notificarea A.N.A.F. privind predarea microbuzelor sechestrate; balanţele de verificare martie 2007, decembrie 2007; note de constatare; raportul de inspecţie fiscală din 08 decembrie 2008; facturile fiscale care arestă contravaloarea microbuzelor vândute; certificatele de atestare fiscală; copia dosarului fiscal aferent anului 2007-2008; extrase de cont al SC P. SRL de la B.R.D.; relaţiile furnizate de O.N.R.C. din care rezultă că SC P. SRL se află în faza de lichidare - lichidator judiciar - Centrul de Expertiză în insolvenţă Sprl; declaraţiile date de inculpat în cauză, prin care acesta deşi nu se consideră vinovat de comiterea unei infracţiuni, a recunoscut faptul înstrăinării celor două autovehicule sechestrate, fără acordul organului care a instituit sechestrul, precum şi împrejurarea că din preţul obţinut pe cele două maşini, doar o parte a virat-o în contul bugetului de stat.
În considerarea acestora, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatului P.C. este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului P.C. care în calitate de administrator al SC P. SRL Iaşi, la data de 10 aprilie 2007, fără a încunoştiinţa organul fiscal, a procedat la înstrăinarea a două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru prin procesul verbal din 22 martie 2007 încheiat de D.G.F.P.J. Iaşi, din preţul încasat, de 73.810 lei, doar suma 3000 de lei fiind virată de către inculpat în contul bugetului de stat (stingând debite restante-T.V.A.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare a acesteia, instanţa având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de legea specială, gradul de pericol social al faptei rezultând din modalitatea de comitere a faptei, dar şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziţia procesuală adoptată de inculpat care s-a prezentat la toate chemările organelor judiciare, recunoscând în esenţă fapta, dar nu şi vinovăţia sa în comiterea acesteia, împrejurarea că acesta este o persoană integrată din punct de vedere social şi familial, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub limita minimă prevăzută de legea specială, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) şi c) C.penal cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., reprezentând pedeapsa accesorie, ce însoţeşte de drept pedeapsa închisorii.
Apreciind că scopul şi funcţiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de 81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C.penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pronunţate, pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă.
Instanţa a fixat inculpatului un termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 C. pen. şi să învedereze acestuia conform art. 359 C. proc. pen., dispoziţiile art. 83 C.penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul în cursul termenului de încercare a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată.
În ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă, în faza cercetării judecătoreşti cu suma de 115.776 lei şi cu dobânda legală calculată conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. pe fiecare zi de întârziere până la data plăţii şi achitării integrale a debitului, reprezentând contravaloarea celor două autoturisme evaluate, sustrase de sub sechestru şi care au fost vândute fără acceptul organului de executare, săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală şi fără a achita obligaţiile fiscale pe care P.C. administrator la SC P. SRL Iaşi le datorează la bugetul consolidat al statului.
Din precizările depuse de partea civilă la solicitarea instanţei, în raport de discrepanţele existente între suma indicată, în faza urmăririi penale ca reprezentând datoriile la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei şi suma cu care s-au constituit parte civilă în cauză, în valoare de 115.776 lei rezultă următoarele: A.N.A.F.- prin D.G.F.P.J. Iaşi a promovat sesizare penală împotriva inculpatului, motivat de faptul că, societatea al cărei administrator este, are datorii la bugetul consolidat al statului în sumă de 583.443 lei, iar pentru recuperarea acestor sume, organele fiscale au instituit sechestru asupra unor bunuri mobile din patrimoniul societăţii, respectiv cele două microbuze care au fost lăsate în custodia inculpatului. Întrucât societatea nu a achitat în termen de 15 zile obligaţiile la bugetul de stat s-a trecut la valorificarea bunurilor prin evaluarea în prealabil a bunurilor mobile din raportul de evaluare înregistrat la A.F.P. a mun. Iaşi, sub nr. 44863/2007. Cele două microbuze au fost evaluate la valoarea de 46.684 lei fiecare, inclusiv T.V.A. (46.684x2=93.368 lei).inculpatul a înstrăinat cele două microbuze fără acceptul A.F.P. a mun. Iaşi şi a încasat suma de 73.810 lei, vânzarea făcându-se sub preţul pieţei, sumă pe care inculpatul şi-a însuşit-o fără să facă vreo plată la bugetul de stat. Se face precizarea că suma corectă cu care trebuia să se considere partea civilă este de 112.926 lei şi nu 115.776 care a rezultat dintr-o eroare de calcul, sumă care se structurează astfel: 93.368 lei, reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării; şi suma de 19.558 lei, reprezintă diferenţa de preţ, vânzarea făcându-se sub preţul pieţei. S-a mai precizat că din evidenţele fiscale ale A.F.P. a mun. Iaşi, rezultă că în perioada 10 aprilie 2007-15 aprilie 2008 sumele existente în conturile bancare ale societăţii erau blocate de către A.F.P. Iaşi, încasându-se suma de 86.496 lei în urma popririlor şi nu ca plată voluntară efectuată de către societate.
