ICCJ. Decizia nr. 3680/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3680/2013
Dosar nr. 722/40/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 101 din 09 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost condamnată inculpata D.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 septembrie 2012 la zi.
A fost obligată inculpata să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă - Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri Bucureşti suma de 5.072,059 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se va achita Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din data de 24 ianuarie 2013, a fost trimisă în judecată inculpata D.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina acesteia că, în dimineaţa zilei de 01 septembrie 2012, în jurul orelor 09,00, inculpata s-a deplasat la locuinţa verişoarei sale D.B. pe care a stropit-o cu benzină şi i-a dat foc, cauzându-i arsuri de gradul III-IV pe 95% din suprafaţa corpului, leziuni care au condus la decesul acesteia.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv : sesizarea prin S.N.U.A.U. 112 (fila 6-10 dosar urmărire penală), procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit cu planşe fotografice (filele 11-32, 66-70 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală de necropsie însoţit de planşe fotografice (filele 33-45 dosar), declaraţiile martorilor D.E. (fila 50 dosar urmărire penală şi fila 87 instanţă), T.I. (filele 99-102 dosar urmărire penală şi fila 86 instanţă), H.R.N. (fila 103-105 dosar urmărire penală), 1 C.D. conţinând înregistrările de la staţia P.C. Dorohoi (fila 142 dosar urmărire penală), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 87-88 dosar urmărire penală), coroborate şi cu declaraţiile inculpatei, care atât la urmărirea penală (filele 93-98 dosar urmărire penală), cât şi în instanţă (fila 63 instanţă), a recunoscut săvârşirea infracţiunii cu precizarea împrejurărilor care au determinat-o să comită fapta.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 99 din 1 iulie 2013 a admis apelul declarat de inculpata D.F., domiciliată în mun. Dorohoi, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei penale nr. 101 din 09 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, în Dosarul nr. 722/40/2013.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpata D.F., în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani (în loc de pedeapsa de 25 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani).
A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatei apelante D.F., de la data de 09 mai 2013 la zi, măsură pe care a menţinut-o.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpata D.F. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi solicitând redozarea pedepsei aplicate în raport de dispoziţiile art. 72, art. 74-76 C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen., dându-se eficienţa sporită circumstanţelor atenuante, în sensul că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, pe care a comis-o pe fondul unui conflict spontan, într-un moment de gelozie datorită faptului că, concubinul său trăia cu verișoara sa, precizând totodată că are trei copii minori în întreținere.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de inculpată, Înalta Curte constată că, deşi a fost invocat în termenul prevăzut de lege, acesta nu este incident în cauză, vizând greşita aplicare a legii şi nu individualizarea pedepsei.
Astfel, dispoziţiile menţionate vizează cazul în care se poate face recurs când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Or, prin criticile susţinute vizând redozarea pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuate, se tinde la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei D.F., ceea ce prin noua reglementare nu mai este posibil.
Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunţata Decizia penală nr. 99 a Curţii de Apel Suceava, respectiv 1 iulie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatei D.F. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Cum nu s-a invocat nici un alt motiv pentru care hotărârea atacată să fie contrară legii sau să se fi dovedit că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte cererea formulată de d-na avocat B.A. de scutire de la plata amenzii în cuantum de 500 lei aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2013, arătând că a fost în imposibilitate medicală de prezentare, Înalta Curte verificând actele aflate la dosar, constată în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., că cererea este întemeiată în raport de actul medical anexat, respectiv adeverinţa medicală aflată la fila 38 din dosarul acestei instanţe, în care se adevereşte că prezintă un diagnostic pentru care se recomandă repaus pe perioada 11-14 octombrie 2013.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. urmează a admite cererea formulată de dna av. B.A. de scutire de la plata amenzii şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.F. împotriva Deciziei penale nr. 99 din data de 01 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 septembrie 2012 la 22 noiembrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Admite cererea formulată de doamna avocat B.A. şi dispune scutirea acesteia de la plata amenzii în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3868/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