Examinând solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 112.926 lei prejudiciu compus din suma de 93.368 lei, ce reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării şi suma de 19.558 lei, ce reprezintă diferenţa de preţ, vânzarea făcându-se sub preţul pieţei, instanţa a reţinut că această solicitare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În primul rând, din punctul de vedere al instanţei, în legătură cu modul de calcul al pretinsului prejudiciu, partea civilă nu ar fi putut solicita decât valoarea celor două autovehicule, stabilită chiar de partea civilă în baza evaluării proprii, respectiv suma de 93.368 lei, neavând nici un temei să ceară cumularea acesteia cu diferenţa de 19.558 lei (obţinută din scăderea din suma de 93.368 lei a sumei de 73810 cu care s-a realizat vânzarea). Această diferenţă s-ar fi putut solicita doar dacă inculpatul vindea cele două bunuri la o sumă superioară celei evaluate de partea civilă, iar banii destinaţi să stingă creanţele bugetare ar fi folosiţi în interesul propriu al inculpatului.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că între fapta pentru care inculpatul a fost găsit vinovat şi suma solicitată cu titlu de prejudiciu de către partea civilă (derivând şi referindu-se la taxele datorate bugetului de stat) nu există o directă legătură de cauzalitate. Fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciul invocat, ci sechestrul era menit să garanteze executarea obligaţiilor fiscale de către societate. Astfel, instanţa a reţinut că instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor societăţii administrate de inculpat, a avut loc în vederea executării unor obligaţii fiscale datorate de societate, pentru care s-au emis titluri executorii. Având în vedere că partea civilă deţine deja titluri executorii în cauză, pentru întreaga sumă de 583.443 lei care reprezenta la nivelul anului 2007 obligaţiile scadente ale societăţii către bugetul de stat, suma solicitată cu titlu de prejudiciu în cauza de faţă, fiind integrată şi reprezentând în fapt, obligaţii bugetare ale societăţii neonorate, acordarea acestei sume ar conduce la o dublă impunere a SC P. SRL administrată de către inculpatul P.C., şi implicit la o îmbogăţire fără just temei a părţii civile.
Mai mult, instanţa a constatat astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei SC P. SRL depus în Dosar nr. 4269/99/2008 a judecătorului Sindic din cadrul Tribunalului Iaşi de către lichidatorul judiciar Centrul de Expertiză în Insolvenţă, că A.F.P. a mun. Iaşi s-a înscris cu o valoare a creanţei declarată de creditor/titlu executor de 687.734 lei (titluri executorii, aviz garanţie iniţial, decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor fiscale, proces verbal de sechestru bunuri mobile din 22 martie 2007). La tipul creanţei s-a menţionat că este garantată în limita valorii bunului ce face obiectul procesului verbal de sechestru din 22 martie 2007 - cu referire la microbuzul, aflat la dispoziţia A.F.P. a mun. Iaşi, celelalte două microbuze fiind vândute fără acord de către inculpat, fapta administratorului făcând obiectul cauzei de faţă - (a se vedea înscrisurile depuse la dosar în termenul de pronunţare). În consecinţă, pentru sumele datorate de către SC P. SRL administrată de inculpatul P.C., A.F.P. a mun. Iaşi deţine titluri executorii, iar între infracţiunea de evaziune fiscală comisă de inculpat şi prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin neplata taxelor şi impozitelor datorate de societate, nu există legătură de cauzalitate.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a jud. Iaşi.
În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva sentinţei penale, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a judeţului Iaşi a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, partea civilă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că între faptă şi suma solicitată ca despăgubiri cu titlu de prejudiciu nu există legătură de cauzalitate, şi că fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciu invocat.
A solicitat ca inculpatul să fie obligat doar la plata contravalorii bunurilor sustrase de sub sechestru în sumă de 93.368 lei (contravaloarea ambelor microbuze) şi a sumei de 19.558 lei, reprezentând diferenţa de preţ, vânzarea făcându-se sub preţul pieţei, sume de bani ce nu au fost folosite de inculpat pentru a acoperi o parte din obligaţiile fiscale, în cuantum de 583.443 lei, pe care le datora bugetului de stat, în prezent acestea fiind în cuantum de 687.734 lei, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creditorilor, depus în Dosar nr. 4269/99/2008 al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Iaşi.
Există raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu cauzat bugetului de stat atâta vreme cât inculpatul a valorificat bunurile sustrase de sub sechestru fără acceptul organului de executare şi fără a achita o parte din obligaţiile fiscale pe care le datora bugetului de stat, din banii obţinuţi.
A solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 112.926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 de inculpat.
Apelul este nefondat.
Prejudiciul cauzat de inculpat rezultă din neplata obligaţiilor fiscale pentru care apelanta are titluri executorii.
Sechestrul legal aplicat asupra celor două autovehicule care au fost înstrăinate fraudulos de inculpat, respectiv în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, a fost instituit pentru a garanta plata acestor obligaţii fiscale. Sustragerea bunurilor de sub sechestru legal aplicat, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale constituie infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, săvârşită de inculpat, infracţiune prin care nu s-a creat un prejudiciu direct în bugetul de stat, acesta fiind rezultatul neachitării obligaţiilor fiscale ale societăţii SC P. SRL Iaşi.
Infracţiunea este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat. În consecinţă, în mod just s-a reţinut că nu există o legătură de cauzalitate directă între faptă şi prejudiciu înregistrat în bugetul statului care, în esenţa sa, constă în obligaţiile fiscale datorate şi neachitate, garantate prin sechestru fiscal.
Obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor sechestrate sustrase de sub sechestru fiscal ar reprezenta o dublă impunere a societăţii, administrată de inculpat, pentru creanţe pentru care partea civilă are titluri executorii.
În mod just, instanţa de fond a stabilit că diferenţa de preţ, de 19.558 lei, rezultând din contravaloarea bunurilor vândute, aşa cum a fost evaluată de organul fiscal şi preţul obţinut, sub această valoare, nu poate fi adăugată la contravaloarea evaluată a autovehiculelor sechestrate.
Partea civilă a solicitat tragerea la răspundere civilă a inculpatului prin plata unei despăgubiri, în sumă de 112.926 lei, compusă din 93.368 lei reprezentând contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării şi suma de 19.558 lei reprezentând diferenţa de preţ, vânzarea făcându-se sub preţul pieţii.
Conform art. 14, acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
În soluţionarea acţiunii civile operează principiul disponibilităţii, partea vătămată prin constituirea ca parte civilă având la dispoziţie alegerea modului de reparare a pagubei.
Or, în speţă, partea civilă a solicitat repararea pagubei prin plata de despăgubiri civile, deşi avea la dispoziţie modalitatea de reparare a pagubei prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, având în vedere că actele de dispoziţie care intervin ulterior indisponibilizării privind bunurile mobile sechestrate sunt lovite de nulitate absolută conform art. 151 alin. (1) C. proc. fisc., cerere care nu a fost formulată de partea civilă în acţiunea civilă.
Instanţa de judecată nu a soluţionat acţiunea civilă din oficiu, nefiind un caz prevăzut de art. 17 C. proc. pen., pronunţându-se în cadrul procesual şi limitele cererii formulate în acţiunea civilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 97/2013 a Curţii de Apel Iaşi au declarat recurs părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iaşi şi A.N.A.F.
Recurentele părţi civile, în motivele de recurs depuse la data de 29 noiembrie 2013, au criticat hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Iaşi întrucât în mod greşit au respins apelul părţilor civile prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 112.926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 de către inculpat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor din recurs invocate de recurentele părţi civile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Astfel, critica recurentelor părţi civile privind greşita reţinere a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului de sustragere de sub sechestru şi prejudiciul cauzat pentru a fi obligat inculpatul la plata acestuia respectiv suma de 112.926 lei, nu poate forma obiect de analiză în recurs în niciunul din cazurile de recurs prevăzute de C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Or, prin invocarea criticii recurentelor părţi civile, chiar dacă nu au invocat în concret un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., nu se poate pune în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situaţie de fapt, deoarece această critică, conform voinţei legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs ulterior adoptării Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii penale reţinute de instanţele anterioare.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, critica invocată de recurentele părţi civile nu se poate aprecia nici din perspectiva cazurilor de casare ce se pot lua în discuţie din oficiu aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva nereţinerii raportului de cauzalitate dintre fapta săvârşită de inculpat (în opinia apărării) şi prejudiciul cauzat şi obligarea inculpatului la plata acestui prejudiciu.
Această critică presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţine de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost atacată.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile invocate de recurentele părţi civile nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.
Astfel, în baza art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iaşi şi A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iaşi şi A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.C. , în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de părţile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iaşi şi A.N.A.F. , rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 3929/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
